tag:blogger.com,1999:blog-30389674287148674192024-03-05T12:59:53.607+02:00Blog - Cristian NegreaBlogul lui Cristian Negrea ...Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.comBlogger85125tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-16648940447061000952012-11-08T17:53:00.001+02:002012-11-08T18:05:22.556+02:00www.cristiannegrea.ro<div style="text-align: justify;">
A sosit momentul să mă despart de acest blog. Nu este un moment uşor, am depus aici multă muncă, dar am şi avut multe satisfacţii. Acestea le datorez exclusiv cititorilor fără de care acest blog nu ar fi putut exista încă din primele sale momente, acum aproape trei ani. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care l-au vizitat, care au citit articolele postate aici, dar şi celor care nu le-au apreciat şi le-au criticat. M-am străduit să ţin seama de sfaturi şi critici pentru a îmbunătăţi calitatea informaţiei şi a diversivica tematica abordată, a fost o muncă intensă şi o experienţă unică. Pentru toate acestea vă mulţumesc tuturor încă o dată.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar vine un moment în viaţa şi evoluţia fiecăruia când trebuie să faci un pas înainte, iar eu consider că acest moment a sosit pentru vechiul blog al lui Cristian Negrea. Dar asta nu înseamnă că părăsesc domeniul articolelor cu tematică istorică (mai ales a istoriei mai puţin cunoscute din viaţa românilor), al geopoliticii şi al ştinţei militare, strâns împletită cu primele două. Dimpotrivă, provocările sunt acum mult mai mari, la fel cum şi pretenţiile dumneavoastră, ale cititorilor, au crescut.</div>
<div style="text-align: justify;">
De aceea am decis să trec la site, noul meu site fiind deja online aici <a href="http://www.cristiannegrea.ro/" name="top">www.cristiannegrea.ro</a>. Chiar dacă încă este în lucru, este pe deplin operaţional şi gata de a vă oferi noi informaţii din domeniile abordate pe acest blog.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW0fJVptBPwH4c3ayLZIHY8EUI0_pHgaAjHZ0bZOr7pl8Zl3H62Z7RNnsWHgVZ3WjPg5HI8s94d2i0NlZsmRAEXFLPysMSJuVSZdnflYNr8dFoeydqOK_fJJ2B3MURI03_7lIpN6i82BE/s1600/ecran+captura.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="176" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW0fJVptBPwH4c3ayLZIHY8EUI0_pHgaAjHZ0bZOr7pl8Zl3H62Z7RNnsWHgVZ3WjPg5HI8s94d2i0NlZsmRAEXFLPysMSJuVSZdnflYNr8dFoeydqOK_fJJ2B3MURI03_7lIpN6i82BE/s320/ecran+captura.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
Chiar acum a fost publicat un nou articol geopolitic intitulat <a href="http://www.cristiannegrea.ro/?p=322" name="top">Miza noii runde Rusia - România: cupru, gaze şi metale rare</a> care îşi aşteaptă cititorii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Încă o dată vă mulţumesc tuturor şi vă aştept pe <a href="http://www.cristiannegrea.ro/" name="top">www.cristiannegrea.ro</a>!</div>
<br />
PS Blogul va mai rămâne online, dar fără postări noi. Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-48626188565538072982012-10-24T18:29:00.000+03:002012-10-29T02:22:03.898+02:00Bătălii uitate în istoria românilor: râul Kalka 1223<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Poate unii vor crede că glumesc vorbind în contextul bătăliei de la
râul Kalka (1223) despre asocierea românilor la acest eveniment. Vorbim despre
o mare bătălie care a însemnat, prin înfrângerea ruşilor, un important recul
din istoria lor, reducându-i timp de peste trei sute de ani ca şi tributari şi
supuşi tătarilor, de sub suzeranitatea lor reuşind să se desprindă abia în
secolul XVI, dată de la care vor începe să-şi clădească marele lor imperiu ale
cărui efecte le vedem şi le simţim până şi în ziua de astăzi. Întrebarea care
rămâne, cum ar fi arătat harta Europei, sau chiar a lumii, dacă ruşii nu ar fi
fost zdrobiţi şi stopaţi din expansiunea lor timp de trei sute de ani în urma
acestei bătălii? Iar foarte puţini ştiu faptul că românii au avut un rol important
în această bătălie care a modelat istoria viitoare a Europei. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Tocmai în acest sens, m-am decis să deschid un nou capitol pe acest
blog, destinat exclusiv bătăliilor necunoscute din istoria românilor. Nu este
ceva nou pentru mine, m-am aplecat asupra multor evenimente istorice mai puţin
cunoscute de compatrioţii mei, tocmai pentru a face primul pas pentru o mai
profundă studiere a lor de către istoricii profesionişti, cei cu resurse şi
cunoştinţe profunde pentru un astfel de demers. Nu pot spune că nu am fost
dezamăgit, văzând că nu există interes pentru asta, poate cu puţine excepţii.
Şi este păcat, avem o istorie de care alte popoare ar putea fi mândre, sunt
alţii care se laudă în toată lumea cu fapte de vitejie care nu se ridică nici
pe departe la nivelul celor realizate de români, cu potenţialul lor din acea
vreme, iar noi, beneficiari ai unor fapte de arme şi de vitejie care ne-ar
situa printre popoarele de frunte ale Europei, nu numai că le cunoaştem, dar
nici nu încercăm să le studiem cât de cât. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Demersul meu, după cum spuneam, nu este nou, am mai încercat să readuc
la cunoştinţa cititorilor bătălii uitate din istoria noastră, fapte de arme
ignorate sau cenzurate de istoriografia comunistă care ne-a ciuntit istoria
timp de patruzeci şi cinci de ani. Totuşi, au trecut douăzeci şi trei de ani de
la revoluţie, şi prea puţine lucrări abordează aceste teme. În acest context se
înscriu articolele mele referitoare la împrejurările în care s-a realizat
România Mare în 1918, la revoluţia din Ardeal şi războiul cu
ungurii din 1919 finalizat cu ocuparea Budapestei de armata română, sau despre
luptele cu bolşevicii ruşi în Moldova şi Basarabia în anii 1917-1918, precum şi
luptele continue pe linia Nistrului după realizarea idealului României Mari. La
fel, am amintit de bătălii importante şi mai puţin cunoscute din al doilea
război mondial, acolo unde compatrioţii noştri s-au acoperit de o glorie
nepieritoare aş vrea să spun, dacă nu aş constata că este pieritoare, în sensul
că această glorie este pe moarte prin ignoranţa şi necunoaşterea de către noi a
acestor minunate fapte de arme realizate de compatrioţii noştri care s-au
înscris astfel printre cei mai buni combatanţi care au luptat în cea mai
cumplită conflagraţie mondială.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Dar am încercat, tot pe tema anunţată, să amintesc de bătălii şi
importante fapte de arme româneşti cu totul necunoscute din trecut, cum ar fi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2010/01/romanii-care-l-au-oprit-pe-napoleon.html" name="top">Românii care l-au oprit pe Napoleon</a>,
care dovedeşte fără putinţă de tăgadă tradiţiile militare româneşti fără de
care ne-ar fi fost imposibil să supravieţuim ca şi neam pe acest pământ
binecuvântat de Dumnezeu şi disputat de oameni, ţinut aflat în calea tuturor
răutăţilor, cum spunea nemuritorul Nicolae Iorga. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Iar acest demers deschis cu acest articol este doar primul, după cum
intenţionez, dintr-o serie care dovedească faptul că noi, românii, am fost un
factor decisiv şi important care a modelat istoria, noi nu am fost doar victime
şi un accident istoric, ci participanţi direcţi care ne-am luat soarta în mâini
şi ne-am bătut pentru ca astăzi să fim ceea ce suntem şi am fost, şi ceea ce
vom fi, respectiv elementul primordial care nu poate fi scos din rădăcina şi
istoria acestui pământ pe care trăim ca şi stăpâni pe drept, după cum spunea acelaşi
Nicolae Iorga: „Românii nu sunt nicăieri colonişti, venetici, oamenii nimănui,
ci pretutindeni unde locuiesc<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>sunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi
conlocuitorii lor.”</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5H3LZ3Y2PBObJitcfZ5n-9w6lGImctBYavj65RcaPAOiKh1bHdZTxhmKGvhzZfeOvUEIXfiYg7DeYcZein8pfCfrwm52ddFvZTsroialSXzXR_xQDm2rlIOcTQZNIH-c4wXSH37HS_f0/s1600/brodnici.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5H3LZ3Y2PBObJitcfZ5n-9w6lGImctBYavj65RcaPAOiKh1bHdZTxhmKGvhzZfeOvUEIXfiYg7DeYcZein8pfCfrwm52ddFvZTsroialSXzXR_xQDm2rlIOcTQZNIH-c4wXSH37HS_f0/s320/brodnici.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">După Alexandru Boldur </span></span></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">În acest context, vreau să vă spun că nu glumesc, românii, respectiv
brodnicii conduşi de voievodul Ploscânea, au participat la marea bătălie de pe
râul Kalka, unde s-a înscris intrarea ruşilor sub dominaţia tătarilor pentru
următorii trei sute de ani. Dar pentru asta e nevoie să vedem câte ceva din
istoria românilor de dincolo de Nistru.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Ţara Bolohovenilor</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Pentru mulţi dintre vecinii noştri care nu ne doresc aici şi care ar fi
făcut orice ca noi să nu fi existat, chiar în ziua de azi nu este nici un efort
prea mare care să justifice pretenţiile lor, iar la loc de cinste este
răstălmăcirea izvoarelor istorice prin care ei să-l poată contrazice pe Iorga
din citatul de mai sus, în sensul că noi nu existam atunci când aceşti vecini
au apărut de undeva din stepele asiatice. Dar tocmai aceste izvoare istorice,
cronicile din vechime, îi contrazic, şi culmea, sunt chiar cronicile lor. Nu
pare a fi o problemă, încearcă să le răstălmăcească, dar nu prea au cum,
dovezile sunt prea evidente.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">În articolul meu despre românii transnistreni (<a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/12/zdrobiti-si-uitati-romanii.html" name="top">Zdrobiţi şi uitaţi, românii transnistreni</a>) aminteam de trecutul românilor de dincolo de
Nistru, respectiv de bolohoveni şi brodnici. Nu sunt singurii români amintiţi
în documentele privitoare la românii din estul de dincolo de Nistru, în acea
perioadă (secolele XI – XIV) mai apar şi alţi români pe lângă brodnici şi
bolohoveni, respectiv berladnicii, tiverţii şi ulicii. Dar aici mă voi referi
doar la bolohoveni şi brodnici, despre care avem date mai complete şi mai
precise.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijCaXSW9nmRARrl8e7O7HYrmgTuOACJEikspeJw05tS6tuenvvAK24VMwAVGBqQn7gdCoJi5C4E0A257VamTbWePYfD5fgsgHBEM-aDupBDAPT3x-VonU5PDHMNEB2PjXyhx6yHpsPunw/s1600/brodnici+002.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijCaXSW9nmRARrl8e7O7HYrmgTuOACJEikspeJw05tS6tuenvvAK24VMwAVGBqQn7gdCoJi5C4E0A257VamTbWePYfD5fgsgHBEM-aDupBDAPT3x-VonU5PDHMNEB2PjXyhx6yHpsPunw/s320/brodnici+002.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Formaţiuni politice româneşti sec X-XIII</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Ţara Bolohovenilor apare în cronicile ruse începând cu anul 1150, când
principele Mstislav Iziaslavici merge spre Kiev prin oraşul Bolohov. Mai apar
menţionaţi în 1172, dar implicarea lor militară apare începând cu 1231, când
principii bolohoveni cu trupele lor iau parte la războiul regelui Ungariei
Andrei al II-lea pentru Halici contra principelui haliciano-volânian Daniil,
fiind aliaţii ungurilor. La 1235 principii bolohoveni împreună cu halicienii
răsculaţi apar ca asediatori ai oraşului Kamenetz, oraşul fiind apărat de un
grup de boieri ai lui Daniil din Halici, care în urma răscoalei a fugit la
regele ungur. Boierii lui Daniil au ieşit din Kamenetz, au ajuns pe halicienii
răsculaţi care o luaseră la fugă şi toţi principii bolohoveni au fost luaţi
prizonieri. Între 1235 şi 1240 bolohovenii întreprind o campanie împotriva
principelui polonez Boleslav al Mazoviei. În cursul acestei campanii, împreună
cu un grup de halicieni sub principele rus Rostislav atacă oraşul Racota, dar
au fost nevoiţi să se retragă. Principele Daniil porneşte o expediţie de
represalii contra bolohovenilor, pradă şi arde oraşele lor Derevici, Gubin,
Cobud, Cudin, Gorodeţ, Bojskâi, Diadicov, luând o mulţime de prizonieri. Daniil
a ocupat ţara bolohovenilor şi a ars-o deoarece aceştia se aliaseră cu tătarii
şi le dădeau grâu şi mei. Despre intenţia lui Daniil de a ocupa ţara
bolohovenilor este menţionat într-un document anterior în care se spune că
Daniil l-a împiedicat prin negocieri pe Boleslav al Mazoviei să le ocupe ţara
deoarece o dorea pentru el. În acest context, este logică şi normală alianţa cu
tătarii a bolohovenilor, în scopul de a se apăra de tendinţele cuceritoare ale
principilor ruşi. În 1257 apare ultima menţiune a bolohovenilor în cronicele
ruse, când în urma luptelor lui Daniil Romanovici cu tătarii, în urma ocupării
mai multor oraşe, aceştia au venit alături de el.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Majoritatea istoricilor au căzut de acord că aceşti bolohoveni nu sunt
altceva decât valahi sau volohi, numiţi aşa în acea perioadă. De menţionat că
după această dată apar doar denumirile de volohi sau valahi, este uşor de găsit
etimologia de la voloh la boloh sau bolohovean în slavă. Despre faptul că
valahii nu sunt altceva decât români nu cred că mai trebuie demonstrat, am
făcut-o mai devreme în articolul <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/09/romani-sau-valahi-o-dezbatere-sterila.html" name="top">Români sau valahi, o dezbatere sterilă.</a> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Dar câteva cuvinte despre aceşti bolohoveni, a căror ţară a putut fi identificată
cu ajutorul toponimicelor şi cercetărilor istorice, cuprinzând porţiunea
arătată pe hartă la nord-est de Bucovina actuală. Trebuie menţionat că în acea
vreme graniţele ţărilor nu erau păzite cu străşnicie ca şi în prezent, o armată
putea trece cu uşurinţă peste o porţiune a unei ţări, iar stăpânirea unui
principe era ceva fluid, zone mai mari sau mai mici trecând periodic dintr-o
mână în alta. Cronicile sunt puţine în acea perioadă, iar dacă se menţionează
că un principe a pus stăpânire pe un oraş sau pe o zonă, nu înseamnă că a
păstrat-o multă vreme, următoarea referire asupra acelui oraş sau acelei zone
apărând abia peste câteva zeci de ani.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Dar câteva concluzii se pot impune şi din aceste date sumare. În primul
rând, bolohovenii controlau o zonă destul de întinsă şi aveau o capitală, asta
dovedeşte o organizare politică. Prin faptul că sunt aliaţi ai unora sau
altora, înseamnă că au o structură militară şi o forţă de care trebuia ţinut
seama. Mai apare şi problema geografică, fiind aşezaţi între principatele
ruseşti de Halici şi de Kiev în expansiune, este normal că au avut de îndurat o
presiune mare din partea ambelor, şi este normal şi logic că au căutat alianţe
din afară, ca şi cea a ungurilor şi mai târziu a tătarilor, în cazul acestora
din urmă plătindu-le un tribut în natură.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Chiar dacă au fost în cele din urmă învinşi, persistenţa elementului
românesc s-a păstrat timp de secole sub denumirea de valahi sau moldoveni.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Brodnicii</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">O importanţă militară mult mai mare au avut-o alţi români care apar în
cronicile ruseşti, bizantine, ungureşti sau papale între anii 1147 şi 1359,
respectiv o perioadă de 212 ani. Este vorba de brodnici.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">S-a putut stabili de către istorici că aceşti brodnici sunt de fapt
valahi, la fel şi zona aproximativă în care se întindea Ţara Brodnicilor, deşi
istoricii ruşi continuă să-i considere ruşi, lucru îndoielnic din mai multe
privinţe, dar ruşii au istoria lor unică şi asupra evenimentelor recente aşa că
nu are rost să insistăm.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">De unde provine această denumire s-au încercat mai multe ipoteze, dar
cea mai plauzibilă mi se pare cea care am găsit-o la istoricul Alexandru
Boldur, de fapt cuvântul brodnic este o deformare a lui <i style="mso-bidi-font-style: normal;">bronnici, </i>adică purtători de cuirasă, de zale. E adevărat, în unele
cronici apar chiar sub denumirea de bronici. G. Popa-Lisseanu presupune că
denumirea lor derivă de la pruteni în limba slavă, dar cercetările ar trebui
continuate. Mergând după localizarea lor, putem spune că ar putea fi un fel de
precursori ai cazacilor de Don, care se poate presupune astfel că sunt urmaşi
şi ai valahilor, respectiv ai urmaşilor daco-romanilor.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Nu am spaţiul necesar să dau toate ipotezele şi explicaţiile aici, cei
interesaţi pot consulta bibliografia de la sfârşitul articolului, atât în cazul
brodnicilor, cât şi în cel al bolohovenilor.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Mergând mai departe, vedem că e vorba de mercenari îmbrăcaţi în zale,
deci principala lor îndeletnicire este războiul. Mercenariatul este un fenomen
des întâlnit în acea perioadă a principatelor ruse care se luptau pentru
supremaţie, dar a decăzut după intrarea ruşilor sub suzeranitatea tătarilor,
pentru a reveni mai târziu. De exemplu, în anul 1426 principele lituanian
Vitort a pornit un război împotriva Pskovului şi a luat cu el nu numai pe
lituanieni şi polonezi, ci şi pe cehi, pe tătari (curtea lui Mehmet) şi
„volohii tocmiţi”, dar a fost înfrânt. Aici, în loc de brodnici figurează deja
volohi.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Dar să revenim la brodnicii din cronici şi în ce bătălii îi întâlnim,
pentru ca în final să vedem locul şi rolul lor în bătălia de la râul Kalka. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">În anul 1147 principele rus Sviatoslav porneşte împotriva viaticilor,
la râul Oka (afluent al Volgăi) trupele sale sunt întărite cu cele ale
cumanilor şi ale brodnicilor (aceştia în număr 14000 de luptători). Primele
date despre ei: sunt creştini, locuiau în stepele Donului printre barbari şi
serveau pentru bani pe principi în certurile lor (mercenari). În acest caz sunt
trimişi de Iuri Dolgoruki din Susdali în ajutorul lui Sviatoslav. Mai apare în
ajutorul lui Sviatoslav şi un grup de Poloviţi (neam cumanic cu care ne vom mai
întâlni la bătălia de la râul Kalka), precum şi Ivan Berladnic (alt valah,
conducătorul berladnicilor). Ivan va trece mai încolo de partea duşmanului lui
Sviatoslav.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">În anul 1190 brodnicii alături de cumani îi ajută pe Asăneşti, conducătorii
imperiului vlaho-bulgar, în luptele contra bizantinilor pricinuindu-le un
adevărat dezastru. Scriitorii bizantini vorbesc de ajutorul venit din partea
vlahilor de la nord de Dunăre, iar Nicetas Choniates Acominatus vorbeşte de
brodnici ca de o ramură a taurosciţilor şi că sunt viteji şi netemători de
moarte.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">La 1216 brodnicii participă alături de Iaroslav din Susdali în războiul
împotriva lui Mstislav din Novgorod.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Alte cronici ungureşti sau papale se referă mai mult la Ţara
Brodnicilor şi probleme ce derivă de aici, aşa că nu mă voi mai extinde prea
mult, mergând la evenimentul care ne interesează şi descris cel mai amănunţit
inclusiv în cronicile ruseşti, unde avem deja şi numele conducătorului
brodnicilor, voievodul Ploscânea. De menţionat că şi prin menţionarea sa ca şi
voievod putem demonstra că nu era rus, deoarece denumirile de voievod luate de
conducătorii ruşi nu apar decât în secolul XIV, până atunci fiind numiţi
principi.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Drumul spre Kalka</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">După ocuparea Chinei şi a hanatului Kara-Kitai, Gengis Han, cel mai
mare cuceritor al tuturor timpurilor, şi-a îndreptat hoardele spre imperiul
Horezmului ce ocupa un teritoriu întins între fluviul Indus, Marea de Aral,
Marea Caspică, munţii Caucaz, Marea Neagră, Marea Mediterană şi Marea Roşie sub
conducerea de fier a şahului musulman Ala ad-Din Muhammad sau Muhammad al
II-lea (a nu se confunda cu sultanul turc cuceritor al Constantinopolelului).
Expediţia mongolă a început în toamna anului 1219, în primăvara lui 1220 cei
200000 de soldaţi ai hanului ajungând la poalele munţilor Tian Şan. După
trecerea lor, au ajuns pe teritoriul imperiului Horezmului, unde au avut o
serie de lupte cu armata de 400000 de oameni ai şahului. După o campanie
prelungită, Gengis Han îl zdrobeşte pe şah în bătălia de la Buhara, după care
cucereşte o serie de cetăţi şi oraşe. Şahul Muhammad scapă cu fuga, imperiul
său este desfiinţat pentru totdeauna.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkm0spcj4XdT5lVvBAIp8uEWFyBBacNg1aDRA7BVR00a5IN0AL617nnu_LOy0y0232lZJoNdjFtDK3hwCoImaIQLM0G4Qu4TEMItVZnn1LN7NCjmEKgpQtda9F1_DBSQAe1hKZZyxb7ws/s1600/brodnici+001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkm0spcj4XdT5lVvBAIp8uEWFyBBacNg1aDRA7BVR00a5IN0AL617nnu_LOy0y0232lZJoNdjFtDK3hwCoImaIQLM0G4Qu4TEMItVZnn1LN7NCjmEKgpQtda9F1_DBSQAe1hKZZyxb7ws/s320/brodnici+001.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Cel mai mare raid de cavalerie din istorie, Subotai şi Djebe</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Dar Gengis Han trimite pe urmele lui doi dintre cei mai capabili
generali cu 20000 de oameni, pe Subotai şi Djebe Noyon. Aceştia îl urmăresc
începând cu luna aprilie 1220 peste fluviul Amu, prin Teheran, apoi spre Marea
Caspică. Şahul, deghizat în pescar, a reuşit să se refugieze pe o insulă unde a
murit în cea mai neagră mizerie.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj2J1M-XNe9CSe-3geQWHkeTG67reoylryXV3Ji9YIiNgphaEh2bPMXJaQbJZQjvo_Gyt-yazHNRjP2EUvkRsN0CZA1V0pcCkXjbpbw6Cjd7c-6RdmploQqTTRYQOkQC0-wbbqt7pjnhk/s1600/1_Page_08.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="234" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjj2J1M-XNe9CSe-3geQWHkeTG67reoylryXV3Ji9YIiNgphaEh2bPMXJaQbJZQjvo_Gyt-yazHNRjP2EUvkRsN0CZA1V0pcCkXjbpbw6Cjd7c-6RdmploQqTTRYQOkQC0-wbbqt7pjnhk/s320/1_Page_08.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Misiunea fiind îndeplinită, Subotai cere şi obţine permisiunea hanului
să revină la grosul forţelor după ce va ocoli Marea Caspică pe la nord pentru a
cerceta şi cuceri şi acele regiuni. Subotai cucereşte Georgia (îl ucide pe
regele George al IV-lea Lasha), Caucazia şi ajunge la nord de Marea de Azov în
anul 1222. Poloviţii, o ramură a cumanilor, în alianţă cu alanii, cerchezii şi
lezginii, încearcă să le facă faţă, dar mongolii îi conving pe cumani să rupă
alianţa cu ceilalţi pe care îi înving cu uşurinţă. Apoi devastează ţinuturile
poloviţilor bătându-i şi pe aceştia, dar hanul poloviţilor Koten Khan fuge la
curtea ginerelui său, principele Mstislav al Galiţiei, căruia îi cere ajutorul. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxF8dwTJzBmgqrKW4oFwaeGxxF9Atse4m9qi8bEFcOTmOHrKw2LSpwU-3DkXSs2Bp70hBryZpDOLV5qdXdqJvKVJONltdlqiYHsT6r16B-i3RdN4Vxv3sj7-xmKCP5zWWK7VCkiDbgIRg/s1600/1_Page_53.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxF8dwTJzBmgqrKW4oFwaeGxxF9Atse4m9qi8bEFcOTmOHrKw2LSpwU-3DkXSs2Bp70hBryZpDOLV5qdXdqJvKVJONltdlqiYHsT6r16B-i3RdN4Vxv3sj7-xmKCP5zWWK7VCkiDbgIRg/s320/1_Page_53.jpg" width="277" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Acesta formează o coaliţie cu alţi principi ruşi şi pornesc împreună împotriva
mongolilor cu o armată de circa 80000 de oameni. Între timp, mongolii lui Djebe
şi Subotai iernează în stepele nord-pontice, iar în primăvară cuceresc Crimeea
şi distrug cetatea genoveză Soldaia. Nu se ştie exact când Ploscânea, voievodul
brodnicilor, a încheiat alianţa cu mongolii, dar se presupune că ar fi vorba de
iarna dintre 1222 şi 1223. Ţinând cont de faptul că Subotai şi Djebe Noyon
aveau doar 20000 de oameni, o alianţă cu mercenarii lui Ploscânea nu le strica
deloc. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Preludiul bătăliei</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Koten Khan îl convinge pe Mstislav al Galiţiei spunându-i că astăzi
mongolii au cucerit pământurile sale dar mâine le vor lua pe cele ale
principilor ruşi, lucru adevărat, dar atunci de ce i-a trădat pe alani,
cerchezi şi lezgini? Indiferent, Mstislav îi convinge şi pe ceilalţi principi
ruşi, deşi aflaţi în rivalitate, să pornească o campanie militară contra
mongolilor. Această coaliţie se formează şi principii ruşi îşi încep deplasarea
trupelor în întâmpinarea mongolilor lui Subotai şi Djebe Noyon.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj01EFk1OhHivF-tk7aIbJqDD-cwpRKY9vFUgF-g1n24r3JGvnFf5FDkvitcY7JmLx1-KPInolEWINzgkq4VJ301aHYsxiBcDj2vB40eoZvjNq7bb8veAhHOYiqEV9MhJzHdDE5KiuB8Xw/s1600/1_Page_64.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj01EFk1OhHivF-tk7aIbJqDD-cwpRKY9vFUgF-g1n24r3JGvnFf5FDkvitcY7JmLx1-KPInolEWINzgkq4VJ301aHYsxiBcDj2vB40eoZvjNq7bb8veAhHOYiqEV9MhJzHdDE5KiuB8Xw/s320/1_Page_64.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Djebe Noyon şi Subotai (cel chior), pictură de Viktor Korolkov</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Forţele ruseşti cuprindeau armatele principilor ruşi constituiţi într-o
alianţă de faţadă, din moment ce disensiunile dintre ei se manifestau din plin
încă din etapele premergătoare ale campaniei. Astfel, unitatea de comandă era
practic inexistentă. Deşi aveau o armată de patru ori mai numeroasă, din
această cauză eficienţa ei era scăzută. Se aflau în cadrul acestei armate trei
mari grupuri care de-a lungul timpului fuseseră rivale şi chiar purtaseră
războaie între ele. Primul grup era cel al Kievului, condus de principele
Mstislav Romanovici, fiul său Vsevolod, ginerele său, prinţul Andrei, precum şi
Viatoslav din Shumsk şi Iuri din Nesvezh. Al doilea grup era cel din Cernigrov
şi Smolensk, condus de prinţul Msitislav Sviatoslavici din Cernigov alături de
care venea şi prinţul Oleg din Kursk, precum şi trupe din Putivl şi Trubesk. Al
treilea grup era al făuritorului coaliţiei, care i-a convins pe ceilalţi cu
argumentul suprem conform căruia dacă nu îi ajutau pe poloviţi, în mod sigur
aceştia se vor alia cu mongolii împotriva lor, respectiv prinţul Mstislav
Mstislavic, ginerele său prinţul Daniil Romanovici din Volânia. Nu se ştie
sigur dacă a participat prinţul Mstislav Iarolslavov Nemov din Lutsk, în schimb
au lipsit alţi mari prinţi ruşi, cum ar fi Iziaslav Ingvarevici şi Iziaslav
Vladimirovici din Terebovl, iar marele prinţ Iuri Vsevolodovici, conducătorul
puternicului principat Vladimir-Suzdal, deşi a fost chemat, nu a venit fiind
ocupat cu pregătirea unei campanii împotriva livonienilor, l-a trimis în schimb
pe nepotul său Vasilko Konstanivoci de Rostov cu o forţă militară, dar acesta a
ajuns prea târziu şi nu a luat parte deloc la lupte. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Estimările trupelor variază între 40000 şi 100000, dar dacă vedem modul
de desfăşurare al bătăliei, precum şi unele surse care vorbesc de pierderi de
ordinul a 50000 din partea ruşilor, va trebui să acceptăm numărul ruşilor spre
partea superioară a estimărilor. Despre mongoli se ştie că au plecat în
urmărirea şahului Muhammad două tumane sau divizii, respectiv 20000 de oameni,
dar care au luptat în Georgia, la Teheran, din nou în Georgia, au trecut munţii
Caucaz, i-au zdrobit pe alani şi aliţii lor, au devastat Crimeea cucerind şi
arzând oraşul genovez Soldaia, deci efectivele lor s-au mai împuţinat. Ar fi
trebuit să primească ajutor din partea lui Jochi, aflat la nord de Marea
Caspică, dar fiul lui Gengis Khan (Jochi) se îmbolnăveşte şi ajutorul nu mai
soseşte. E posibil ca să fi primit unele întăriri, dar nu apare nicăieri acest
lucru, la fel este posibil să fi luptat în rândurile mongolilor şi alani,
cerchezi şi lezingi dintre cei învinşi în toamnă. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Putem face doar o estimare asupra forţelor brodnicilor lui Ploscânea.
Ţinând cont de faptul că 30 de ani mai devreme puteau trimite un corp de 14000
de oameni, nu cred că la această dată să nu fi avut posibilitatea să strângă
câteva mii de oameni. Dar prin faptul că a luat aripa stângă cu încă doi
comandanţi mongoli şi cu trupele lor, tragem concluzia că ori trupele
brodnicilor erau mai puţine, ori mongolii nu aveau încredere deplină (logic,
având renumele de mercenari) ca să-i lase aripa stângă numai lui Ploscânea. mai
este şi aspectul militar, tacticile mongolilor erau cunoscute numai de ei
înşişi, aşa că era nevoie de încă o trupă mongolă care să-i dirijeze pe aliaţi.
Efectivul total al armatei mongole este estimat între 20000 şi 40000 de oameni,
de aici putem deduce că brodnicii lui Ploscânea erau între 5 şi 10000 de
oameni.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Cunoscând disproporţia de forţe, Djebe şi Subotai trimit soli de pace
la ruşi, dar aceştia îi execută, fapt care a produs o impresie defavorabilă la
conducătorii mongoli şi care va avea repercusiuni în viitor. Forţele ruse s-au
adunat la sud de Kiev pe la începutul lui aprilie şi au pornit în marş spre
nordul Mării de Azov. Ajunşi pe malul Niprului, o nouă ambasadă mongolă apare
spunând că mongolii nu vor să lupte cu ruşii, ci doar cu poloviţii au ei ce au.
Principii ruşi îi ucid şi pe aceştia, o nouă încălcare a legii mongole şi a
codului lor. Marşul a continuat de-a lungul râului, o parte din infanterie
sosind cu bărcile.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwQB1zxsD244D8nRTUhwzruI4Bb1Fv_pQO-jp9y9lAEoMrgUAkbjZAECjQ0KR-iuM_9kdOjQ7tgm6XYWZ0sSm9xIUu1jrtSUP8ApVAn0T8m393dhr0bF-idSNZcOtWeoX5TWUwqsI2CuA/s1600/1_Page_57.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwQB1zxsD244D8nRTUhwzruI4Bb1Fv_pQO-jp9y9lAEoMrgUAkbjZAECjQ0KR-iuM_9kdOjQ7tgm6XYWZ0sSm9xIUu1jrtSUP8ApVAn0T8m393dhr0bF-idSNZcOtWeoX5TWUwqsI2CuA/s320/1_Page_57.jpg" width="286" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">În data de 15 mai întreaga forţă rusească, împreună cu poloviţii, era
reunită. La 16 mai, pe malul estic apar primele elemente mongole. Prinţul
Mstislav Mstislavici din Galiţia conduce un mic detaşament din trupele proprii
şi un corp de poloviţi împotriva avangărzii mongole. Aceasta rupe lupta şi
fuge, urmărită de trupele ruso-polovite. Este capturat comandantul avangărzii
mongole, Hambek, ascuns între zidurile unui mormânt, predat poloviţilor care îl
execută. În ziua următoare, prinţul Daniil al Volâniei împreună cu Iuri
Domanerici conduc un raid al altui detaşament rus, surprinzând un grup de
mongoli ce aveau în grijă nişte turme de animale. Mongolii o iau la fugă şi de
această dată. Aceste succese dau impresia unei campanii uşoare, armata rusă are
un moral excelent şi conştiinţa unei superiorităţi exagerate, începe
traversarea generală a fluviului pe un pod de vase şi avansul în adâncul
teritoriului necunoscut. Ne loveşte o similitudine bizară, la fel se vor
comporta cavalerii burgunzi în timpul cruciadei de la Nicopole, mai bine cu o
sută cincizeci de ani mai târziu, în 1394. Lecţiile istoriei sunt dure pentru
cei ce nu doresc să le înveţe.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Avansul ruşilor a continuat timp de nouă zile, fără vreo confruntare
serioasă cu mongolii. Din când în când, aceştia îi lăsau pe ruşi să captureze
turme de animale şi unii prizonieri, de fapt pentru a-i încuraja să continue
marşul tot mai adânc în teritoriul necunoscut. În avangardă mergeau poloviţii,
cunoscători ai terenului, alături de trupele din Galiţia<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>şi Volânia sub comanda prinţului Daniil, apoi
urma corpul principal condus de prinţul Msitislav de Galiţia, urmat imediat de
trupele din Cernigov, în timp ce ariergarda era formată din forţele kievene
conduse de prinţul Mstislav Romanovici. Mongolii se mulţumeau să arunce săgeţi
din posturile înaintate înainte de a fugi lăsându-le în mâna avangărzii ruse.
Întreaga armată înainta cu greu în arşiţa zilei, îndreptându-se spre capcana
întinsă cu grijă de Subotai şi Djebe Noyon. Aceştia pregătiseră bătălia cu
grijă, alegând terenul care le-ar fi adus o victorie decisivă în cazul în care
ruşii ar fi făcut vreo greşeală. În tabăra rusă neînţelegerile şi certurile
dintre prinţi deveneau tot mai dese şi mai accentuate. La 31 mai 1223 avangarda
rusă atinge malurile râului Kalka. Acest râu nu este identificat astăzi cu
precizie, se pot face doar presupuneri. Cert este că se varsă în Marea de Azov.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Bătălia de la râul Kalka 1223</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">O nouă ciocnire cu trupe mongole de acoperire de dimineaţă, o nouă
victorie rusă deosebit de facilă, în sensul că mongolii au rupt-o la fugă, a
făcut ca discuţiile şi certurile să reînceapă între principii ruşi.
Neînţelegerile au durat o jumătate de zi, dezbaterea principală fiind dacă
armata să treacă râul în urmărirea fugarilor sau să se întărească pe poziţia
actuală, o zonă uşor de apărat. S-au reaprins şi chestiuni secundare, de
exemplu, de la trecerea Niprului prinţul Mstislav al Galiţiei insista ca la
conducerea poloviţilor să treacă Iarun Khan, ginerele lui Khoten Khan. Disputele
nu s-au rezolvat, mai mult s-au agravat. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Până la urmă s-a decis trecerea râului Kalka şi continuarea ofensivei. Primii
au trecut Iarun Khan cu poloviţii săi, alături de prinţul Daniil şi armata din
Volânia, care au continuat să-i urmărească pe mongoli. Ei au fost urmaţi de
galicieni şi imediat apoi de prinţul Mstislav Sviatoslavici din Cernigov cu
trupele sale.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4D42RhJWZQVhIYboi9fBOfl6Am35uy8WCt1wmN_GGnGETjwXeoQ8T_phqPRKeueQXqjG7a2lhtQ7d9CjSt3Ib4v527x09uPs0dM-P-XEAWZIxRmO6_j2MzB9gjJQswmIEGxh99SwDNnk/s1600/pag+62-63.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4D42RhJWZQVhIYboi9fBOfl6Am35uy8WCt1wmN_GGnGETjwXeoQ8T_phqPRKeueQXqjG7a2lhtQ7d9CjSt3Ib4v527x09uPs0dM-P-XEAWZIxRmO6_j2MzB9gjJQswmIEGxh99SwDNnk/s320/pag+62-63.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Poloviţii, ramură a cumanilor, şi ei luptători şi călăreţi ai stepelor,
erau buni cunoscători ai tacticilor în care mongolii excelau. Au angajat
mongolii din posturile înaintate şi i-au forţat să fugă (în mod sigur din nou o
fugă simulată), cavaleria din Volânia a ţinut pasul cu poloviţii, urmaţi la
mică distanţă de galicieni, dar luptătorii din Cernigov au trecut râul încet,
pierzând ritmul, iar kievenii aşteptau încă pe malul opus trecerea celor din
Cernigov. Golul dintre părţile componente ale armatei ruse crescuse
îngrijorător.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Acesta era momentul aşteptat de Subotai Bahadur pentru declanşarea
atacului. El conducea centrul mongolilor, Djebe Noyon aripa dreaptă, iar aripa
stângă era sub conducerea lui Tsugur Khan şi Teshi Khan, alături de brodnicii
lui Ploscânea. La acel moment, avangarda rusă nu se afla sub o comandă
efectivă, poloviţii fiind risipiţi în urmărirea mongolilor din avanposturi.
Subotai nu a folosit tactica mongolă clasică de atac cu cavaleria uşoară care
aruncă nori de săgeţi evitând să angajeze lupta efectivă, ci atacă direct cu
cavaleria grea sub acoperirea săgeţilor lansate de cea uşoară. Era şi simplu,
ţinta sa fiind mai întâi poloviţii uşor înarmaţi pe care îi zdrobeşte şi îi
împrăştie rapid. Apoi Subotai se îndreaptă în galop spre cavaleria rusă din
avangardă angajând-o în luptă directă, în timp ce aripa stângă mongolă loveşte
şi ea. Prinţul Daniil Romanovici călăreşte în fruntea trupelor sale pentru a le
conduce în luptă, alături de el sunt comandanţii Semen Oliuevici şi Vasiliok
Gavrilovici. În scurt timp, Vasiliok este ucis de o lance şi Daniil este rănit
în piept. Prinţul Mstislav din Lutsk cu trupele sale se grăbeşte să vină în
ajutor, dar norul de săgeţi care îl întâmpină îl forţează să se retragă. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh272m44PXePZS6_UI7b-DkzhUSgxBql2u-DvNnAxDNHJNx7RrdBFFnTtQ60CZHtCkefVK57UQAx5_fb8cH8DsDJfBMdsF3GvMre6Fhi4XdzWKzQI5D4Pa49rBIbMTWDNDmjorvTsg4OsE/s1600/pag+66-67.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh272m44PXePZS6_UI7b-DkzhUSgxBql2u-DvNnAxDNHJNx7RrdBFFnTtQ60CZHtCkefVK57UQAx5_fb8cH8DsDJfBMdsF3GvMre6Fhi4XdzWKzQI5D4Pa49rBIbMTWDNDmjorvTsg4OsE/s320/pag+66-67.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Prinţul Mstislav Mstislavici din Galiţia le ordonă oamenilor săi să se
pregătească de luptă, dar un imens val de poloviţi şi volânieni fugind de pe
câmpul de luptă urmăriţi de mongoli dă peste ei dezorganizându-le rândurile şi
antrenându-i într-o fugă dezordonată care ajunge şi la cei din Cernigov care
abia puseseră piciorul pe malul opus fiind total nepregătiţi. Vălmăşagul este
complet şi dezastrul inevitabil, armata rusă este în colaps după loviturile
centrului lui Subotai şi a stângii unde luptau şi brodnicii lui Ploscânea.
Prinţul Oleg de Kiev reuşeşte să-şi aşeze oamenii în poziţie de luptă pentru
a-i ajuta pe galiţieni, dar este înfrânt rapid şi forţat să fugă. O astfel de
situaţie nu avea cum să dureze, armata rusă se dezintegrează şi se descompune
în grupuri care o iau la fugă în cea mai mare dezordine.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Pe malul celălalt, armata din Kiev cu prinţul Mstislav Romanovici vede
dezastrul şi abia apucă să clădească o poziţie defensivă înconjurat de carele
folosite la transport, înainte ca furia mongolă să se năpustească asupra lui.
Rezistă şi începe o retragere înceată, cu tot cu carele care îl înconjoară,
asaltat continuu de atacurile şi săgeţile mongolilor. După trei zile, epuizaţi
şi lipsiţi de apă, acceptă inevitabilul, capitularea. Mongolii îl trimit pe
Ploscânea ca şi parlamentar, care le promite viaţa în schimbul capitulării.
Pentru a fi siguri, principii ruşi îl pun pe acesta să sărute crucea, după care
capitulează. Dar mongolii nu se ţin de cuvânt, o parte din luptătorii ruşi sunt
masacraţi imediat ce ies din tabără. După părerea mea este improbabil ca
Plocânea să fi ştiut dinainte de planurile mongolilor referitoare la
prizonieri, altfel, ca şi creştin, nu ar fi jurat pe cruce. Sau poate da?</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiaohxrH_2LK3I2sdQrmKxPtW43H_v7p19nwsWnweLFMzJR_kzCky4HR1NyrkDkYh-lIkNJ7ciqTuAu8vSWZiLz392mo95prKEBIqZTPl0Sl36w2K2_592iBiPyxGq_ZZ4UQwGCKTZLGU/s1600/pag+73-74.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiaohxrH_2LK3I2sdQrmKxPtW43H_v7p19nwsWnweLFMzJR_kzCky4HR1NyrkDkYh-lIkNJ7ciqTuAu8vSWZiLz392mo95prKEBIqZTPl0Sl36w2K2_592iBiPyxGq_ZZ4UQwGCKTZLGU/s320/pag+73-74.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"> <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Soarta celor care au fugit nu a fost mai bună. Urmăriţi şi hărţuiţi de
mongoli, mulţi şi-au pierdut viaţa în stepă. Aşa au fost ucişi prinţul Mstislav
Sviatolavici şi fiul său, plus mulţi din armata de la Cernicov. Prinţul de Smolensk
a fost mai norocos, retrăgându-se spre nord-vest cu un grup masiv de o mie de
soldaţi, reuşind astfel să-i bată pe urmăritorii în grupuri mici. Au ajuns la
Nipru şi au reuşit să scape. Partea proastă a fost că poloviţii s-au întors
contra ruşilor, jefuindu-i pe fugari de cai şi arme, de multe ori omorându-i ca
şi o răzbunare pentru înlocuirea hanului Koten, cel puţin aşa o justificau. Prinţul
Mstislav Mstislavici de Galiţia a reuşit să scape cu o barcă şi a mai condus
principatul încă patru ani.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Soarta principilor kieveni capturaţi prin intermediul lui Ploscânea a
fost mult mai crudă. Decizia executării solilor mongoli în două rânduri în mod
sigur că a cântărit greu în condamnarea lor. Consecvenţi principiului mongol că
nu trebuie ca sângele regal să fie vărsat, conducătorii mongoli i-au întins la
pământ, au aşezat peste ei o platformă grea de scânduri pe care s-au pus pe
ospăţul sărbătorii victoriei în timp ce dedesubt principii kieveni se sufocau
lent. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Urmările bătăliei</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">După victoria decisivă de la râul Kalka de la 31 mai 1223, Gengis Khan
le ordonă lui Subotai şi Djebe să facă joncţiunea cu Jochi şi împreună să-i
atace pe bulgarii de pe Volga, dar aici sunt învinşi la trecerea fluviului.
Primesc ordin să revină acasă, dar Djebe moare cu febră pe drum. la marele
Kurlutai ţinut la sosirea lor acasă, Subotai raportează lui Gengis Khan despre
marşul său epic, cel mai mare raid călare din istorie. Jochi este iertat de
presupusa insubordonare când a refuzat să i se alăture lui Subotai pe motiv că
era bolnav. Atât Jochi, cât şi Gengis Khan vor muri în 1227. Succesiunea imperiului
va fi preluată de Ogodai, fiul hanului, care împreună cu fratele său Batu vor
da cea mai cumplită lovitură estului Europei abia paisprezece ani mai târziu.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs4mVA1jceqtcWOfsO_uapBCeyNKRVYZ7k0PNKfRq72ctxRYkPTR5YaiiF7WbX8ZeXL3j1rMDYkHGldKmKpRUDJnP8lIqXugggmgK64JrciObep1rs_iKD68Lsj5bsUKQay4HjZwjyB4E/s1600/1_Page_80.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs4mVA1jceqtcWOfsO_uapBCeyNKRVYZ7k0PNKfRq72ctxRYkPTR5YaiiF7WbX8ZeXL3j1rMDYkHGldKmKpRUDJnP8lIqXugggmgK64JrciObep1rs_iKD68Lsj5bsUKQay4HjZwjyB4E/s320/1_Page_80.jpg" width="304" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Dezastrul de la râul Kalka a avut urmări grave în Rusia. S-au topit
aici printre cele mai bune armate, cei mai străluciţi principi şi boieri, elita
militară a principatelor ruse. A fost ca şi un avertisment pentru ce avea să
vină paisprezece ani mai târziu, când Subotai şi Batu îşi vor arunca de data
asta o armată de peste o sută de mii de luptători. Bulgarii de pe Volga,
poloviţii, principatele ruse toate vor fi trecute prin foc şi sabie în
1237-1238. Cele mai importante oraşe, chiar şi Kievul vor fi jefuite şi
distruse. Apoi va fi rândul Ungariei, Boemiei şi Poloniei în 1241. Spre norocul
Europei, armatele lui Batu şi Subotai se vor întoarce în Asia în 1242 la
moartea hanului Ogodai, pentru a alege un succesor care îşi va îndrepta
privirea în alte direcţii, spre China şi sud-vestul Asiei. Doar aşa a scăpat
Europa de teroarea mongolă. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Dar pentru Rusia a urmat o perioadă de trei sute de ani de suzeranitate
mongolă sau tătară, sub conducerea Hanatului Hoardei de Aur, care s-a desprins
la sfârşitul secolului XIII din marele imperiu mongol, atunci când acesta s-a
împărţit în patru. Fără această suzeranitate, în faţa unui popor cuceritor ca
şi ruşii, poate altfel ar fi arătat harta Europei. E suficient să ne gândim cât
au cucerit ruşii după ce s-au scuturat de tătari, din secolul XVI, ca să ne
imaginăm ce ar fi fost fără intervenţia acestei forţe care să le frâneze
ambiţiile cuceritoare.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Notă de încheiere</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Nu se ştie ce s-a întâmplat mai departe cu Ploscânea, dar brodnicii au
continuat să existe cu tot cu ţara lor ultima referire făcându-se despre ei la
1359. După această dată se fac referiri doar la valahi sau moldoveni, deoarece
era normal ca aceştia să graviteze spre noul stat constituit de către
maramureşanul Bogdan din Cuhea care îl alungă pe fiul lui Dragoş şi se declară
independent de coroana ungară. Fără existenţa pe acele locuri a unei caste de
români luptători care să formeze osatura şi baza noului stat şi să se unească
în jurul unui lider militar autentic reprezentat de Bogdan şi apoi de urmaşii
săi dinastici, Moldova nu ar fi avut cum să cuprindă în mai puţin de patruzeci
de ani întregul teritoriu până la Nistru şi Marea Neagră, în acelaşi timp
luptând cu incursiunile tătarilor din Hoarda de Aur şi împotriva ungurilor care
încă nu se împăcaseră cu pierderea mărcii lor de răsărit.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Datele prezentate despre brodnici şi bolohoveni sunt ale istoricilor
noştri adevăraţi din perioada interbelică ca şi Iorga, Ion Nistor, Alexandru
Boldur sau Popa-Lisseanu. Ei şi-au făcut cerectările fără să poată avea acces
în teren, pe atunci Uniunea Sovietică. Dar astăzi cine îi împiedică pe
istoricii noştri să facă cercetări în Ucraina de astăzi, chiar împreună cu
istoricii ucraineni? Poate doar dezinteresul.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Să vă dau un exemplu despre care vorbeşte Alexandru Boldur pe
teritoriul de astăzi al Ucrainei:</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">„S-au păstrat până acum două linii de valuri de pământ. Primul aşa zis <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Zmiev val</i> începe la Ecaterinopol
(Kalnibolot) la o depărtare de 15 verste la sud de Zvenigorodca şi se întinde
în direcţia sud-vestică alături de râul Gniloi Tichici, un afluent al Bugului,
şi de satele Latâşcovo (jud Zvenigoroski), Sverdlicov, Nerubaico, Podvâscocoe,
Nalivaico (jud Umanski) spre bug şi se termină la râul Codâma în judeţul Balta.
Vorbind despre valul acesta, Barsov notează: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Acest val putea să fie o întăritură de hotar a Ţării Bolohovenilor care
în sec XII-XIII ocupa regiunea superioară a Bugului şi ale cărei hotare
sud-estice trebuiau să treacă tocmai pe aici</i>, cel puţin în perioada
iniţială a existenţei acestei ţări.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Celălalt val de pământ numit de popor <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Troianov val</i> se întinde, după Plater, în gubernia Podolscaia dela
Nistru spre Sbruci, în judeţele Uşiţa, Kameneţ şi Proscurov, iar după
Marczinski, începe în judeţul Uşiţa, trece prin judeţul Kameneţului şi continuă
până la târgul Satanov (Satu Nou) pe Sbruci şi de acolo se întinde în Galiţia
până la târgul Magherov. În unele locuri valul acesta are înălţimea între 3,5
şi 5,5 metri. În privinţa însemnătăţii acestui val, Schafarik scrie: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mărimea lui şi o mulţime de monede romane
care au fost găsite lângă el mărturisesc clar că a fost ridicat de împăraţii
romani. Marczinski de asemenea crede că el a fost construit pentru delimitarea
graniţelor Daciei din porunca împăratului Traian, în preajma anului 106, şi
aceasta este foarte verosimil.</i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Din cele ce preced ştim că hotarele Daciei nu se întindeau aşa de
departe. De aceea siguranţa cu care se afirmă provenienţa romană a acestui val
cunoscut sub numele de Traian nu are nici un temei. Dimpotrivă, avem motive să
credem că acest val a fost făcut de brodnici pentru apărarea ţării lor
împotriva ofensivei haliciene, întrucât graniţele acestei ţări coincid cu linia
valului în mare parte a întinderii lui, iar pe cât nu coincid, valul arată,
probabil, hotarele iniţiale ale acestei ţări. Era firesc ca brodnicii să-l
numească acest val cu numele lui Traian, despre care trebuiau să aibă amintiri,
emigrând de pe teritoriul fostei Dacii.”</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Cred că este suficient de sugestiv.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Închei menţionând că hărţile deosebite prezentate aici, inclusiv cele
trei tridimensionale, provin din cartea Kalka River 1223 apărută la Osprey
Publishing, care conţine unele greşeli, dar am găsit la bibliografie şi doi români, respectiv Gheorghe
Brătianu cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Reserches sur le commerce
genois dans la Mere Noire au XIIe siecle (Paris, 1929)</i> şi P. Diaconu cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Les Coumans au Bas-Danube au XIe et XIIe
siecles (Bucarest, 1978)</i>. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Bibliografie:</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Osprey Publishing, Kalka River 1223, Genghis Khan</span><span style="font-size: 14.0pt; mso-ansi-language: EN-US;">’s</span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"> Mongols invade Russia</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Al. Boldur, Istoria Basarabiei, ediţia a II-a, editura Victor Frunză,
Bucureşti, 1992</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Cpt. Trofin Gh. Ion, Istoria militară în cadrul istoriei universale,
vol II, evul mediu, Tipografia Lovrov, Arad, 1935</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Cartea moldovenească, Chişinău, 1992</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">G. Popa-Lisseanu, Isvoarele istoriei Românilor, vol XII, Brodnicii,
Tipografia Bucovina I. E. Torouţiu, 1938</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">N. Iorga, Brodnicii şi românii, Cultura naţională., Bucureşti, 1928</span><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;">Academia Română, Institutul de Geografie - România, atlas istorico-geografic, Editura Academiei Române, 1996 </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;">
</span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt;"><span style="mso-spacerun: yes;"><br /></span></span></div>
Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-15030288370733626092012-10-19T00:21:00.000+03:002012-10-19T00:21:44.068+03:00Siria versus Turcia, încotro?<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">22.06.2012 Siria
doboară un avion F-4 turcesc în largul coastelor Mediteranei 25.06.2012 Turcia
avertizează Consiliul de securitate ONU că doborârea unui avion turc de către
Siria reprezintă o ameninţare gravă asupra securităţii regionale</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">3.10.2012 Turcia ripostează
cu artileria după ce cinci civili turci sunt ucişi de tiruri de mortiere
dinspre Siria</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">4.10.2012
Parlamentul turc, în urma acestui incident, dă o rezoluţie prin care
autorizează armata turcă să ducă acţiuni în afara graniţelor statului... ONU condamnă
atacul sirian.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Pare a fi o
numărătoare inversă spre un război inevitabil, dar întrebarea rămâne: va fi
război între Turcia şi Siria? Mulţi analişti internaţionali numără deja
secundele, dar întrebarea rămâne. Iar răspunsul este mai complex decât pare la
prima vedere. Voi încerca să răspund şi să argumentez pe scurt această
chestiune presantă la ordinea zilei, dar pentru a fi bine înţeles va trebui să
fac o retrospectivă scurtă asupra ultimelor evenimente. Şi va trebui să încep
de acolo de unde mulţi analişti îşi extrag concluziile, din păcate fără a
percepe esenţa lucrurilor, respectiv de la revoltele arabe din 2011.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsu_demOg_RKoWV4clu3BhbX3fxNLNaW8AYUegutKDkT5POZnGqy9_mI5_0V7UtstCDjXVbm6SWa_-P1k_4QCmPR0YMl5QWmGLtYZM5omEoECH-0kP9shKDU-G3Dn2P2SVdEd11KVx8RE/s1600/syria-map.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="285" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsu_demOg_RKoWV4clu3BhbX3fxNLNaW8AYUegutKDkT5POZnGqy9_mI5_0V7UtstCDjXVbm6SWa_-P1k_4QCmPR0YMl5QWmGLtYZM5omEoECH-0kP9shKDU-G3Dn2P2SVdEd11KVx8RE/s320/syria-map.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO">Un eşec anunţat?</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În articolele
scrise în perioada revoltelor arabe de anul trecut (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/04/revoltele-arabe-proteste-si-razboi.html" name="top">Revoltele arabe, proteste şi război civil</a>, <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/04/libia-dilema-occidentului-si.html" name="top">Libia, dilema Occidentului şi oportunităţile Rusiei</a>, <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/06/robert-gates-libia-si-nato.html" name="top">Robert Gates, Libia şi NATO</a></b>) insistam
asupra unor aspecte pe care majoritatea analiştilor le neglijau, duşi de valul
entuziasmului la vederea trezirii din amorţire a arabilor, cei care până la
acea dată, deşi sunt vreo şapte sute de milioane, nu au reuşit să creeze un
stat viabil şi funcţional, cu toate că stăpânesc teritorii şi ţări de la
Oceanul Atlantic până în Asia Centrală, călăuziţi de religia lor islamică
considerată de ei superioară celorlalte existente pe mapamond.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Pentru aceşti
analişti occidentali, calea spre democraţie părea deschisă acestor state,
parcursul lor spre democraţie părea inevitabil. mai mult, aceştia s-au şi
avântat să facă fel de fel de prognoze din ce în ce mai fanteziste, de exemplu,
dacă anul 2011 a fost anul revoluţiilor arabe, 2012 va fi cel al revoluţiilor
slave, care ar urma să impună regimuri democratice în Ucraina, Belarus şi chiar
şi în Rusia. Bineînţeles că nimic din ce au prevăzut nu s-a întâmplat, ba chiar
şi soarta revoluţiilor arabe încă stă sub semnul întrebării, varianta
democraţiei fiind cea mai puţin probabilă dintre toate. Ca să o spunem pe
româneşte, arabii au scăpat de dracu şi au dat de mă-sa.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Revin cu ceea ce am
spus încă din aprilie 2011 într-unul dintre articolele mai sus menţionate, când
Gaddafi încă se menţinea la putere, despre tipologia şi evoluţia revoluţiilor
în istorie.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Foarte rar cine
începe o revoluţie o şi termină, de cele mai multe ori deznodământul unei
revoluţii ia o direcţie total diferită faţă de cererile şi dezideratele
iniţiale care au scos oamenii în stradă, gata să lupte şi să moară pentru
idealurile anunţate şi proclamate ca şi programe ale respectivelor revoluţii.
Istoria ne dă lecţii dure în acest sens, exemplele fiind nenumărate. Şi
explicaţia este simplă şi logică, la declanşarea revoluţiei, toate grupurile sunt
unite de ideea şi ţelul comun, răsturnarea dictatorului, a vârfului puterii, a
tiranului. Toţi aderă la programul care are în capul listei acest suprem
deziderat. Dacă revoluţia eşuează, rămâne doar amintirea romantică a
încercării, a luptei disperate pentru realizarea ei, a liderilor învăluiţi
într-o aureolă eroică de martiri, aşa cum a fost cazul revoluţiilor din 1848.
Dacă reuşeşte, începe faza a doua, cea decisivă, a cursei pentru cucerirea
puterii, pentru umplerea vidului de putere rămas în urma căderii dictatorului. Iar
aici grupurile unite până ieri de idealul revoluţionar se despart şi încep
cursa pentru putere, de cele mai multe ori violentă. Şi de obicei nu cei care
încep revoluţia o şi încheie, puterea este cucerită nu de grupul cel mai
numeros, ci de către cel mai hotărât, mai decis şi mai bine organizat, care
aproape întotdeauna este cel mai lipsit de scrupule, chiar dacă la declanşarea
revoluţiei reprezintă abia o minoritate (cazul bolşevicilor în revoluţia
rusească din 1917).</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">De cele mai multe
ori, rezultatul unei revoluţii este total diferit de idealurile care au
declanşat-o, care au condus masele în luptă. Gândiţi-vă numai la revoluţia
franceză din 1789, poate cea mai celebră revoluţie, care a continuat cu luptele
interne dintre fracţiuni (girondini, iacobini şi alţii) reprezentată cel mai
bine de către noul instrument de execuţie, ghilotina, pentru ca în final să
eşueze în dictatura lui Napoleon şi apoi în restauraţia lui Ludovic al
XVII-lea. De unde s-a pornit şi unde s-a ajuns? La fel, revoluţia iraniană din
1978 care l-a răsturnat pe şahul Reza Pahlavi a avut un program extrem de
democratic, ca apoi să câştige partida fundamentalistă a ayatolahului Khomeini
şi a teocraţilor islamişti care nu doresc să-şi mai amintească sau recunoască
programul iniţial al revoluţiei din 1978. Exemplele pot continua, istoria este
plină de ele, pe baza acestor date George Orwell a scris lucrarea sa alegorică
intitulată Ferma animalelor.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dar asta nu
înseamnă că excepţiile nu există, cum a fost cazul revoluţiilor est-europene
din 1989. Dar aici vorbim de cazuri fericite datorate unui complex de factori,
cel esenţial fiind refluxul puterii sovietice care a permis Occidentului să
vină cu principiile şi expertiza sa, astfel că traiectul acestor ţări a fost
spre civilizaţia occidentală, de care oricum aparţineau până când, printr-un
accident nefericit al istoriei, au fost deraiate de la calea lor normală de
evoluţie. Şi noi am beneficiat de această expertiză şi a trebuit să urmăm nişte
reguli pentru a putea adera la comunitatea occidentală de care ne simţeam
legaţi, dar amintiţi-vă faptul că după revoluţie puterea a fost preluată tot de
foştii comunişti, mai bine organizaţi şi motivaţi, transformaţi peste noapte în
democraţi.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dar despre ţările
arabe ieşite din revoluţiile din 2011, soldate cu răsturnarea puterii, ce şanse
au ele? Ce expertiză li se poate oferi, unde ar putea ele să adere? Ce tradiţie
democratică au, din moment ce în toată istoria lor au trăit în cele mai
represive regimuri? Şansele lor să treacă peste aceste impedimente sunt foarte
reduse. Şi atunci, cine ar putea prelua puterea, dacă nu grupurile cele mai
bine organizate şi motivate, care sunt aici cele fundamentaliste, ca şi Fraţii
Musulmani în Egipt? Există o mare probabilitate ca regimuri fundamentaliste
islamice să fie validate în aceste ţări tocmai prin alegeri libere, la fel cum
noi i-am validat pe foştii comunişti prin alegeri libere în 1990. Există şi
precedente pentru asta, în 1992 în Algeria alegerile au fost câştigate de
fundamentalişti, dar rezultatul a fost anulat şi a urmat un război civil, sau
în Palestina când Hamasul a fost validat în Gaza tot prin alegeri libere. Acum
în Egipt puterea fost câştigată de către Fraţii Musulmani victorioşi în
alegeri.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Din punctul meu de
vedere nu este nicio problemă, fiecare popor va trebui să înveţe democraţia pe
propria piele, în sensul că va trebui să trăiască cu ceea ce a votat. Şi noi am
învăţat asta din greu, în anii 90, cu mineriade şi alte lucruri. Dar există un
impediment, odată ce un grupul motivat şi organizat ia puterea, inclusiv prin
alegeri libere, nu este prea dispus să o cedeze la termenul viitoarelor
alegeri, de aici apare posibilitatea majoră ca să se transforme într-un regim
cu nimic mai prejos, ba dimpotrivă, decât cel al tiranului răsturnat tocmai de
revoluţia care l-a adus la putere. Gândiţi-vă la regimul comunist impus după
revoluţia rusă din 1917, regim mult mai dur şi represiv decât cel al ţarului,
sau de cel din Iran după revoluţia din 1978, mult mai dur şi represiv decât cel
al şahului. Iar tentaţia de a păstra puterea câştigată este mare odată ce ai
ajuns să controlezi toate pârghiile puterii fără un control din partea altor
instituţii ale statului. Lordul Acton spunea că puterea corupe, iar puterea
absolută corupe în mod absolut. Perfect adevărat, în cazul ţărilor arabe nu
există un control al altor instituţii asupra puterii, nu are cum din moment ce
nu există vreo tradiţie în acest sens. Şi chiar dacă ar fi create astăzi, nu au
cm să devină efective într-un timp atât de scurt, instituţionalizarea fiind un
proces de durată. Mă refer aici la viabilitatea instituţională, deoarece este
logic şi normal ca o instituţie care are o vechime de o sută de ani să aibă
mult mai mari şanse să existe şi să fie eficientă anul viitor faţă de una care
există abia de un an. Iar aici nu cred că ar fi termene de comparaţie.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">La aceste
considerente universal valabile, în cazul particular al ţărilor arabe mai
trebuie adăugat complexul de relaţii tensionate din interiorul fiecăreia,
datorat mozaicului divers etnic, sectar, religios şi tribal, fiecare dintre
aceste state având un trecut bogat de violenţe interne şi potenţial de
dezvoltare viitoare pe măsură. De cele mai multe ori, singurul fapt care a
ţinut statul unit a fost chiar tiranul mult hulit, care a făcut-o, cum altfel
decât cu o mână de fier. Deci, viitorul revoluţiilor arabe, cel puţin pe termen
scurt, este destul de imprevizibil.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO">Siria</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Vine acum cazul
Siriei, cu un război civil în plină desfăşurare de un an şi jumătate, soldat cu
mai bine de 33000 de morţi, după estimările cele mai optimiste. Oraşele
importante Homs, Hama, Alep şi chiar capitala Damasc sunt scena luptelor
cumplite şi ale bombardamentelor artileriei, rezultând zeci de mii de refugiaţi
care fug din calea luptelor.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzVIE2RS762qwJkqzaYufqiYR-w5T1l-74t2EjosyF3er2FWtq12sAUUtAtZAThpuHy9uoY3XyONaAQFbX6jK8bbn6xus8-vcqDXUqrxp2-5RxINNaMrb1JPZ7ariSA4YeLRRRFIU9aXY/s1600/Syria_DisplacementRefugees_2012Apr25_U575-1050px.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzVIE2RS762qwJkqzaYufqiYR-w5T1l-74t2EjosyF3er2FWtq12sAUUtAtZAThpuHy9uoY3XyONaAQFbX6jK8bbn6xus8-vcqDXUqrxp2-5RxINNaMrb1JPZ7ariSA4YeLRRRFIU9aXY/s320/Syria_DisplacementRefugees_2012Apr25_U575-1050px.gif" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Siria rămâne o nucă
tare, s-a dovedit că este greu de abordat din mai multe motive. În primul rând,
conducătorul este preşedintele Bashar al-Assad, fiul fostului preşedinte Hafez
al-Assad, transferul de putere făcându-se de la tată la fiu în tradiţia unei
monarhii dinastice, nu ca şi în cazul unei republici, aşa cum se pretinde
Siria. Un exemplu identic îl conferă moştenirea puterii în Coreea de Nord.
Tatăl lui Bashar, Hafez al-Assad, a condus ţara cu o mână de fier impunând-o ca
şi o forţă în Orientul Mijlociu, în ciuda înfrângerilor din războaiele cu
Israelul din 1967 şi 1973. S-a confruntat şi el cu o rebeliune condusă de
Fraţii Mulsulmani în oraşul Hama în 1982, reprimată cu violenţă şi având drept
rezultat între 10000 şi 25000 de morţi. A murit în 2000 lăsând statul pe mâna
fiului său.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Războiul civil la
care suntem martori a pornit ca şi revoluţiile arabe din martie 2011 şi în
aceea şi perioadă, prin protestele a mii de oameni asupra cărora forţele de
represiune au deschis focul. Represiunea s-a extins, protestele la fel, dar au
apărut şi grupări antiguvernamentale care au început lupta deschisă împotriva
trupelor siriene fidele lui Bashar al-Assad. De aici s-a ajuns la un război
civil în toată legea, război care continuă şi astăzi cu violenţă crescută. Oponenţii
lui Assad s-au grupat în fracţiuni armate antiguvernamentale, cea mai
importantă fiind Armata Siriană Liberă (ASL). la aceste grupări s-au raliat, ca
şi în cazul libian anterior, mulţi dezertori din armata siriană, inclusiv
ofiţeri de rang înalt (cum ar fi generalul de brigadă Manaf Tlass la 6 iulie
2012), chiar şi politicieni din partidul Baath (cum ar fi ambasadorul sirian
din Irak, Nawaf Fares, la 11 iulie 2012, sau chiar primul ministru sirian Riyad
Hijab, la 6 august) ce conduce Siria de decenii. Într-un fel, este logic să se
întâmple asta, şobolanii părăsesc nava pe cale de a se scufunda, dar mai este
ceva. Assad şi apropiaţii săi din posturile cheie fac parte din secta alawită
(11% din populaţie), dar forţele armate sunt sunnite, ca şi majoritatea
populaţiei (71%). Dar nu numai de aici apar dezertările, la fel s-a petrecut şi
în Libia când unii dintre apropiaţii lui Gaddafi au schimbat părţile. Problema
este că nici cei care au trecut de partea opoziţiei nu au un trecut curat, ca
să fie în anturajul preşedintelui şi la conducere trebuiau să fi fost părtaşi
la multe abuzuri comise de-a lungul îndelungatului mandat al familiei Assad.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Trebuie să
înţelegem din start că dictatorii cu un trecut îndelungat la conducerea ţării
nu vor renunţa de bună voie la putere şi vor lupta până la ultima picătură de
sânge a fidelilor lor pentru a şi-o menţine. Aşa au făcut şi Gaddafi, şi Saddam
Hussein, şi Nicolae Ceauşescu. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Rusia şi China
continuă să-l susţină pe Bashar al-Assad şi să se opună oricărei intervenţii
străine, chiar dacă violenţele sunt în creştere şi luptele s-au intensificat
chiar în capitala damasc încă de la mijlocul lui iulie anul acesta.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqYYkdwCKViEm3AScWtvHOUDbphEy0EOoJ4xU8e0qSKsX-Y9Kf5bUaZMYvlPdrPezJ0UR665H2u0BzE76sws-gd4jvgJ7OFJcaa345sEMWALZLqHG_tbtPYb3YJoUjkc7PEVd-NoswZRM/s1600/Free-Syrian-Army-soldiers-008.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqYYkdwCKViEm3AScWtvHOUDbphEy0EOoJ4xU8e0qSKsX-Y9Kf5bUaZMYvlPdrPezJ0UR665H2u0BzE76sws-gd4jvgJ7OFJcaa345sEMWALZLqHG_tbtPYb3YJoUjkc7PEVd-NoswZRM/s320/Free-Syrian-Army-soldiers-008.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Luptători din Armata Siriană Liberă</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">sursa <i>www.guardian.co.uk</i></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">O lovitură grea
dată regimului sirian a constituit-o la 18 iulie asasinarea printr-un atac
sinucigaş a cumnatului lui Bashar, generalul Assej Shawkat, a şefului
comitetului de criză, generalul Hassan Turkomani, a ministrului apărării,
generalul Daoud Rajiha şi a ministrului de interne Mohamad Ibrahim al-Shaar,
precum şi rănirea directorului securităţii naţionale Hisham Ikhtiar.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBL7c46-lMMOTjnACK_htmoYbOzIVZvlAajODvPSPN9sR7JgYN5jh0MTEhxxeRXshCDhESfwHjDwiCR4016DmQL6pvVkZwyPHN1qge4vTPpgO-oy5cRlt1IHiv1ZWJoxUTtRIA2QcJkG4/s1600/22SYRIA1-articleLarge.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBL7c46-lMMOTjnACK_htmoYbOzIVZvlAajODvPSPN9sR7JgYN5jh0MTEhxxeRXshCDhESfwHjDwiCR4016DmQL6pvVkZwyPHN1qge4vTPpgO-oy5cRlt1IHiv1ZWJoxUTtRIA2QcJkG4/s320/22SYRIA1-articleLarge.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Explozia de la 18 iulie care a ucis oficialii sirieni </span></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;"> </span></span></span></div>
<span lang="RO">O îngrijorare
crescândă apare asupra potenţialei folosiri de către regim a armelor chimice
împotriva insurgenţilor. Luptele continuă.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO">De ce Siria nu este Libia</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În sensul că de ce
nu s-ar putea aplica aceeaşi reţetă ca şi în Libia, o campanie de bombardamente
NATO care să ducă la cedarea de către Bashar al-Assad. Nu este aşa uşor din mai
multe motive. În primul rând, Siria este o ţară mai mare, mai populată (22
milioane locuitori), cu un relief variat, făcând eficacitatea unei serii de
bombardamente mai dificil de realizat. Spre deosebire, în Libia, o ţară cu 5
milioane de locuitori, luptele s-au dat doar pe fâşia îngustă de litoral pe
care sunt plasate principalele oraşe, cu cât mergi mai la sud găseşti doar
deşert. Din acelaşi motiv în al doilea război mondial, luptele dintre armata
britanică şi Afrikakorps al lui Rommel s-au dat tot pe îngusta fâşie de
litoral. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În schimb, Siria
are un relief variat care include munţi înalţi până la 2814 metri (muntele
Hermon, la graniţa cu Libanul), chiar şi un lanţ numit Jebel Druze în partea de
sud. Mai există valea Bekaa, unde se antrenau terorişti, greu de controlat şi
supravegheat. Numai de aici ne dăm seama de dificultatea unei campanii aeriene
eficiente, de câte resurse ar fi nevoie pentru a forţa un rezultat favorabil,
asta în condiţiile în care pentru a obţine acelaşi rezultat în Libia, zonă de
acţiune mult mai restrânsă şi mai accesibilă, cu bazele aeriene aliate
apropiate, a fost nevoie de o campanie aeriană de aproape patru luni
(gândiţi-vă la Kosovo în 1999, de ce anvergură au fost bombardamentele şi ce
durată pentru a obţine rezultate discutabile). Se mai adaugă şi vecinătatea
Iranului, care ar privi cu ostilitate o campanie de bombardamente în imediata
vecinătate a graniţelor sale, tocmai împotriva singurului stat aliat al său din
regiune. Riscuri pe care NATO nu avea cum să şi le asume.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgulbMj3mdjF4yGo0U9WeS_kYScIVM_Dr8lA_jFnioblQ1vMEyYOm2oyfQzS20pHL5W0PRtxismg4tgpKIO-FTXdKeeXp7LONMKAY7bIRF_IYRgWP6Pqi-NrGxOcjSdd6tx6gjsXZCVwbQ/s1600/news-you-can-use-syria-edges-toward-civil-war-as-damascus-burns_h.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="203" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgulbMj3mdjF4yGo0U9WeS_kYScIVM_Dr8lA_jFnioblQ1vMEyYOm2oyfQzS20pHL5W0PRtxismg4tgpKIO-FTXdKeeXp7LONMKAY7bIRF_IYRgWP6Pqi-NrGxOcjSdd6tx6gjsXZCVwbQ/s320/news-you-can-use-syria-edges-toward-civil-war-as-damascus-burns_h.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Damascul în flăcări</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Se mai adaugă şi
complicaţia din cadrul Consiliului de Securitate al ONU, în care Rusia şi
China, membre permanente, s-au opus oricărei rezoluţii oricât de uşoare, de
genul unor sancţiuni împotriva Siriei, de fiecare dată când acest Consiliu s-a
reunit pe această temă. În cazul Libiei, Rusia şi China s-au abţinut, făcând
posibilă rezoluţia ONU care autoriza măsuri şi lovituri aeriene pentru
„protecţia civililor”.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Mai sunt şi alte
aspecte care determină o astfel de reacţie din partea Rusiei şi Chinei,
respectiv faptul că Siria le este aliată în noul context geopolitic creat în
ultimii ani. Despre ce este vorba, odată cu disoluţia Uniunii Sovietice în 1991
(cea mai mare catastrofă geopolitică după părerea lui Vladimir Putin),
împărţirea lumii între blocuri create pe baze ideologice s-a încheiat odată cu
căderea comunismului. Era ideologică s-a sfârşit, dar nu şi împărţirea în
blocuri. Aceste blocuri nu mai sunt ideologice, socialism versus capitalism, ci
de altă natură, democraţii versus autocraţii (pentru mai multe amănunte vezi <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/noua-era-putin.html" name="top">Noua eră Putin</a></b>). Iar Siria se înscrie
în categoria a doua, mai mult, nu autocraţie, ci o organizare mai calificată,
dictatură. Iar Rusia şi China susţin astfel de regimuri ca şi o contrabalansare
la avansul democraţiei susţinute de vest, liderilor lor convenindu-le de minune
situaţia lor actuală, o autocraţie în care să asigure stabilitatea şi o
dezvoltare economică în care nu pot fi traşi la răspundere pentru furtul din
banul public, astfel dezvoltându-se o elită cleptocratică pe principii mafiote.
Iar această elită de la conducere va face totul pentru prezervarea puterii şi
protejarea aliaţilor. Au greşit cu Libia, dar nu vor să repete aceeaşi greşeală
cu Siria sau cu Iranul. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">În cazul Rusiei mai
este o componentă particulară. În Siria, la portul Tartous, Rusia are singura
bază navală din Marea Mediterană, iar pierderea ei în cazul unei schimbări la
Damasc echivalează cu un recul geopolitic de mare importanţă. Nu trebuie uitat
efortul Rusiei pe lângă clienţii ei foste republici sovietice din Asia Centrală
pentru a forţa închiderea bazelor americane de aprovizionare din jurul
Afghanistanului, ca şi cele din Uzbekistan sau Kirghistan.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dar mai este şi
aspectul economic şi militar, Siria fiind un client fidel al Rusiei în materie
de armament şi furnituri militare. Tocmai acest aspect este de analizat, ţinând
cont de transporturile ruseşti de armament în folosul regimului lui Bashar
al-Assad de la începutul războiului civil din martie 2011. Siria are contracte
de miliarde de dolari pentru armament rusesc, se vehicula că ar dori şi
achiziţia sistemelor antiaeriene S-400. În schimb, insurgenţii sunt înarmaţi de
ţările din liga arabă în frunte cu Arabia Saudită. În timp ce ONU face eforturi
spre o soluţie negociată, iar vestul susţine că Bashar al-Assad şi-a pierdut
legitimitatea deoarece a tras în propriul popor şi trebuie să plece, Rusia şi
China exclud o astfel de posibilitate.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Rusia, pe lângă
sprijinul diplomatic, este activă în a arăta susţinerea regimului sirian şi
prin demonstraţii de forţă, cum ar fi escalele navelor militare din flota sa în
portul Tartous, tocmai pentru a-şi demonstra determinarea în susţinerea
regimului al-Assad. Dar tocmai aceste demonstraţii au avut darul să arate de
fapt starea adevărată a flotei ruseşti (citez din articolul meu <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/01/transnistria-si-anul-geopolitic-2012.html" name="top">Transnistria şi anul geopolitic 2012</a></b>):</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Este ca şi imaginea flotei militare ruse în portul sirian
Tartous, impunătoare de la distanţă, dar găunoasă pe măsură ce te apropii.
Singurul portavion rusesc, Amiral Kuznetzov, a sosit la 8 ianuarie 2012 în
portul sirian, însoţit de fregata Amiral Chabanenko, remorcherul Nikolai Chiker
şi trei mici vase cisternă. Această flotă a plecat din Severomorsk, lângă
Murmansk, la începutul lui decembrie. În Marea Mediterană li s-a mai alăturat
un vas cisternă şi corveta Mudri, din flota de Baltica, precum şi corveta Ladni
din flota Mării Negre. La Tartous, flota rusă a încărcat alimente, apă şi
combustibil. Doar Chabanenko, Ladni şi cisterna Lena au acostat, portavionul
Kuznetzov fiind prea mare şi rămânând ancorat mai în larg.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>La 10 ianuarie flota rusă a părăsit apele
siriene, Ladni spre Sevastopol, iar portavionul Amiral Kuznetzov înapoi spre
Severomorsk.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Aceasta este imaginea de la distanţă, dar dacă ne
apropiem puţim, vom vedea că portavionul Kuznetzov de 60000 de tone are
capacitatea de a duce până la 50 de aparate de luptă, 26 cu aripă fixă
(avioane) şi restul elicoptere, mai puţin decât jumătate din capacitatea unui
portavion american de clasa Nimitz. La Tartous, Kuznetzov a avut doar opt
avioane Su-33 şi două elicoptere Ka-27S pentru căutare-salvare, poate în cazul
în care s-ar fi pierdut vreun Suhoi. Dar nu avea deloc Ka-27RLD, elicoptere
radar de avertizare timpurie (early warning), fără de care întreaga flotă era
practic legată la ochi. </span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Îi lipseau cu desăvârşire şi elicopterele Ka-27PLO, cu
capacităţi de luptă antisubmarin, poate că amiralii ruşi considerau că fregata
ASW Amiral Chabanenko era suficientă pentru a asigura protecţia întregului
convoi. Agenţiile arabe de presă au anunţat că un submarin american a trecut
prin canalul Suez din Marea Roşie în Marea Mediterană, deci în apropierea
coastelor siriene, cam cu două săptămâni înainte de sosirea flotei ruse la
Tartous. În mod sigur, intenţia era de a supraveghea flota şi probabil pentru a
înregistra şi cataloga zgomotele motoarelor navelor componente, o modalitate
foarte exactă de a urmări submarinele şi navele pe întreg globul. Americanii au
o astfel de bază de date încă din timpul Războiului Rece, care se actualizează
periodic cu ajutorul senzorilor plasaţi pe fundul oceanelor pe rutele de acces
ale navelor militare. Unul din culoarele obligatorii de trecere pentru
submarinele sovietice era prin Marea Nordului, între Islanda şi Marea Britanie.
Senzorii plasaţi pe fundul apei înregistrau zgomtul motoarelor la fiecare
trecere, catalogau şi făceau comparaţii, în urma faptului că fiecare motor de
submarin sau navă militară mai mare are un zgomot distinctiv unic, întocmai ca
şi amprentele digitale sau vocale la oameni. Astfel, dacă un submarin american
înregistrează un zgomot de motor undeva în Oceanul Pacific, prin comparaţie cu
baza de date poate şti nu numai cui aparţine nava, ci şi numele ei.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Dar nu cred că merită efortul de a înregistra motorul
portavionului Amiral Kuznetzov, care oricum cred că este demult în baza
americană de date.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Acesta poate fi
folosit ca şi imaginea flotei ruse, respectiv a diferenţei dintre ceea ce
doreşte Putin şi realitate. Construcţia lui a început în 1982 şi era 70%
terminată în 1989. A navigat prima dată în 1991, nefinalizat, a primit avioane
la bord în 1993, dar a devenit operaţional în 1995. Începând cu 1996, a
petrecut mai bine de şase ani în reparaţii în trei şantiere diferite, deci 40%
din activitate. Motorul principal s-a defectat de nenumărate ori în decursul
activităţii, prezenţa remorcherului Nikolai Chiker în flota rusă explicându-se
astfel, în cazul unei defecţiuni, portavionul urmând să-şi continue călătoria
remorcat. Odată ajuns în februarie în port, portavionul Amiral Kuznetzov va fi
dezarmat şi va începe un program de reutilare şi reechipare programat să dureze
până în 2017 sau chiar mai târziu, dacă va fi terminat vreodată. Astfel,
rachetele antinavă supersonice SSM P-700 Granit din sistemul de armament al
portavionului nu se mai fabrică. Nu se mai fabrică nici Su-33, aviaţia
portavionului urmând să fie înlocuită cu Mig-29K, versiunea navală a Migului,
în urma unei comenzi din India de 16 bucăţi, prin suplimentare ar ieşi un cost
mai mic pe bucată decât în cazul Su-33.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Pentru a ilustra şi mai bine dezastrul naval în care se
zbate flota militară rusă, ca printr-o ironie, un submarin strategic rus clasa
Delta 4, Ecaterinburg, a luat foc într-un doc uscat din Murmansk la 29
decembrie. Ecaterinburg se afla la reparaţii când a izbucnit incendiu, cel mai
probabil din neglijenţă. Din fericire nu erau la bord torpile sau rachetele
nucleare SS-N-23 (16 bucăţi) submarinul Delta 4 fiind unul dintre cele şase
care asigură descurajarea nucleară până la intrarea în serviciu a noilor
submarine clasa Borei care ar urma să fie armate cu rachetele Bulava. Reactorul
nuclear era şi el oprit, evitând astfel un nou Cernobâl sau Fukushima. Dar
incendiul a afectat carcasa exterioară şi camera torpilelor, precum şi sonarul
care a fost totalmente distrus.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Cam asta este situaţia flotei ruse actuale, care nu mai
impresionează multă lume, de aceea consider că tentativa de demonstraţie de
forţă a fost total contraproductivă în cazul Siriei. Vladimir Putin a hotărât
să pompeze noi sume de bani, ca şi în cazul armatei în general, pentru a reveni
la vechea glorie imperială, păşind pe urmele Uniunii Sovietice. Dar astăzi, în
condiţiile actuale, pe un astfel de drum, are şanse mai mari să o ia pe calea
Uniunii Sovietice în momentul dezintegrării sale, 1989-1991.</span></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHSa3BPocD3wryQfIbpPItW1nTVFE5iLSospTW6ahXOtvlJma5AnErKeiDiYJpAlopM7177dR7FYGiSGLSQrqWmshmjxaYICpvpXNxx8pd81m35M2WT42MpKJhQ7qX72oSCL688XNxmWk/s1600/0711-moscow-ship-syria_full_600.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHSa3BPocD3wryQfIbpPItW1nTVFE5iLSospTW6ahXOtvlJma5AnErKeiDiYJpAlopM7177dR7FYGiSGLSQrqWmshmjxaYICpvpXNxx8pd81m35M2WT42MpKJhQ7qX72oSCL688XNxmWk/s320/0711-moscow-ship-syria_full_600.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Nave ruseşti în portul Tartous</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Revenind la ziua de
astăzi, amintesc de transporturile de arme ruseşti către Siria de la începutul
războiului civil. La 16 iunie 2012, organizaţiile umanitare şi presa
occidentală a dezvăluit faptul că la 26 mai nava rusă Profesor Katzman a
descărcat un transport de armament destinat regimului sirian în portul Tartous.
Compania rusă proprietară a navei, Universal Cargo Logistic Holdings, a respins
acuzaţiile, iar ministrul de externe rus Serghei Lavrov, a declarat că a fost
vorba de completări ale contractelor semnate în avans şi achitate deja. Trei
zile mai târziu, la 19 iunie, unei nave ce se îndrepta din Rusia spre Siria, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">MV Alaed</i>, i s-a retras asigurarea de
către Standard Club din Londra. Nava a trebuit să facă cale întoarsă în Rusia,
pentru a-şi face o nouă asigurare. Nava era proprietatea unei firme ruseşti,
FEMCO, şi era înregistrată la Curacao, Antilele Olandeze, şi transporta
elicoptere de asalt şi alte arme către Siria. Şi-a continuat apoi drumul,
autorităţile ruse susţinând din nou că era vorba de armament deja contractat şi
achitat de Siria înainte de instituirea embargoului de către Uniunea Europeană.
Au mai fost raportări privitoare la livrări de armament cu prilejul diferitelor
escale în portul Tartous ale navelor ruseşti.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Chiar recent, la 10
octombrie 2012, în contextul acutizării situaţiei de la graniţa turco-siriană
care s-a soldat cu schimburi de focuri şi tiruri de artilerie, Turcia forţează
să aterizeze la Ankara un avion comercial rusesc cu destinaţia Siria şi anunţă
că acesta transporta muniţii pentru regimul sirian al lui Bashar al-Assad.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO">Motivaţiile Turciei</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dacă în cazul
Siriei interesul este clar, un război regional limitat i-ar prinde bine
regimului, în sensul că ar ralia populaţia contra duşmanului extern şi ar forţa
o atitudine mai deschisă din partea aliatului rămas, Iranul, care îşi vede
periclitat nu numai aliatul, ci şi legătura cu organizaţia Hezbollah din Liban
pe care o sponsorizează direct, în cazul Turciei motivaţia implicării în acest
conflict pare mai bizară.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">De la deteriorarea
relaţiei privilegiate din trecut cu Israelul în urma intervenţiei acestuia în
transportul umanitar (declarat ca atare) către palestinienii din Fâşia Gaza,
intervenţie soldată cu morţi şi răniţi, poziţia Turciei a fost cea de a se
afirma ca şi un lider regional al Islamului, deci, în mod normal, ar fi fost de
aşteptat ca să sprijine cumva regimul sirian împotriva a ceea ce organizaţiile
fundamentaliste numesc destabilizarea occidentală sau cruciată.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Dar Turcia se comportă
altfel, acţionând decisiv şi ameninţând cu războiul vecinul său sirian, cu
toate că zeci de mii de refugiaţi sirieni şi-au găsit adăpost în zona de
graniţă dintre cele două ţări.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Aspectul care se
scapă multora din vedere şi este considerat esenţial de către turci este
problema kurdă. Kurzii ocupă un spaţiu compact aflat pe teritoriul a patru
state, Turcia, Iranul, Irakul şi Siria, practic zona de confluenţă a celor
patru ţări. Chiar dacă acestea s-au duşmănit în decursul istoriei, mai ales în
perioada recentă, au avut un scop comun, şi acesta este persecutarea şi
exterminarea kurzilor care îşi cer dreptul la existenţă naţională, chiar dacă
uneori îi susţineau pe rebelii kurzi dintr-un stat contra guvernului, în final
se întorceau împotriva lor. O atitudine complexă şi ciudată faţă de un popor
care l-a dat pe cel mai mare erou militar al Islamului, mă refer la
eliberatorul Ierusalimului de sub cruciaţi, kurdul Salah ad-Din sau mai bine
cunoscut sub numele de Saladin.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Kurzii sunt supuşi
unui regim draconic în cazul în care se revoltă şi o fac destul de des. Saddam
Hussein i-a exterminat inclusiv cu arme chimice, respectiv gaze de luptă,
fiecare din cele patru state mai sus menţionate a purtat adevărate campanii
militare împotriva lor, iar Turcia nu face excepţie. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Cazul Abdulah
Ocalan, lider fondator al PKK (Partidul Muncitoresc din Kurdistan) responsabil
de peste 40000 de morţi în timpul conflictului din anii 80, este simptomatic în
ce priveşte atitudinea faţă de kurzi. Până în 1998, Ocalan se afla în Siria
(vedem aici o susţinere a kurzilor turci de către regimul sirian în scopuri
politice), dar este nevoit să plece în urma presiunilor turce împotriva
Damascului. Este capturat în Kenya la 15 februarie 1999 de către serviciile
secrete turce şi adus în ţară, unde risca pedeapsa cu moartea. La presiunea UE,
care a ameninţat Turcia cu anularea negocierilor pentru aderare, este condamnat
la detenţie pe viaţă. Vedem aici cât de importantă este problema kurdă în
Turcia, dacă această ţara a riscat negocierile de aderare doar pentru a-l
pedepsi cu moartea pe unul dintre liderii kurzi.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Un alt exemplu
sugestiv mi se pare atitudinea Turciei în 2003, la declanşarea invaziei
Irakului de către americani. La solicitarea SUA, care dispune de baze militare
în Turcia, dintre care cea mai importantă este cea aeriană de la Incirlic,
Turcia refuză deschiderea unui front în nord, de pe teritoriul ei, care ar fi
facilitat căderea rapidă a regimului de la Bagdad, silindu-i pe americani şi
britanici să folosească o singură cale de invazie, dinspre sud, din Kuweit.
Relaţiile militare dintre cele două ţări s-au deteriorat, încă o dată înţelegem
importanţa problemei kurde care i-a făcut pe turci să întoarcă spatele celui
mai puternic aliat. Fiindcă în acelaşi timp, parlamentul turc a aprobat armatei
turce să treacă graniţa cu Irakul pentru a-i combate pe kurzi pe teritoriul
irakian (conform constituţiei turce, nu pot fi deplasate trupe în afara
graniţelor fără avizul parlamentului de la Ankara). Nu i-a lăsat pe americani,
dar le-a dat liberi militarilor ei. Este logic, odată cu căderea regimului de
la Bagdad, zona nordică, cu o populaţie preponderentă kurdă, a devenit practic
autonomă după căderea regimului draconic irakian. Aici a apărut un fief
puternic al kurzilor, beneficiari şi ai terenurilor petrolifere din zona
Mossul. O chestiune de timp până ce aceşti kurzi eliberaţi de tiranie au
devenit un fel de reper şi susţinători ai kurzilor ce trăiesc pe teritoriile
Siriei, Turciei şi Iranului. Iar împotriva acestora Turcia îşi trimite periodic
armata peste graniţa irakiană, în ciuda americanilor.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjQCIRw3gVF5dBxkcIQawoMvtE9m4VbQzk_Ajb7ZKxDQcy3trklJDons16xJ8e7FO7NUP-2Wr0UsBTA8kyfCYHIktTto9tOo-bmfSV_qd5K3ZNBTVSQHsZ74GH-RIW4OW0XH1Wf_scMBY/s1600/blindate+turcesti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjQCIRw3gVF5dBxkcIQawoMvtE9m4VbQzk_Ajb7ZKxDQcy3trklJDons16xJ8e7FO7NUP-2Wr0UsBTA8kyfCYHIktTto9tOo-bmfSV_qd5K3ZNBTVSQHsZ74GH-RIW4OW0XH1Wf_scMBY/s320/blindate+turcesti.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Transportoare blindate turceşti îndreptându-se spre graniţa siriană</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO">Iar prin atitudinea
sa actuală faţă de Siria, Turcia tocmai asta încearcă să împiedice, un nou fief
kurd în nordul Siriei născut din vidul de putere ce ar urma căderii previzibile
a regimului Bashar al-Assad. Pentru asta agită posibilitatea războiului, să
aibă din timp concentrate forţele care să ocupe nordul Siriei pentru a
împiedica crearea unei noi zone kurde care să-i ameninţe cu secesiunea sudul
populat masiv de kurzi. Iar pentru această operaţiune ce ar urma imediat ce
regimul de la Damasc scapă puterea din mână, parlamentul turc şi-a dat deja
aprobarea.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-76025982313760935992012-10-06T23:26:00.001+03:002012-10-07T13:14:37.140+03:00Vânătorii de munte în Caucaz (II) Asaltul<br />
<!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div style="text-align: right;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">„Să
fi fost de început cu Divizia de Cremene a generalului Ion Dumitrache înseamnă
mai mult decât orice hristov de vitejie, înseamnă mirul norocului odată cu
harul eroic”</span></b></div>
<div style="text-align: right;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mareşal
Ion Antonescu, iunie 1943 </span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Acest articol despre eroismul vânătorilor
de munte români în al doilea război mondial este continuarea <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/08/vanatorii-de-munte-in-caucaz-i.html" name="top">Vânătorii de munte în Caucaz (I)</a> și se
leaga de un alt articol numit <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/07/un-crampei-din-epopeea-vanatorilor-de.html" name="top">Un crâmpei din epopeea vânătorilor de munte</a>,</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;"> precum și de documentarul <a href="http://www.youtube.com/watch?v=oMVBMHvlirs&feature=plcp" name="top">Memoria Veteranilor. Episodul 1</a>.
<br />
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Lichidarea capului de pod
Saiukova</span></b></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<br />
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Divizia 2 Munte a stat pe poziții de
apărare pe Baksan, asigurând flancul german și respingând desele atacuri
sovietice până la 19 octombrie 1942, facilitând astfel ofensiva germană în
capul de pod de la Mozdok, între Terek și Groznâi. Din 23 septembrie divizia a
intrat sub comanda directă a Armatei 1 Blindate von Kleist, iar acum, din 19
octombrie, se reia avansul românilor care va culmina cu marea bătălie de la
Nalcik. Unele elemente ale diviziei erau angajate în acest proces de mai
devreme, curățând inamicul dintre Gudelen și cota 1445, apoi localitatea
Saiukova și importanta înălțime Kara-Kora, care domina regiunea diviziei și
unde inamicul amplasase un observator.</span></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">O mică paranteză despre Saiukova şi capul
de pod sovietic de aici, de la nord de râul Baksan. Iniţial, trupele germane au
încercat să-l lichideze şi să cucerească intrândul sovietic, dar au eşuat în
mai multe rânduri. Germanii au fost înlocuiţi de vânătorii de munte români,
care au decis să-i arunce pe sovietici din capul de pod, ţinând cont de
dificultăţile pe care le-ar întâmpina operaţiile militare ofensive viitoare cu existenţa
unui astfel de ghimpe în coastă. Decizia a fost corectă, şi s-a trecut la
executarea ei în ziua de 16 octombrie 1942.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7lXt8G6qaMupcofnjwR0Fb7gO__Mil7jYLofnzzccfRQbD-TEzNdcxDDVUdd5rkp1oc4-6YgQjqqn1z7XdIBKiISgenv_ptBEmhhx-xlL1UWB3mPIQ-lYuv5El9f62w9ucZ7ViHD91n0/s1600/harta+6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7lXt8G6qaMupcofnjwR0Fb7gO__Mil7jYLofnzzccfRQbD-TEzNdcxDDVUdd5rkp1oc4-6YgQjqqn1z7XdIBKiISgenv_ptBEmhhx-xlL1UWB3mPIQ-lYuv5El9f62w9ucZ7ViHD91n0/s320/harta+6.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">De menţionat faptul că în tot cursul lunii
septembrie, prin lupte grele, germanii au încercat să cureţe capul de pod
sovietic, fără rezultat. Toate atacurile lor au fost respinse, poziţia fiind
socotită inexpugnabilă. Până la urmă, aceasta era şi una din cauzele deciziei
de a retrage capul de pod românesc realizat la sud de Baksan prin cucerirea
cotei 910, în luna august (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/08/vanatorii-de-munte-in-caucaz-i.html" name="top">Vânătorii de munte în Caucaz (I)</a>). Teptat,
din a doua jumătate a lui septembrie, a început înlocuirea germanilor cu români
în vederea asaltului decisiv, în principal cu Batalionul 7 VM. S-a format
astfel detaşamentul român Weschny Kurkushin, comandat iniţial de căpitanul
Maxim Constantin, apoi din 10 octombrie de căpitanul Florea Dumitrescu. Acesta
beneficia de rapoartele cercetaşilor, precum şi de fotografiile aeriene luate
de aviaţia germană. Într-adevăr, poziţia era extraordinar de bine întărită,
ocupa o înălţime dominantă sub forma unei palme cu o culme principală
perpendiculară către sud, spre râul Baksan, de la care porneau trei culmi
secundare paralele cu râul, mărginite de vâlcele cu o bogată vegetaţie. Prima
culme era ocupată de români, următoarele două de sovietici, bine întăriţi în
teren cu tranşee şi cazemate. În 16 octombrie aviaţia germană îl informează pe
căpitanul Dumitrescu despre mişcări de trupe în sector. Iniţial s-a crezut că
era vorba de pregătirea unui atac rusesc care ar fi putut periclita flancul şi
spatele diviziei, dar după capturarea a doi prizonieri s-a aflat că era vorba
doar de schimbarea trupelor sovietice din sector. O ocazie pe care căpitanul
Florea Dumitrescu nu avea cum să o scape, era momentul în care noii veniţi încă
nu erau familiarizaţi cu frontul, iar asta nu putea fi decât în dezavantajul
inamicului. Detaşamentul va trece la acţiune, dar folosind la maxim
surprinderea şi infiltrarea, altfel cucerirea poziţiei sovietice caracterizate
ca şi inexpugnabilă s-ar fi putut face doar cu multe jertfe din partea eroicei Divizii 2 Munte române. </span></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În 16 octombrie trece la atac în flanc
Batalionul 8 VM, dau cuvântul jurnalului lui Mihai Bălaj, folosit şi în
articolul precedent:</span></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">… ceaţa se ridică, iar plutonul
este oprit de un puternic foc de arme automate inamice. Sublocotenentul
rezervist Popârda V atacă cazematele ruseşti plasate pe boturile de deal Nord
Saiukova reuşind cu ajutorul tunurilor anticar şi brandurilor să distrugă 4
cazemate omorând şi rănind 20 de ruşi şi un comisar. Înaintarea slt Popârda a
fost oprită pentru un timp de unităţile ruseşti care au venit din sectorul Bat
8 VM în ajutorul celor atacaţi de Comp a 2-a. Au tras batalionul căpitanului
Pănuş, apoi tunurile a.c., brandurile care au redus la tăcere cazematele din
faţa Bat 8. La orele 10 se continuă atacul. Se cuceresc cazemată după cazemată,
la grenadă, de către slt Popârda şi plutonierul Botezatu. Se porneşte spre sat
ajungându-se la Baksan, după ce în sat sunt reduse la tăcere cuiburile de arme
automate. Rezultatul final, 60 prizonieri, 3 puşti a.c., 2<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>aruncătoare de 55mm, 1 mitralieră germană, 9
cazemate. Lt Stoicuţa şi slt Popârda au plănuit atacul cu două săptămâni
înainte. Cunoşteau sistemul de apărare inamic în amănunt cu dispozitivul
forţelor din faţă. Acesta din sondajul (raidul) executat în 2 octombrie, din
declaraţiile prizonierilor şi din observare zilnică. Acţiunea a fost de mare
importanţă pentru linia noastră, precum şi pentru faptul că toată acţiunea s-a
făcut fără pierderi.</span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"> (de aici deducem ce fel de
pregătire aveau vânătorii de munte români, dar vom vedea asta şi mai departe). <i>Dl
comandant al Grupului apreciind curajul ofiţerilor şi ostaşilor, i-a citat prin
ordin de zi.</i></span></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span>
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">A doua zi: <i>Spre Gundelev, acţiune mare.
Germanii au ocupat înălţimea Kara-Kora. Acolo e şi bat 7 VM. Pentru cucerirea
Gundelevului s-au dat multe lupte.</i> Aici Mihai Bălaj greşeşte, este normal,
el fiind în sectorul Bat 10 VM. Înălţimea Kara-Kora a fost ocupată numai de
către Bat 7 VM, după cum vom vedea în continuare.</span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheJ4gbXwVufCcqeZA-sNPShZKrEZtmNBdjdgOXgX3dYjm1eZvO3-qjFk207u66EEPlgu8sS_bHSXXoRWoOLfEj8BW54MKs9Bx1hEMl3EIho_F58k3PRdvt6OlMlz_UFVId-NABzcxPa_0/s1600/harta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="205" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheJ4gbXwVufCcqeZA-sNPShZKrEZtmNBdjdgOXgX3dYjm1eZvO3-qjFk207u66EEPlgu8sS_bHSXXoRWoOLfEj8BW54MKs9Bx1hEMl3EIho_F58k3PRdvt6OlMlz_UFVId-NABzcxPa_0/s320/harta.jpg" width="320" /></a></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><br /></span></div>
</div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Contraatacul ruşilor împotriva Bat 10 VM
este deosebit de puternic, inclusiv cu tancuri. Iată ce spune Mihai Bălaj (21
octombrie), după un bombardament puternic sovietic:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(...) La orele 13.45 3 tancuri
apar în dreptul plutonului 3 (slt Botezatu). Aceste 3 tancuri, la un moment dat,
ocolind panta abruptă nord Saiukova, urcă şi apar pe boturile cu porumb (cu
cazematele) cu încă 3 tancuri (deci 6), care au venit pe viroagă şi nu au fost
observate până în ultimul moment.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În
urma acestor tancuri atacă cca 2 companii, iar în sectorul Botezatu o companie.
Lupta este dîrză. Compania 2 azvârle cu toate armele un foc năpraznic asupra
inamicului. Artileria (căpitanul Pănuş) trage foarte eficace. la ora 14.40 4
din cele 6 tancuri sunt scoase din luptă de tirul precis al sergentului-major
Rotaru, comandantul tunului anticar. Cu toate acestea, ruşii continuă atacul cu
infanteria, sprijiniţi puternic de artilerie. La orele 18.30 inamicul se găsea
la 400 m în faţa poziţiei noastre. De remarcat faptul atacul inamic s-a
dezlănţuit numai în sectorul companiei a 2-a, bombardamentul de artilerie are
intensitate numai în sectorul acestei companii. Am avut 1 mort şi 7 răniţi. La
ruşi morţii sunt cu zecile, iar de răniţi geme porumbul prin care ne-au atacat.
Ruşii au încercat să ancoreze cele 4 tancuri distruse însă nu au putut. <u>Tancurile
erau de provenienţă americană.</u> Peste noapte ruşii au atacat cu ultima
companie, a şasea. Cinci companii au atacat la ziuă. Dimineaţa, în faţa poziţiei
zăceau cadavrele cu zecile, printre care şi acela al comandantului de regiment,
un locotenent colonel. Tot la 50 m era mort şi un locotenent, comandant de
companie. Ordonanţa lui s-a predat dimineaţa nouă, aducând toate regulamentele
şi schiţele stăpânului său. Era un uzbek, cu înfăţişare pe care n-am mai
văzut-o decât în manualele de geografie. Au atacat kazahi, uzbeci, ruşi.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Deci, ajutorul occidental sub formă de
arme, armament, muniţii, subzistenţă, ajunsese şi în Caucaz. De menţionat este
faptul că acest ajutor a continuat şi în 1945, când sovieticii şi aliaţii
concurau pentru a ocupa o bucată cât mai mare din Europa, şi se pare a că a
continuat şi după căderea Berlinului, în speranţa de a-i arunca pe ruşi contra
japonezilor. Orbirea politică a liderilor occidentali care au permis astfel
indirect apariţia a ceea ce mai târziu Winston Churchill va numi Cortina de
Fier era evidentă. Nu degeaba, mai târziu, acelaşi Churchill va recunoaşte că
au ucis porcul mai slab.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mai târziu, văzând efectivele germane care
au venit să-i schimbe în vederea trecerii românilor pe direcţia de ofensivă
spre Nalcik, Mihai Bălaj îşi exprimă îndoiala că aceşti germani vor putea face
faţă (22.10.1942): <i>(...) Abia mâine seară îi vom lăsa singuri. Sunt plini de
noroi şi şi foarte obosiţi de drum. Sunt şi îngrijoraţi. Ei sunt infanterie de
coastă şi nu-şi închipuie dacă vor putea ţine sectorul unor trupe de munte. Au
sosit aici fără muniţie. Maşinile lor au rămas în pantă, nu au putut urca. Am
trimis căruţele noastre să le aducă muniţia. Ne sfidează ei când, pe drumul
bun, trec pe lângă noi, aruncându-ne praful în nas, dar iată că sunt vremuri
când căluşeii noştri fac mai mult decât maşinile lor. Cum au sosit, s-au aşezat
jos. Au stat aici în spatele poziţiei până le-a venit muniţia. Plutonierul
Bădărău le-a făcut friptură şi le-a tăiat câteva pâini. Erau sleiţi de foame</i>.
Da, omenia soldatului român şi dispreţul celui german, care în timpul
retragerii de la Stalingrad tăia degetele cu baioneta sau le zdrobea cu patul
puştii românilor care încercau să se agheţe de camioanele lor ce se fugeau cu
viteză! Sunt lucruri şi fapte care trebuiesc spuse!<span style="mso-spacerun: yes;"> </span><i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Cu adevărat internetul este o mare sursă de
informare, facilitând legăturile între oameni care nu s-au văzut şi nu s-au
cunoscut vreodată. Astfel, după apariţia articolului precedent, am avut şansa
să iau legătura cu o stimată doamnă, nepoata generalului (r) Dumitru Teodorescu
pe front parcurgând ierarhia de la sublocotenent la căpitan şi decorat cu Ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a, doamnă care mi-a
semnalat memoriile unchiului său, (din care voi cita în continuare) ofiţer în
cadrul Bat 7 VM, fost comandant al locotenentului Botiş Volumiu, cel
imortalizat în documentarul de mai jos. </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/oMVBMHvlirs?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Îi dau cuvântul lui Dumitru Teodorescu,
care în memoriile sale îl citează pe căpitanul Florea Dumitrescu, alături de
care a scris această parte referitoare la luptele din capul de pod de la nord
de Baksan, de la Saiukova:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Singura posibilitate de
pătrundere în această poziţie foarte întărită era o abordare pe flancuri, prin
râpele şi pantele abrupte acoperite de vegetaţie, o infiltraţie continuă pentru
a ajunge în spatele liniilor de apărare duşmane. Aceasta a fost hotărârea
comandantului Detaşamentului, căpitanul Florea Dumitrescu. Fixarea pe front a
poziţiei inamice, cu un pluton de puşcaşi din compania a 3-a şi două plutoane
dfe mitraliere, precum şi plutonul de aruncătoare de 81,4 mm, atac pe ambele
flancuri ale poziţiei inamice, având Compania de Cercetare, căpitan Maxim
Constantin în stânga dispozitivului de atac şi compania a 2-a, slt Afronie Ioan
comandant, în dreapta. Ambele companii întărite cu câte un pluton de
mitraliere. Celelalte două plutoane din compania a 3-a, în linia a doua de atac
cu eşalonare spre dreapta. (…)</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Compania de cercetare, sub
comanda tânărului şi ambiţiosului căpitan maxim Constantin a fost motorul pe
toată durata atacului. Printre luptătorii ei se afla şi viteazul sublocotenent
Furţea Octavian, cel care în noaptea de 22/23 august 1942, trecând cu plutonul
peste îngusta şi nesigura punte peste vijelioasa apă a Baksanului, a surprins
total inamicul, zdrobindu-l şi deschizând astfel drum întregii companii. În
această nouă misiune va fi din nou vârful de lance. (…)</span></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSqggLvuXd1H7IlrNKnH7HH-baa894cNMrFnPawBnnbjuTZ8jAqESlh-yqAA5vFtvlSQ9uGepOTCRlJp4SipqZDMDDOamb3XO9STmPLEIIF1o0s-sJ5qsrbpmnoIIXA1Zo309fOUiEM58/s1600/teodorescu+006+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="171" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSqggLvuXd1H7IlrNKnH7HH-baa894cNMrFnPawBnnbjuTZ8jAqESlh-yqAA5vFtvlSQ9uGepOTCRlJp4SipqZDMDDOamb3XO9STmPLEIIF1o0s-sJ5qsrbpmnoIIXA1Zo309fOUiEM58/s320/teodorescu+006+2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Tânărul locotenent Dumitru Teodorescu </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">înainte de a doua plecare pe front</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">12 iulie 1942</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Căpitanul Dumitrescu Florea, şi el decorat cu Ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a, amintindu-şi
de acest atac în anul 1995, tot din memoriile lui Dumitru Teodorescu:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În timpul când artileria a tras
asupra primului obiectiv, compania de cercetare a început infiltrarea în
poziţia inamică pe contrapanta acesteia faţă de poziţia noastră. La ora 5.30
artileria a prelungit tragerea, dând posibilitatea companiei de cercetare ca la
această oră să pornească la atac. Compania a urcat în viteză contrapanta
dinspre spatele apărătorilor şi a ajuns pe creasta înălţimii destul de repede
fără să întâmpine nicio rezistenţă. La ora 5.50 era deja ajunsă pe creastă şi
capturase postul de comandă inamic şi observatorul, tăind totodată legăturile
telefonice respective. Nu s-a tras nici un foc de armă. Sovieticii au fost
total surprinşi de apariţia ostaşilor noştri în spatele lor. Deşi au observat
ceva mişcări în această direcţie, au crezut că sunt ostaşi de-ai lor care vin
cu aprovizionări sau alte misiuni. Odată ajunsă pe creasta primei poziţii
sovietice, compania de cercetare a început înaintarea spre al doilea sector al
primului obiectiv, somând şi scoţând din tranşee şi adăposturi ostaşi sovietici
care ocupau cea de-a doua linie a apărării inamice. Aceştia în mare majoritate
nedumeriţi de ce se întâmplă au început să se predea fără a opune rezistenţă.
(…) Conducându-şi cu energie şi curaj acţiunile de luptă ale companiei sale,
căpitanul Maxim Constantin n-a dat răgaz inamicului să se dezmeticească. În
acest timp, comandanţii de plutoane, sublocotenenţii Furţea şi Păuşan şi
comandanţii de grupe au dat dovadă de multă iniţiativă în cadrul misiunilor de
atac ale plutoanelor şi companiilor. S-a distins printr-o îndrăzneală şi
iscusinţă deosebită sublocotenentul Furţea Octavian. (…) Deruta inamicului era
totală, nu mai opunea rezistenţă atacatorilor noştri, mulţi părăseau poziţia şi
fugeau, cei ajunşi de ai noştri se predau fără rezistenţă.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">S-a trecut la asaltul obiectivului al
doilea, ultima culme stăpânită de sovietici, după mutarea artileriei proprii pe
poziţiile cucerite. Sovieticii nu au putut rezista iureşului vânătorilor de
munte români, fugind în debandadă spre văgăunile de pe malul râului Baksan.
Către orele 16 acţiunea era complet terminată, capul de pod inamic lichidat cu
desăvârşire. Bilanţul a fost de 6-7 morţi la noi şi 30 de răniţi, printre care
şi sublocotenentul Furţea Octavian, din partea inamică numai prizonieri au fost
peste 400 şi întregul lor armament greu capturat, aruncătoare, mitraliere,
puşti mitralieră şi armamentul portativ rămas pe poziţie, nu mai vorbim de cei
căzuţi dintre sovietici.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcYStKF64276UQa9Z7ax3RBlx0kXrTPfn0biawAjE1SBORmhJXzwGJSE-SC-I3MI6omSSOzdl7HLm3W7h49EQ857WiSsLq-heY3q7jQ67fa2REnj5dU9ZEZxLQQlD743xjCachOLxUKew/s1600/teodorescu+009+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="210" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcYStKF64276UQa9Z7ax3RBlx0kXrTPfn0biawAjE1SBORmhJXzwGJSE-SC-I3MI6omSSOzdl7HLm3W7h49EQ857WiSsLq-heY3q7jQ67fa2REnj5dU9ZEZxLQQlD743xjCachOLxUKew/s320/teodorescu+009+1.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Căpitanul Florea Dumitrescu, comandantul Detaşamentului Kurkushin, la </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">recunoaştere cu colonelul Fodor la Saiukova, cotele 1438-1358</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">18 octombrie 1942 </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
</div>
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Ceea ce germanii nu au reuşit prin atacuri
continue şi lupte grele timp de aproape o lună, vânătorii de munte români au
realizat în mai puţin de o zi. Poate vă veţi întreba cum a fost posibil aşa
ceva, dar vă reamintesc cuvintele locotenentului Botiş Volumiu din documentarul
prezentat, germanii erau foarte buni în lupta cu blindatele, dar noi trebuia să
le facem siguranţa pe înălţimi. Iar vânătorii de munte români erau trupe de
elită, printre cele mai bune trupe care au luptat în al doilea război mondial.
Vi se pare extraordinar, dar citiţi mai departe pentru a vedea ce au fost cu
adevărat vânătorii de munte români. Şi e păcat că nici măcar noi nu ştim să-i
preţuim aşa cum ar merita memoria lor.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnkbU8fNPI_ciyPBYPEXf_yxYqdYr_N8T1PXlPgC2e-jOsj-fkgRo3QxMhkUIR2NJXgeEzl9OZSflR04kKKAACmOOq2h5coQb46BWJtO_8Rm-oRyyptnw9OKIc6PuSiuKo0_m5opDZ40Y/s1600/teodorescu+009+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnkbU8fNPI_ciyPBYPEXf_yxYqdYr_N8T1PXlPgC2e-jOsj-fkgRo3QxMhkUIR2NJXgeEzl9OZSflR04kKKAACmOOq2h5coQb46BWJtO_8Rm-oRyyptnw9OKIc6PuSiuKo0_m5opDZ40Y/s320/teodorescu+009+2.jpg" width="218" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: x-small; line-height: 115%;">Vânătorii de munte din Batalionul 7 în Caucaz </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: x-small; line-height: 115%;">după cucerirea înălţimii Saiukova</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">18 octombrie 1942 </span></span></span></div>
</div>
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Imediat după lichidarea capului de pod,
generalul von Kleist, însoţit de generalul Dumitrache, comandantul Diviziei 2
Munte română, a ţinut să vină personal pe înălţimile cucerite pentru a acorda
distincţii ofiţerilor, subofiţerilor şi ostaşilor români.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Nalcik</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În ziua de 18 octombrie 1942, pe înălțimea
Kara-Kora, ocupată de vânătorii români, generalul von Kleist, comandatul
Armatei 1 Blindate germană îl întrebă pe generalul Ion Dumitrache, comandantul
Diviziei 2 Munte române, pe ce direcție ar ataca Nalcikul dacă ar primi această
misiune. Răspunsul a fost clar și fără echivoc: “Fără suficientă artilerie s-ar
repeta tragedia Baksanului din august 1942, cu sprijin masiv de artilerie din
partea Armatei Blindate, efortul s-ar face în lungul șoselei Baksan – est
Nalcik.” La plecare, von Kleist declară încă o dată: Marile fapte de arme săvârșite
de Divizia 2 Munte română au dat posibilitatea Armatei 1 Blindate germane să
treacă la operațiuni decisive.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">A doua zi, Divizia primește ordinul de
operații:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">1.Inamicul cu unități din D 392, 230, 295,
151, 152 Inf și D 2 Gardă apără puternic aliniamentul Nalcik, Terek; este
superior din punct de vedere al artileriei grele și mijlocii, în schimb este
inferior pe linie de infanterie; la Terek dispune de numeroase unități de
rezervă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">2. C. 3 Bl. (D. 2 M. Română, D. 13 și 23
Bl. Și 370 germane nimicește inamicul din zona Nalcik constituind două grupări
de izbire, una formată din Div 2 M întărită care va acționa pe direcția Baksan,
Nalcik, majoritatea forțelor urmând să acționeze pe direcția Kotlrevska, pe la
est de Terek.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">3. Grupul de atac Vest este format din Div
2 M întărită cu 1/R.99M, B 563 Drumuri, R 54 Art, Dn 1 Art Grea și Dn 201 Art
As</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Sectorul de siguranță centru este format
din R 52 Ar, B 22 și 23 Art Câmp, B 8 Th, B 73 Pi și Dn 3 Ar.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Grupul de atac est este format din Div 13 și
23 Blindate germane.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">D 2 M pleacă la atac pe 25.10, iar D 13 și
23 Bl în ziua de 26.10.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Aviația sprijină
atacul cu un grup Stuka, un grup de avioane de luptă și o escadrilă de
vânătoare. Gp Av 14 Rec execută zilnic zboruri în folosul D. 2 M până la
24.10.1942.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Numai din aceste ordine și privind desfășurarea
de forțe ne dăm seama de dimensiunea bătăliei pentru Nalcik. În zorii zilei de
25 octombrie 1942 cei cinci generali comandanți ai Div 2 Munte române, C. 3 Bl,
A 1 Bl, Corpului Aerian și Flotilei 4 Aeriene germane și-au ocupat locurile în
cadrul Punctului de Comandă înaintat al Div 2 M amplasat înapoia localității
Baksan, pe o înălțime ce oferea o panoramă a câmpului de luptă și a orașului
Nalcik.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMZT-XohNd87O_2zm55uz5Uc8LhNqHWrvhvLHPuMboQhlG539wrQ4ZkJ5N-IGE1hKV10-xlL8KM48-qvelclHXlVo95e6kd20eAbIbX5fdOcLobw1mWv-mJLSTsDOOB3lZJ2SRUWI9YwY/s1600/harta+7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMZT-XohNd87O_2zm55uz5Uc8LhNqHWrvhvLHPuMboQhlG539wrQ4ZkJ5N-IGE1hKV10-xlL8KM48-qvelclHXlVo95e6kd20eAbIbX5fdOcLobw1mWv-mJLSTsDOOB3lZJ2SRUWI9YwY/s320/harta+7.jpg" width="317" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">La ora 8 primele avioane survolează
Nalcikul aruncând bombe. Intră în acțiune artileria Diviziei 2 Munte, urmată
imediat de artileria germană, spulberând totul în calea infanteriei.
Batalioanele române de vânători de munte intră în acțiune începând avansarea.
Urmează marea luptă pentru Nalcik, una din marile bătălii uitate de istoria
noastră oficială, acolo unde românii s vor acoperi de glorie, dar vor fi uitați
ca și majoritatea combatanților căzuți pe frontul de est. Totuși, bătălia
pentru Nalcik poate sta în istoria noastră ca una din marile noastre izbânzi,
cu nimic mai prejos decât Malaia Belojorka sau chiar Odessa. Dar să vedem desfășurarea
luptelor, după cum sunt descrise în Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte
„Sarmisegetusa”, de Col (r) Gheorghe Suman, gen brig (r) Muhail Perju şi gen
brig Ion Bucaciuc, cea mai completă descriere a acestei bătălii, cel puţin din
cele găsite de mine până acum. Vorbim de o mare bătălie şi o mare victorie
româno-germană, cea mai importantă din Caucaz. Observaţi că am spus
româno-germană, nu germano-română, deoarece rolul preponderent în cucerirea
oraşului l-a avut Divizia 2 Munte, ea a dus greul asaltului, trupele germane
sprijinind cu foc de artilerie sau prin blocarea văilor de unde puteau
contraataca sovieticii, prea puţine efective concurând la cucerirea Nalcikului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Gp. 4 V.M., având în primul
eşalon I / R. 99 M. german şi B. 9 V.M. a atacat în lungul şoselei asfaltate
Baksan, Kisburun III. Ambele batalioane au trecut râul Baksan pe punţi şi prin
apă (românii) formând repede un cap de pod pe malul opus. B. 8 V.M. din
eşalonul doi al Gp. 4 V.M. la orele 10.00 pe când trecea râul a fost surprins
de focul încrucişat al mitralierelor sovietice din cazemate. După o scurtă
manevră B. 8 V.M. a depăşit localitatea Kisburun, ajungând până către prânz
aproape de Ceghem, moment în care generalul Ion Dumitrache a aterizat cu un
avion în mijlocul dispozitivului acestei unităţi, îndemnând companiile să
grăbească înaintarea, care până în seara zilei respective au atins râul Ceghem.
Escadronul 2 Vânători Călări a trecut prin apă râul Baksan, dar a fost oprit de
inamic la Kispek, unde a rămas şi în timpul nopţii de 25 / 26.10.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Gp. 5 V.M (B. 15, 16 şi 10
V.M.) a atacat numai cu B. 15 V.M. în primul eşalon, pe direcţia localităţii
Kisburun I cota 910,0, iar celelalte batalioane în iureşul lor l-au depăşit pe
acesta şi au continuat înaintarea spre sud. În această acţiune a fost grav
rănit comandantul B. 15 V.M., locul acestuia fiind luat de lt.col. Sergiu
Crăciun.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">B. 16 V.M. a trecut râul Baksan
la orele 10.00 după B. 15 V.M., iar la orele 15.00 a reluat misiunea acestuia.
B. 15 V.M.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a rămas în siguranţa
diviziei, în faţa înălţimii cu cota 910,0. Până în seara zilei de 25.10 B. 16
V.M. şi-a îndeplinit misiunea ajungând la vest de localitatea Ceghem. </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">B. 10 V.M. din rezerva D. 2 M.
a trecut Baksanul după B. 16 V.M. şi până la orele 16.30 s-a alăturat I / R. 99
M. lângă care a rămas şi în noaptea următoare, cu toate că a fost bombardat
puternic de către inamic.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">B. 7 V.M. din rezerva diviziei
a trecut râul pe pod şi în jurul orelor 23.00 a intrat sub ordinele Gp. 5 V.M.
la Ceghem. Dn. 4 şi 5 T.M. au trecut râul pe pod, au ocupat noi raioane ale
poziţiilor de tragere, fiind în măsură să sprijine lupta batalioanelor pentru
îndeplinirea misiunii zilei următoare.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Potrivit ordinului C. 3 Bl.
german, în ziua de 26.10 D. 2 M. a avut misiunea de a continua atacul spre
Nalcik, luând măsuri pentru siguranţa flancului drept. În aceeaşi zi D. 13 Bl.
germană a încercuit oraşul Nalcik. </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În ziua de 26.10 Gp. 5 V.M. a
atacat pe direcţia vest Nalcik, asigurându-se la dreapta cu B. 7 V.M., care a
manevrat oraşul în flanc, iar cu B. 16 V.M. a atacat pe front. Gp. 4 V.M. a reluat
ofensiva cu lovitura principală pe direcţia est Nalcik, asigurându-şi stânga cu
Esc. 2 V.C. şi Detaşamentul lt.col. Crăciun, în care au intrat B. 15 V.M., B.
682 Jandarmi germani, o baterie din Dn. 4 T.M. şi Cp. Ar. 120 mm. Dreapta D. 2
M. a fost asigurată de Gp. 5 V.M., care între timp a cucerit localităţile
Lecinskaia şi Ramenka . În rezerva D. 2 M. s-au găsit 1 / R.99 M., Cp. Alpină,
Esc. 5 Cc.C. şi Bt. 75 A.C.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În noaptea de 25 / 26.10
cazematele de pe malul de sud a râului Ceghem au fost reduse la tăcere de focul
batalioanelor din primul eşalon. În zorii zilei de 26.10 D. 2 M. a dezlănţuit
atacul la est de Nalcik, concomitent cu D. 13 Bl. germană, care a tăiat
retragerea inamicului spre vest, timp în care D. 23 Bl. a acoperit cu foc
ambele divizii şi a dezvoltat ofensiva pe direcţia Uruh.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Începând cu orele 04.30 aviaţia
germană a lovit din nou cu mare precizie obiective din Nalcik, împrejurimi şi
cazematele din faţa D. 2 M. de pe valea râului Ceghem. P.C. al diviziei a fost
mutat în localitatea Ceghem.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">B. 8 V.M. bine sprijinit de
artilerie, a trecut râul a continuat atacul şi până la orele 19.00 a dus lupte
pentru cucerirea localităţii Saluşa, în faţa căreia a fost oprit.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">B. 9 V.M. la legătură cu B. 8
V.M. a înaintat pe valea Ceghem, iar cu o companie a angajat inamicul din
Kispek, după care ajutat de Esc. 2 V.C. şi o baterie de tunuri de asalt a
cucerit localitatea, asigurând atât stânga diviziei, cât şi a Gp. 4 V.M. </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Gp. 5 V.M. cu B. 10 şi 16 V.M.,
în urma puternicii pregătiri de artilerie, a depăşit linia cazematelor de pe
malul râului Ceghem şi această localitate, fiind oprit de inamic călare pe
şoseaua asfaltată Baksan, Nalcik. Sprijinit puternic de aviaţie şi artilerie
grupul a reluat ofensiva spre Nalcik, timp în care din cimitirul de la marginea
de nord a oraşului batalioanele au fost primite cu foc. Companiile B. 16 V.M.
după depăşirea căii ferate au cucerit primele clădiri fortificate din faţa
spitalului şi parcului oraşului Nalcik. B. 7 V.M. a învăluit Nalcikul pe la sud
– vest, pe direcţia Kenslie, la atacul căruia a fost rănit comandantul de
batalion. Pe timpul nopţii de 26 / 27.10 B. 7 V.M.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a fost puternic contraatacat, dar şi-a
menţinut cu fermitate aliniamentul cucerit. Detaşamentul lt.col. Crăciun a
făcut pe mai departe siguranţa dreptei diviziei, împreună cu alte unităţi
germane. Esc. 2 V.C. a fost trimis să facă legătura cu B. 15 V.M. La orele
14.00<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>C. 3 Bl. german a transmis
comunicatul : “Pentru D. 2 M. română recunoştinţă şi urări de succes pentru
atingerea Nalcikului”. La orele 17.00 un alt comunicat : “Printr-un atac şi o
colaborare exemplară a D. 2 M. română cu D. 13 şi 23 Bl. germane, a făcut
posibil ca<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>astăzi să se încercuiască
inamicul din Nalcik de către C. 3 Bl.”.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Pentru ziua de 27.10 D. 2 M. a
primit ordin să nimicească inamicul încercuit în Nalcik şi să-şi asigure
spatele spre munţii Caucaz.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În ziua de 26.10.1942 D. 2 M. a
primit Ordinul de Operaţii nr.141294 în care se preciza : “Inamicul încercuit
în Nalcik va fi atacat, mâine 27.10. D. 2 M. are misiunea să cucerească Nalcikul
şi să contribuie la strângerea încercurii”. D. 2 M. a atacat cu grupurile
aflate la contact pe direcţia Nalcik, Anschinger, Uruh. În dimineaţa zilei de
27.10 P.C. al D. 2 M. a fost mutat între localităţile Ceghem şi Saluş lângă
şoseaua asfaltată.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În dimineaţa zilei de 26.10
după o violentă pregătire de artilerie Gp. 4 cu B. 8 şi 9 V.M. a cucerit
pădurea Ceghem până la pârâul Saluş. Acţiunea a fost sprijinită de o companie
de tancuri şi o baterie de asalt. Până la orele 14.00 inamicul a fost silit să
părăsească localitatea Germantsik, pe care a<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>ocupat-o trupele Gp. 4 V.M. Esc. 2 V.C. a făcut legătura cu unităţile
grupului de mijloc, rămânând în noaptea de 27 / 28. 10 în localitatea
Seremenko.</span></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7-qRvOc-qTv4pZuwU07nIvHRvgI3qyDbSu34246THh5ZniA0PKX4zetk04YI7yrW30s1Vty7FvLjKRW0xMDJRphVV1cioDGprP0FNTDaxl8rr-x-mHgm_cn7PMfoU-t1wK660L-WuQL0/s1600/harta+001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7-qRvOc-qTv4pZuwU07nIvHRvgI3qyDbSu34246THh5ZniA0PKX4zetk04YI7yrW30s1Vty7FvLjKRW0xMDJRphVV1cioDGprP0FNTDaxl8rr-x-mHgm_cn7PMfoU-t1wK660L-WuQL0/s320/harta+001.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Gp. 5 V.M. cu B. 10 şi 16 V.M.
a atacat frontal oraşul Nalcik, începând cu primele case cucerite în ziua
precedentă, după o pregătire de artilerie de 15 minute. Atacul s-a transformat
într-o acţiune “casă cu casă” şi “cazemată cu cazemată”. Cele mai dificile
probleme le-au ridicat clădirile Şcolii de Comandanţi G.P.U., care au rezistat
cu înverşunare atacului vânătorilor de munte. Dar cu ajutorul artileriei şi al
rezervelor totul s-a lămurit într-un timp foarte scurt. Atacul B. 10 şi 16 V.M.
n-a putut atinge liziera de sud a oraşului, în schimb au fost cucerite cele mai
importante clădiri din centrul acestei mari localităţi.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">B.7 V.M. a avut cel mai mare
succes, reuşind distrugerea a numeroase cazemate, ameninţând cu învăluirea
întregului oraş. </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Detaşamentul lt.col. Crăciun sprijinit de tunuri de asalt
a. a., anticar şi de artilerie a pătruns în localitatea Letcinskaia, pe care nu
a reuşit s-o cucerească complet. Cu toată intervenţia hotărâtă a comandantului
D. 2 M. oraşul Nalcik nu a putut fi cucerit în întregime, lupta continuând cu
înverşunare şi în cursul nopţii. Detaşamentul lt.col.Crăciun a ajuns la calea
ferată Nalcik, Kahun şi după ce a depăşit-o, a ocupat pe înserat localitatea
Nartan. În după amiaza zilei de 27.10 căpitanul Cornel Iuga din D. 2 M. a fost
omorât în plină stradă de trei civili, care la rândul lor au fost capturaţi de
o patrulă a D. 2 M. şi spintecaţi cu baionetele.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>În ziua de 27.10.1942 orele 21.30 D. 2 M. a primit de la C.
3 Bl. german ordinul de acţiune pentru ziua de 28.10 în care se specifica :</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">1. Inamicul încercuit ieri a
fost strâns azi şi mai mult.Până acum au fost făcuţi peste 4.000 prizonieri şi
au fost capturate 16 tunuri, 10 tancuri, 10 tunuri anticar şi numeroase alte
arme de foc;</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">2. C. 3 Bl. distruge la 28.10
în mod definitiv forţele sovietice încercuite ;</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">3. D. 2 M. se instalează solid
în Nalcik, inclusiv în Alexandrovskaia, strâmtează încercuirea prin înaintare
cu flancul stâng până la Urban, ţine legătura cu D. 13 Bl. şi prin acţiuni
orientate spre munţi va cuceri localităţile Letcinskaia şi Casania.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Gruparea din mijloc a înaintat
până la Urvan iar D. 13 Bl. germană a înaintat pe valea Cerek închinzând
drumurile de ieşire ale inamicului spre Saraghiş. </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">D.23 Bl. a făcut siguranţa
între munţii Caucaz, Terek şi Uruh, înaintând prin Jeroka spre Lasken.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Pentru ziua de 28.10 D. 2 M. a
ordonat grupurilor să înceapă atacul la orele 07.30, după o pregătire de
artilerie de 20 minute, să cucerească Nalcikul, să depăşească valea Nalcik şi
să pună stăpânire pe Casania până la râul Cerek.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În ziua de 28.10 orele 07.30
Gp. 5 V.M<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a reluat atacul cu B. 10 şi 16
V.M., a distrus şi cucerit toate cazematele şi clădirile organizate pentru
apărare, a ieşit la marginea de sud a oraşului, ajungând în final pe valea
pârâului Nalcik. </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">B.7 V.M. a continuat atacul
învăluitor al oraşului pe la sud – est, iar în jurul orelor 12.00 a ajuns pe
râul Nalcik împreună cu B. 10 V.M.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Aceste batalioane sprijinite de majoritatea artileriei au pus stăpânire
pe satele Volnâi şi Aul, iar în cursul nopţii de 28 / 29.10 s-au oprit în
pădurile de la sud de Nalcik, de unde au respins numeroase contraatacuri ale
inamicului, au nimicit ultimele rezistenţe din clădirea “Octombrie”, iar B. 10
V.M. a ocupat localitatea Casania.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Detaşamentul lt.col. Crăciun
care asigura flancul drept şi spatele D. 2 M. a ajuns în localitatea
Letcinskaia, fiind contraatacat de inamic dinspre valea superioară a râului
Ceghem. Atacul inamic a fost respins<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de
B. 15 V.M. care a cucerit complet acest sat.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Gp. 4 V.M. cu B. 8 şi 9 V.M. şi
Dn. 4 T.M. a învăluit Nalcikul şi a ocupat aliniamentul Urvan, Cahun, urmând
îndeaproape D. 13 Bl. germană care a trecut la urmărirea inamicului pe la sud
de Cerek, pe direcţia Psigansu. După acest episod Gp. 4 V.M. a intrat temporar
în subordinea D. 13 Bl., care l-a folosit pentru a înlocui trupele R. 93 Bl. la
sud – vest de localitatea Saraghiş.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În după amiaza zilei de 28.10
D. 2 M. a ordonat tuturor batalioanelor să se organizeze pentru “apărare cu
întărituri” şi să reziste în încercuire pe localităţile Letcinskaia, Kenşe,
Salus şi Casania cu poziţii de siguranţă. În aceeaşi zi la orele 20.30 D. 2 M.
a primit de la C. 3 Bl. german misiunea pentru ziua de 29.10 din care rezulta
că : “ Divizia 2 Munte face siguranţa spre vest, iar cu forţele disponibile
urmează diviziile blindate spre est pe direcţia Uruh, Digora, Salugardan,
Vladicaucaz pentru a înlocui unele unităţi ale acestora, lăsate în siguranţa
flancului orientat spre Caucaz”.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Faţă de acest ordin D. 2 M. a
dispus ca B. 16 din Gp. 5 V.M. să rămână în Nalcik, iar B. 10 V.M. să urmeze D.
13 Bl. pe direcţia Nalcik, Urvan – Stari, Argudan.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Gp. 5 V.M. cu B. 7 şi toate
bateriile de asalt să atace spre sud – vest pentru a pune stăpânire pe
localitatea Casania, închizând valea Nalcikului în acea parte a frontului.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În dimineaţa zilei de 29.10
P.C. al D.2 M. a fost mutat în Nalcik, prilej cu care<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>generalul Ion Dumitrache a primit de la
primarul oraşului o scrisoare de mulţumire, precum şi o casetă din Muzeul
Kabardinilor.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">La dispoziţia trupelor blindate
germane au fost trimise B. 8, 9, 10 V.M., precum şi Dn. 4 T.M.; B. 16 V.M. care
a rămas în oraş, a ocupat punctele dominante pentru apărare şi a curăţat
terenul de morţi şi răniţi; B. 7 V.M. şi Dn. T.Asalt au trecut la acţiune spre
vest spre Casania, au scos din funcţiune numeroase cazemate şi au silit
inamicul să se retragă pe înălţimile împădurite din apropiere. În luptele
pentru cucerirea satului Casania a căzut lovit căpitanul C. Maxim, comandantul
Cp.Cc./ 7 V.M., care pe timpul transportului de către brancardieri a fost din
nou lovit intenţionat de o rafală de mitralieră sovietică trasă dintr-o casă de
la marginea oraşului. Bateria 38 Anticar a diviziei aflată în apropiere a
întors tunurile asupra casei, pe care a spulberat-o împreună cu cei care
trăseseră. Până în seara zilei de 29.10 B. 7 V.M. a reuşit să cucerească
localitatea<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Polinskoie, unde a rămas şi
pe timpul nopţii.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În noaptea de 29<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>/ 30.10 unităţile puse la dispoziţia marilor
unităţi blindate germane au intrat în dispozitiv de acoperire spre munţii
Caucaz astfel : B. 8 V.M. la Saraghiş, Şemagla; B. 9 V.M. la Casatau, Geregeş;
B. 10 V.M. la Starilaschen; B. 15 V.M. pe valea râului Ceghem. Rezerva D. 2 M.
formată din Cp. Alp., Cp. 38 A.C., Bt. 75 A.C. şi două escadroane de cavalerie
au fost aduse în oraşul Nalcik.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Comandant al garnizoanei Nalcik
a fost numit colonelul Simion Coman, comandantul secund al D. 2 M., care a
primit ordin pentru menţinerea ordinei, asanarea străzilor şi deschiderea
circulaţiei.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Pentru ziua de 30.10.1942
misiunea D. 2 M. era de a asigura înaintarea diviziilor C. 2 Bl. german spre
Vladicaucaz. Între timp la cartierul D. 2 M. din Nalcik au sosit următoarele
telegrame de felicitare :</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">- de la comandantul A. 1 Bl.
germane, comandată de feldmareşalul von Kleist ; “Exprim recunoştinţa şi
mulţumirile mele diviziei conduse de dumneavostră cu ocazia ocupării oraşului
puternic fortificat Nalcik. Mai departe până la victoria finală”;</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">- de la comadantul Flotei 4
Aeriene generalul colonel von Richthofen<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>“Sincere felicitări pentru succesul de la Nalcik” ;</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">-<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de la generalul colonel von Machensen,
comandantul C. 3 Bl. german “Calde mulţumiri dumneavoastră şi bravei
dumneavostră divizii. Sunt mândru că am condus trupele române la victorie”.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>În ziua de 30.10 sub comanda lt.col. Tiberiu Bădescu, şeful
de stat major al D. 2 M., B. 7 V.M. a reluat acţiunile spre Casania, reuşind să
pătrundă cu o grupare de forţe în spatele localităţii, obligând inamicul la o
retragere dezordonată, lăsând în mâinile vânătorilor de munte peste 300
prizonieri, 2 tunuri de câmp şi 3 tunuri a.a.. Din acest moment oraşul Nalcik
şi valea Nalcikului se găseau în stăpânirea definitivă a D. 2 M.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Aşa s-a scris, în date clare şi seci,
epopeea de luptă şi sânge a cuceririi Baksanului de către trupele române de
vânători de munte. Dar rămân impresiile luptătorilor, a celor care au realizat
această măreaţă victorie cu sângele şi sudoarea lor. Pentru a evidenţia
sentimentele, simţămintele şi eroismul lor, recurg din nou la memoriile
veteranilor, aceşti minunaţi luptători pe care ar trebui să-i venerăm cu
adevărat, înlocuind vedetele de celuloid de genul fotbalişti şi politicieni
agramaţi, piţipoance siliconate şi cretini cu acte în regulă serviţi cu dăruire
de televiziunile care parcă concură la îndobitocirea poporului român. Fiindcă
am avut eroi adevăraţi, luptători pentru neam şi ţară până la ultima lor
suflare, ce mureau cu numele României pe buze, iar noi îi omorâm a doua oară
prin nepăsare şi uitare! Orice neam de pe planeta asta îşi cinsteşte eroii,
atâţia câţi îi are. Iar noi, care avem eroi adevăraţi mai mulţi ca şi multe
popoare ale lumii luate la un loc, îi tratăm cu dispreţ sau, în cel mai fericit
caz, cu indiferenţă. Şi au mai rămas atât de puţini, iar cu fiecare zi numărul
lor se mai împuţinează cu câţiva. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Se sting eroii noştri, trec în nefiinţă
tăcuţi şi singuri. Pleacă spre o lume mai bună, alăturându-se camarazilor
alături de care şi-au vărsat sângele pentru România Mare. Nu ne critică, nu zic
nimic, se sting cu conştiinţa că ei şi-au făcut datoria, deşi urmaşii i-au
uitat. I-au uitat în viforul manelizării şi prostirii generaţiilor tinere şi
veteranii au înţeles că nu mai au ce face aici, pe lumea asta. Au luptat cu
inamicul faţă în faţă, l-au înfruntat şi l-au biruit, sau au murit încercând.
Dar în faţa unui astfel de duşman, care loveşte din interior chiar ideea de
neam şi românism, ei nu au cum să se opună. De aceea trec în nefiinţă, tăcuţi,
modeşti şi trişti, lăsându-ne nouă povara viitorului. Fiindcă viitorul ne va
lovi cumplit, aşa cum suntem acum, lipsiţi de direcţie şi de repere, prostiţi
la infinit de politruci avizi şi aliaţii lor televizaţi deghizaţi în vedete
analfabete de doi bani, servite ca şi modele demne de urmat.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Ce făceau patrioţii pe vremea bunicilor
noştri? Citiţi mai departe fragmente sumare din memoriile celor care au avut
şansa (sau poate neşansa de a vedea ce s-a întâmplat cu ţara pentru care
luptau) să scape cu viaţă din infern. Amintiţi-vă, după toate filmele
occidentale, după ceva vreme petrecută în război, veteranii veneau acasă, îşi
continuau viaţa lăsată la plecarea lor pe front, se întâlneau şi depănau
amintiri. Dar veteranii noştri, mai ales cei de pe frontul de est? Acasă îi
aşteptau închisorile comuniste, o viaţă de mizerie la ieşirea din temniţe,
lipsa oricărei posibilităţi de afirmare, fiind nevoiţi să ascundă participarea
lor la războiul din est pentru a avea parte de o pâine neagră ce le-o lăsa cu
imensă mărinimie noua conducere instalată de tancurile sovietice, împotriva
cărora se bătuseră până la ultima picătură de sânge şi energie. Unii au intrat
în rezistenţa armată anticomunistă din munţi şi au plătit cu viaţa lupta şi
speranţa într-o Românie mai bună. Iar la finalul vieţii lor trudite şi plină de
sacrificii, în cel mai bun caz, noi îi răsplătim cu indiferenţă, în imensa
noastră generozitate, printre emisiuni televizate, le dăm şansa de a pleca
dintre noi singuri şi uitaţi. Bravos naţiune, halal să-ţi fie! Şi îţi va fi,
deoarece istoria se răzbună, din păcate!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Dar să-i vedem pe cei care au trecut deja
în nefiinţă, dar ne-au lăsat mărturii, în speranţa că ne vor fi de folos în
viitor. Depinde cum ne vor folosi, dacă ne vor folosi vreodată!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mihai Bălaj, Batalionul 10 VM:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">26.10.1942. (...) După trecerea
apei </span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(Baksanul)<i>, drumul era plin de cadavre de
oameni şi cai. În şoseaua asfaltată gropi uriaşe făcute de bombe. Un rus mai dă
semne de viaţă şi acum. Altul este cu capul într-un gard şi aşa a rămas. Altul
a ars, abia se cunoaşte că a fost om vreodată. Înaintăm de-a lungul şoselei. În
stânga arde un depozit de muniţie. Exploziile sunt îngrozitoare. Iată că din
partea aceea suntem atacaţi de mitraliere şi tunuri. Peste câteva momente apar
2 tancuri ruseşti venite în şosea pe o stradă laterală. Ne culcăm în şanţul
şoselei şi aruncăm grenade. Tancurile trag şi fug spre Nalcik. Linia de
trăgători înaintează fulgerător. Din timp în timp se trag rachete albe marcând
locul unde au ajuns companiile şi arătând aviaţiei totodată să nu ne
bombardeze. Rezistenţele inamice cad. Artileria rusă trage în spatele poziţiei
noastre. Prizonierii cad cu sutele. La orele 14 suntem trecuţi de râul Schorlurka
şi intrăm în cartierul Nalcikului. În faţa noastră Nalcikul este în flăcări.
Ruşii au dat foc tuturor fabricilor. Coloane de fum şi flăcări se ridică spre
cer. (...) Râul Schorlurka, cu ocolirea câmpurilor minate, se trece prin apă.
Începe lupta de stradă, se cucereşte casă cu casă. În această curăţire cade
mort căpitanul Iuga Corneliu </i>(înjunghiat de trei civili care au fost
ulterior prinşi de o patrulă românească şi ucişi cu baionetele)<i>. Companiile
ajung în inima oraşului. Cazematele de pe străzi sunt distruse cu colaborarea
tancurilor germane. Oraşul vuieşte de focuri.</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">27.10.1942. (...) Oraşul este
asediat din faţă, nord spre sud de către Bat 10 VM, iar dinspre est de către
Bat 7 şi 16. După o scurtă pregătire de artilerie pe dealurile dinspre sud, la
orele 9 porneşte atacul. Dacă aseară se părea că oraşul va cădea fără mari
rezistenţe, acum lucrurile se prezintă altfle. Fiecare casă mai mare e o
cetăţuie de rezistenţă. Se trage de prin geamuri, din pivniţe, din poduri de
case. Pe străzi sunt zidite baricade din beton şi cărămidă. Se trage cu arme
automate, cu branduri, cu puşti a.c. Lupta e grea. Compa nia 1 la dreapta e la
aceeaşi înălţime, iar la stânga Comp a 2 –a. În rezervă companiile 3 şi 4.
Batalionul 10 a înaintat frumos. Bat 16 şi 7 mai încet, de aceea acestea din
urmă nu au putut ajunge la venirea serii la înălţimea Bat 10 VM.Când înnoptăm
Bat 16 ocupă un pavilion din Şcoala de Ofiţeri din Nalcik, iar ruşii un alt
pavilion. Se aduce artileria să tragă direct să dărâme clădirea. (...) Peste
noapte Compania 3 ocupă gara.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">28.10.1942. (...) Atacul în
această dimineaţă începe mai devreme, la orele 8. Se face o pregătire de
artilerie puternică. la orele 12 Bat ajunge pe râul Nalcik. la orele 15 sunt
ocupate şi înălţimile sud Nalcik. Celelalte batalioane avansează în acelaşi
ritm vioi. la orele 16 Nalcikul a căzut definitiv. Steagul nostru tricolor
fâlfâie pe cea mai înaltă clădire din Nalcik.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Trebuie menţionat un fapt, după moartea
căpitanului Tiberiu Coloiu, la asaltul cotei 910 în august 1942, episod descris
de locotenentul Botiş Volumiu în documentarul filmat, la comanda Companiei 1
Puşcaşi din Bat 7 VM ajunge chiar locotenentul Dumitru Teodorescu, cel care ne-a lăsat
un impresionant material sub forma memoriilor sale, fiind comandantul direct al
locotenentului Botiş Volumiu. De aici voi cita în continuare despre luptele
pentru cucerirea Nalcikului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Dumitru Teodorescu, Batalionul 7 VM:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Dezlănţuirea ofensivei a
început în 25 octombrie printr-o scurtă, dar deosebit de puternică pregătire de
foc, susţinută de un grup de avioane de bombardament, însoţite de avioane de
vânătoare şi împreună cu o mare grupare de artilerie germano-română. Timp de 10
minute s-a dezlănţuit un infernal bombardament de o precizie uimitoare, care a
dezmembrat în cea mai mare parte poziţiile inamice. Privind această revărsare
de foc, gândul ne-a purtat spre modul în care am realizat noi, vânătorii de
munte români, Compania de cercetare, capul de pod peste Baksan, în dreptul
localităţii Kisburun 2, spre cota 910, în noaptea de 22/23 august 1942. Călcând
din urmă ultimele patrule inamice în trecerea lor pe puntea de peste Baksan,
i-am împiedicat prin foc de a distruge puntea. Haiduceşte, după o subţire
pregătire de artilerie şi aruncătoare, în comparaţie cu cea din prezentul atac,
în prima jumătate a nopţii aceleiaşi zile am trecut Baksanul surprinzându-l
total pe inamic prin această rapidă acţiune. Dezmeticindu-se după miezul
nopţii, contraatacul organizat şi dat de inamic a întâlnit o poziţie a unei
companii de viteji vânători de munte care, într-o scurtă încleştare, printr-un
foc puternic de arme automate şi grenade de mână, a spulberat orice nădejde a
inamicului de a-i zvârli în apa vijeliosului Baksan, aşa cum ar fi dorit. Acum,
susţinute în continuare de acelaşi puternic<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>tăvălug de foc, trupele atacatoare din prima linie a primului eşalon au
străpuns apărarea inamică doar cu puţine pierderi, depăşind râul Baksan şi
ocupând localităţile Kisburun 3 şi Tschengen 1. În continuare, trupele
atacatoare au trecut peste pârâul Kischpek, angajând lupte grele cu inamicul
care apăra cu înverşunare localitatea cu acelaşi nume, la căderea serii
ocuparea acesteia rămânând nedecisă. (...) </span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Urmează descrierea amănunţită a bătăliei
purtate de compania condusă de locotenentul Dumitru Teodorescu în urmă căreia
acesta va fi decorat cu Ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a.<i> </i>Voi reda
aici numai o mică parte din această bătălie văzută şi trăită de locotenentul
Teodorescu, respectiv atacul din 27 octombrie spre creasta împădurită de lângă
parcul oraşului Nalcik, după două zile şi nopţi de lupte şi sforţări continue,
toate relatate cu lux de amănunte în memoriile sale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(...) dezlănţuim atacul.
Plutoanele traversează râul în fugă, în trăgători, angajându-se în pantă spre
creastă. Străbatem circa 200 m şi deodată salve puternice de foc, probabil din
pistoale automate, ne fac prima victimă. Rănirea în umăr a unui ostaş din
dreapta mea, la circa 3-4 metri depărtare. Am binoclul atârnat la gât cu
şnurul. Doar o singură răsucitură mai reuşesc să fac, cu gândul de a descoperi
de unde a deschis inamicul focul. O nouă salvă şi o izbitură îmi cutremură tot
corpul, făcându-mă să mă înclin până la pământ de care mă sprijin în palmă
şi... tot în acelaşi timp am strigat „M-a rănit, feciori!”. O clipă de
stagnare, de oprire a atacului, moment care mă cutremură şi îmi scoate un nou
strigă: „Nu-i adevărat! La creastă, vânători!”. Mă înalţ şi valul atacatorilor
noştri zvâcneşte spre vârful înălţimii. Pe deasupra noastră, de pe celălalt mal
al râului Nalcik, ne încurajează focul puternic şi precis al mitralierelor
conduse de sergentul major Moroşan Gheorghe din judeţul Suceava, satul
Bucşoaia, comandantul plutonului de mitraliere, care descoperise locul de unde
inamicul deschisese focul. (...) </span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;">Glonţul
destinat lui l-a lovit în binoclu provocându-i doar o rană superficială. Bătălia
continuă cu înverşunare în următoarele zile. Compania 1 Puşcaşi din Bat 7 VM,
condusă de <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>locotenentul Dumitru Teodorescu
ocupă prin lupte grele la 27 octombrie 1942 ultima creastă din parcul oraşului
Nalcik, în timp ce restul batalionului şi diviziei dădeau lupte de stradă în oraş.
În cursul nopţii de 27 spre 28 şi întreaga zi de 28 octombrie, compania este
izolată de restul batalionului şi luptă încercuită din toate părţile:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(...) trupe sovietice, probabil
dintre cele care fuseseră zvârlite de pe înălţime în ziua de 27 octombrie 1942
şi altele care părăseau oraşul Nalcik care era în flăcări şi pe punctul de a
cădea, au înconjurat înălţimea pe care o cucerise compania noastră. Şi
poziţiile acesteia au suportat toate atacurile pe care le-au dezlănţuit cu
furie trupele sovietice, la intervale diferite de timp, pe tot parcursul zilei
de 28 octombrie. Au fost situaţii în care poziţiile companiei au fost atacate
dinspre ambele pante ale înălţimii, fiind necesară schimbarea direcţiei de
tragere a unor arme automate cu 180 de grade pentru a putea face faţă asaltului
inamicului din ambele sensuri. Terenul împădurit, combinat şi cu boscheţi,
favoriza apropierea neobservată a atacatorilor inamici de poziţiile noastre. Noroc
că partea dinspre parcul oraşului Nalcik era bine observată din poziţia
companiei de cercetare de pe malul sudic al râului. Consăteanul meu, căpitanul
Maxim Constantin, îşi asumase sarcina de a observa infiltrarea trupelor inamice
spre poziţiile noastre, comunicându-ne distanţele la care se aflau acestea: „Inamicul
la 400 de metri... la 300 metri... Grijă fiule, ţine-te bine, să am pe cine
cununa”, mă stimula viitorul meu naş de cununie. Atunci, în zi de 28 octombrie
1942, n-aveam cum să ştiu că doar numai atunci îi mai auzeam, pentru ultima
dată, glasul... Sub 300 m porunceam deschiderea focului cu mitralierele şi cu „puternica
noastră artilerie”, cele două aruncătoare de 60 mm din organica companiei. Nădejdea
ultimă a vânătorilor de munte rămânea tot grenada şi tragerile la gura ţevii.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">După mai multe atacuri inamice
se scurse prima parte a zilei de 28 octombrie. O pauză de peste o oră a dat
răgaz de respiraţie luptătorilor noştri. S-a apropiat de mine caporalul Burlacu
din judeţul Hunedoara. Din buzunarul din partea inimii a scos o carte poştală
primită din ţară de la soţia sa care-l anunţa că i-a născut un fecior. Era
foarte mândru şi ochii îi străluceau de bucurie. Mi-a întins şi mie s-o citesc.
Le-am urat noroc şi sănătate, lui şi întregii familii, înapoindu-i apoi
scrisoarea. Şi-a aşezat-o cu grijă în buzunarul din dreptul inimii,
înapoindu-se la grupa pe care o comanda. Un ultim atac, cu mai multă îndârjire,
a dat inamicul în ziua respectivă. Au vuit munţii, pădurile, crestele şi văile
de zgomotul armelor automate, grenadelor şi strigătelor de luptă ale
vânătorilor de munte. Şi de această dată, oare a câta oară în acea zi, inamicul
ajunsese la distanţa de aruncare a unei grenade. Şi caporalul Burlacu s-a
săltat din adăpost cu grenada în mână, pregătită de aruncare. Dar în acelaşi
timp un snop de gloanţe vrăşmaşe au străpuns trupul său tânăr, mâna i s-a
desprins de pe grenada ale cărei schije s-au adăugat gloanţelor, grăbindu-i
sfârşitul. Departe de ţară, în Caucaz, a căzut încă un ostaş român, erou,
căruia nu i-a fost dat să-şi strângă la piept feciorul. Doar cartea poştală,
care-i vestea naşterea feciorului, i-a rămas lipită de inimă, în buzunarul
tunicii lui soldăţeşti. În ţară, copilul unui erou va aştepta zadarnic
întoarcerea tatălui din război să-i vegheze copilăria. Toate s-au întâmplat la
ultimul asalt al inamicului asupra poziţiilor noastre, în ziua de 28 octombrie
1942. Victoria noastră s-a încheiat cu un gust amar. În 28 octombrie 1942 oraşul
Nalcik a fost cucerit şi curăţat de orice rezistenţă inamică.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;">Dar luptele au
continuat mai departe de Nalcik. Compania de cercetare primeşte misiunea de a
curăţa partea de sud-vest a parcului oraşului Nalcik de ultimele rezistenţe
sovietice şi a continua atacul de-a lungul şoselei Nalcik – staţiunea climaterică
Belaia Recika pentru ocuparea acestei din urmă localităţi. În aceste lupte este
rănit mortal prietenul şi consăteanul lui Dumitru Teodorescu, căpitanul Maxim
Constantin, cel care ar fi urmat să-i fie naş de cununie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(...) înaintarea Companiei de
Cercetare este întâmpinată cu focuri puternice de arme automate, care trag în
lungul aleilor din parc, silind trupele noastre să se oprească. Căpitanul Maxim
Constantin, sfidând pericolul, iese pe una din aleile parcului pe acre înaintau
cele două tancuri germane date în sprijin companiei, în încercarea de a-şi
îmbărbăta compania să-şi reia înaintarea sub protecţia tancurilor şi a focului
propriu al armelor automate. Este însă prins într-un snop de armă automată
inamică, care-i sfarmă braţul drept, alte gloanţe perforându-i gâtul şi
plămânul. Este imediat scos din câmpul de luptă sub protecţia tancurilor,
transportat cu maşina generalului Ion Dumitrache, comandantul diviziei, care se
afla în zonă, până la o ambulanţă şi de acolo cu aceasta la spitalul din oraşul
Piatigorsk. la operaţia de la spital i s-a amputat braţul drept, dar orice
efort de a fi salvat nereuşind, a decedat la data de 2 noiembrie 1942 în
spitalul din Piatigorsk, fiind înmormântat în cimitirul din acest oraş.
Căpitanul Maxim Constantin, ofiţer de elită al Corpului Vânători de Munte,
campion militar absolut la concursurile de schi pe trupele de munte în repetate
rânduri, pentru vitejia sa în luptele din Caucaz şi jertfa sa supremă pentru
libertatea patriei, i s-a acordat cea mai înaltă decoraţie: Ordinul Mihai
Viteazu clasa a III-a post mortem.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În calitate de consăteni din
comuna Vorniceni, judeţul Dorohoi, din acre i se răpise în 1940 ţinutul Herţa,
eram prieteni apropiaţi. Împreună urmasem cursurile aceluiaşi liceu „Anastasie
Başotă” din Pomârla, un sat la 12 km de Dorohoi. Liceul era destinat în special
fiilor de ţărani. Împreună luptasem în iunie – iulie 1941 la eliberarea
Ţinutului Herţa din judeţul nostru, unde soarta, spre bucuria noastră, ne-a
adus. Îi fusesem înlocuitor la comanda mândrei sale Companii de Cercetare, care
s-a acoperit de glorie în luptele de la Baksan şi cota 910, în timpul în acre
el se afla internat la spitalul din Deva. Pentru ultima dată i-am auzit glasul
doar în ziua precedentă, 28 octombrie 1942, zi în care mi-a dirijat deschiderea
focului de către compania mea încercuită de inamic pe înălţimea dinspre
sud-vestul oraşului Nalcik. Pentru mine, drag consătean, prieten şi camarad din
mândrele noastre unităţi de Vânători de Munte, amintirea ta nu se va stinge
decât odată cu firul vieţii mele.</span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Căderea în luptă a celor mai
viteji niciodată nu-i descurajează pe cei care au rămas. Dimpotrivă, îi
îndârjeşte şi îi împinge înainte, să le urmeze exemplul.</span></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFtrLHs7bktaD7uR8tM1aikqeGRFQY1iunXAAJbQs79q2B19s8NLvJRjLxqRcWmJqPSPNIzv7fDdweSte4Lyvev5bK77CD8EG-2O7wfAIQenIt_AVYSauJZwY_ZU4neSihonBJocjT6fo/s1600/harta+003.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFtrLHs7bktaD7uR8tM1aikqeGRFQY1iunXAAJbQs79q2B19s8NLvJRjLxqRcWmJqPSPNIzv7fDdweSte4Lyvev5bK77CD8EG-2O7wfAIQenIt_AVYSauJZwY_ZU4neSihonBJocjT6fo/s320/harta+003.jpg" width="218" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Căpitanul Maxim Constantin (foto în grad de sublocotenent) </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">căzut eroic în Caucaz la asaltul pentru cucerirea oraşului Nalcik la 2 noiembrie 1942, </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Cavaler al Ordinului Mihai Viteazu post mortem</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Înmormântat în oraşul Piatigorsk</span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglaE1vFnZVfq5oX8xdwXbzjTK6kGshUgmry6yxyejSn7yIGLC_CKr4wg8BmKrkus4RTtE2tMVev8lKypmR1fURxMRdVUtnS77w8zcChX44YNRTCXRAf_xVCCOCFUcbAeDbaNfnN6fbm_k/s1600/teodorescu+002.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"> </span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;">Ordinul de zi al
generalului Ion Dumitrache<i> </i>din 31 octombrie 1942:</span></div>
</span><span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
<div class="MsoBodyText3" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt;">“Aţi urmat cu
sfinţenie îndemnul neamului de a fi viteji. Aţi pătruns în ziua de 25.10.1942
peste apa Baksanului, prin brâul de beton şi de foc, ajungând până în seara
zilei la Ianikoi şi pădurea Ceghem. Aţi cucerit a doua zi această linie
fortificată din faţa oraşului Nalcik şi aţi pătruns până seara în marginile
lui. Cu o îndrăzneală fără egal ostaşii au zdrobit apărarea din jurul oraşului
împreună cu I / R. 99 M. german. Aţi cucerit
oraşul cu toate forturile lui din clădiri şi încrucişări de străzi, dovedind
dispreţ de moarte B.7, 10, 16 şi B. 1 Pi.M…..Câştigarea victoriei s-a datorat
tuturor ofiţerilor, comandanţilor de unităţi care au plătit succesul cu preţul
vieţii. S-au distins în mod deosebit comandanţii celor două grupuri de vânători
de munte, coloneii Gheorghe Gugleş şi Vasile Cârlan.</span></i></b></div>
<div class="MsoBodyText3" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt;">Citez prin ordin
de zi pe divizie unităţile brave şi păstrăm în inimi toată recunoştinţa celor
căzuţi eroic<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>departe de Ţară şi numai
pentru Ţară”.</span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Lupta de la
Mairamadag</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>După cucerirea Nalcikului, vânătorii de munte
români au continuat avansul spre est, însoţind blindatele germane. </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Sovieticii
au apărat cu îndârjire zona fortificată de la Terek, iar alte forţe au
contraatacat la Arhonskaia. Atacul trupelor germano-române a fost reluat în
ziua de 8.11.1942, când D. 13 Bl. a ajuns la sud – vest de Ordjonikidze, iar D.
2 M. a desfăşurat acţiuni pentru a mări pătrunderile în lungul văilor care
conduceau spre inima Caucazului. La 9 noiembrie, Divizia 13 Blindată germană a
atacat la Giseli, dar sovieticii rezistă şi chiar reuşesc să o încercuiască,
încercările de despresurare ale germanilor eşuând pe rând. A fost rândul
românilor să încerce să spargă cleştele sovietic, Batalioanele 7 şi 8 VM oprind
ofensiva sovietică dinspre Mairamadag şi reuşeşte să ia legătura cu Divizia 31
Blindată izolată. Aceasta reuşeşte să se replieze prin culoarul menţinut de
vânătorii români. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Dumitru Teodorescu: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">(...) Ne-am mulţumit că în sfârşit comunicaţia Nalcik – Alagir –
Mairamadag – Ordjonikidze fusese eliberată, dându-se posibilitatea unităţilor
germane blindate ca în cursul nopţii de 12/13 noiembrie 1942 să se scurgă în
întregime spre vest. Pentru prima dată, de când luptam împreună ca aliaţi,
nemţii, bucuroşi că au ieşit din încercuire, au fluturat mâini prieteneşti,
trecând prin poziţia ocupată de trupele noastre de vânători de munte.
Repurtasem o victorie cu consecinţă foarte importantă aducându-ne cel mai mare
aport la deschiderea comunicaţiei şi scoaterea din încercuire a unităţii
germane. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;">Chiar şi
comunicatul german este oarecum confuz, de parcă le era greu germanilor să
recunoască că au fost scoşi din încercuire de către români (Ordinul 1777 al Corpului
3 Blindat german):</span></div>
<div class="MsoBodyText3" style="text-align: justify; text-indent: 36.0pt;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt;">“Înaintarea C. 3
Bl. german spre Vladicaucaz, în frunte cu D. 13 Bl. a fost oprit de forţe mult
superioare inamice….Succesele D. 13 Bl. care a fost atacată din toate părţile
şi căreia i se tăiaseră toate legăturile, aparţin domeniului istoriei
războiului... Printr-o acţiune de atac exemplar executată la nord de şoseaua
Giseli, Dsuarikon de către<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>D. 23 Bl.,
iar la sud de şosea de Gp. 4 V.M., cu tot terenul dificil,. a fost despresurată
D. 13 Bl., restabilindu-se legătura cu corpul în noaptea de 11 / 12.11.1942.
Atacul acestor batalioane (7 şi 8 V.M.) a despresurat D. 13 Bl. Sunt de
aşteptat alte atacuri inamice mai ales la Dsuarikon şi Kadgarom, în flancurile
C. 3 Bl.”</span></i></b></div>
</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZs7hVoqPiee32QdLhwKEKZNMxTbGrPLe3Ipst0YSZ64VCvAI4Dasz1bzhBjAMi0xD-HdsXm_Hex8WvR7F3Hb6tLW1b_gu0y09aC5DYHudRVWi0nD1l1aYw87BtV34I9WeJODsSPW4eLE/s1600/harta+002.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="282" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZs7hVoqPiee32QdLhwKEKZNMxTbGrPLe3Ipst0YSZ64VCvAI4Dasz1bzhBjAMi0xD-HdsXm_Hex8WvR7F3Hb6tLW1b_gu0y09aC5DYHudRVWi0nD1l1aYw87BtV34I9WeJODsSPW4eLE/s320/harta+002.jpg" width="320" /></a></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><br /></span></div>
</div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;">Dar căzuse deja
zăpada, aşa că acţiunile ofensive care vizau oraşul Groznâi au trebuit oprite
pe timpul iernii. Trupele române şi germane se consolidau în teren pentru
defensiva pe perioada anotimpului rece.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;">Pierderile Diviziei 2 Munte erau enorme, 210 ofiţeri, 140 subofiţeri şi 6517 trupă, adică 43% din efectiv, militari morţi, răniţi sau dispăruţi, în crâncenele lupte din caucazul Central, de la râul Baksan până la Alagir - Ordjonikidze, respectiv din vara lui 1942 până în noiembrie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;">Dar evenimentele de pe alte sectoare de
front vor influenţa şi frontul din Caucaz, ca şi întregul curs al războiului.
Peste o săptămână (19 noiembrie 1942) sovieticii declanşează operaţiunea Uranus
care va duce la încercuirea trupelor germane şi române la Stalingrad,
ameninţând cu izolarea armatele din Caucaz.</span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-style: italic;"><i> (va urma)</i></span></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><br /></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><b>Bibliografie:</b><i> </i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Col
(r) Gheorghe Suman, Gen brig (r) Mihail Perju, Gen brig Ion Bucaciuc -
Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte "Sarmizegetusa", Editura
Pro-Transilvania, București, 2003</span> </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război - Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei. 1941 - 1945</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">(10 volume)</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Epopeea vânătorilor de munte</span></span><br />
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">General Ion Dumitrache - Divizia de Cremene, Muzeul Judeţean de Istorie, Braşov, 1997 </span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Gen (r) Dumitru Teodorescu - Memorii de război, Editura Răsunetul, Bistriţa, 1997 </span></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Mihai Bălaj - Jurnal de front, Editura Gutinul, Baia Mare, 1999</span> <span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"></span></span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><br /></span>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: large;"><b>Pe aceeaşi temă:</b></span> </span> </span><br />
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;"><a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/08/vanatorii-de-munte-in-caucaz-i.html" name="top">Vânătorii de munte în Caucaz (I)</a>
<a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/07/un-crampei-din-epopeea-vanatorilor-de.html" name="top">Un crâmpei din epopeea vânătorilor de munte</a> <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/07/28-iunie-1940-fapte-si-eroi-necunoscuti.html" name="top">28 iunie 1940, fapte și eroi necunoscuți</a> <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/minciuna-22-iunie-1941.html" name="top">Minciuna 22 iunie 1941</a> <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/10/apararea-lui-antonescu.html" name="top">Apărarea lui Antonescu</a> Ne puteam opri pe Nistru?</span></div>
<span style="mso-bidi-font-weight: normal;">
</span><a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/10/ne-puteam-opri-pe-nistru.html" name="top"></a>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-57636382139595001142012-09-03T20:02:00.006+03:002012-09-09T20:43:09.901+03:00Un scenariu de război bântuie internetul: nimiciţi în patru ore ! ?<!--[if gte mso 9]><xml> <w:WordDocument> <w:View>Normal</w:View> <w:Zoom>0</w:Zoom> <w:Compatibility> <w:BreakWrappedTables/> <w:SnapToGridInCell/> <w:WrapTextWithPunct/> <w:UseAsianBreakRules/> </w:Compatibility> <w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><br />
<div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Spre amuzamentul celor care cunosc mai aprofundat chestiunile militare, de vreo două luni de zile circulă pe internet un scenariu apocaliptic conform căruia armata română, în cazul unui conflict cu Rusia, ar avea anihilate capacităţile de luptă în 30 de minute, ar fi nimicită în patru ore şi desfiinţată în mai puţin de o zi. Desigur, apar multe contradicţii chiar din acest scurt enunţ, dar aşa este, aşa se vehiculează. Ţinând cont de asta, m-am decis să iau acest scenariu punct cu punct şi să-l analizez, demonstrând că este vorba în cel mai fericit caz de unul SF, unul chiar amuzant, după cum spuneam, dacă nu ar implica şi alte chestiuni ce ţin de unele elemente privind siguranţa noastră naţională.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Într-un articol de-al meu mai vechi, <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/09/dreptul-istoric-starea-de-fapt-si.html" name="top">Dreptul istoric, starea de fapt şi bătăliile internetului</a>, vorbeam despre marea bătălie pentru conştiinţele oamenilor, pentru opinia publică, bătălie cruntă şi cumplită ce se desfăşoară pe toate mijloacele media, dintre care un front principal a ajuns să fie chiar mediul online, cel al internetului, în primul rând datorită pătrunderii tot mai adânci în rândul populaţiilor educate cu acces la acest mediu, folosit tot mai mult ca şi sursă primară de informaţie. Iar aici rolul reţelelor de socializare, al forumurilor şi blogurilor devine tot mai important. Cu atât mai mult, acest mediu nu avea cum să scape atenţiei factorilor responsabili de propagandă în rândul populaţiilor ţintă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Există mai multe tipuri de propagandă, pe care le voi dezvolta cu exemple într-un articol viitor, dar scopul acestui articol este exact acest scenariu care circulă şi este preluat de unii şi de alţii, după reţeta binecunoscută şi folosită, prin intermediul aşa numiţilor “răspândaci”, de fapt agenţi de influenţă folosiţi cu voia sau fără voia lor, cu ştiinţa sau neştiinţa lor. Nu este treaba mea să-i judec pe fiecare care a preluat şi dezvoltat acest scenariu, nici să caut sursa lui, respectiv cine l-a pus în circulaţie. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Si, ca fiu sincer si direct, nici nu mă interesează, deoarece există doar trei mari posibilităţi. Prima, aşa cum apare într-un articol este că ar fi vorba de un scenariu tactic discutat la nivel de SMG (Statul Major General) care le dă acestora frisoane, iar aceşti ziarişti ar fi intrat în posesia acestui scenariu tactic (să fim serioşi, foarte puţin probabil). Iar dacă, prin absurd, acest lucru este real, îi invit pe toţi cei din SMG să se ceară acasă, să se apuce de o altă meserie, deoarece scenariul aşa zis apocaliptic este pur şi simplu fantezie. Voi arăta de ce ceva mai departe. Mai mult, ar trebui acuzaţi cel puţin de neglijenţă în serviciu, dacă nu de ceva mai grav, din moment ce acest scenariu ajunge la presă. Oricum, nu prea cred varianta asta, din motivele ce le voi menţiona mai jos.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">A doua posibilitate este că sunt oameni informaţi care vor să atragă atenţia asupra dotării precare a armatei române şi dau în eter un astfel de scenariu pentru a trage un semnal de alarmă şi prin asta să-i facă pe decidenţii politici să ia atitudine şi să aloce banii necesari dotării forţelor armate. Sunt de acord cu necesitatea acestor dotări, aş aprecia un astfel de demers, dacă nu ar fi atât de catastrofic şi absurd. Iar cei ce doresc dotarea armatei române şi transmiterea unui mesaj sunt sigur că ar fi ales altă cale, deoarece sunt convins că ei prin demersul lor doresc să facă bine, nu rău. Ori, prin acest scenariu, se face mai mult rău decât bine. La fel ca şi generalul Antonescu când i-a transmis regelui Carol al II-lea celebrul său raport, <b>Citiţi şi cutremuraţi-vă</b>!, nu a făcut-o prin presă, deoarece astfel ar fi luat la cunoştinţă slăbiciunile armatei noastre inclusiv duşmanii ei, practic încurajându-i într-o atitudine agresivă, deoarece nu aveam cu ce să le facem faţă. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mergând mai departe, putem spune că acest raport încurajează Rusia la o atitudine dură faţă de România, din moment ce ne-ar bate în 30 de minute, patru ore sau mai puţin de o zi. Ori, cineva care doreşte întărirea capacităţi de luptă a ţării nu alege această cale, mai ales că ar avea o influenţă defetistă nu numai asupra forţelor armate, ci şi asupra populaţiei. Ori, difuzată prin mijloacele mass media şi prin internet, ne dăm seama că ţinta primordială a acestei dezinformări, o numesc de pe acum aşa, o constituie populaţia românească, inclusiv cea de la est de Prut. E simplu şi clar, aşa li se demonstrează că România, cea în care îşi pun ei speranţe, cea pe care se bazează, cea cu care ei vor să se unească, va fi bătută în 30 de minute. Populaţia României începe să se teamă, îşi pierde încrederea în forţele armate (aflate în topul încrederii din 1990 încoace), şi va acţiona în consecinţă asupra liderilor politici, cu teamă faţă de rezultatul unei posibile agresiuni din est. Beneficiarul principal?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Aici ajungem la a treia posibilitate, cea mai probabilă: acest scenariu este clocit şi pus în circulaţie de undeva mult mai la est de noi, cu scopurile mai sus menţionate. Să fiu bine înţeles, nu vreau să zic că cei care au pus în circulaţie sau care au răspândit acest scenariu sunt agenţi ai Estului, departe de mine acest gând. Dar pentru a explica, mă văd nevoit să citez nişte replici dintr-un film de duzină din timpul Războiului Rece.</span></div><div class="ListParagraphCxSpPrimul" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;"><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Care este cel mai bun agent secret? Întreabă Maestrul.</span></div><div class="ListParagraphCxSpMijlociu" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;"><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- E simplu, răspunde Învăţăcelul, e cel care nu este prins.</span></div><div class="ListParagraphCxSpUltimul" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18.0pt;"><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7.0pt "Times New Roman";"> </span></span></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">- Răspuns greşit, replică Maestrul, cel mai bun agent secret este cel care nu ştie că este agent secret!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cred că am spus multe cu asta, sper că mulţi vor înţelege. Brejnev, pe demonstranţii vest germani care protestau şi scuturau gardurile bazelor americane din Germania de Vest strigând Mai bine roşu decât mort! îi numea cu sintagma devenită clasică, aceşti idioţi utili. Am spus şi mai multe despre răspândaci citând aceste lucruri. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ţinând cont de asta, dacă aş fi parior, jucător la ruletă, sau ce vreţi dumneavoastră, între cele trei posibilităţi, ţinând cont de cele expuse mai sus, eu mi-aş pune banii pe a treia posibilitate. Sau, dacă aş ţine bursa pariurilor, aş miza 5% pentru prima, 10% pentru a doua, şi restul pentru a treia. E părerea mea.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar şi acest scenariu este extrem de vulnerabil chiar în descrierea sa, cu atât mai mare îmi este surprinderea când îl văd preluat şi distribuit (chiar dacă uşor modificat) de unii care se semnează dedesubt ca şi ofiţeri (în retragere). Poate în retragere din gradul lor de ofiţeri, din moment ce nu sesizează absurditatea acestui scenariu. Dar răspândacii pot fi fiecare cu motivaţiile lor, trecând peste minima analiză a inteligenţei. Pot fi naivi, interesaţi, plătiţi, avizi şi multe altele, e problema lor, dar m-aş fi aşteptat la o minimă analiză a aberaţiilor cuprinse în acest scenariu.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgm9Z-CWPom2Xy50QvyRH7m30IL2-7dveQjr8IVqcJZNYvmspvzkvp6dwtY9dco_Xj-x_OSwj-Z4cOCHtk3atOwZeUDeAUAWE0o29T4vFAYnEKM-W3dcOv9ZFo9JXBD1wANTocW6GGhTo4/s1600/BlackSeaMap.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgm9Z-CWPom2Xy50QvyRH7m30IL2-7dveQjr8IVqcJZNYvmspvzkvp6dwtY9dco_Xj-x_OSwj-Z4cOCHtk3atOwZeUDeAUAWE0o29T4vFAYnEKM-W3dcOv9ZFo9JXBD1wANTocW6GGhTo4/s320/BlackSeaMap.gif" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În fine, dacă nu au făcut-o alţii, o voi face eu. De la bun început, vreau să menţionez că acest scenariu este foarte bine făcut. Targetul este clar, o mostră extraordinară de dezinformare cu ţintă populaţia, nu vorbim de o intoxicare a factorilor militari, care sunt sigur că au prins vulnerabilităţile acestui scenariu. Scopul, l-am exprimat mai sus. Vorbim deja de o dezinformare de genul propagandei gri, voi dezvolta subiectul într-un articol viitor. Propaganda gri se referă la folosirea unor date şi informaţii reale pentru a le deturna ulterior prin introducerea unor scheme spre scopul propus. În acest caz, datele reale de care abundă acest scenariu sunt cele tehnice, care lasă impresia cititorului prin multitudinea şi acurateţea lor, că întreg articolul este real şi documentat beton. Voi copia aici articolul care cred că este sau poate fi cel ce a generat altele pe internet, apoi îl voi discuta şi desfiinţa punct cu punct.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO">Articol apărut în Ziua News, la 15.06.2012, ora 13.29</span></b><span lang="RO"></span></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Ofiţerii planificării de luptă al MApN au avut în faţă un scenariu tactic catastrofal: un război cu Rusia • În cazul unui astfel de conflict, România ar fi ocupată în mai puţin de o zi • Câteva divizii ruseşti ne-ar putea neutraliza forţa de reacţie în 30 de minute</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Săptămâna trecută, ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a tras semnalul de alarmă cu o declaraţie cât se poate de clară. "Armata Româna abia stă în picioare la capitolul dotări", a spus acesta, dezvăluind situaţia critică în care se află MApN. Declaraţia lui Dobriţoiu vine în contextul în care România este implicată financiar şi uman în războaiele din Afganistan şi Irak, scutul antirachetă sau dronele strategice, aventuri militare de care nu ştim câtă nevoie aveam din moment ce nu ne putem permite să refacem flota de avioane de vânătoare. Mai mult, prin amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă la Deveselu, românii au stârnit furia Moscovei, care prin intermediul generalului de armată Nikolai Makarov, şeful Statului Major General al Armatei ruse ne-a anunţat că am devenit ţintă prioritară a rachetelor nucleare tactice cu rază scurtă de acţiune Iskander. Prin funcţia pe care o deţine, Makarov este şeful serviciului secret al armatei GRU şi al faimoaselor trupe Speţnaz, diviziile speciale de cercetare antrenate pentru eliminarea pericolelor nucleare. Ce i-o fi venit ministrului Dobriţoiu să iasă în presă cu asemnea declaraţii? Orice război este plănuit de creierul armatei, care se numeşte Statul Major General (SMG). Recent ZIUAnews a intrat în posesia unui scenariu tactic discutat la nivel de SMG al armatei române, care ne dă frisoane. Documentul prezintă situaţia reală a României în condiţiile crizei mondiale, când sunt pe punctul de a fi reactivate războaiele locale, ca paravan al reîmpărţirii sferelor de influenţă. Ofiţerii de la planificarea de luptă (Departamentul pentru Politica de Apărare şi Planificare) au trebuit să-şi imagineze cât ar putea să reziste ţara noastră în faţa unui atac al Rusiei. Concluzia este şocantă: în caz de război, cu dotările actuale, România poate fi ocupată în numai câteva ore. Capacitatea de luptă a forţelor armate române ar fi neutralizată în numai 30 de minute.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Scenariul discutat la Marele Stat Major arată în felul următor. Misiunea principală a Grupării aero-navale ruse constă în executarea unei operaţiuni de desant maritim şi aerian, în vederea ocupării regiunii Dobrogea şi controlul punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii şi Feteşti-Cernavodă. Debarcarea se va face în două raioane pe litoral, iar paraşutarea în trei zone, fiecare acţiune desfăşurată la nivel "batalion", pe fluviul Dunărea. Direcţia principală de ofensivă a forţelor ruse este Constanţa-Feteşti. </span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Divizia maritimă D.30M va fi întărită cu Divizia 7 operaţiuni speciale (alcătuită din 1 Reg.Pst - regiment paraşutişti, 1 R.Aeropurtat, 1 R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizată) şi R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 şi dispuse pe aerodromul Taganrog, pe malul Mării Azov).</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Misiunea imediat următoare a trupelor de uscat ruseşti este atingerea aliniamentului delimitat de confluenţa râului Argeş cu fluviul Dunărea, cursul în amonte al râului Dâmboviţa. Ocuparea localităţilor Cernica şi Corbeanca, DN-1 până la Ploieşti, SubCarpaţii de curbură până la localitatea Odobeşti şi atingerea râului Siret, la vărsarea în Dunăre. Statul Major General al ruşilor a stabit ca direcţie principală de ofensivă linia Feteşti-Bucureşti. Direcţia secundară va fi Feteşti-Focşani-Nămoloasa.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Forţele de atac ruseşti </span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Coloana vertebrala a Grupării aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritmă 11 M alcătuită din cinci nave de luptă mari: un crucişător purtător de rachete din clasa Slava (12.500 t), două distrugătoare din clasa Kara (9.900 t) şi două fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete supersonice navă-navă, navă-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-rachetă de croazieră, care zboară cu 2.5 Mach şi loveşte ţinta din zbor orizontal. Rachetele sunt capabile să poarte încărcături nucleare, muniţie termobarică şi submuniţii inteligente. Umbrela sau asigurarea aviaţiei de sprijin a grupării navale ruse, care operează în Dobrogea, împotriva avioanelor de interceptare româneşti, este asigurată de crucişătorul din clasa Slava, înarmat cu opt lansatoare de rachete S-300 M-1 (bătaie 90 km, altitudine maximă 25.000 m). Apărarea antiaeriană (AA) propriu-zisă a grupării navale ruse este realizată prin 80 rachete cu raza medie de acţiune (bătaie = 40 km) de tip SA-N-3B. Apărarea nemijlocită a fiecărei nave din gruparea navală rusă este realizată de câte 40 de bucăţi rachete AA cu rază scurtă de acţiune de tip SA-8 Gecko/OSA şi până la şase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ ţevi cal. 30 mm şi 16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de două tunuri rotative GSh-30k cu şase tevi, cal. 30 mm şi două containere-lansatoare de rachete AA cu rază foarte scurtă de acţiune de tip 9M311.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Forţele navale şi infanteria marină</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Divizia 30 M mai are în organizare Brigada 41 M, vârful său de lance fiind batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtătoare mici de rachete, corvete din clasa Tarantul şi din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai modernă navă din clasa sa, are o viteză maximă de 102 km/h şi este înarmată cu lansatoare de rachete navă-navă, navă-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bătaie 120 km) este apărată de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA şi de sistemele de tip Kashtan. Gruparea navală rusă subordonează şi Brigada Amfibie 197 M alcătuită din şapte nave de desant care transportă Bg. Infanterie marină, întărită cu încă un batalion de infanterie marină. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si Mecanizată sunt înzestrate cu câte un batalion de artilerie cu 45 autotunuri tip 2S31Vena şi 2S23 Nona (cal. 120 mm, bătaie 13 km, care perforează blindaje de până la 65 cm).</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Sprijinul aerian</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Gruparea navală rusă este protejată aerian în luptă de Regimentul 3 Aviaţie vânătoare-bombardament cu 30 de aeronave Su-27, de pe aerodromul Krymskaya (malul Mării Negre ), Reg. 960 Av. (31 buc. Su-25 şi MiG-29) de pe aerodromul Primorsko-Akhtarsk, (Marea Azov), Escadrila 43 Av.Bombardament (14 buc. SU-24, şi 4 SU-34) de pe aerodromul Eisk (Marea Azov) şi Reg. 55 elicoptere (20 buc. Mi-24, 18 buc. Mi-8 ), R. 25 El. anti-tanc cu 36 aeronave Mi-24 , R. 325 El. transport cu 18buc. Mi-26, 20 buc. Mi-8.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Forţa de apărare a României</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Marina militară a forţelor române se bazează pe Flotila 56 Maritimă care dispune doar de o fregată operaţională (Mărăşesti) înarmată cu lansatoare de rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bătaie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm şi 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte două fregate tip 22 „Regele Ferdinand" şi „Regina Maria", fiind patrulă în baza navală Constanţa. Divizionul de corvete (F-188 Zborul, F-189 Pescăruşul, F-190 Lăstunul) este şi el înarmat cu rachete 4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtătoare de rachete din clasa Osa este şi el înarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul). Restul navelor (corvete, vânători de submarine, puitoare de mine, monitoare fluviale) nu sunt capabile să opună rezistenţă grupării navale ruse.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Aviaţie militară şi apărare antiaeriană</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">România poate interveni aerian cu Flotila 86 de la Feteşti (24 buc. Mig-21 Lancer) şi Escadrila 863 (10 buc. IAR-330 L) de la M. Kogălniceanu. Mai pot fi ridicate de la sol opt aparate IAR-99 Șoim şi şase IAR-99 nemodernizate de la şcoala de aviaţie de la Bobocu, Escadrilele 951 Av. Formată din 12 buc. MiG-21 Lancer, E. 904 eliccoptere şi E. 905 El. (20 buc. IAR-330) de pe aerodromul Bacău. Funcţionale, dar în afara razei de acţiune mai sunt Flotila 71 de la Câmpia Turzii (compusă din Esc. 711, 712 Av./ Mig-21 Lancer şi Esc. 713, 714 El./IAR-330). Brigada. 1 Apărare Antiaeriană este înzestrată cu două baterii tip S-75 Volhov/6-8 instalaţii operationale şi o brigadă MIM-23 Hawk/opt instalaţii nemodernizate şi parţial operaţionale care apără Bucureştiul. Despre flotila de aeronave MIG Lancer se ştie că este învechită, cu resursa de zbor epuizată.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Forţele terestre</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Apărarea terestră a litoralului românesc revine Brigăzii 9 Mecanizată din subordinea Diviziei 2 Infanterie şi a Brig. 307 I.Mec. de la Babadag. Dispunerea Bg. 9 Mec. este următoarea: Brig. 912 tancuri la Murfatlar, B. 341 Inf. la Topraisar, B. 911 Inf. la Medgidia, B. 345 Art. la Medgidia. Podurile peste Dunăre sunt aparate de Brig.1 Jandarmi dispusă la Feteşti şi Cernavodă. Divizia 2 Inf. mai are ca unităţi subordonate: B. 528 Mc. de la Brăila, Bg. 282 Mec. compusă din Bat. 280 Mc. Focşani, B. 84 Tc. şi B. 300 Mc. de la Galaţi, Bg. 8 Larom. Bg. 8 este compusă din B.81 APR de la Focşani, B. 83 APR de la Bârlad, B. 96 APR de la Ploieşti.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Forţa de reacţie militară românească, neutralizată în 30 de minute</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Prima lovitură aeriană a ruşilor urmăreşte obţinerea supremaţiei şi destructurarea conducerii trupelor române ce acţionează în teatrul de luptă. Cele dintâi ţinte vor fi reţeaua de radare ale forţelor aeriene şi navale româneşti din Dobrogea, precum şi Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmează aerodromurile M. Kogălniceanu şi Feteşti, punctele de comandă şi de dirijare ale aviaţiei în luptă, fregata Mărăşesti, corvetele Zborul, Pescăruşul, Lăstunul şi vedetele Smeul, Vijelia, Vulcanul. Atacul aerian va viza şi Bg. 9 Mec, blindatele şi forţa vie a Bat. 912 Tc, B. 341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B. 307 I.M. Aviaţia ruşilor va acţiona pe trei grupuri cu destinaţie tactică (formaţii de avioane având de lovit obiective de aceeaşi categorie). Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane, de la înălţimi de 8-10.000 m, vor lovi cu racheta subsonică Kh-35 E/Uran. Grupurile cu destinaţie tactică beneficiază de asigurare de luptă.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Neutralizarea batalioanelor româneşti de tancuri, artilerie sau a celor mecanizate (care dispun de 45 tancuri T-85M sau de 45 MLI & TAB sau APR-Larom) încartiruite în remizele nerezistente la lovituri aeriene ale garnizoanelor, este asigurată de lovituri cu una-două rachete purtând muniţie tip SADARM. Forţele române nu dispun de rachete anti-navă Harpoon, Exocet, nici de submarine funcţionale. Submarinul Delfin zace inutilizabil din anul 2000 şi nu mai poate fi reparat. Practic, în primele 30 de minute de la declanşarea atacului, forţele aeriene, marina militară şi cele două divizii de infanterie româneşti îşi pierd capacitatea de luptă. Aviaţia rusă execută nestingherită vânătoarea de obiective, până când niciun tanc sau MLI nu vor mai fi întregi. Restul este pur şi simplu o defilare a forţelor inamice (cu o durată de 4-6 ore de la începerea ostilităţilor) până la Bucureşti.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">În paralel cu neutralizarea firavei capacităţi de apărare a românilor, are loc şi eliminarea fizică a „elitei" societăţii. Cum investiţiile celor mai importanţi oameni de afaceri şi politicieni sunt în domeniul imobiliar, aceştia vor fi trecuţi la categoria pagube coletarale ale bombardamentelor.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Muniţia termobarică, cea mai eficientă în zonele urbane</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Muniţia termobarică este încărcată cu o combinaţie de comustibil lichid şi pudră din nanoparticule de tetranit. Odată ajuns în apropierea ţintei, proiectilul care conţine muniţia, produce o mică explozie care vaporizează amestecul sub forma unui nor inflamabil. Aerosolul astfel creat ia contact cu oxigenul din atmosfera şi detonează, creând o formidabilă undă de şoc, urmată de combustie intensă. Muniţia termobarică este considerată ca fiind mijlocul de luptă cel mai eficient, în zone urbane, ea fiind experimentată de trupele ruse în timpul asediului oraşului Groznîi din Cecenia.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Racheta subsonică Kh-35 E/Uran</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Kh-35 E/Uran parte din categoria Standoff şi are bătaia de 130 km. Se mai folosesc versiunile: antiradar supersonică Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile) lansată de la distanţe sub 110 km, care se dirijează automat după emisia radarului ţintă (propulsia fiind realizată de un ramjet ca motor de marş) şi rachetata subsonică Kh-59 cu bătaia de 115-200 km. În faza iniţială, ghidarea Kh-59 este inerţială, până la 10 km de ţintă când sistemul de ghidare TV/IR intră în funcţiune. Manevrarea ei din acest moment, până la impactul cu ţinta, este executată de un operator aflat la bordul avionului SU-24.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Rachetele de Deveselu sunt inutile</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Chiar dacă forţele române ar dispune la Deveselu de rachete antibalistice SM-3, ele n-ar folosi la nimic. Carcasa de protecţie a ogivei electrono-optice se detaşează la 80.000 m şi de la această înălţime, racheta devine operaţională. Sub această înălţime, RIM-161 Standard Missile (SM-3) nu poate intercepta nimic, aşa că România şi nu SUA va avea obligaţia să dispună de mijloace de apărare a bateriilor antirachetă împotriva rachetelor de croazieră şi a avioanelor înzestrate cu bombe şi rachete aer-sol.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Analiză pe caz</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pentru orice analist cât de cât pregătit, se vede din start că articolul face din genul propagandei gri. Adică porneşte de la declaraţia ministrului apărării, cu care suntem de acord, dar apoi o ia razna, în sensul că bagă în aceeaşi oală Irakul, Afghanistanul, scutul antirachetă şi dronele numindu-le toate generic aventuri militare. Adică, stăm prost cu dotările, ce ne mai trebuie toate acestea de mai sus. Despre dotări, toţi suntem de acord, avem nevoie de dotări superioare, chestiunea cea mai pregnantă fiind la nivelul aviaţiei de luptă. Dar misiunea noastră în Irak s-a încheiat, iar implicarea<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în Afghanistan am discutat-o într-un alt articol <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2010/11/ce-cautam-in-afghanistan.html" name="top">Ce căutăm în Afghanistan?</a> inserarea chestiunii scutului antirachetă în care noi nu prea avem cheltuieli ne indică mai mult comanditarul articolului. Despre drone, ce să mai spunem, vor fi componente de bază ale oricărui conflict viitor, ne place sau nu ne place, suntem sau nu de acord. Să nu investeşti în drone la ora actuală înseamnă să fii inconştient militar. Mai departe se spune despre reacţia generalului Nikolai Makarov, prin care eram anunţaţi că am devenit ţinte prioritare pentru rachetele cu rază medie de acţiune în urma deciziei de a găzdui scutul antirachetă de la Deveselu. O altă tâmpenie, eram ţintă oricum, încă înainte de intrarea noastră în NATO. Pentru cei naivi care încă nu ştiu, coordonatele de lovire a ţintelor unei rachete cu rază medie de acţiune se pot introduce sau schimba în treizeci de minute. Deci, acum nu suntem ţinte, în treizeci de minute suntem ţinte, sau invers. Deci, altă tâmpenie.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Analiza detaliată a scenariului</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mergând pe clasificarea făcută de Mackinder, Rusia este o putere continentală, pe când SUA este o putere maritimă. Lucru corect, aşa se şi comportă fiecare, inclusiv în modul de a duce războiul. Rusia a dus extrem de multe războaie, a executat o multitudine de operaţii, a luptat în condiţii diverse, dar un singur lucru nu a făcut. Nu a făcut, nu face şi nu va face prea curând un lucru: desantul maritim pe ţărm ostil! De ce? Fiindcă nu are cum, nu are cu ce şi nu are experienţa să o facă! La fel, în al doilea război mondial, Germania, puterea continentală supremă, nu a realizat desanturi maritime, iar când a încercat o operaţiune de desant aerian în Creta, deşi a fost un succes, pierderile imense l-au făcut pe Hitler să spună că epoca paraşutiştilor a trecut. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Desigur, vor sări unii să mă contrazică, aducând exemplele din al doilea război mondial cu debarcarea din peninsula Taman din Crimeea din 1942 sau debarcarea de la Poti din războiul cu Georgia din 2008. Fals, aici cazurile sunt diferite. Debarcarea din peninsula Taman s-a făcut într-o zonă apropiată de bazele lor, fiind echivalentă mai mult cu trecerea unui curs de apă, peninsula Kerci fiind apropiată de zonele de debarcare, iar perdeaua de forţe germano-române era destul de subţire şi ocupată cu urmărirea unităţilor sovietice ce mai rezistau în Crimeea. La fel, debarcarea de la Poti a fost cea a unui contingent redus, odată ce direcţiile principale de atac erau deja securizate, respectiv cele dinspre Abhazia şi Osetia de Sud (vezi harta). Cu atât mai mult Rusia nu va încerca vreo debarcare pe un ţărm ostil la distanţă de 400 km de bază (distanţa dintre Sevastopol şi Constanţa).</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixhVNKn8QVsGcMi9hMolt6NplrVvnUPQtLLidftiOuNTZmjRRDmoAXmDzVHgcqbhIN-YUD5xvErXOwFT7b1ENnTOLBJ90BNykuzsZl3rKOxI9tVQVf4hRerY-iZB3DH1b5Zd9-jWCHLig/s1600/R%C4%83zboiul+din+Georgia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixhVNKn8QVsGcMi9hMolt6NplrVvnUPQtLLidftiOuNTZmjRRDmoAXmDzVHgcqbhIN-YUD5xvErXOwFT7b1ENnTOLBJ90BNykuzsZl3rKOxI9tVQVf4hRerY-iZB3DH1b5Zd9-jWCHLig/s320/R%C4%83zboiul+din+Georgia.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">De ce? Motivul e simplu, există prea multe momente în care forţele navale şi trupele sunt vulnerabile: când flota se apropie de ţărm, când şalupele sau navele de desant parcurg distanţa dintre flotă şi ţărm, când trupele debarcă, când edifică capul de pod etc. Pentru a minimiza sau elimina o parte din aceste riscuri, sunt necesare măsuri suplimentare. O superioritate totală navală pe tot traseul parcurs de flotă şi pe căile de comunicaţii şi o superioritatea aeriană care să includă capul de pod până mult în adâncime. Mai mult, capul de pod va trebui constant aprovizionat cu oameni şi materiale în mai multe valuri, altfel vei avea surpriza să îl vezi dat peste cap şi aruncat în mare. Până nu întăreşti capul de pod suficient ca să începi operaţiuni ofensive în adâncime, eşti vulnerabil si rişti să pierzi totul pe o carte. De aceea desantul maritim este o operaţiune extrem de riscantă şi costisitoare, ruşii ar prefera sa dea un atac terestru, dar pentru asta ar trebui să traverseze Ucraina, lucru problematic la această dată.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Pentru a-mi justifica argumentele, vin cu exemple din istorie, ca de obicei. Puterile maritime, cum ar fi SUA şi Marea Britanie, au executat astfel de operaţiuni de desant maritim în decursul istoriei, dar de fiecare dată au beneficiat de toate aceste atuuri, respectiv superioritate navală şi aeriană, precum şi un număr imens e nave de ransport şi logistică. Gândiţi-vă doar la debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944, şi atunci a fost vorba doar de traversarea Canalului Mânecii, larg de câţiva kilometri, nu de o debarcare la 400 de kilometri. Dar şi atunci au apărut surprize neplăcute, e suficient să ne amintim de plaja Omaha. Dar mai e un factor esenţial pe care Rusia nu l-ar putea atinge niciodată în cazul în care ar încerca o debarcare în România: elementul surpriză. Acesta a jucat un rol crucial în majoritatea debarcărilor reuşite, vă reamintesc că germanii, în urma unei strălucite acţiuni de intoxicare, erau convinşi că debarcarea va avea loc în Pas de Calais, distanţa cea mai scurtă. Chiar şi debarcarea de la Inchon, în războiul coreean din 1950, a fost o reuşită a lui MacArthur tocmai prin surprinderea realizată, forţele nord-coreene fiind concentrate în sudul peninsulei pentru a anihila buzunarul rămas în jurul localităţii Pusan.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Revenind la studiul de caz în discuţie, am spus că ruşii nu vor putea realiza surprinderea necesară unei debarcări de succes pe coastele României. În primul rând, fiind într-o alianţă NATO, avem la dispoziţie sistemele americane de avertizare, cea mai complexă reţea de sateliţi de observare existentă în lume. Vă reamintesc că la data de 1 august 1990, americanii au făcut public faptul că invazia Kuweitului de către Irakul lui Saddam Hussein este inevitabilă, doar pe baza observaţiilor din satelit asupra concentrărilor de trupe irakiene la graniţă. În mod sigur, Kuweitul a fost avertizat mai devreme. Dar să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim că americanii dorm sau că s-au înţeles cu ruşii să ne lase atacaţi. Chiar şi aşa, surprinderea este aproape imposibilă şi voi explica de ce.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Componenta aeriană</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">România beneficiază de un sistem radar deosebit de performant la ora actuală, unul dintre capitolele în care chiar stăm bine din punct de vedere militar, cel al radarelor de detecţie şi avertizare timpurie (early warning) a vreunei posibile ameninţări, mă refer aici la sistemul FPS-117, Gap Filler sau Raytheon. Toate împreună fac parte din sistemul de război radioelectronic românesc AZUR, sistem integrat deosebit de performant. Este normal şi logic, odată ce am fost surprinşi şi descoperiţi în timpul evenimentelor din decembrie 1989, când apăreau ţinte false cu duiumul pe cer, să ne axăm pe astfel de sisteme, şi este unul dintre puţinele capitole din dotarea noastră militară în care putem spune că suntem OK (vezi pentru amănunte tehnice <a href="http://www.rumaniamilitary.ro/inteligenta-romaneascarazboiul-atipic" name="top">Inteligenţa românească: războiul atipic</a>). De aici, sunt sceptic asupra posibilităţii realizării surprinderii de către forţele armate ale Rusiei. Dar să presupunem, totuşi, de dragul scenariului, că aceasta s-ar putea produce, operatorii radar români dorm sau protestează în piaţă. Realizaţi încă ce pe acum că sunt enorm de multe probabilităţi care exclud un astfel de scenariu, reducându-i şansa de reuşită extrem de mult. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar mergem mai departe, trecem şi peste asta, deşi mi se pare greu de crezut, mai ales cum spune scenariul propus. Aviaţia rusă decolează de la bazele menţionate şi atacă la sol trupele române, deşi prin sistemele radar menţionate sunt detectate imediat ce decolează de la bazele lor situate la sute de kilometri de obiectivele desemnate. Mă rog, am zis că trecem peste asta. La fel, într-un scenariu derivat din cel iniţial, se zice că navele ruseşti se grupează în larg şi pornesc spre coastele României. Din nou absurd, vor fi detectate imediat ce ies în larg. Dar trecem şi peste asta (peste câte am trecut până acum?) şi presupunem că am ajuns cu ruşii în preajma coastelor României gata de debarcare.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Personal mă îndoiesc de capacitatea aviaţiei ruse de a dobândi supremaţia aeriană şi iată de ce. Ni se vorbeşte în acest scenariu despre protecţia forţei navale realizate de “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Gruparea navală rusă este protejată aerian în luptă de Regimentul 3 Aviaţie vânătoare-bombardament cu 30 de aeronave Su-27, de pe aerodromul Krymskaya (malul Mării Negre)</i>” uitând să precizeze faptul că acest aerodom este aflat la circa 800 de kilometri de Constanţa, apoi “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Reg. 960 Av. (31 buc. Su-25 şi MiG-29) de pe aerodromul Primorsko-Akhtarsk, (Marea Azov)</i>”<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> </i>şi el aflat cam la aceeaşi distanţă, apoi “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Escadrila 43 Av.Bombardament (14 buc. SU-24, şi 4 SU-34) de pe aerodromul Eisk (Marea Azov)” </i>aflată la vreo 850 de kilometri distanţă. Mergând mai departe, aflăm că ruşii vor fi protejaţi şi de “<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Reg. 55 elicoptere (20 buc. Mi-24, 18 buc. Mi-8 ), R. 25 El. anti-tanc cu 36 aeronave Mi-24 , R. 325 El. transport cu 18buc. Mi-26, 20 buc. Mi-8”, </i>nu ni se mai spune baza de unde vin aceste elicoptere. Deci aceste aparate vor asigura supremaţia aeriană pentru reuşita desantului rus pe coasta românească a Mării Negre? Păi, oameni buni, cine a pritocit acest scenariu trebuie trimis urgent la casa de nebuni!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Este suficient să ne uităm pe datele tehnice ale avioanelor ruseşti de care se face atât de mare caz. Suhoi-25 are raza maximă de acţiune armat pentru luptă între 650 şi 900 de kilometri, Mig-29 maxim 1400 de kilometri, dar fără a fi încărcat la maxim. Dacă poate cineva dintre aceşti experţi care au preluat articolul să-mi explice cum este posibil ca aviaţia rusă să obţină şi să menţină supremaţia aeriană atunci când sunt la limita razei de acţiune, eu îl declar general peste noapte. Vestea proastă este că aceste aeronave ruseşti nu pot fi alimentate din aer, deci prezenţa lor pe câmpul de luptă este extraordinar de limitată. Practic, aceste avioane care ar trebui să asigure supremaţia aeriană a ruşilor pe câmpul e luptă se află tot timpul cât vor putea fi prezente aici la capătul lanţului logistic al aprovizionării cu combustibil, fiind tot timpul în pericol de a cădea din aer deoarece li se va termina benzina. Veştile proaste pentru aviaţia rusă abia încep, deoarece consumul de combustibil este dat pentru o croazieră lină, fără peripeţii. În cazul în care sunt implicate în lupte aeriene, consumul de combustibil creşte exponenţial, mai ales în urma folosirii postcombustiei pentru a scăpa dintr-o situaţie de luptă. Iar aici apărătorii sunt net avantajaţi, cu bazele apropiate şi cu posibilitatea observării şi interceptării atacatorilor care au un drum lung de străbătut, sunt la limita combustibilului şi nu au cum să stea pe câmpul de luptă prea mult, deoarece trebuie să se întoarcă 800 de kilometri pentru alimentare şi reînarmare. Atunci, dacă aţi fi un observator imparţial, pe cine aţi paria?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Revenind la capacitatea aviaţiei ruse de a proteja aerian flota rusă, de a dobândi supremaţia aeriană nu numai pe zona maritimă, ci chiar mai departe, în capul de pod şi dincolo de el, vă amintesc faptul că în 2008, în Georgia, în cinci zile de război, Rusia a pierdut patru avioane de luptă în faţa unei ţări care nu avea aviaţie militară! Iar această aviaţie rusească, la capătul unui zbor de 800 de kilometri, va ajunge să lupte cu aviaţia română, proaspătă, abia decolată de pe aerodromurile din apropiere, cu rezervoarele pline de combustibil, în timp ce piloţii ruşi îşi măsoară nivelul rămas în rezervor. Iar aceşti piloţi ruşi nu trebuie numai să câştige supremaţia aeriană, ci şi să o menţină, în acelaşi timp în care ei nu ştiu cât se vor putea menţine ei înşişi în aer, cât le va permite combustibilul rămas. Ei bine, vor pleca să se realimenteze şi să se reînarmeze. Dar cât vor fi plecaţi, cine va asigura protecţia aeriană a flotei ruse şi a capului de pod? Păi să vedem şi să calculăm. Adunând toate avioanele de toate categoriile enumerate de specialiştii în sceanarii, obţinem la grămadă 79 de avioane de luptă amestecate (Su-25, Su-27 şi Mig-29). Ori, acestea vor trebui să asigure cu schimbul protecţia aeriană a flotei de desant şi a zonelor de debarcare. Aflate la capătul lanţului logistic şi la limita razei lor de acţiune, vor trebui să o facă, altfel acţiunea militară rusă nu ar putea reuşi. Revenim la un calcul simplu, cât ar putea acoperi într-un interval de o zi aviaţia rusă? Cum trebuie să împartă airlifturile ca să aibă tot timpul suficiente aparate în aer care să le asigure supremaţia aeriană? Cu 79 de avioane? Încă ceva, nu se iau în calcul posibile aparate care se pot defecta, mai mult, este regim de război, unele avioane ar putea fi doborâte fie de aviaţia română, fie de apărarea antiaeriană română, care ar putea fi deosebit de eficientă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Vorbim mai întâi de aviaţia noastră de luptă. Desigur, ne dorim şi le dorim avioane mult mai performante, deoarece avem piloţii cei mai buni din regiune (a spus-o ambasadorul american), dar chiar fără avioane moderne, doar cu Mig-urile 21 Lancer (modernizate), reuşim să ne descurcăm (încă) la nivel de exerciţii de luptă (vezi <a href="http://www.rumaniamilitary.ro/cer-senin-confirma-rezultatele-foarte-bune-ale-mig-urilor-noastre-la-thracian-star" name="top">Mig21 lancer la Thracian Star</a>). Specialiştii recunosc că Mig21-Lancer poate lupta cu un Mig29 sau un Su25. La nivel de real combat, sunt sigur că am putea împuţina serios aviaţia inamică, mai ales că piloţii ruşi vor fi foarte reticenţi, cu gândul la nivelul combustibilului, în luptele aeriene consumul creşte exponenţial datorită manevrelor bruşte şi folosirii pe scară largă a postcombustiei. Atunci cine mai asigură protecţia aeriană a ruşilor?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar staţi, că încă mai e ceva. Se spune aici că ruşii se bazează pe aceste avioane nu numai pe asigurarea protecţiei aeriene, ci şi pe distrugerea aviaţiei noastre, dar şi a nenumăratelor obiective la sol, inclusiv tancurile şi MLI-urile noastre. O sarcină cam complicată pentru cele 79 de avioane, aflate şi aproape de limita razei de acţiune. Hai să facem un calcul simplu al airlifturilor pe care le-ar putea realiza aviaţia rusă. Luăm în calcul datele tehnice care spun că un Mig29, Su25 şi Su27 pot executa două ieşiri pe zi. Dacă le forţezi creşte stressul asupra componentelor şi rezultatul se va vedea imediat sub forma defecţiunilor care rezultă într-un număr mai mare al aparatelor lăsate la sol pentru reparaţii şi înlocuiri ale componentelor. Acest factor nici nu l-am pus în discuţie, defecţiunile în condiţii de luptă putând ajunge până la 10% din avioanele folosite. Deci, într-o zi, ruşii vor beneficia de aportul a 158 de avioane de luptă deasupra Dobrogei, dar care nu vor putea sta mai mult de două ore (cu indulgenţă maximă) în zonă din cauza problemelor cu combustibilul.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Până la urmă, pentru a asigura protecţia aeriană 24 de ore pe zi, avioanele ruse vor putea sta deasupra Dobrogei într-un număr mediu de 13 bucăţi odată (158 împărţit la 12 intervale, deoarece un aparat poate sta maxim două ore dacă nu se va prăbuşi după ce îşi va epuiza combustibilul). Deci aceste 13 avioane vor asigura protecţia aeriană, vor combate aviaţia română, se vor feri de armamentul nostru antiaerian şi printre altele vor ataca obiectivele terestre, inclusiv brigăzile noastre de tancuri, pe care le vor distruge complet, până nu va rămâne niciun tanc sau MLI, dacă e să ne luăm după autorul scenariului. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar din cele 158, dacă e să luăm în calcul pierderi de 10% defecţiuni, mai rămân 143. În august 2008, în războiul din Georgia, ruşii au pierdut în cinci zile patru avioane de luptă, în faţa unei ţări care nu are avioane de luptă, doar din cauza SAM-urilor portabile. Calculaţi cât ar pierde contra sistemelor Hawk XXI sau altora, precum şi în luptele cu aviatorii români. Atunci cine mai rămâne să protejeze flota rusă şi capul de pod, apoi să şi distrugă toate tancurile şi maşinile blindate de luptă?<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Mergem mai departe, în acest scenariu suntem bombardaţi de date tehnice despre rachetele ruseşti, cât sunt ele de grozave şi câte fac şi dreg. Este tipic pentru propaganda gri, ni se dau date reale pentru a forţa o concluzie convenabilă. Ni se spune ce fac aceste muniţii, ce distrug şi cum, dar un singur lucru nu se spune: ce NU fac! Să luăm exemplul muniţiei termobarice, folosită cu succes în Cecenia, după cum spun autorii scenariului. Interesant, de la atâta succes, ruşii au avut acolo sute, după unele estimări mii de morţi, şi nici astăzi nu au încheiat cu rebeliunea cecenă, care mai mult, s-a extins şi în Kabardino-Balkaria şi Daghestan, continuând sub forma unui război de gherilă de joasă intensitate ce aşteaptă prilejul şi ocazia să răbufnească din nou.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Atacul aerian va viza şi Bg. 9 Mec, blindatele şi forţa vie a Bat. 912 Tc, B. 341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B. 307 I.M. Aviaţia ruşilor va acţiona pe trei grupuri cu destinaţie tactică (formaţii de avioane având de lovit obiective de aceeaşi categorie). Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane, de la înălţimi de 8-10.000 m, vor lovi cu racheta subsonică Kh-35 E/Uran. Grupurile cu destinaţie tactică beneficiază de asigurare de luptă.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Asta susţin autorii scenariului. Dar să vedem dacă şi cum este sau ar fi posibil. Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane înseamnă desemnarea a 36 de avioane ruseşti de luptă cu acest scop. Aţi văzut mai sus dacă şi cum ar fi posibilă acestă desemnare, dar nu contează. Nu mai contează nici faptul că Su-25 au un plafon de zbor de maxim 7000 de metri, singurele capabile să zboare la altitudini de 8-10000 de metri fiind Mig-29. De ce nu au introdus în ecuaţie bombardierele strategice Tupolev 95 sau 160 nu înţeleg, probabil sunt la capitolul AWACS (există Tu-95 Bear cu aceste capabilităţi în armata rusă).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ideea de a bombarda obiectivele de la altitudini superioare este bună, astfel aparatele sunt scoase în afara razei de acţiune a apărării antiaeriene. Dar există şi reversul medaliei, bombardamentul de la altitudini superioare va scădea mult precizia loviturilor, chiar şi în cazul muniţiilor inteligente, chiar şi a celor cu submuniţie. Să revin cu exemple, în cazul bombardamentelor NATO în Serbia şi Kosovo în 1999, avioanelor NATO li s-a impus să nu coboare sub 3000 de metri pentru a evita pierderile. Rezultatul a fost o scădere sensibilă a acurateţei bombardamentelor, fiind nevoie de aproape trei luni de campanie aeriană pentru ca sârbii să cedeze. Normal aceste lucruri nu le vom vedea în materialele de propagandă, nu vom vedea rachetele ratând ţinta, dar aceste ratări au existat, toate acestea fiind strânse într-un raport către Congresul american la acea vreme. A fost OK, au aruncat de zeci de ori mai multe bombe decât necesar într-un timp mult mai lung. Dar ruşii în acest scenariu pot face asta? Au timp şi resurse la dispoziţie? Mai devreme arătam cum stau cu aviaţia pentru a-şi proteja trupele, dar să mai vorbim de bombardamente masive, pe scară largă? De către cine, de către cele subgrupuri de câte trei patrule? Dar protecţia de luptă de unde vine? Să fim serioşi!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Prima lovitură aeriană a ruşilor urmăreşte obţinerea supremaţiei şi destructurarea conducerii trupelor române ce acţionează în teatrul de luptă. Cele dintâi ţinte vor fi reţeaua de radare ale forţelor aeriene şi navale româneşti din Dobrogea, precum şi Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmează aerodromurile M. Kogălniceanu şi Feteşti, punctele de comandă şi de dirijare ale aviaţiei în luptă, fregata Mărăşesti, corvetele Zborul, Pescăruşul, Lăstunul şi vedetele Smeul, Vijelia, Vulcanul. </span></i></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO">Prima lovitură contra reţelei de radare, ni se spune şi cum: <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Kh-35 E/Uran parte din categoria Standoff şi are bătaia de 130 km. Se mai folosesc versiunile: antiradar supersonică Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile) lansată de la distanţe sub 110 km, care se dirijează automat după emisia radarului ţintă (propulsia fiind realizată de un ramjet ca motor de marş) şi rachetata subsonică Kh-59 cu bătaia de 115-200 km. În faza iniţială, ghidarea Kh-59 este inerţială, până la 10 km de ţintă când sistemul de ghidare TV/IR intră în funcţiune. Manevrarea ei din acest moment, până la impactul cu ţinta, este executată de un operator aflat la bordul avionului SU-24.</i> Desigur, există şi o versiune NATO a rachetei antiradar despre care ni se vorbeşte, respectiv racheta HARM. Dar ambele versiuni, atât cea rusească, cât şi cea NATO, au o parte slabă. Ele se dirijează după emisia undei radar a ţintei, respectiv radarul ţintă. Ori, această emisie poate fi oprită oricând, în momentul în care se detectează lansarea rachetei. Rămasă fără detecţie, racheta nu are unde să lovească şi se prăbuşeşte. Sârbii au folosit această tactică în 1999, ei pornind radarele doar pentru perioade scurte de timp, suficiente pentru încadrarea aeronavelor inamice, după care le opreau pentru a nu fi lovite de rachetele antiradar. Bănuiesc că românii nu vor fi mai proşti.</span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO">Dar hai să vedem ce încărcătură poate duce fiecare avion Mig-29, Su-25 şi Su-27 la o ieşire, ca să ne dăm seama dacă poate să-şi îndeplinească obiectivele, deşi cred că am demonstrat suficient până acum contrariul. Un Mig-29 poate duce 4 tone combustibil şi 4,5 tone armament, un Su-25 3,5 tone combustibil şi 6,5 tone armament, toate incluzând rachetele aer-aer pentru protecţie şi luptă aeriană. O rachetă Kh-35 Uran cântăreşte 750 de kilograme, calculaţi dumneavoastră câte poate duce un avion şi vedeţi în ce măsură îşi poate îndeplini misiunile. Cred că nu mai am ce să demonstrez la acest capitol despre componenta aeriană, doar prin acest aspect scenariul este sărit de pe fix, ca şi autorii lui desigur. Dar nu am terminat, mai sunt şi alte componente pe care le voi dezvolta în continuare.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Componenta terestră</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Cred că am demonstrat suficient de complet faptul că aviaţia rusă nu are cum să-şi îndeplinească misiunea. Dar facem abstracţie de asta şi mergem mai departe, abordând componenta terestră. Spre surpriza mea, datele aici sunt foarte laconice, ar trebui ca românii să fugă înspăimântaţi numai când citesc acest scenariu, cum ne lasă să înţelegem răspândacii lui. Să vedem datele concrete, respectiv ceea ce ni se oferă în scris.</span></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Misiunea principală a Grupării aero-navale ruse constă în executarea unei operaţiuni de desant maritim şi aerian, în vederea ocupării regiunii Dobrogea şi controlul punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii şi Feteşti-Cernavodă. Debarcarea se va face în două raioane pe litoral, iar paraşutarea în trei zone, fiecare acţiune desfăşurată la nivel "batalion", pe fluviul Dunărea. Direcţia principală de ofensivă a forţelor ruse este Constanţa-Feteşti. </span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Divizia maritimă D.30M va fi întărită cu Divizia 7 operaţiuni speciale (alcătuită din 1 Reg.Pst - regiment paraşutişti, 1 R.Aeropurtat, 1 R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizată) şi R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 şi dispuse pe aerodromul Taganrog, pe malul Mării Azov).</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Misiunea imediat următoare a trupelor de uscat ruseşti este atingerea aliniamentului delimitat de confluenţa râului Argeş cu fluviul Dunărea, cursul în amonte al râului Dâmboviţa. Ocuparea localităţilor Cernica şi Corbeanca, DN-1 până la Ploieşti, SubCarpaţii de curbură până la localitatea Odobeşti şi atingerea râului Siret, la vărsarea în Dunăre. Statul Major General al ruşilor a stabilit ca direcţie principală de ofensivă linia Feteşti-Bucureşti. Direcţia secundară va fi Feteşti-Focşani-Nămoloasa.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Gruparea navală rusă subordonează şi Brigada Amfibie 197 M alcătuită din şapte nave de desant care transportă Bg. Infanterie marină, întărită cu încă un batalion de infanterie marină. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si Mecanizată sunt înzestrate cu câte un batalion de artilerie cu 45 autotunuri tip 2S31Vena şi 2S23 Nona (cal. 120 mm, bătaie 13 km, care perforează blindaje de până la 65 cm).</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Am să încep cu partea de debarcare, ruşii îşi fac capul de pod. Trebuie să fim bine înţeleşi, navele din flota rusă nu ajung până la ţărm, nu au cum, nu debarcă în porturi care să aibă adâncimea suficientă pentru a putea acosta. Rămân în larg şi trimit primul val cu şalupe de debarcare. Acestea parcurg distanţa necesară de câteva sute de metri până la câţiva kilometri, îşi lasă încărcătura de oameni şi materiale pe ţărm, apoi revin pentru a aduce al doilea val. Vorbim de şapte nave de desant aici. O fi mult, o fi puţin? Trebuie menţionat că singura forţă navală din lume capabilă să lanseze o divizie în primul val pe un ţărm este marina SUA, singura care are în dotare un număr suficient de astfel de nave (în jur de 65), dar şi acestea sunt împrăştiate pe toate oceanele lumii. Marina rusă are cam 18, împărţite între cele patru flote, a Mării Negre, Baltice, a Oceanului Pacific şi Îngheţat. Ni se spune că la Marea Neagră sunt şapte, care vor fi toate folosite pentru debarcări (în două puncte parcă). Atunci aceste mijloace vor trebui împărţite, să zicem trei şi patru nave. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar să vedem ce poate duce o navă de desant. Ca mai mare din marina rusă este de clasa Ropucha, numită şi Proiect 775 (şase nave în serviciu activ, dintre care una în marina ucraineană), dar mai există şi o versiune uşor îmbunătăţită, numită Proiect 775M sau Rapoucha 2 (3 unităţi în serviciu). Această navă de desant poate transporta 10 tancuri şi 200 de oameni echipaţi, SAU 12 transportoare BTR şi 340 de soldaţi, SAU 3 tancuri, 2 tunuri autopropulsate 2S9 Nona-S, 5 transportoare uşoare MT-LB şi 313 soldaţi SAU 500 tone cargo. Alegeţi dumneavoastră combinaţia care o credeţi de cuviinţă, dar ţineţi cont că vă trebuie din fiecare, atât soldaţi, cât şi tancuri şi transportoare blindate. Bine, respectivul prim val debarcă fără probleme în zonele desemnate. Veştile proaste abia încep, deoarece al doilea val va ajunge abia peste o zi şi ceva. Cum aşa? Păi, navele de desant merg cam cu 30 de noduri, asta înseamnă cam 45-50 de kilometri la oră. Distanţa Constanţa – Sevastopol dus întors este de 800 de kilometri, asta înseamnă cel puţin 16 ore doar pe drum, iar încărcarea durează şi ea câteva ore, că doar nu încărcăm cartofi, ci materiale militare, tancuri şi transportoare blindate care trebuie fixate, prinse, asigurate. La fel şi muniţiile.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Rămâne problema capului de pod, sau a capurilor de pod, dacă vorbim de două. Dacă sunt două capuri de pod, respectiv două zone de debarcare, acestea sunt extraordinar de slabe şi nu numai că nu au cum să avanseze în teritoriu ostil, dar nu nici măcar cum să se apere pentru a nu fi aruncate în mare! Pentru simplificarea exerciţiului, voi presupune că este un singur cap de pod, deoarece în cazul a două, ar fi vorba de sinucidere colectivă a trupelor ruseşti, la forţele lor împărţite putând fi bătute pe rând fără drept de apel, înainte de ziua Z+1, data în care ar putea ajunge al doilea val, după cum explicam mai devreme. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În acest cap de pod ar putea ajunge în ziua Z un număr de maxim 70 de tancuri şi 1400 de soldaţi echipaţi. Sau 21 de tancuri, 14 tunuri autopropulsate 35 de transportoare uşoare (fiecare putând duce 11 oameni plus echipajul de 2 oameni) şi aproape 2400 de soldaţi. Sau combinaţii, în care introduceţi şi BTRM-urile. Indiferent, puteţi vedea că dacă veţi creşte numărul de tancuri, scade proporţional numărul de soldaţi şi invers. Iar tancurile nu se pot deplasa în atac fără sprijin de infanterie, altfel orice soldat român instruit ca vânător de tancuri s-ar putea apropia suficient ca să lanseze o rachetă sau să amplaseze o mină. Iar infanteria trebuie transportată motorizat dacă vrei o avansare rapidă, în ritmul în care pot merge tancurile, deci vei avea nevoie de mijloace de transport pentru infanterie. Nu ai cum să încarci infanteria în transportoare blindate, deoarece nu ai destule, ca să aduci suficiente, scazi numărul tancurilor. Mai ai nevoie de sprijin de artilerie cât de cât pe parcursul deplasării, deci din nou scazi din tancuri, poate şi din transportoare. Aşa-i că dilema devine tot mai grea?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">De ce? Rolul forţelor debarcate în capul de pod nu este să stea să aştepte, altfel ce rost avea debarcarea lor? Trebuie să avanseze, să extindă capul de pod, apoi să pornească în avans spre obiectivele vizate. În cazul unei debarcări în Dobrogea, obiectivul iniţial nu poate fi decât securizarea podurilor de la Cernavodă şi Vadu Oii, pentru a interzice accesul eventualelor rezerve româneşti de pe malul stâng al Dunării. Ori, lăţimea medie a Dobrogei este de circa şaizeci de kilometri, asta înseamnă cam două ore de marş (luând în calcul şi timpul necesar pentru a atinge şoselele după ieşirea din zona de debarcare). Dar această distanţă poate fi parcursă de infanterie pe jos într-o zi şi jumătate, de aici apare o altă problemă, de sincronizare. Nu poţi merge rapid înainte doar cu tancurile din motivele expuse mai sus, nu poţi aştepta infanteria, deoarece astfel nu ai cum să-ţi îndeplineşti misiunea. Deci, va trebui să improvizezi, de exemplu să încarci infanteriştii pe tancuri şi să mergi înainte cu ei. Mergem pe ipoteza unei forţe maxime de penetrare, respectiv 70 de tancuri şi 1400 de infanterişti. Asta ar însemna câte 20 de infanterişti încărcaţi pe fiecare tanc, lucru imposibil. Presupunem că rechiziţionezi autovehicule de pe parcurs, inclusiv dube şi autobuze, şi reuşeşti să îi bagi pe toţi. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Bineînţeles, nu îi vei lua pe toţi, va trebui să laşi câţiva pe traseu, în capul de pod, pentru o asigurarea a teritoriului cucerit. Dar să presupunem că laşi două sute de infanterişti şi iei restul cu tine să avansezi în teritoriul ostil, aşa cum spuneam, pe tancuri, în automobile şi autobuze rechiziţionate. Problema este că traversezi un teritoriu ostil, orice soldat român rătăcit pe traseu care are un AK-47 în mână va putea să-şi încerce automatul descărcând unul sau două încărcătoare în coloana de pe şosea. Soldaţii de pe tancuri şi din automobile vor avea mari probleme, nu beneficiază de protecţia blindajului unui transportor. Dacă vă amintiţi imaginile din timpul războiului din Georgia din 2008, tancurile şi transportoarele ruseşti înaintau bară la bară, înghesuite pe porţiuni de şosea, toţi fumau de zor şi sunt sigur că mai sorbeau din când în când dintr-o sticlă de votcă. Nu cred că în acest timp au învăţat regulile de deplasare, respectiv distanţa de siguranţă între vehicule şi altele. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În 2008, un soldat georgian rătăcit cu un aruncător prin zonă, ar fi putut face prăpăd. Ori, în scenariul amintit, ni se spune că avem trupe speciale de comando, respectiv Batalionul 1 Vulturii Târgu Mureş sau Batalionul HUMINT (Human Inteligence) Buzău. Cel de la Buzău este destul de aproape pentru a fi deplasat rapid în zona de operaţii, astfel ca să poată intra în acţiune încă din prima zi a ostilităţilor, urmaţi la scurtă vreme de camarazii lor de la Târgu Mureş. Băieţii ăştia îşi ştiu meseria, au luptat în Afghanistan alături de Delta Force american (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2010/11/ce-cautam-in-afghanistan.html" name="top">Ce căutăm în Afghanistan?</a>). Şi vor face ce ştiu mai bine, adică vor provoca mari pierderi ruşilor. Ca să vă reamintesc, în 2008, a fost rănit general-locotenentul Anatoli Kruliov, comandantul Armatei 58 şi ucis maiorul Denis Vetchinov, decorat post mortem cu titlul de Erou al Federaţiei Ruse (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2010/08/invatamintele-conflictului-ruso.html" name="top">Învăţămintele conflictului ruso-georgian din 2008 (II)</a>). Câţi au mai căzut acolo, nimeni nu ştie, deoarece ruşii nu şi-au publicat niciodată pierderile.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Am plusat puţin ca să explic cu ce dileme se vor confrunta forţele ruseşti ajunse în capul de pod. Am mers ceva mai înainte, arătând ce ar trebui să facă aceste forţe pentru a-şi putea îndeplini misiunea care nu poate fi alta decât ocuparea Dobrogei şi securizarea podurilor peste Dunăre ca să o poată izola de restul teritoriului românesc. Mai departe voi arăta că nu numai ocuparea Dobrogei este imposibilă, dar scenariul care prevede dezvoltarea ofensivei încă pe două direcţii ţine mai mult de science fiction, nu de realitate. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Din start, trupele debarcate în capul de pod sunt extrem de vulnerabile. Aşa au fost în tot decursul istoriei debarcărilor sau desanturilor maritime. Sunt vulnerabile când se apropie de ţărm în navele de desant (o lovitură norocoasă de rachetă sau de artilerie ar scoate din ecuaţie o şeptime din forţele invadatoare), sunt teribil de vulnerabile după debarcare în capul de pod. Nu trebuie să fii geniu sau super general în armata română ca să ştii ce ai de făcut. În orice armată, infanteria este baza, coloana vertebrală, tancurile sunt factorul de decizie, cel care rupe frontul şi avansează impetuos spărgând rezistenţa, dar cel mai mare ucigaş în război rămâne artileria. Bătrâna şi demodata artilerie, acum modernizată cu mijloace de foc şi putere extremă de a-şi vărsa continuu obuzele aducătoare de moarte. Armata română nu trebuie în acest caz să atace cu tancuri şi infanterie, riscând pierderi nejustificate. Trebuie doar să-şi regleze tunurile şi să tragă, să tragă un baraj de foc şi moarte în capul de pod, tocând continuu forţele invadatoare.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSbmkma3YDsy_WC5eBjklOSZneYn_uSB9sQU11SUy-haCRe5EDGdMzlW3-1dXrHYfpkahR6yLc7rsDKNVnetShyphenhyphenP17X5UcdeLltwYpJHihJIW7BHBAC8QbzokZ5trBnmA84jYHVTcfikU/s1600/300px-Laromxl6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSbmkma3YDsy_WC5eBjklOSZneYn_uSB9sQU11SUy-haCRe5EDGdMzlW3-1dXrHYfpkahR6yLc7rsDKNVnetShyphenhyphenP17X5UcdeLltwYpJHihJIW7BHBAC8QbzokZ5trBnmA84jYHVTcfikU/s1600/300px-Laromxl6.jpg" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Sistemul de lansatoare de rachete Larom, dotarea MApN</span></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">Pentru mai multe date interesante despre artileria română accesaţi <i><span style="color: red;"><a href="http://www.rumaniamilitary.ro/inteligenta-romaneasca-artileria" name="top">aici.</a></span></i></span></span><i>.</i></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Întrebarea este, se poate? Desigur, cum să nu. Tunurile din dotarea forţelor armate române au bătaia de peste 20 km, acestea ar putea măcina forţele inamice din capul de pod cu obuze de 155, 130 şi 100 mm fără probleme. Sistemul de lansare Larom modernizat cu israelienii de la Elbit aruncă rachete cu o cadenţă de 40 de bucăţi de calibru 122 mm în 20 de secunde sau 26 de 160 mm în 45 ce secunde, primele cu bătaie de 20 km, ultimele de 46 km. Foarte interesant, chiar după autorii scenariului, dispozitive Larom sunt chiar încartiruite în Dobrogea. Sau ei se bazează pe activitatea aviaţiei lor, despre care am vorbit mai sus? După un bombardament masiv de artilerie şi Larom, ar urma logic un atac puternic de tancuri TR-M1 susţinute de infanterie în MLI-84 Jder şi BTR-uri, care ar distruge definitiv capul de pod, sau ce a mai rămas din el. La fel, autorii scenariului vorbesc despre anihilarea acestor tancuri şi MLI de către aviaţia rusă, dar am lămurit despre asta mai devreme.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjW7S_6XjpJ_IKOsRmkgy_8MXSmiEvN9J9rk1ECHt0BrxJBJE1sSMhBux9UEjFNILRtuVaS88DpqpI6jZdkO0hh-yCoW9Gq35uSEQVgNXVH2is7JXK-C2sPkJwBNry46EqSQA_VqVYD80/s1600/tr85.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjW7S_6XjpJ_IKOsRmkgy_8MXSmiEvN9J9rk1ECHt0BrxJBJE1sSMhBux9UEjFNILRtuVaS88DpqpI6jZdkO0hh-yCoW9Gq35uSEQVgNXVH2is7JXK-C2sPkJwBNry46EqSQA_VqVYD80/s1600/tr85.jpg" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">TR-85M1 Bizonul</span></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Romanian Main Battle Tank</span></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Amănunte despre TR-85M1 <span style="color: red;"><i><a href="http://www.rumaniamilitary.ro/inteligenta-romaneascatr-85m1-asa-cum-este" name="top">aici.</a>,</i></span></span></span></div></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue; font-size: x-small;">iar despre MLI-84 Jder</span><span style="font-size: x-small;"><i><span style="color: red;"> <a href="http://www.rumaniamilitary.ro/inteligenta-romaneasca-mli-84m1-si-coechipierii-sai" name="top">aici.</a></span></i></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Dar hai să le facem pe plac autorilor scenariului şi să las de la mine (am lăsat multe, deja este imposibil ce vorbim mai departe, în sensul că nu au cum să se petreacă atâtea coincidenţe favorabile atacatorilor). Să zicem că ruşii scapă de bombardamentul nostru şi pornesc spre obiectivele lor, podurile. Ţinând cont că trebuie să le ocupe pe amândouă, forţa lor de atac trebuie să se împartă în două, scăzând astfel şocul. De aşteptat o zi după valul doi nu au cum, deoarece timpul decurge împotriva lor, forţele noastre crescând continuu prin întăririle trimise din ţară în teatrul de operaţiuni. Dar coloanele inamice vor putea fi atacate cu artileria şi hărţuite cu elicopterele Puma Socat, al căror rol ăsta este. Aviaţia inamică nu poate face mare lucru contra acestora, elicopterele zboară la joase înălţimi, se folosesc de teren, doar apar după un deal, de după coroanele copacilor, lansându-şi rachetele antitanc şi retrăgându-se rapid. Gândiţi-vă câţi inamici vor ajunge la cele două poduri şi în cât timp, deoarece toate unităţile militare româneşti din ţară se vor îndrepta spre Dobrogea. Iar inamicul debarcat nu prea poate fi ajutat, decât cu aviaţia, despre care am vorbit, sau prin bombardament naval, dar care va fi executat de la distanţă cu precizia corespunzătoare. Iar flota rusă nu are atâtea guri de foc câte pot concentra românii pe uscat.</span><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Un alt aspect interesant în scenariu este ideea ocupării Dobrogei, precum şi a unei părţi din Muntenia, precum şi capitala, avansând pe două direcţii. Pe lângă faptul că nu le-ar fi de ajuns trei divizii, poate îmi explică şi cum ajung aceste divizii pe teatrul de luptă, din moment ce am stabilit că ruşii pot debarca doar o brigadă pe zi. Deci, ca să pună pe ţărm trei divizii, le-ar trebui cam o săptămână. Asta doar pentru oameni şi tancuri, sau transportoare blindate, cum vorbeam mai devreme. O zicală militară spunea amatorii studiază strategia şi tactica, profesioniştii studiază logistica.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ca să avanseze, tancurile, transportoarele blindate, vehiculele în general, au nevoie de combustibil, mentenanţă şi piese de schimb. Datorită folosirii intensive în condiţii de luptă, acestea se defectează, dacă nu poţi să le repui în circulaţie, rişti să pierzi mai multe tancuri din cauza defecţiunilor decât în luptă. De exemplu, o şenilă ruptă poate fi înlocuită pe loc, dacă ai cu ce. Totodată, ai nevoie de muniţii, soldaţii au nevoie de hrană, echipament şi asistenţă medicală. Fără toate acestea, divizia ta nu este de niciun folos, nu poate face nimic, riscând să rămână paralizată după primele lupte. Ca să fiu mai clar, un tanc intră în luptă cu muniţia pe care o poate transporta, circa 40 de proiectile pentru tun, plus atâtea pentru mitralieră câte poate duce. Asta reprezintă o unitate de foc. Restul vin din urmă, tancul se reînarmează când poate şi când apucă, la fel procedează şi cu combustibilul, dar asta înseamnă ca rezervele să fie în apropiere şi să poată ajunge în intervalul dintre lupte. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Ca să vă daţi seama de nivelul necesarului logistic pentru o divizie, vă dau datele medii necesare unei divizii americane de infanterie şi pentru una blindată pentru o zi de luptă. Pentru una rusească sau de alte naţionalităţi, datele sunt aproximativ apropiate, în funcţie de număr şi grad de dotare cu tancuri şi vehicule. Datele sunt diferite pentru ofensivă, defensivă, urmărire sau pentru atunci când divizia este în rezervă, şi este foarte logic să fie aşa, deoarece atunci când te aperi încerci să menţii terenul şi să dai coontraatacuri, consumând mai multă muniţie, dar mai puţin combustibil. Repet, este vorba de datele medii pentru o zi, respectiv 24 de ore în ofensivă, cifrele fiind exprimate în tone. Divizie de infanterie: muniţie 2500 tone, combustibil 1210 tone, raţii alimentare 51 tone şi piese de schimb 55 tone. Divizie blindată: muniţie 2300 tone, combustibil 1133 tone, raţii alimentare 40 tone şi piese de schimb 137 tone. Un total de 3816 tone pentru divizia de infanterie sau 3610 tone pentru cea blindată, din care cam două treimi reprezintă doar muniţia. Hai să zicem că pentru combustibil s-ar putea încerca aprovizionarea pe plan local, de la benzinăriile din regiune, dar mă îndoiesc că românii vor fi aşa de proşti încât să lase ceva întreg în calea ruşilor, tehnica pământului pârjolit fiind aplicată de români din vremuri imemoriale. Dacă în 1916 au fost în stare să aprindă câmpurile petrolifere din valea Prahovei pentru a nu cădea în mâinile inamicului, credeţi că astăzi vor ezita în faţa câtorva benzinării şi depozite de combustibil? Tot rămâne problema aprovizionării cu muniţii, care vor trebui aduse pe mare, dar toate cele şapte nave de desant, luate împreună, abia pot aduce 3500 de tone (500 tone fiecare), dar asta înseamnă că nu vor mai putea debarca în ziua aceea nici măcar un tanc sau un BTRM. Deci, abia necesarul unei singure divizii pentru o zi! Atunci cum pot strategii şi planificatorii ruşi să rezolve această problemă fără rezolvare? Desigur că autorii scenariului nu ne dau vreo soluţie.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Componenta navală</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Coloana vertebrala a Grupării aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritmă 11 M alcătuită din cinci nave de luptă mari: un crucişător purtător de rachete din clasa Slava (12.500 t), două distrugătoare din clasa Kara (9.900 t) şi două fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete supersonice navă-navă, navă-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-rachetă de croazieră, care zboară cu 2.5 Mach şi loveşte ţinta din zbor orizontal. Rachetele sunt capabile să poarte încărcături nucleare, muniţie termobarică şi submuniţii inteligente. Umbrela sau asigurarea aviaţiei de sprijin a grupării navale ruse, care operează în Dobrogea, împotriva avioanelor de interceptare româneşti, este asigurată de crucişătorul din clasa Slava, înarmat cu opt lansatoare de rachete S-300 M-1 (bătaie 90 km, altitudine maximă 25.000 m). Apărarea antiaeriană (AA) propriu-zisă a grupării navale ruse este realizată prin 80 rachete cu raza medie de acţiune (bătaie = 40 km) de tip SA-N-3B. Apărarea nemijlocită a fiecărei nave din gruparea navală rusă este realizată de câte 40 de bucăţi rachete AA cu rază scurtă de acţiune de tip SA-8 Gecko/OSA şi până la şase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ ţevi cal. 30 mm şi 16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de două tunuri rotative GSh-30k cu şase tevi, cal. 30 mm şi două containere-lansatoare de rachete AA cu rază foarte scurtă de acţiune de tip 9M311.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Forţele navale şi infanteria marină</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Divizia 30 M mai are în organizare Brigada 41 M, vârful său de lance fiind batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtătoare mici de rachete, corvete din clasa Tarantul şi din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai modernă navă din clasa sa, are o viteză maximă de 102 km/h şi este înarmată cu lansatoare de rachete navă-navă, navă-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bătaie 120 km) este apărată de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA şi de sistemele de tip Kashtan.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">În replică, forţele noastre navale maritime, după acelaşi scenariu:</span></div><div style="text-align: justify;"><b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Forţa de apărare a României</span></i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Marina militară a forţelor române se bazează pe Flotila 56 Maritimă care dispune doar de o fregată operaţională (Mărăşesti) înarmată cu lansatoare de rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bătaie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm şi 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte două fregate tip 22 „Regele Ferdinand" şi „Regina Maria", fiind patrulă în baza navală Constanţa. Divizionul de corvete (F-188 Zborul, F-189 Pescăruşul, F-190 Lăstunul) este şi el înarmat cu rachete 4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtătoare de rachete din clasa Osa este şi el înarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul). Restul navelor (corvete, vânători de submarine, puitoare de mine, monitoare fluviale) nu sunt capabile să opună rezistenţă grupării navale ruse.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;">Bineînţeles, este un lucru clar că flota rusă a Mării Negre este cea mai puternică din regiune. După ea urmează în clasament cea a Turciei, dar pe locul trei este cea română, înaintea celei ucrainene. Dar să vedem situaţia navelor noastre patrulă, pe alte scenarii înrudite fiind numite nave “de paradă”, respectiv fregatele Regele Ferdinand şi Regina Maria. La ora actuală se află la al doilea ciclu de modernizare, iar Regele Ferdinand urmează să plece în această lună în misiune de luptă de combatere a pirateriei în Oceanul Indian, alături de alte nave NATO. Dacă este doar de paradă, înseamnă că nu numai noi suntem tâmpiţi, ci întreaga conducere NATO este lovită în cap din moment ce acceptă o navă de paradă în zone de luptă, care mai mult i-ar încurca decât ajuta. Cu Regele Ferdinand va pleca şi primul nostru elicopter Puma Naval, care are capabilităţi de luptă antisubmarin. Este primul din cele trei cu această destinaţie. Reţineţi că încă cele două fregate sunt în fază de modernizare, urmând să treacă la tipul de AAW (Anti Aerian Warfare), ele fiind destinate iniţial ca fregate cu specific în lupta antisubmarin. Dar şi aşa, în faza actuală, sistemele de lansare torpile sunt operaţionale, alături de tunuri. Autorii scenariului au uitat că mai avem şi patru corvete clasa Tetal I şi II, înarmate cu tunuri, torpile şi grenade antisubmarin (Vice –Amiral Eugeniu Roşca şi Petre Bărbunenanu, respectiv Contraamiral Eustaţiu Sebastian şi Horia Măcellariu).</span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;">Au expediat rapid puitoarele de mine, uitând că în una din confruntările navale dintre noi şi ruşi, la 26 iunie 1941, când flota sovietică a atacat Constanţa, distrugătorul Moskva a fost scufundat se pare de barajul nostru de mine.</span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;">Cunoscând disproporţia de forţe (5 nave mari ale lor contra 3 ale noaste, plus mai multe auxiliare), sunt convins că amiralii noştri nu vor aborda flota rusă direct, ci vor folosi o tactică diferită. Se pot face multe speculaţii, dar pornim de la faptele prezentate în scenariu. Care este rolul flotei ruse aici? În mod sigur, protejarea transporturilor forţei de debarcare şi asigurarea siguranţei transporturilor cu întăriri şi materiale. Am văzut că navele de desant şi aprovizionare vor trebui să facă o cursă continuă dus-întors pe ruta de 400 km dintre Sevastopol şi Constanţa. Atunci, o parte importantă din flota rusă va trebui să rămână în apropierea capului de pod pentru a-l proteja, o altă parte va trebui să însoţească pe această rută navele de desant şi de aprovizionare. Din start, flota rusă va trebui să se împartă, apărând posibilitatea ca grupările rezultate să fie abordate separat.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8ZEiFxJeinG6ZR_-liJOuvFlsYkAUxLuWmlF6C2r2HiRfs1Hkb8FsSyZUBZDlIg0H6GSYTnxdNxgsiiy0Fhn3NC3IBWMQXH83lAvKqvrLaUsWn3qI9fRMwh0wO7bJobq5j857mmVrW7U/s1600/fregata-regele-ferdinand.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8ZEiFxJeinG6ZR_-liJOuvFlsYkAUxLuWmlF6C2r2HiRfs1Hkb8FsSyZUBZDlIg0H6GSYTnxdNxgsiiy0Fhn3NC3IBWMQXH83lAvKqvrLaUsWn3qI9fRMwh0wO7bJobq5j857mmVrW7U/s320/fregata-regele-ferdinand.gif" width="220" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Fregata Regele Ferdinand, pregătită pentru misiunea de </span></span></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">combatere a pirateriei în Oceanul Indian</span></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;">Dar misiunea de bază a flotei noastre nu poate fi distrugerea flotei ruse, ci împiedicarea aprovizionărilor capului de pod. Chiar şi scufundarea sau avarierea unei singure nave de desant ruseşti ar scădea capacităţile acesteia cu 14%, enorm dacă revedem cifrele logistice arătate mai sus. De aici flotei noastre i se deschid mai multe posibilităţi, culmea, făcându-i probabilă luarea iniţiativei. O posibilitate, nu zic că este cea ideală, asta depinde de felul în care se împarte flota rusă, dar eu cred că forţa principală va rămâne să protejeze capul de pod, este cea mai logică mişcare, deoarece dacă cade sprijinul naval aici, se duce şi capul de pod înainte de a putea să mişte ceva. Deci, rămâne o forţă rusă mai mică pentru protecţia navelor de desant şi aprovizionare pe traseu. În mod sigur, în acest caz şi flota română se va rupe în două, posibil grupare mai redusă, cu fregata Regele Ferdinand, două corvete clasa Tetal, o corvetă purtătoare de rachete (Zborul) şi o navă torpiloare rapidă (Smeul) vor manevra de la distanţă gruparea principală rusă cu scopul de a o fixa şi ţine pe loc, pentru a nu putea interveni în altă parte. Vor simula deplasări şi atacuri, după care se vor retrage, distragând atenţia forţei principale ruseşti. În cursul acestor manevre, Zborul şi Smeul, ţinte rapide de dimensiune redusă şi greu de lovit, vor încerca să se apropie sub umbrela rachetelor de pe Regele Ferdinand suficient încât să angajeze cu torpile orice navă rusă ieşită din dispozitiv, dar fără să-şi asume riscuri prea mari. Va fi suficient ca să-i ţină pe ruşi în alertă şi în poziţie defensivă, deoarece nu pot pleca în urmărire fără a risca să lase capul de pod fără protecţie de pe mare. Dacă totuşi ar face-o, ar fi sfârşitul capului de pod, acesta putând fi atacat şi masacrat pe plaje de la sol, fiind în imposibilitatea de a se apăra în adâncime sau a manevra. </span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;">Între timp, restul flotei române va încerca interceptarea liniei de comunicaţii, atacând cu două fregate (Mărăşeşti şi Regina Maria) convoiul rusesc de nave de desant protejate de o parte mai mică din flota rusă. Şi de această dată, fregatele vor angaja o luptă de la distanţă, distragând atenţia escortei şi creând o fereastră de oportunitate pentru navele torpiloare rapide (Vijelia şi Vulcanul, suratele Smeului) şi corvetele purtătoare de rachete (Pescăruşul şi Lăstunul, suratele Zborului) pentru a se apropia şi ataca navele de desant. Am spus-o şi mai devreme, scufundarea sau avarierea unei singure nave de desant scade cu 14% posibilitatea de aprovizionare a capului de pod. Această dezvoltare a reacţiei navale române poate continua, de exemplu, profitând de luptele de hărţuială dintre corpul naval principal rus care protejează capul de pod şi navele noastre, un puitor de mine (avem 5 în serviciu, fiecare putând duce 200 de mine marine) s-ar putea strecura între ţărm şi flota rusă pentru a planta câteva mine marine, făcând debarcarea rezervelor o aventură mai mare decât întregul scenariu. În fine, de aici se poate dezvolta la infinit, cum spunea şi Sun Tzu, totul e să respecţi principiile strategiei, conservarea forţelor şi obiectivul final.</span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;">Scurtă concluzie</span></b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO">As vrea să închei cu o scurtă observaţie, referitoare la acest scenariu. Sunt sigur că mulţi dintre cei care mi-au citit cărţile, după ce vor parcurge acest articol vor sări în sus plini de revoltă strigând: “Păi bine, mă omule, dacă este real ce scrii tu în acest articol, înseamnă că ne-ai vândut gogoşi în prima ta carte, Când armele vorbesc, în care descrii o invazie ucraineană chiar pe ţărmurile Mării Negre, în Dobrogea!”. Nu, nu este aşa, nu aţi dat banii pe degeaba. Scenariul din Când armele vorbesc era mult mai specific şi mai clar, debarcarea ucraineană se petrecea în contextul unui atac în nordul Maramureşului şi al unuia pornind din sudul Basarabiei, teritoriu ucrainean. Nu era vorba de o debarcare rusească de la o aşa mare distanţă, ci doar de una costieră, folosind bazele ucrainene din vecinătate, practic o manevră tactică de învăluire pe flanc a trupelor noastre. În plus, obiectivul atacatorilor era pe acest front ocuparea Dobrogei şi a portului Constanţa, în acest scenariu ni se vorbeşte de ocuparea Bucureştiului. Chestiunile logistice şi de comandament se simplifică, forţele de reacţie româneşti sunt altele, vorbim deja de un război pe mai multe fronturi.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/SE3Y0GwmCz4?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div style="text-align: center;"></div></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO">Dar acest scenariu este absurd chiar prin concepţia şi executarea sa. Analizându-l pe îndelete (nu mi-aş fi pierdut timpul cu el până nu am văzut faptul că a fost preluat şi a penetrat destul de mult la noi, sunt mulţi aşa zişi analişti care l-au înghiţit pe nemestecate) pot spune că poate fi posibil în unele condiţii. Din păcate, nimeni nu a reacţionat serios la această provocare cu scop clar de scădere a încrederii noastre de a ne realiza obiectivele strategice, respectiv unirea cu Republica Moldova, subminând chiar baza încrederii noastre, capacitatea de apărare a ţării, inclusiv a ţării reîntregite cu teritoriile noastre de peste Prut. Iar încrederea adevăraţilor patrioţi de din<a href="http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=3038967428714867419" name="_GoBack"></a>colo şi dincoace de Prut este în România, în instituţiile şi valorile sale, dar şi în capacitatea ei de a apăra la nevoie cu arma aceste valori şi principii. </span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO">De aceea, este important, crucial, ca politicienii, de orice orientare sau partid, să dea banii pentru înzestrarea armatei, fiindcă trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna, banii pentru apărare nu sunt o cheltuială, sunt investiţii. Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război, spuneau vechii romani. Ne place sau nu, trăim vremuri de schimbare, vremuri interesante, dar vechii chinezi tocmai asta spuneau, să te ferească zeii să trăieşti vremuri interesante. Iar dovada faptului că trăim vremuri interesante este chiar punerea în circulaţie a acestui tip de scenariu. </span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO">Nu zic din start că este rupt de realitate, ar putea deveni posibil în unele circumstanţe. De exemplu, în cazul unei înţelegeri între Rusia şi Ucraina, în care aceasta din urmă dă acces total la bazele şi facilităţile sale. Au şi pornit pe drumul ăsta, deja au prelungit închirierea portului Sevastopol de către marina rusă până în 2042. Mai este o posibilitate, un atac din spate, o lovitură de pumnal care ne-ar da peste cap planurile de apărare. Aici mă refer la Ungaria, care în decursul istoriei sale tot timpul a avut tendinţa de a se înţelege cumva cu ruşii în dauna României (după cum arată şi Larry Watts). Un semnal în acest sens mi se pare şi frăţia ideologică demonstrată inclusiv pe internet şi siteuri între grupările proruse ce militează pentru independenţa Moldovei şi iredentiştii maghiari. Dar asta cu altă ocazie, într-un alt articol.</span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO">Revenind la scenariul în discuţie, în condiţiile date, nu pot să nu accept faptul că sunt de acord cu una din afirmaţiile din final. Ţinând cont de cele expuse mai devreme, sunt de acord cu concluzia lui, cu un singur mic amendament.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12.0pt; line-height: 115%;">Se va termina cu o defilare a trupelor ruse prin Bucureşti. Da, e adevărat, vor defila câteva sute de ruşi prin Bucureşti. Atâta doar că vor fi dezarmaţi, cu mâinile pe cap, şi vor defila ca prizonieri încadraţi între baionetele româneşti.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com57tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-47882841471155678892012-08-26T00:58:00.007+03:002012-10-07T18:59:21.536+03:00Vânătorii de munte în Caucaz (I)<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">La sfârșitul articolului <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/07/un-crampei-din-epopeea-vanatorilor-de.html" name="top">Un crâmpei din epopeea vânătorilor de munte</a> am promis că voi reveni cu un documentar despre unul dintre cei care i-a condus pe vitejii veterani ai bătăliei de la Malaia Bielosjorka în luptă mai departe, pe crestele Caucazului. Ei bine, locotenentul Botiș Volumiu (1915 – 2010) este acela despre care este vorba în documentar, într-o înregistrare din anul 2009. Născut în Năpradea, județul Sălaj, este nevoit să se refugieze în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940 în România amputată. Avea gradul de locotenent în rezervă chiar în august 1940, dar a fost chemat sub arme în 1941, chiar după bătălia de la Malaia Bielosjorka. După această bătălie, vine din țară alături de trupele de completare, efectuează cu Divizia 2 Munte serviciul de pază și patrulare pe malul Mării de Azov, după care revine în țară cu divizia printr-un marș de 800 de kilometri pe jos până la Tighina, apoi cu trenul până la garnizoana de la Deva. După un concediu de o lună, revine la unitate, instruiește un contingent de recruți, apoi pleacă din nou cu divizia pe front, spre Caucaz. Trece Donul pe la Rostov, apoi Divizia a 2-a Munte pătrunde în Caucaz. Este locotenent, comandant al plutonului 2, compania 1 din Batalionul 7 Vânători de Munte, parte a Diviziei 2 Munte.</span><br />
<span style="font-size: small;">Întâi, documentarul:</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/oMVBMHvlirs?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Pentru o mai bună înțelegere a acestuia, voi descrie luptele principale la care a luat parte dar, ținând cont de stilul sec și telegrafic al rapoartelor și lucrărilor militare pe această temă, voi apela pentru a completa înțelegerea atmosferei și a bătăliilor cumplite la amintirile altor participanți la această măreață și tragică epopee. Din păcate, izvoarele noastre istorice sunt destul de sărace, chiar și cărțile apărute pe tema participării noastre la războiul din est au foarte puține date despre contribuția Diviziei a 2-a Munte în luptele din Caucaz. Cu atât mai puține sunt amitirile veteranilor acestui episod tragic și eroic, care a dat dimensiunea eroismului soldatului român în general și al vânătorilor de munte în special, cu referire directă la eroica Divizie 2 Munte condusă de generalul Ion Dumitrache. De aceea voi apela și la memoriile locotenentului Mihai Bălaj (1909 – 1976), învățător refugiat din Ardealul de Nord cedat la unguri, jurnal păstrat ascuns cu mari riscuri și publicat abia în 1999, la 90 de ani de la nașterea autorului. Pe front, acesta era locotenent la comandamentul Batalionului 10 Vânători de Munte în aceeași divizie, cu toate că rolul său era la comandament și nu a participat direct decât prea puțin în lupte, totuși, amintirile sale sunt relevante pentru a recreea atmosfera acelor zile de sforțare și epopee.</span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq-EMj-fA1ApXgQpGiIC0Kcb21SVp602CvAKC7dtSh1n8y24T1FpR4qREzWFCjAkdc0mKU11jFBvBGLenPOM3cYHaA6Hndlsyx8dKWVSZgi4tnTta9Dr_ReeQ5m7kji72Q91-Zf7ruL6I/s1600/livret+poza.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq-EMj-fA1ApXgQpGiIC0Kcb21SVp602CvAKC7dtSh1n8y24T1FpR4qREzWFCjAkdc0mKU11jFBvBGLenPOM3cYHaA6Hndlsyx8dKWVSZgi4tnTta9Dr_ReeQ5m7kji72Q91-Zf7ruL6I/s320/livret+poza.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">Locotenent Botiș Volumiu, fotografie livret militar</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Un lucru prea puțin cunoscut, au fost și alte mari unități române care au luptat în Caucaz, cum ar fi Corpul de Cavalerie (diviziile 5, 6 și 9 Cavalerie) care care au avansat pe litoralul nordic al Mării de Azov și au pătruns în vestul Caucazului, ocupând Anapa, apoi înaintând alături de Armata 17 Germană, facilitând pătrunderea prin istumul Kerci și peninsula Taman a altor unități germane și a trei divizii române (Divizia 3 Munte, Diviziile 10 și 19 infaterie). Acestea au dus lupte grele pentru securizarea liniei, mai ales în prima parte a anului 1943, până în februarie, când au rezistat eroic asigurând culoarul de retragere din Caucaz al trupelor germane și române (Divizia 2 Munte). Dar cea care a pătruns adânc în teritoriul muntos al Caucazului alături de germani a fost eroica Divizie 2 Munte.</span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtWaqY6Or6WGE7NVZALVx4x8UIB0PM7Ty8-QNKMAnXww9E4kkbxGUhNxYnM9FWHJjU7rR0Sh1Jrc7n8ZexoPJa_I6iU7PT_GuRow3OsoQOilpFLaKGBiwpEXhIpOqy7ZFiOcX0L5orG9Y/s1600/decoratii2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtWaqY6Or6WGE7NVZALVx4x8UIB0PM7Ty8-QNKMAnXww9E4kkbxGUhNxYnM9FWHJjU7rR0Sh1Jrc7n8ZexoPJa_I6iU7PT_GuRow3OsoQOilpFLaKGBiwpEXhIpOqy7ZFiOcX0L5orG9Y/s320/decoratii2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="color: blue; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">Decorații obținute de Botiș Volumiu pentru bravură pe front </span></div>
<div style="color: blue; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">(Coroana României și Steaua României în grad de cavaler </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">cu spade și panglică de virtute militară)</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Pentru cei care încă îl consideră pe Hitler un geniu strategic am vești proaste. O fi avut el dreptate până în 1941, dar după această dată greșelile strategice comise sunt de neiertat, iar legile nescrise ale strategiei nu l-au iertat. Operațiunea Barbarossa, invadarea Uniunii Sovietice a fost concepută și realizată greșit din punct de vedere strategic, chiar dacă în bătăliile tactice germanii s-au dovedit superiori, dar în timp, strategic, greșelile lui Hitler au fost fatale. Un simplu calcul aritmetic, în 1941, Germania și aliații săi au angajat 5 milioane de combatanți pe un front de 1300 de kilometri, dar în 1942 lungimea frontului ajunsese la 3200 de kilometri. Ori, în acest caz, forțele ar fi trebuit aproape triplate, dacă e să ne luăm strict după asta. Dar și atunci, în 1941, atacul s-a dat pe trei direcții divergente, în ciuda tuturor cutumelor strategice, direcțiile Lvov – Kiev – Rosov, Varșovia - Minsk – Moscova, Konisberg – Riga<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>- Leningrad. Mai mult, Hitler trimite la un moment dat blindatele de la centru spre sud, slăbid direcția centru. Te poți întreba, care este obiectivul acestei invazii? Nu poți porni un război fără să urmărești un obiectiv clar, care să-ți adjudece victoria. Mai mult, în 1942, o altă greșeală strategică majoră, pe lângă altele. Un atac divergent în sudul frontului, cu armatele împărțite între grupul A și B, către Stalingrad și Caucaz, repet, divergente, pe direcții diferite lși care nu se puteau susține unul pe altul, nu puteau avea succes contra unui inamic cu rezerve inepuizabile de oameni și care începuse să primească materiale de război din belșug din partea aliaților. Totuși, Clausewitz era german. Dar noi, românii, am fost prinși în acest tăvălug și ne-am făcut datoria, cealaltă parte fiind subiectul unui alt articol. Cert este că Divizia a 2-a Munte a intrat în foc în vara lui 1942 în Caucaz.</span> <span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span> </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Baksan și cota 910</span></b> <b><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></b> <b><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></b> </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Din 6 august 1942, Divizia 2 Munte a intrat sub comanda și în logistica germană, printre primele acțiuni de luptă ofensive fiind cucerirea localităților Kanclovskaia și Skurinskaia (4 august), după trecerea Donului, după marșuri grele de 70 km pe zi prin arșiță și temperaturi de 40 de grade, valuri de praf și călduri sufocante. </span><span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">“</span><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Corpul 49 Armată german cu Divizia 2 Munte română și Divizia 1 Munte germană atacă inamicul din trecătorile Caucazului de Vest între valea râului Laba și vârful Elbrus, nimicește forțele acestuia și pătrunde pe coasta Mării Negre între Suhumi și Poti”, așa suna ordinul primit de generalul Ion Dumitrache la 12 august 1942, iar divizia a continuat înaintarea. Ulterior, divizia trece sub ordinele Corpului 40 Blindat din Armata 1 germană von Kleist, acționând pe malul de est al râului Kuban spre Caucazul de Est. În urma succesului germano-român, Hitler ia o altă decizie ciudată, scoțând de la Grupul de Armate A Armata 4 Blindată Hoth și o dirijează spre Stalingrad, la Armata 6 a generalului Paulus, o altă cârpeală cu efecte strategice grave pe viitor. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Înaintând cea mai mare parte pe jos, Divizia 2 Munte ajunge în sectorul Baksan, cucerind localitatea cu același nume de pe malul nordic al râului Baksan la 23 august 1942. Batalionul 7 (al locotenentului Botiș) a surprins o punte rămasă nedistrusă peste râu, pe unde a pornit la atac peste râu, sprijiniți de tunurile Divizionului 4 Tunuri Munte, sub comanda lt-col Ștefan Neacșu, căzut la datorie în timpul acestei acțiuni. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>După edificarea capului de pod, acțiunea a continuat către cota dominantă a regiunii, cota 910, lupte descrise de locotenentul Botiș în documentar. Cucerirea cotei 910 a fost realizată cu mari pierderi, inamicul bombardând puternic cu tunuri și aruncătoare trupele noastre de atac. Capul de pod a fost lărgit, în dreapta intrând o companie întărită din Batalionul 16, în dispozitiv intrând și Batalionul 10 (al lui Mihai Bălaj), înlocuind trupele din Regimentul 99 german. În urma contraatacurilor sovietice, generalul Dumitrache cere sprijin de la artileria germană, care îi pune la dispoziție Divizionul 3 din Reg 109 artilerie și Divizionul 731 Artilerie Grea din Reg 54 Art Grea. Atacurile sovietice sunt respinse, românii dezvoltând capul de pod de la Kisborun I până la Kisborun III. Sovieticii aduc trupe suplimentare pentru lichidarea capului de pod românesc, în total 3-4 divizii de infanterie cu 20 de batalioane, inclusiv elevi ai Școlii de Comandanți Politici de la Nalcik, după mărturisirile prizonierilor. Toate atacurile sovietice sunt zdrobite de riposta hotărâtă a vânătorilor de munte români sprijiniți de artileria proprie și cea germană.</span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg423HKiBD-1maqK64WvRofF-R5GWWdy3_rRIXWEb0NcXOP9oKNBjrnfNA5T-zXHnFegxYhyphenhyphenTeIdVYuPNdvkgt0n-SbV6NusYrjGWAX4yLdXpg-E6kRCpuTqXDB5i2Y9NoSJsYDcBzngcU/s1600/harta+6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg423HKiBD-1maqK64WvRofF-R5GWWdy3_rRIXWEb0NcXOP9oKNBjrnfNA5T-zXHnFegxYhyphenhyphenTeIdVYuPNdvkgt0n-SbV6NusYrjGWAX4yLdXpg-E6kRCpuTqXDB5i2Y9NoSJsYDcBzngcU/s320/harta+6.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">La 28 august sovieticii reiau atacurile cu și mai mare intensitate, pătrunzând până la liziera satului Kisborun I, dar sunt respinși și contraatacați de de vitejii vânători români. Tot în această zi, la punctul de comandă al diviziei a venit generalul colonel von Mackensen cu întregul său comandament pentru a-i mulțumi generalului Ion Dumitrache pentru bravura în luptă demonstrată de trupele române ale Diviziei 2 Munte. A doua zi, ai noștri reaiau atacurile, Bat 10 și 15 reușind ocuparea colhozului din Kisborun I, Bat 16 menține linia, o infiltrare sovietică din flancul drept fiind anihilată de rezerve. În zilele următoare, noi contraatacuri sovietice cu trupe proaspete, aduse de pe Frontul Transcaucazian.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Ulterior, conform ordinului scris al Corpului 3 Blindat german, capul de pod este abandonat, trupele noastre trecând la apărare pe malul de nord al râului Baksan. Poate părea o măsură ciudată, dar în acest interval mai bine de o săptămână în acest cap de pod, Divizia 2 Munte și-a făcut datoria, atrăgând aici importante forțe sovietice, astfel încât trupele germane au reușit relativ ușor avansul prin forțarea râului Terek spre Nalcik și Groznâi, împreună cu Divizia 13 Blindată germană, disponibilizată prin acțiunea trupelor române, printr-o zonă cu rezistență puternic diminuată din moment ce trupele sovietice fuseseră concentrate în mare parte împotriva capului de pod românesc de peste Baksan. Divizia 2 Munte rămâne în defensivă pe râul Baksan până la 19 octombrie, când va intra în luptă acoperindu-se de glorie nepieritoare la atacul Nalcikului.</span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-4UCnKYIReW1G4IKNjcmYxuSq31FkZfbbnTECpe2rHjdG2bIU3tCogyKjxZ8x8a97O04xfBmY_5YEwtxPO0tELET5OF4rIcBmi-cSbt18TegLJ4kvgJ4IrAgFdz2ID9bdonb_CDSRmso/s1600/vm.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-4UCnKYIReW1G4IKNjcmYxuSq31FkZfbbnTECpe2rHjdG2bIU3tCogyKjxZ8x8a97O04xfBmY_5YEwtxPO0tELET5OF4rIcBmi-cSbt18TegLJ4kvgJ4IrAgFdz2ID9bdonb_CDSRmso/s320/vm.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">Trupele Diviziei 2 Munte defilând după realizarea capului de pod de la Baksan</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În documentar veți găsi descrieri ale luptelor și eroismului vânătorilor români la asaltul cotei 910, cotă despre care sergentul Rusu, din subordinea locotenentului Botiș, spunea uitându-se peste umăr când o părăsea: </span><span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">“</span><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Cota 910, sece-o Dumnezeu s-o sece!</span><span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">” </span><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Erau acei care au supraviețuit, care și-au cules pe foi de cort camarazii făcuți bucăți de artileria sovietică, i-au încărcat în camioane, apoi au plecat mai departe, spre o nouă luptă pe viață și pe moarte. La asaltul cotei 910 a căzut şi comandantul Companiei 1, căpitanul Tiberiu Coloiu, superiorul locotenentului Botiş Volumiu, cu piciorul retezat de la genunchi de o schijă. "Luaţi comanda şi nu vă lăsaţi!", a spus înainte de a fi evacuat la spitalul din Piatigorsk, unde a decedat, fiind înmormântat în cimitirul din oraş.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3aXMxT6no6dyHD4WIfEMFmsCKEVxowUSjdevm4AVFdz-ZT8yi3dks5cAr4yCsaQ0rHMs6Oc4x6uc6qz08jgay4FPhqemD-0oIdY_qGXjCAS-9l3JJytltVxm823yoxJeFVlgoCYjbFLs/s1600/teodorescu+008.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3aXMxT6no6dyHD4WIfEMFmsCKEVxowUSjdevm4AVFdz-ZT8yi3dks5cAr4yCsaQ0rHMs6Oc4x6uc6qz08jgay4FPhqemD-0oIdY_qGXjCAS-9l3JJytltVxm823yoxJeFVlgoCYjbFLs/s320/teodorescu+008.jpg" width="214" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">Înmormântarea căpitanului Tiberiu Coloiu căzut la cota 910</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">În imagine, plutonier Bonteanu Ion</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Citiţi mai jos Ordinul de zi al generalului Ion Dumitrache după cucerirea cotei 910 de către Batalionul 7 Vânători de Munte:</span>
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">
</span> <span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:WordDocument> <w:View>Normal</w:View> <w:Zoom>0</w:Zoom> <w:Compatibility> <w:BreakWrappedTables/> <w:SnapToGridInCell/> <w:WrapTextWithPunct/> <w:UseAsianBreakRules/> </w:Compatibility> <w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--></span>
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><!--[if gte mso 10]> <style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Tabel Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";}
</style> <![endif]--> </span>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">Divizia 2 Munte</span></i></span></div>
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">Comandantul</span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO"></span><span lang="RO">Ordin de zi nr. 2</span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">din 2 septembrie 1942</span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO"></span><span lang="RO"></span><span lang="RO">În operaţiunile de forţarea râului Baksan (Caucaz) şi în capul de pod dincolo de el pe înălţimile 910 s-au bătut cu vitejie toţi ostaşii diviziei.</span></i><i><span lang="RO"> Batalionul 7 vânători de munte, în frunte, a surprins trecerea râului în satul din faţa cotei 910, a zdrobit apărarea inamică din sat şi a pătruns vijelios pe înălţime; a înlesnit astfel dezvoltarea foarte repede a capului de pod – hotărâtor pentru bătălia viitoare – aşa este socotit în ordinele Corpului blindat Mackensen.</span></i><i><span lang="RO"> Cu toate pierderile grele, cu toate că au fost răniţi comandantul, ajutorul comandantului şi toţi comandanţii de companii, batalionul a pătruns şi s-a menţinut neclintit 10 (zece) zile sus pe înălţimile cucerite, zdrobind toate atacurile furioase<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>şi necontenit împrospătate de inamic.</span></i><i><span lang="RO"> A constituit astfel reazemul întregii operaţiuni.</span></i><i><span lang="RO"> Vitejii ostaşi şi ofiţeri ai Batalionului 7 vânători munte merită nemărginita recunoştinţă şi admiraţie, română şi germană.</span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">Locotenent colonelul Ciubotaru Nicolae, comandantul batalionului, deşi rănit, a stat la comandă şi cu ofiţerii viteji ce i-au rămas, a ţinut bravul său batalion pe culmea de glorie, unde se află şi trebuie să stea totdeauna. </span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">El a arătat şi de astă dată că este viteaz şi pune viaţa sa în cumpănă pentru batalion şi ţară. </span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">Onoare Batalionului 7 vânători de munte! <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">Comandantul Diviziei 2 Munte</span><span lang="RO">, </span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i><span lang="RO">General I Dumitrache</span></i></span></div>
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Dar să vedem ce spune Mihai Bălaj în jurnalul său, păstrat cu mari riscuri toată perioada comunistă, chiar și după moartea sa din 1976.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Joi, 20.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... lângă Konstantinovkaia, niște fete, care lucrează la grădinile de zarzavat și vii, sar în drum și caută de vorbă cu noi. Sunt deportate de la Tiraspol și din Basarabia. Abia așteaptă să se întoarcă acasă...</span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"> (până unde au ajuns deportații din Basarabia noastră! De altfel acest jurnal abundă de întâlniri cu români basarabeni deportați de sovietici în Caucaz. Câți or fi fost deportați mai departe, în Siberia sau Kazahstan și câți s-au mai întors, asta nimeni nu poate știi. Mai mult, de multe ori se întâlnea cu dezertori din armata rusă care se întorceau acasă, nestingheriți de nimeni. Ei spuneau că nu le venea să creadă că românii îi lăsau în pace, propaganda sovietică spunea despre noi că suntem cruzi).</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Sâmbătă, 22.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... Batalionul rămâne pe loc. Dl. col. cu cpt. Andreescu, Iuga pleacă în recunoaștere. Grupul 4 VM a luat contact cu inamicul astăzi. Inamicul e dincoace de Baksan, trebuie azvârlit dincolo și creat un cap de pod. Divizia noastră are la dreapta Corpul de Munte german, iar la stânga Corpul Blindat german. Dl. general Dumitrache are sub comandă Batalionul blindat, care Lawal și un batalion german. Atacul principal pentru trecerea râului se va da mâine dimineață în zori. Grupul 5 ca rezervă va trebui să se deplaseze în spatele Gr. 40. Batalionul 4 merge în spatele Bat 7. Pornim... Inamicul e pe cota 910... am văzut prima mașină sanitară cu răniți. Printre ei este și adjutantul Batalionului 7, lt Negruțiu. Comandantul Divizionului 4 Tunuri Munte a fost ucis azi. Vestea ne impresionează. Pe linia frontului inamicul lansează, una după alta, rachete luminoase.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Duminică, 23.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... Ajungem în spatele Batalionului 7 când se luminează de ziuă. </span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(Locotenentul Botiș Volumiu era în fruntea plutonului 2 din compania 1 a acestui batalion). <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Imediat începe activitatea de artilerie, apoi se aude țăcănitul mitralierelor.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>S-a pornit atacul. La ora 12 duelul de artilerie încă durează. Din partea inamicului mai slab. Batalionul 7 a ajuns la râu. Nu poate trece deoarece cursul râului e foarte repede și bărcile de care dispunem nu sunt proprii râurilor de munte. Ostașii noștri în dosul unei creste, stau culcați la pământ, pe grupe, așteptând doar semnalul să intre în acțiune. Dl gral Dumitrache este în primele linii. Avem legătura telefonică și la radio cu cei din linia întâi. Inamicul, ocupând cota 910 și având în fața sa râul, opune o rezistență dârză. Batalionul 7 are mulți răniți și câțiva morți. E rănit ușor și lt col Ciubotaru, comandantul Bat 7 VM. După amiaza, sublocotenentul Poparda trimis la Bat 7 să facă legătura, raportează el însuși rănit: un soldat mort, 6 răniți de proiectile de brand. La început fusese dat mort și căpitanul Giurgiu Ștefan, voluntar, cel mai tânăr copil al batalionului, maramureșean, pe care, după ce pansase doi camarazi, un proiectil îl nimerește în plin îngropându-l. Noaptea, după ce s-a făcut liniște, mergând să le ridic cadavrele, l-am găsit rănit grav în plămâni și abdomen. Canonul de artilerie n-a încetat toată ziua.</i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Luni, 24.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Peste noapte, Batalionul 7 a trecut râul. Rușii au contraatacat, dar au fost respinși. În zorii zilei bombardamentul de artilerie începe din nou. Țăcănitul mitralierelor e tot mai insistent. A trecut și o companie din Bat 15. Dl. col. Gugleș a plecat însă astă noapte la PC </span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(Punct Comandă).<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> S-a înmormântat primul<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mort al batalionului, soldat Cica Gheorghe.</i></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnhYVr-QXn1uYG2dg5T7QTpSt_4TqN1uEBcHP5KsqqK0s7hvQKCFIuRF3X5L5rm_BFXqo5nYz3MtTAEEOVyM-DPfR2UEni4IHsnfBGO3ttB8BRysWgck_ZsXWksMcUpLLavseXBQD5zBE/s1600/balaj.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnhYVr-QXn1uYG2dg5T7QTpSt_4TqN1uEBcHP5KsqqK0s7hvQKCFIuRF3X5L5rm_BFXqo5nYz3MtTAEEOVyM-DPfR2UEni4IHsnfBGO3ttB8BRysWgck_ZsXWksMcUpLLavseXBQD5zBE/s320/balaj.jpg" width="201" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">Mihai Bălaj, peste ani</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Rușii opun o rezistență îndârjită. Canonul de artilerie nu încetează deloc. Rușii au bombardat podul peste Baksan. Se lucrează sub bătaia gloanțelor la refacerea lui. Aici își așteaptă trecerea un batalion german și o companie de cercetare de sub comanda căpitanului Ioniță Nicolae. Germanii trag cu tunurile cu aer comprimat care fac impresie mare...</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">De la Batalionul 7 și 15 vin numeroși răniți... </span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(aici relatează despre ploaia torențială de care își amintește și Botiș Volumiu, aflat nu departe de Mihai Bălaj, asaltând cota 910, conform documentarului video). <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Compania de Cercetare primește ordin ca împreună cu batalionul german să treacă al sud de râul Baksan pe la Kisburn și să asigure dreapta Grupului 4 V.M.</i> </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Marți, 25.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cercetarea trece în noaptea de 24/25 august. Dimineața plouă încă. Ne sculăm toți uzi. Abia ne uscăm puțin și primim ordinul de înaintare. Batalionul iese din rezervă. Compania Cercetare înaintează la vest de cota 910, făcând siguranța Gr 4 VM împreună cu batalionul german. Compania 2 + 1 grupă mitraliere primește ordin să curețe terenul între înălțimile cu cota 910 și satul Kisburn II, trecând la dispoziția Gr 4 VM. Misiunea este executată până în seara zilei. Are 4 răniți. Compania 3 + 1 pluton mitraliere primește misiunea de a înainta spre vest, pe malul de nord al Baksanului și a se duce la detașamentul Lawal în scop de a asigura dreapta și spatele diviziei. S-a instalat în apărare pe înălțimile nord Saiukovo închizând spre vest valea Baksan. Compania 1 + Comp 4, mai puțin 3 grupe mitraliere se instalează în apărarea capului de pod de la Kisburn ocupând poziția pe malul de nord al Baksanului ... Seara se lasă cu o mică îngrijorare. Deși cota 910 e în mâinile noastre </i>(fusese ocupată de Batalionul 7 în care lupta Botiș Volumiu)<i style="mso-bidi-font-style: normal;">, rușii contraatacă. Peste noapte liniște. </i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Miercuri, 26.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">La ora 5 Compania a 2-a ocupă înălțimea din prelungirea cotei 910. Peste noapte rușii aduc întăriri și contraatacă la orele 6.30 compania cpt Ciocănescu cu forțe mult superioare pe linia colhozului sud Kisburn II, bătută intens cu focurile de brand. Compania suferă pierderi serioase. În această luptă a căzut mort lt rezervă Călinici Mihail, omare inimă de român. </span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(Mihai Bălaj va scrie un articol despre el în ziarul Ardealul al refugiaților români din Ardealul de Nord, intitulat </span><span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">“</span><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Un erou maramureșan. Lt rez Călinici Mihail” în care aduce un elogiu acestui erou de 42 de ani, originar de peste Tisa, din Apșa Maramureșului, voluntar, care a refuzat o misiune la partea sedentară, cerând să fie trimis pe front cu plutonul de recruți pe care i-a instruit. Mihai Bălaj: Mă închin azi în fața ta, erou al Maramureșului!)</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În ruptura făcută, rușii coboară prin pădurea de porumb pe valea Baksanului spre pod. Artileria concentreză focul acolo. La ora 11, dl col Gugleș, văzând cele ce se petrec, ia sub comandă Compania 1 și sprijin din Compania Armament Greu, regrupează Compania a 2-a și pornește la orele 2.30 din nou la atac. Duce cu dânsul și plutonul pionieri și de transmisiuni. Primește două plutoane de pionieri rezervă. Progresul e simțitor. Pe la orele 5 s-a reușit să se dea rușii înapoi la poalele dealului – prelungirea spre Kisburn II a cotei 910. Artileria sprijină atacul nostru, mitralierele huruie amarnic!</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Stau la PC al Grupului 4, unde e și dl col Bălan </span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(colonel Grigore Bălan, eroul rezistenței de la Malaia Bielosjorka, căzut la datorie în septembrie 1944 în luptele pentru Sfântu Gheorghe și înaintat post mortem la gradul de general)<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> și privim toată acțiunea atât cât se poate ... Rușii stau ascunși în gropile circulare. Nu vezi nimic (datorită porumbului mare) până când ești deasupra gropii. În aceste condiții grele trebuie să lupți. Lupta se dă la grenade. În această luptă cade rănit cpt Ciocănescu Paul, cdt Comp a 2-a, și slt rez Tutelea Ioan. Dl col Gugleș e tot timpul în linia 1. </i>(va cădea eroic pe timpul retragerii din Caucaz).<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Coborându-se noaptea și creasta nefiind cucerită, Gr 4 dă ordin ca batalionul să se replieze pe liziera de sud-est a satului Kisburn I spre a se pune satul în stare de apărare. La orele 20 dispozitivul este realizat. Astăzi batalionul a avut o grea încercare: 22 morți, 54 răniți, 13 dispăruți. Târziu seara s-a aflat<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>că cele trei companii ale noastre ținură piept cu trei regimente, unități de gardă și ale Școlii militare Rostov-Naltski (școală de comisari politici). După ce a înnoptat a fost atacat batalionul 15 dar rușii au fost respinși. Seara târziu, batalionul a primit la PC vizita dlui general Ion Dumitrache.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Joi 27.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Compania Cercetare este atacată din zorii zilei, însă își menține poziția. În sectorul Baksanului liniște relativă. O ceață groasă acoperă valea Baksanului. Coimpania 1 își numără oamenii. În cimitirul de lângă pod crucile se înmulțesc. Artileria noastră bate pentru a-i stânjeni pe ruși. În primele ore ale dimineții (orele 10) sosește la fața locului generalul Mackensen, cdt Corpului 3 Blindate. E prezent și dl general Dumitrache precum și col Bălan, Fodor și Gugleș. Dl general Mackensen promite întăriri.</span></i>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-mSz_GYjLqAGClRY9JfWOVABIbk-ak28DkUn6jL4vabgfgklDhACWOb_5PSNeQaqVQyiVmJYOauRL2mFNW7AQuoSd0Y6BxA5rP8Oah2JmyxISinvKSk5cp99CQk8wJnJeRZlFmoB380Y/s1600/imagine2_106.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-mSz_GYjLqAGClRY9JfWOVABIbk-ak28DkUn6jL4vabgfgklDhACWOb_5PSNeQaqVQyiVmJYOauRL2mFNW7AQuoSd0Y6BxA5rP8Oah2JmyxISinvKSk5cp99CQk8wJnJeRZlFmoB380Y/s320/imagine2_106.jpg" width="227" /></a></div>
<div style="color: blue; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">Un erou de legendă</span></div>
<div style="color: blue; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;">Generalul Ion Dumitrache</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">Comandantul Diviziei 2 Munte</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Iată dispozitivul în care se găsește batalionul. Comp 1 ocupă liziera de SE, comp 2 liziera de est a satului Kisburn I. Compania Cercetare pe înălțimile vest cota 910, asigură dreapta batalionului 7 și face legătura între batalionul 1/99 german. Compania 3 închide valea Baksanului la Saiukovo asigurând dreapta și spatele diviziei. Compania 4 bază de foc, înălțimile nord satul Kisburn I. Din declarațiile prizonierilor rezultă că în fața batalionului luptă unități din Armata 37, Divizia 2 gardă cu aceeași misiune de a ocupa capul de pod. </span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">La orele 16 inamicul începe un intens bombardament de branduri și artilerie asupra podului și asupra companiilor 1 și 2. Bombardamentul continuă cu intensitate neîntreruptă până la ora 20. La ora 20 inamicul atacă pe tot frontul, atac care este respins, menținându-se integritatea frontului. Din declarațiile prizonierilor rezultă că frontul și flancul drept al Comp 1 a fost atacat de un batalion independent din Divizia 2 Gardă rusă. În sectorul companiei 2 a atacat circa un batalion. Compania Cercetare a fost atacată de forțe superioare fiind silită să replieze cu 2 grupe de luptă flancul său drept. Atacul inamic a fost respins. La orele 19.30 sosește din misiunea ei izolată și comp 3 și e menținută pe timpul nopții în rezervă. </span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Batalionul este vizitat la orele 10 de către g-ralul Mackensen cu întreg statul său major, cdt al Corpului 3 Blindate, de dl gral Dumitrache și de dl maior Miclescu din Marele Cartier General Român. În această zi 3 morți și 25 răniți.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Vineri 28.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... nu e tocmai ușor să stai zi și noapte îngropat în pământ nemișcat, cu ochii țintă la rușii care sunt la 50 m înaintea ta.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Abia se luminează, la ora 3.30 rușii încep un puternic atac în sectorul 1 și 2 și la flancul drept al comp a 2-a. Din cauza forțelor superioare, comp 2 și flancul stâng al comp 1 se repliază în interiorul satului. Se cantonează cu compania mai puțin un pluton rămas în rezervă. Se depășește comp a 2-a și se restabilește situația pe poziția inițială. SE procedează la curățirea satului cu plutonul de pionieri cu cpt Iuga. Lupta a fost crâncenă. În fața noastră au rămas 109 cadavre, 3 ofițeri și un politruc.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Compania Cercetare contraatacă și, ca și în zorii zilei, restabilește situația. Aici rămân pe teren 26 cadavre inamice și un ofițer. S-au făcut și numeroase capturi. Noi avem 46 de răniți și 5 morți. În dimineața acestei zile cade rănit și ultimul ofițer al companiei a 2-a ce mai rămăsese teafăr. Și acesta fusese sortit să rămână la partea sedentară; a făcut raport și a cerut să vie pe front. E unicul fiu la o mamă văduvă. După moartea lt Călinici și rănirea cpt Ciocănescu, a rămas comandantul companiei, înfruntând cu restul companiei inamicul. Un exemplu de curaj. </span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">E liniște pe întreg frontul. Se face bilanțul pierderilor, se evacuează răniții. Morții noștri încă de alaltăieri zac în porumbiște. N-au putut fi ridicați pentru a se îngropa. Pătrunderea în porumb te costă viața. La PC așteaptă gata sicriul lt Călinici și crucile celorlalți. Mormintele celor îngropați se netezesc, se vopsesc pietrele de pe margini, se plantează flori sub îngrijirea părintelui Dumitru Ion ...</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Sâmbătă 29.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Dimineața se deschide cu același cer posomorât.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Batalionul 7 VM </span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">(cu locotenentul Botiș)<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> s-a baricadat pe cota 910 ca într- cetate și o apără cu înverșunare. Batalionul 15 este stăpân pe o parte din creastă care se prelungește de la cotă și respinge atacuri puternice. În stânga, batalioanele 8 și 9 au parte de acțiuni mai slabe. Sigur, batalionul 10 are misiunea cea mai grea, el apără podul, centrul spre care gravitează atacurile dușmane ...</i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Conform ordinului 4 al Grupului 4, batalionul trebuie să atace pe direcția est, legătură la dreapta cu batalionul 15 VM pentru a se ocupa înălțimea SE Kisburn II ... La ora 6.35 batalionul începe atacul și înaintează ocupând linia colhozurilor sud Kisburn II. La ora 8 batalionul reia înaintarea și ajunge până la circa 400 m de obiectivul final. Dreapta companiei 4 cu o grupă de mitraliere reușește să se agațe de piciorul pantei la SV de bifurcația drumurilor ce în crestătura de pe creasta obiectivului final. În acest moment batalionul este luat sub foc puternic de branduri și focuri de arme automate, trase din stâncile de pe obiectivul final, precum și din spate și flanc, trase de pe pantele și acoperirile de pe creasta ce coboară de la cota 910. Cu toată concentrarea de artilerie, inamicul nu a putut fi neutralizat ... Batalionul se repliază pe poziția de plecare la atac. A fost o zi grea pentru batalion, 7 morți, 76 răniți. Puterea ofensivă a batalionului slăbește ...</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Duminică 30.08.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... Batalionul stă în apărare. Vine la fața locului dl general Dumitrache, colonelul Coman ... Dl col Fodor și Gugleș pleacă în recunoaștere la cota 910. După ce au ajuns, prin focuri de brand începe un puternic atac al inamicului în flancul drept al diviziei. Dl colonel se întoarce pentru a nu se petrece ceva în lipsă-i. E încercată greu Cercetarea noastră, are 4 morți și peste 22 răniți. Această companie înfruntă de 10 zile mereu atacuri grele și nu dă înapoi.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Aici Mihai Bălaj citează darea de seamă a căpitanului Ioniță din această companie, din care spicuiesc:</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">“</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... În 27 august, repliindu-se o companie spre vest din batalionul Koft</span></i><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"> (german), <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Compania Cercetare ia în primire acest sector. Este atacat în zorii acestei zile de două plutoane și un car de luptă. Carul e silit să se retragă. Inamicul a presat puternic. Silit la repliere două grupe, apoi contraatac și ocuparea vechii poziții. Capturi 2 pistoale automate, 1 pistol mitralieră, iar pe teren morți un ofițer și 25 soldați ruși. Replierea batalionului Koft a făcut ca inamicul să pună mâna pe un mamelon jumătate împădurit, câștigând prin aceasta un bun observator și un bun teren pentru amplasarea a două mitraliere care îmi îmi stinghereau necontenit flancul drept. Bombardamente năpraznice de artilerie grea, aruncătoare de tot felul, tunuri anticar și arme automate s-au dezlănțuit parcă înadins în sectorul ce-l ocupam. Soldații stau neclintiți în adăposturile lor. Mitralierele inamice de pe mamelonul amintit, cari acționau în flancul meu drept, îmi scoteau din luptă din 10 în 10 minute câte un soldat. M-am hotărât să fac o incursiune. S-au anunțat voluntarii: sergentul major Stanciu, serg Radu Nic, seg Vasilioni Moise, fruntaș Răducanu Petre și soldatul Mocanu Simion. I-am înarmat pe toți cu grenade și pistoale automate. Sub sprijinul grupului de mitraliere a companiei și a unei gr de mitraliere plus aruncătoare de grenade am făcut posibilă înaintarea acestora până sub mamelon. Am plasat apoi focul acelorași arme automate mai sus, în păduricea de pe mamelon. Acești bravi ostași, după ce au aruncat năvalnic grenadele asupra amplasamentelor inamice, s-au repezit cu pistoalele automate și au secerat servanții, care încremeniseră de spaimă la vederea lor. Din păduricea de pe mamelon au fost și ei cu focuri de armă și grenade. Apoi s-au retras. Un ofițer și 10 soldați au fost omorâți la inamic. Segentul Vasilioni ușor rănit. Cele două mitraliere au amuțit pentru totdeauna. În seara zilei atac din nou din partea inamicului, respins. În dimineața de 28, 29, alte atacuri. 30 de bolșevici au rămas morți la 30 m în fața poziției.De 5 zile soldații n-au cunoscut odihna și 1 la zi mâncare. În 30 d.m. atac năpraznic. Compania: 1 subofițer rănit, 61 trupă răniți, 9 morți.”...</i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Marți, 1 septembrie 1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... Batalionul se retrage la nord de Baksan. Retragerea nu e simțită de inamic. După ce s-a retras 7, 16 și 10, podul este aruncat în aer. Întuneric beznă, ploaie și noroi.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">...</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Luni, 7.09.1942</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">... Populația civilă, terorizată de bolșevici, se retrage în spatele frontului nostru. De la Batalionul 8 vin răniți.</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Dl general Mackensen lămurește că retragerea s-a făcut cu scop. Capul de pod a făcut să se atragă aici trupe numeroase, în care timp s-a dat posibilitatea să se treacă Terekul. Deci în vederea altor operațiuni s-a făcut retragerea.</span></i> <i><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></i> </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Comportamentul românilor față de populația locală</span></b> <b><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></b> <b><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></b> </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mă văd nevoit să introduc acest scurt capitol în acest articol, mai mult din cauza faptului că mai ales în ultima perioadă, pe diferite platforme online au apărut o multitudine de postări care încearcă să arunce o pată pe comportamentul armatei române din campania din est, începând cu acuzații de lașitate și continuând cu cele de abuzuri sau chiar masacre contra civililor. De aceea mă văd nevoit să spicuiesc din memoriile lui Mihai Bălaj cadre referitoare la acest aspect, făcând și distincțiile necesare.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Una din marile greșeli ale lui Hitler, printre multe altele, unele strategice arătate în acest articol, a fost și totala nesocotire a avantajelor pe care le-ar fi putut câștiga din partea populației locale. Trebuie menționat faptul că la începutul campaniei, germanii au fost primiți în Ucraina ca și eliberatori de regimul tiranic al lui Stalin. Era și normal, trecuseră abia șapte ani de la marea foamete la care au fost supuși locuitori acestei provincii de către sovietici, în care milioane de ucraineni au pierit. Până și astăzi, Holodomorul, genocidul prin foame, este o chestiune care înveninează relațiile dintre Rusia și Ucraina. Era și normal ca ucrainenii să-i primească pe germani ca și eliberatori. Dar prostia lui Hitler a făcut ca acest avantaj să fie pierdut aproape imediat, în urma trupelor din Wermacht au venit unitățile SS care i-au exterminat, făcându-i pe cei rămași să treacă de partea partizanilor. O tâmpenie care va fi plătită scump de armata germană, aceasta trebuind să facă față în spatele liniilor unui greu război de partizani. Și când te gândești câte resurse alocă armata americană astăzi pentru programe de genul </span><span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">“</span><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">hearts and minds” ca să-și asigure dacă nu loialitatea, cel puțin neutralitatea zonelor ocupate! Iar Hitler le-a avut și le-a pierdut într-o clipă!</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Armata română s-a comportat diferit în zonele de responsabilitate, conform ordinelor clare date de eșaloanele superioare, dar nu numai, ci și datorită felului de a fi al soldatului român. Desigur, au fost excepții, au fost și abuzuri, chiar masacre, ca și în cazul ulterior ocupării Odessei, care merită un capitol aparte, dar pe ansamblu armata română a avut un comportament adecvat. Ca și exemple, dau câteva mărturii din jurnalul lui Mihai Bălaj, în care se vede inclusiv până unde au ajuns românii basarabeni deportați de regimul criminal instituit de Lenin și Stalin.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Ne conduce un cazac localnic. Ne povestește cum l-au ucis pe tatăl său pentru că a îndrăznit să prindă pești în gârlă, cum l-au condamnat pe el la doi ani de închisoare pe care i-a ispășit. A fost om cu stare. Începe să plângă. Au cerut germanilor să le creeze un stat independent al cazacilor. Locuitorii, spre deosebire de cei din alte ținuturi, încep să ne salute și ne întâmpină cu mere și apă. (6.08.1942)</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Spre oraș vin acasă femei, bărbați, copii, necăjiți, cu câte o legătură de haine la mână. Au fugit temându-se de germani și aliați. Se miră și ei că nimeni nu le are treaba, doar în treacăt îi întrebăm încotro se duc. Sunt și foști soldați. (10.08.1942)</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Am întâlnit la Kropotkin doi copii din Basarabia, deportați cu părinții lor. Se bucurau c-au sosit și povestesc multe lucruri despre bolșevici. (11.08.1942)</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Preotul începe să boteze copii. Am întâlnit o moldoveancă de la Tiraspol. Nu mai știa ce să facă de fericire. De altfel nu este sat prin care trecem în care să nu întâlnim vreun deportat din Basarabia. Ne salută de departe: Bună ziua, fraților! (17.08.1942)</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Niște fete care lucrează la grădinile de zarzavat și vii sar în drum și își caută de vorbă cu noi. Sunt deportate de la Tiraspol și de prin Basarabia. Abia așteaptă să se întoarcă acasă. (20.08.1942)</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Din fața poziției noastre se refugiază zilnic populația civilă. Ei știu deja unde este postul nostru de comandă și vin la el ca la birou. N-au nicio frică de noi. De altfel, ostașii noștri tratează omenește cu ei. (24.09.1942)</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Zilnic se predau ostași din rândurile inamicului. Sunt oameni bruneți, cu ochii oacheși. Aparțin mai mult Asiei Mici decât Europei. Sunt fericiți când văd că-i primim și nu le facem nimic. (26.09.1942)</span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Se predau ruși. Avem unul de pe la Tașkent, mongol cu ochii mici, stă cu noi, doarme și mânâncă cu noi. Îl cheamă Jambuli. Seara strigă într-un corn la cei de peste apă să se predea că Rumunschi nu le fac nimic. (28.09.1942)</span></i> </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mai sunt multe astfel de relatări, inclusiv despre localnici care făceau incursiuni sau luptau alături de trupele române contra sovieticilor. Bineînțeles că au fost și acțiuni ale partizanilor împotriva trupelor române și germane, dar intensitatea lor era relativ redusă față de alte regiuni, deși terenul ar fi fost deosebit de favorabil, ca dovadă fiind faptul că în zilele noastre acolo continuă insurgența cecenă împotriva regimului de la Moscova. Dar ceea ce e mai important, unul din avantajele tehnologiei, este faptul că după apariția documentarului, domnul Victor Nicolae, un român basarabean de suflet nevoit a călători mult prin spațiul ex-sovietic, a introdus un comentariu referitor la mărturia civililor din zonă despre comportamentul trupelor române. Rugat să vină cu mai multe amănunte, a avut bunăvoința să-mi scrie următoarele:</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">“</span><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; mso-hansi-font-family: Calibri;">În Caucaz, fiind aspirant al Academiei URSS, filiala St-Petersburg, am fost in expediții științifice în anii 1997-1999. In suburbiile or.-stațiune Pjatigorsk am găsit un basarabean care a luptat în Armata romana si a fost luat de rusi prizonier. A fost pus sa îngrijească de cai, iar după război a rămas aici, s-a căsătorit și nu a mai fost niciodată în Basarabia. Era bătran, nici nu știa daca mai are pe cineva din apropiați. S-a temut sa se intereseze de frica sa nu fie deportați. Foarte gospodăros, ținea vite și avea pământ. Regret ca nu-i mai tin minte numele. În Caucaz am fost și prin satele românești Moldovanka, Moldovka, Arhipovo-Osipovka (sat foarte mare), ei își mai păstrează limba și tradițiile. În orașul Adler la muzeu, am aflat ca a fost fondat de 40 familii de basarabeni care, însă, au murit din cauza unei epidemii de tifos. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; mso-hansi-font-family: Calibri;">Profesorul Mogulaev pe atunci avea vreo 60 ani și lucra la Universitatea din Stavropol. Aflând ca sunt din R.S.S. Moldoveneasca, nu s-a temut sa-mi zică ca sunt roman (pe atunci era crima de stat sa spui unui moldovean ca e roman, cu regret, teza care s-a păstrat în mințile unor "moldoveniști" antiromani pana în ziua de azi). Ne-am împrietenit, avea și el ce avea cu rușii... El mi-a povestit istoria cu atitudinea ostașilor romani față de localnici și îmi spunea că-i ține minte deoarece pe atunci era copil mic și se ținea de fusta mamei sale. Zicea că dacă nu i-ar fi salvat românii conducându-i printr-un defileu îngust din munți într-o zona mai sigură, satul lor ar fi ars cu tot cu oameni din cauza bombardamentelor declanșate de sovietici cărora le păsa puțin de civili...</span><span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">”</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;">Acest profesor nu este un oarecare, ci o personalitate științifică, iată aici și o lucrare a dânsului: </span><span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; mso-hansi-font-family: Calibri;">Magulaev, A. Y. 1989. Chromosome numbers in some <i>Astragalus</i> (Fabaceae) species of the Caucasus flora. Botanicheskii Zhurnal (SSSR) 74:1519-1521</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; mso-hansi-font-family: Calibri;">Cred că alte comentarii sunt de prisos.</span> <span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><i>(va urma)</i></span> <span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><i> </i></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><i><b>P.S. Am spus-o în mai multe rânduri și în mai multe articole, nouă ni s-a furat și ciuntit istoria, am fost mințiți în multe aspecte ale istoriei noastre adevărate. De aceea, este o datorie de onoare pentru fiecare român să cunoască adevărul. Dar, mai mult decât atât, fiecare român poate să contribuie la redescoperirea istoriei noastre adevărate. Nu este așa greu și încă nu este prea târziu.</b></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><i><b>Ați văzut că din mărturia unui veteran de război se poate face un bun documentar, dar pentru a redescoperi istoria noastră este nevoie de cât mai multe mărturii. Sunt sigur că fiecare dintre voi cunoaște câte un veteran de război care are o poveste de spus. Vă îndemn să-i intervievați pe toți pe care îi știți, puteți să o faceți cu o cameră video, cu una foto sau chiar cu un telefon mobil, sau în caz că nu dispuneți, e suficientă și o înregistrare audio. Înregistrați mărturiile lor, sunt documentele istoriei noastre care așteaptă să fie dezvăluite!</b></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><i><b>Cât mai repede înainte ca aceste documente să dispară pentru totdeauna! Acești oameni sunt în vârstă, către 90 de ani sau peste, și nu vor mai sta mult printre noi, așa că fiecare zi este prețioasă! Nu uitați, luați toate datele, luptele la care a participat, unitatea din care a făcut parte, data și locul nașterii, impresii și amintiri din război. Și chiar dacă nu știți ce să faceți cu înregistrările, păstrați-le, sunt documente inestimabile! Va veni vremea când veți avea ce face cu ele. Succes!</b></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><i><b> </b> </i></span></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><b>Bibliografie:</b><i> </i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Col (r) Gheorghe Suman, Gen brig (r) Mihail Perju, Gen brig Ion Bucaciuc - Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte "Sarmizegetusa", Editura Pro-Transilvania, București, 2003</span> </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război - Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei. 1941 - 1945</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">(10 volume)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Epopeea vânătorilor de munte</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Mihai Bălaj - Jurnal de front, Editura Gutinul, Baia Mare, 1999</span> <span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div>
</div>
<div style="font-family: inherit;">
<span style="font-size: small;"> </span></div>
<div style="font-family: inherit;">
<span style="font-size: large;"><b>Pe aceeași temă:</b></span> </div>
<a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/07/un-crampei-din-epopeea-vanatorilor-de.html" name="top">Un crâmpei din epopeea vânătorilor de munte</a> <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/07/28-iunie-1940-fapte-si-eroi-necunoscuti.html" name="top">28 iunie 1940, fapte și eroi necunoscuți</a> <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/minciuna-22-iunie-1941.html" name="top">Minciuna 22 iunie 1941</a> <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/10/apararea-lui-antonescu.html" name="top">Apărarea lui Antonescu</a> <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/10/ne-puteam-opri-pe-nistru.html" name="top">Ne puteam opri pe Nistru?</a> Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-32729085751339277792012-08-01T19:37:00.000+03:002012-08-01T19:37:22.049+03:00Geopolitică versus referendum<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Trăim vremuri interesante, iar cu nebunia ultimelor zile, nebunie care încă nu s-a încheiat odată cu închiderea urnelor, noi am pierdut din vedere unele aspecte mai importante pe mapamond. Pierduți în încrâncenarea gâlcevei noastre politice interne, ne credem din nou singuri pe Terra, tot ce contează este doar ceea ce se petrece pe malurile Dâmboviței și în interiorul granițelor noastre. Am uitat că facem parte dintr-o lume în continuă activitate și tot mai globalizată, că interacționăm într-un sistem de state și alianțe, că ceea ce se întâmplă la București interesează și alte capitale, la fel cum ceea ce se întâmplă în alte capitale ar trebui să intereseze Bucureștiul. În ziua de azi teoria aripii de fluture, care spune că un fâlfâit al acestei aripi într-un punct al globului se transformă în uragan în altul, această teorie este mai valabilă ca oricând. Încă nu ne-am deprins să privim lucrurile în acest mod, să ne ridicăm puțin și să privim imaginea de ansamblu. Ca și un exemplu, putem să stăm minute în șir și să privim activitatea unei furnici în iarbă, cum aleargă de colo colo, se oprește, pipăie cu antenele, ridică un grăunte de nisip și se deplasează cu el și așa mai departe. Dar, dacă mărim cadrul, vom vedea că în jur sunt alte furnici și alte insecte cu care aceasta interacționează, pleacă împreună, comunică, cară ouă și larve, caută hrană, se apără dacă sunt ataca<a href="http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=3038967428714867419" name="_GoBack"></a>te de alte furnici. Ori, noi nu ridicăm cadrul, rămânem focusați doar pe politica noastră internă.</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ7dCKk1vhcENckS2OdXzMTQW3OxJiyNVon8GwS4NOYp2hTDwTyotz3l0u8Mkp0Qo4oBF40z9rTwVbsGsJQtz1fI7ZfwA5cAkX1Aq9l7o_FGTQdNjH1DLrgfgIgFG7l2zpczDv8xDkK9w/s1600/garda.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="196" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ7dCKk1vhcENckS2OdXzMTQW3OxJiyNVon8GwS4NOYp2hTDwTyotz3l0u8Mkp0Qo4oBF40z9rTwVbsGsJQtz1fI7ZfwA5cAkX1Aq9l7o_FGTQdNjH1DLrgfgIgFG7l2zpczDv8xDkK9w/s320/garda.jpg" width="320" /></a></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Ori, politica noastră internă, oricât am vrea noi, nu mai este doar a noastră internă, facem parte din tratate și alianțe internaționale politice și militare, o schimbare le influențează direct, cu atât mai mult o schimbare bruscă și neașteptată este de natură să trezească reacții și de multe ori îngrijorare din partea partenerilor și oportunități noi din partea altora. Schimbări se produc și este normal să existe într-un stat democratic, acestea sunt rezultatul normal al proceselor electorale. Tocmai de aceea, înainte de un proces electoral, se stabilesc contacte inclusiv cu liderii opoziției de către reprezentanții partenerilor pentru a sonda și informa asupra eventualelor schimbări de politică. Desigur, unele schimbări probabile în cazul în care puterea este luată de opoziție sunt publice, anunțate în campania electorală, altele sunt comunicate în cadrul unor întâlniri, în așa fel încât toți partenerii să știe și să fie informați. Spre exemplu, la ultimele alegeri prezidențiale din Franța, deși Merkhel s-a declarat public ca și susținătoare a lui Szarkozy, cunoștea programul politic al lui Hollande, iar atunci când acesta a ieșit președinte, Merkhel și Szarkozy s-au întâlnit în mai multe rânduri pentru a pune la punct o strategie comună în ceea ce privește UE, cele două state fiind motorul economic și politic al uniunii. Punctele lor de vedere erau total divergente, dar prin negocieri intense, unde fiecare a mai lăsat de la el, s-a ajuns la o viziune comună. Dar această schimbare din Franța era probabilă și previzibilă, în urma unor alegeri care s-au desfășurat la o dată stabilită din timp și făcute conform Constituției și legilor Franței, cunoscute și acceptate de toată UE și NATO. Forțând puțin nota în privința Constituției, ar fi fost imposibil să concureze Szarkozy și Hollande și să iasă Le Pen, deoarece constituția este clară și aplicată, orice ar zice, de exemplu, un ziarist de la vreo revistă sau vreun judecător din Lyon.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Trei aspecte despre schimbarea noastră</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Esența problemelor și degringoladei noastre din ultimele zile stă cam în aceste trei aspecte. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">În primul rând, rapiditatea cu care lucrurile s-au petrecut. Toți aliații și partenerii au fost surprinși neplăcut tocmai din cauza acestei rapidități, odată ce în cancelariile occidentale inițial nu s-a înțeles ce se întâmplă, apoi nu s-a înțeles care va fi cursul politic al României pe mai departe. A fost o schimbare bruscă cu care Occidentul stabil și democratic nu este obișnuit. Desigur, în urma acestor evenimente de la noi vor fi create noi mecanisme în cadrul UE și NATO pentru a preîntâmpina astfel de cazuri, indiferent unde se vor putea produce. Ca și în cazul unui europarlamentar român prins cu mâța în sac de niște ziariști și care a refuzat să demisioneze, Parlamentul European a creat mecanismele pentru demitere dacă se va mai repeta așa ceva, oricine ar mai greși. Dar aceste mecanisme nu se pot aplica retroactiv, așa că parlamentarul nostru rămâne bine mersi la post, dar este ultimul caz. La fel, în UE și NATO după alt precedent românesc, se vor crea mecanisme de reacție aplicabile oricui, dar nu retroactiv.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mai dau un exemplu în care din nou am fost oaia neagră, de data asta în cadrul NATO. În 2004, Spania avea desfășurați în Irak circa o mie de soldați. Urmau alegerile, iar candidatul socialist Zapatero a promis retragerea trupelor din Irak în cazul în care va câștiga alegerile. Nu era vorba de NATO aici, ci de o Forță Multinațională, din care făcea parte inclusiv România. Nu era favorit, dar chiar înainte de alegeri are loc atentatul Al Queda de la gara Atocha din Madrid, aproape 200 de morți, între care și 16 români. În urma șocului populației spaniole, alegerile sunt câștigate de Zapatero. Ce a făcut Zapatero? A retras de a doua zi trupele din Irak? Nici vorbă, a anunțat comandamentul Forței Multinaționale, a negociat și le-a retras în termen de șase luni, timp în care dispozitivul lor a fost preluat de alte trupe aliate, Forța Multinațională a avut timp să regândească dispozitivul de luptă, să recunoască zona trupelor spaniole și să le înlocuiască în așa fel încât să nu apară vreo sincopă. În schimb, Spania și-a suplimentat trupele din Afghanistan corespunzător. Exemplul nostru, pe care trebuie să-l menționez. Câțiva ani mai târziu, după o confernință NATO la care a participat ministrul român al apărării (care nu știa limba engleză), acesta a înțeles altceva prin termenul de redimensionare a trupelor, astfel că imediat după aceea, ține o conferință de presă cu primul ministru, în care anunță tam-nesam retragerea trupelor române din Afghanistan. De menționat că în Afghanistan trupele noastre se aflau în cadrul NATO, al alianței. Vă puteți închipui ce surpriză de proporții în toate capitalele europene, fără să spui nimănui nimic, premierul și ministrul apărării iese în fața presei și anunță retragerea dintr-un teatru de operațiuni, în traducere liberă părăsirea frontului, fără consultări, fără nimic. Până la urmă s-a lămurit că era vorba de o neînțelegere făcută public prea repede din motive electorale, dădea bine la public, dar vă dați seama câte linii telefonice s-au înroșit pe ambele maluri ale Atlanticului și cum britanicii și americanii se și vedeau cu flancuri descoperite fiindcă cineva la București, un factor de răspundere, a vorbit fără să știe ce și cum? Cam asta se petrece atunci când faci schimbări bruște, fără a-ți anunța aliații și partenerii din timp.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mai este încă un lucru care ține tot de același aspect, cel al rapidității schimbării. Este cel al momentului. Toată lumea este de acord că la un moment dat în țările democratice se schimbă puterea. Repet să fiu bine înțeles, la un moment dat. Ori, acest moment este clar stabilit, este ziua alegerilor. Nu al celor locale, ci al alegerilor parlamentare sau al celor prezidențiale, în funcție de Constituția fiecărui stat. Se poate întâmpla să se schimbe echilibrul parlamentar, tot în funcție de Constituție, se poate schimba guvernul, chiar în urma schimbării echilibrului parlamentar. În cazul în care se schimbă echilibrul parlamentar și cade guvernul, nu este nicio problemă a democrației, dacă este în cadrul constituțional al fiecărei țări. Explicam în articolul <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/02/boicotul-olandez.html" name="top">Boicotul olandez</a> despre echilibrul fragil în care stă guvernul olandez, nevoit să joace după cum îi cântă un mic partid extremist care dacă nu susține guvernul, acesta cade. Ceea ce s-a și întâmplat, guvernul olandez a căzut, vor fi alegeri parlamentare anticipate. Cazul Greciei este la fel de relevant, nu s-a putut face guvernul, alegerile au fost repetate, chiar dacă situația economică a Greciei este cea pe care o știm cu toții. Dar, dacă ai câștigat localele, ai obținut susținerea parlamentului și ai obținut guvernul, de ce trebuie să forțezi înlocuirea președintelui înainte de terminarea mandatului său constituțional? E Constituția noastră, bună, rea, așa cum a fost votată în 2003. Sunt întrebări care sunt puse nu de mine sau alții, ci de aliații europeni și euroatlantici. Deoarece ei nu prea înțeleg motivația. S-a schimbat echilibrul parlamentar, de acord, dar ce treabă are președintele cu asta, doar a dat guvernul noii majorități? </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Ca să fiu bine înțeles, trebuie să dau din nou exemple. În SUA, președintele este ales pentru patru ani, Congresul, camera superioară a parlamentului american, tot pentru patru ani, dar Senatul, camera inferioară, pentru doi ani. Astfel, s-a ajuns de nenumărate ori în istoria SUA ca echilibrul parlamentar să se schimbe la mijlocul mandatului președintelui. Ce au făcut americanii, și-au suspendat președintele la mijloc de mandat? Nici vorbă, între 2006 și 2008 majoritatea parlamentară în urma alegerilor pentru Senat era democrată, iar președintele George W. Bush republican. Chiar și acum, când vorbim, majoritatea în parlamentul american este republicană, iar președintele Obama este democrat.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mergem pe a doua chestiune, legalitatea. Aici vor trebui să se pronunțe mai degrabă specialiști în drept, în ce măsură s-au încălcat Constituția și legile țării, este nevoie de juriști imparțiali care să analizeze dacă au fost astfel de încălcări sau nu și gravitatea lor. Dar nu cu sloganuri de genul </span><span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: IT;">“</span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Constituția trebuie respectată în</span><span lang="IT" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: IT;"> Spirit</span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">”, deoarece asta este scuza celor care nu doresc să o respecte în Litera ei. Bună, rea, asta este Constituția noastră și trebuie respectată, până va fi schimbată. Dar până atunci va trebui respectată. Punct.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Al treilea aspect, nu mai puțin important, pe lângă rapiditatea schimbării și legalitatea ei. Au fost anunțați cu ceva aliații și partenerii asupra intențiilor? Nu a intențiilor privind schimbarea, ci asupra a ceea ce se va petrece după schimbare?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Să fiu ceva mai explicit. Au discutat liderii fostei opoziții cu aliații din timp ceea ce vor face odată ajunși la putere? Fiindcă era logic că vor ajunge la putere, mai devreme sau mai târziu. Au fost chemați de nenumărate ori la discuții la Cotroceni, dar au refuzat să vină, totul pentru a se disocia de puterea de atunci și de președinte. O atitudine care dădea bine la electorat, dar prost în exterior, deoarece nimeni nu putea ghici cursul politicii României odată ce ei vor ajunge la putere. Mai mult, au făcut și grevă parlamentară, fapt care a băgat mai mult în ceață cancelariile europene. De unde să-și ia aliații, mă refer la ambasadorii acreditați în România informațiile asupra cursului politicii românești atunci când se va produce schimbarea, estimată de toată lumea odată cu alegerile parlamentare din noiembrie? Pentru că ar trebui să fim naivi dacă am crede că ambasadorii și angajații ambasadelor străine nu fac raportări și predicții asupra viitoarei politici a României, pe care le trimt acasă, la fel cum și ambasadorii noștri fac același lucru asupra politicilor și evoluțiilor statelor în care sunt acreditați, doar ăsta este rolul lor. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Lipsa lor de comunicare cu partenerii externi a mărit și mai mult îngrijorarea referitoare la cursul pe care îl va lua România după schimbarea forțată înainte de termen. Ca să fiu încă o dată mai explicit, în urma alegerilor locale, în perspectiva alegerilor parlamentare din noiemebrie, în mod sigur câștigate la acea dată, reprezentanții străini ar fi contactat în această toamnă noii lideri pentru a-i sonda și a discuta cu ei și a se informa asupra cursului viitoarei politici a țării împreună cu aceștia. Dar lipsa de comunicare, plus forțarea schimbării înainte de termen, extraordinar de rapidă și cu semne de întrebare asupra legalității, a surprins toate cancelariile europene. Atunci nu trebui să ne mire reacția lor. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Din nou vin cu exemple. Campania electorală, cele spuse pentru electoratul tău sunt una, ceea ce vei face sunt alta. În țările cu tradiție democratică acestea două se cam confundă, în orice caz sunt apropiate. Adică nu poți promite marea cu sarea și să nu realizezi nimic din ceea ce ai promis și să fi ales din nou, așa cum se întâmplă la noi (am dat cazuri în <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/greaua-mostenire.html" name="top">Greaua moştenire</a>). Mai dau un exemplu recent, nu poți promite o pensie municipală ca să fi ales primar, și apoi să te scuzi că nu o poți aplica, deoarece asta te condamnă definitiv ca și politician, dar nu în cazul nostru, nu încă. Ce să înțeleagă partenerii noștri dacă promiți că în a doua zi după ce vei veni la putere vei renegocia acordurile cu FMI, sau că tot atunci vei reîntregi salariile bugetarilor, când astfel vei dezechilibra de tot bugetul statului? Apoi ajungi la putere și nu o faci, o amâni și te ocupi de suspendarea președintelui care nu prea are treabă cu asta? FMI când a venit în România a discutat atât cu puterea cât și cu opoziția de atunci, situația li s-a expus clar, dar opoziția și-a continuat discursul în speranța unui câștig electoral maxim. Ce credibilitate mai pot avea aceștia pe plan extern, din moment ce își continuă promisiunile care e clar că nu pot fi onorate? Făcând asta, nu au pus un semn de întrebare asupra altor angajamente luate de România anterior? Mă refer la faptul că, dacă nu-și respectă angajamentele luate față de propriul electorat, și nu au cum, își vor respecta angajamentele luate de țară față de partenerii externi? Nu eu pun această întrebare, ci o pun ambasadorii și cancelariile occidentale.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Toate acestea cumulate, rapiditatea, legalitatea și comunicarea au avut un profund impact negativ asupra percepției țării noastre ca și un aliat fidel în cadrul UE și NATO. Deoarece toți de acolo nu sunt naivi, își pun aceeași întrebare, de ce nu am lăsat lucrurile să curgă normal și logic. Au câștigat localele, puteau câștiga și parlamentarele din noiembrie lejer, apoi puteau să facă legal aproape tot ce au făcut acum. Zic aproape, deoarece unele nu puteau fi făcute, dar asta este treaba juriștilor. Dar, vorba ardeleanului, de ce atâta grabă? Iar asta nu înțeleg și nu vor putea înțelege niciodată partenerii occidentali.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Geopolitica crizei politice</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Totodată, acesta rămâne și marele semn de întrebare, rămâne doar pentru puțină vreme, deoarece lucrurile încep să se lămurească. Mai ales dacă introducem componenta geopolitică, mă refer aici la ridicarea cadrului din care privim lucrurile.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Chiar dacă ni se pare puțin probabil chiar acum, când noi suntem preocupați de suspendări și ciorovăieli, dar situația și evoluțiua politicii globale nu a stat pe loc, ci a mers înainte. Grecia își numără zilele până la faliment, Spania își reevaluează poziția economică și nici alte state europene nu stau prea bine. Se prea poate să ne lovească încă un val al crizei și din nou așteptăm vulnerabilizați. Bani disponibili pe plan internațional vor fi mai puțini, iar finanțatorii vor fi foarte circumspecți în a împrumuta acești bani unei țări cu stabilitate politică scăzută și cu multiple vulnerabilități economice, fie că vorbim de UE, FMI sau Banca Mondială. Trebuie să recunoaștem că, din motivele enumerate mai sus în articol, suntem cam izolați în UE.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Orientul Mijlociu stă mai mult ca oricând pe un butoi cu pulbere, cu două fitile care ard, Siria și Iranul. Șaisprezece luni de război civil în Siria este deja prea mult, situația trebuie împinsă spre un deznodământ. Rusia și China s-au opus sancțiunilor împotriva Siriei, este normal, este unul din aliații lor în regiune, Rusia beneficiind la Tartous de singurul său port la Mediterana. Pe de altă parte, Iranul este din ce în ce mai îngrijorător pentru Occident, iar o schimbare în Siria ar neutraliza singurul aliat al Iranului din regiune și ar tăia legătura dintre Iran și Hezbollah. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Revenind la regiunea noastră, țin să vă reamintesc că România este o țară de frontieră a UE și NATO, cu care împărtășește valori comune. O destabilizare a acesteia are efecte multiple pe plan internațional, provocând îngrijorare maximă în rândul liderilor celor două alianțe, mai ales în cadrul NATO, din moment ce România are baze americane, pilon de bază în cadrul traseelor viitoarelor conducte (un subiect prea vast pentru a putea fi expediat în câteva cuvinte aici) și este gazda scutului antirachetă, scut împotriva căruia s-a pronunțat atât de tăios Rusia. Mai este un aspect care deranjează Rusia în cel mai înalt grad, anume Republica Moldova. Treptat, Rusia a înțeles că Basarabia îi scapă printre degete, apropierea ei de România și UE fiind tot mai vizibilă și mai greu de oprit. Faptul că România a început să folosească tocmai armele Rusiei în acest proces a iritat Moscova și mai mult. Mă refer la politica rusă de pașaportizare, prin care Rusia și-a făcut cetățeni pe abhazi, sudosetini și transnistreni, dar în cazul nostru vorbim de redobândirea cetățeniei române, dreptul locuitorilor din Basarabia. În primii cincisprezece ani de la dobândirea independenței moldovene au fost acordate câteva sute de cetățenii române, în ultimii ani acest număr a depășit două sute de mii și sunt alte sute de mii care așteaptă rezolvarea.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Nu am cum să afirm că Rusia a provocat criza noastră, deși sunt publicații care au speculat prezențele și contactele unor personaje influente din Rusia în țara noastră. Nu am dovezi pentru asta, este de resortul serviciilor secrete. Nu știu dacă este adevărat, dar rușii ar trebui să fie tâmpiți să nu încerce să profite de pe urma scandalului și slăbirii poziției noastre. Iar strategii ruși nu sunt deloc tâmpiți, sunt chiar geniali, și au dovedit asta, nu degeaba sunt campionii mondiali la șah.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Puneți-vă în locul unui strateg rus. Aveți un teritoriu pe care vă disputați influența cu România, este vorba de Basarabia. Observați că în ciuda mijloacelor și eforturilor depuse, acesta vă alunecă din mână. Atunci, nu ar fi logic și normal să vă îndreptați atenția și mijloacele spre destabilizarea directă a adversarului, un fel de atac în adâncime? Neutralizat astfel adversarul din adâncime, teritoriul disputat vă va reveni de la sine.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Mai departe, am intrat în luna august, luna preferată de ruși pentru mișcări ofensive. În august 1968 a avut loc invazia Cehoslovaciei, în august 2008 a avut loc invazia Georgiei. În plus, acum ca și 2008, este Olimpiada de vară, atenția tuturor este îndreptată spre Londra, diversiunea perfectă. Un mic scenariu în Transnistria, o provocare și un scurt conflict, urmat imediat de recunoașterea statului transnistrean de către Rusia, apoi trimiterea trupelor ruse la chemarea acestui stat. Ce reacție internațională eficientă ar putea fi din moment ce România, principalul avocat al Moldovei, nu știe nici ea pe limba cui vorbește, respectiv care sunt liderii ei? </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Probabil credeți că e scenariul vreunei cărți de ale mele, dar iată că la 31 iulie 2012, Evgheni Sevchuk, liderul transnistrean, a cerut Rusiei o bază militară pentru “stăvilirea pericolului românesc”. Și atacul sovietic contra Finlandei în 1939 s-a făcut tocmai pentru a răspunde agresiunii finlandeze.</span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: IT;"> </span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Pe de altă parte, ministrul adjunct de externe, Grigori Karasin, (multe persoane importante din Rusia se perindă pe la Tiraspol, alături de Rogozin, nu credeți?) propune la Tiraspol integrarea Transnistriei ca o regiune cu statut special, inclusiv cu locuri garantate în parlamentul Moldovei. Este simplu de extrapolat ce se va întâmpla, deputații transnistreni și comuniștii lui Voronin se aliază, obțin majoritatea și reorientează Moldova spre uniunea vamală cu Rusia, Belarusul și Kazahstanul, apoi adio calea spre UE. Să nu ne facem iluzii, asemănător s-a întâmplat și în Ucraina după 2010, țară care era cât p-aci să piardă inclusiv organizarea Campionatului European de fotbal din cauza derapajelor democratice, inclusiv prin prisma cazului Iuliei Timoshenko. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">SUA sunt foarte preocupate de situația de la noi, pe căi neoficiale, desigur. Dar și pe căi oficiale, aș vrea să vă reamintesc despre poziția activă a ambasadorului american, chiar și la recepția de pe 4 iulie, și mai ales că a fost primul care l-a vizitat pe președintele interimar imediat după instalarea sa la Cotroceni. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Aș încheia cu o problemă mult discutată în ultima vreme, cea a dezinteresului etnicilor unguri față de referendum. S-a speculat o înțelegere dintre aceștia și președintele suspendat, mergând până la ideea autonomiei, uitând că tocmai acesta le-a spus că în Covasna se va face tot atâta autonomie câtă va fi la Călăraşi sau Târgovişte,<span style="color: #ff6600;"> </span>iar un lider de onoare al unuia din partidele aflate acum la putere sugera în 2009 să li se promită acestora autonomie pentru a susține un candidat la prezindențiale. Se pierde din vedere că ungurii au votat de fiecare dată după un anumit tipar. La locale și parlamentare ei își votează disciplinat și în masă reprezentanții, dar la prezindențiale și referendumuri votează sau acționează de fiecare dată total opus față de cererea liderilor lor. La alegerile prezindențieale din 2009 au votat contrar cererii liderilor lor. La acest referendum, de acum, unul din liderii UDMR le-a cerut să iasă la referendum și nu au făcut-o. Premierul ungur Viktor Orban le-a sugerat să nu iasă și nu au ieșit, de aici cea mai facilă explicație ar fi a unei înțelegeri între președintele suspendat și premierul Ungariei. Pare a fi o explicație logică dacă privim lucrurile din perspectiva ciorovăielilor noastre politice interne veșnice, dar dacă mărim puțin cadrul, putem vedea altfel lucrurile.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Să vă dau un exemplu recent. Alegerile prezindențiale din Serbia din 3 februarie 2008 opuneau pe președintele în exercițiu Boris Tadici, cu un program de apropiere de UE și contracandidatul său, Tomislav Nicolici, un naționalist cu un program total opus, antieuropean și de apropiere de Rusia. Sondajele dădeau un mic avantaj lui Tadici, dar orice se putea întâmpla. Cu câteva zile înaintea scrutinului a avut loc un consiliu UE dedicat altor probleme ale uniunii. Dar, de la acest consiliu, președintele român nu se întoarce la București, ci aterizează la Belgrad. Cei doi președinți se întrețin împreună în fața aparatelor de filmat, se îmbrățișează, țin discursuri și interviuri împreună, apărând în ochii electoratului ca un reprezentant al UE care îl susține pe Tadici. România este bine văzută în Serbia datorită afinităților istorice și a relațiilor prietenești, precum și a sprijinului acordat în războaiele iugoslave. Mesagerul și trimisul Europei, așa l-au caracterizat agențiile de presă pe președintele român și demersul său care a contribuit la realegerea ca președinte a lui Boris Tadici în Serbia în 2008.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Cam în același context trebuie privită și declarația lui Viktor Orban destinată exclusiv etnicilor maghiari, dar de data asta nu a fost vorba de mesagerul UE, ci mai degrabă al cuiva de mai departe, de dincolo de Atlantic.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">P.S. </span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">Nu am dat nume nici de persoane, nici de partide implicate pe plan intern, deoarece nu asta este important și că oricând situația ar putea fi din nou valabilă, dar cu alte nume de persoane sau de partide. Nu mă refer la o persoană sau la un partid, ci la o situație dată care ar trebui evitată pe viitor, indiferent cum s-ar numi atunci persoanele sau partidele, iar situația de acum trebuie stopată rapid, prin efortul tuturor persoanelor și partidelor. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;">La fel am procedat și la precedentul articol despre politica internă, <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/07/motto-puterea-corupe-puterea-absoluta.html" name="top">Cum voi vota la referendum</a>, și cu toate astea, deși am specificat clar că aș fi procedat la fel dacă persoanele sau partidele nenomilalizate ar fi fost altele, tot mi-am atras fel de fel de etichetări, inclusiv înjurături. Vreau să spun că a fost pentru prima dată când am fost nevoit să șterg comentarii de pe blog pe motiv de limbaj suburban, nu doar pe cele ce conțin reclame. Pentru a evita această situație neplăcută, îi rog pe cei ce vor comenta să o facă folosind un limbaj civilizat și să vină cu argumente, nu doar cu afirmații și sloganuri copiate de pe la televiziuni. De asemenea, îi rog să-și exprime părerea după ce vor fi parcurs textul, pentru a nu fi nevoit să le dau citate din text peste care ei, în grabă, le-au sărit. Ca și până acum, voi răspunde tuturor celor care vin cu argumente logice, în semn de respect pentru opinia lor, chiar dacă este contrară cu a mea. Vă mulțumesc!<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><br />
<br />
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;">Vezi şi articolele:</span></span><br />
<br />
<a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/noua-era-putin.html" name="top">Noua eră Putin</a><br />
<br />
<a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/05/transnistria-lui-rogozin.html" name="top">Transnistria lui Rogozin</a><br />
<br />
<a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/02/noul-cutremur-geopolitic.html" name="top">Noul cutremur geopolitic</a><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: EN-US;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 115%;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-41636882249746879192012-07-22T20:39:00.005+03:002012-08-29T18:39:42.069+03:00Un crâmpei din epopeea vânătorilor de munte<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Cred că sunt în asentimentul tuturor care cunosc istoria noastră militară când spun că printre cele mai bune trupe de care a beneficiat România în ultimul secol sunt vânătorii de munte. Armă creată în toamna lui 1916, în decursul retragerii în Moldova, doar la câteva luni se acoperea de glorie la Oituz. Apoi, campania din 1919 împotriva Ungariei. Convinși de eficiența vânătorilor de munte, antrenați pentru lupta în mediul montan, în 1940 erau gata patru brigăzi de munte, care vor intra în 1941 în luptă și vor fi transformate în divizii în aprilie 1942. Au luptat din greu între 1941 și 1945, apoi sovieticii cotropitori le-au desființat, de frică, la fel cum au făcut și cu unitațile de blindate. Unitățile de vânători de munte au fost reînființate în anii 60 și au continuat să rămână trupe de elită ale României, lucru dovedit și în teatrele de operațiuni, inclusiv în Afghanistan.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Dar perioada de glorie a vânătorilor de munte români a fost, fără îndoială, al doilea război mondial. Au fost prezenți în majoritatea operațiunilor armatei române, atât în Est, cât și în Vest, au mărșăluit mii de kilometri în condiții inumane, atât în atac cât și în retragere, prin arșiță și ger, prin stepă și munți înzăpeziți, au luptat în în inferioritate numerică, au dus lipsuri de orice, armament greu, muniții, hrană și apă, s-au luptat împotriva tancurilor și aviației și au învins atunci când nimeni nu credea că ar avea vreo șansă de supraviețuire. Tăcuți, modești, au dus greul războiului și și-au făcut datoria față de țară, apoi au intrat în anonimat. Camarazii lor și-au lăsat oasele împrăștiate pe mii de kilometri, de la Cernăuți, Moghilev, Malaia Bielojorka, Crimeea, Caucaz, până în munții Tatra. Au avut și comandanți extraordinari, ca și generalii Avramescu, Mociulschi, Dumitrache sau Bălan. Și au fost printre cele mai bune trupe din al doilea război mondial, lucru care ar trebui să ne umple de mândrie, dacă l-am cunoaște și l-am recunoaște.</span><br />
<div style="text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSd4EvRgzuVWJkxth5p9igPBrkXG01uDNZsfXGzyrLyZrKFOFZsAgvqXpC9l2JixyyORgz9s-t9XzEJsHNcldJMygeeQf4aBVYzUbOUaJKtR7McvLIEYaC6dkBwkXWtirJQGpZwQCqi4c/s1600/harta+3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="209" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSd4EvRgzuVWJkxth5p9igPBrkXG01uDNZsfXGzyrLyZrKFOFZsAgvqXpC9l2JixyyORgz9s-t9XzEJsHNcldJMygeeQf4aBVYzUbOUaJKtR7McvLIEYaC6dkBwkXWtirJQGpZwQCqi4c/s320/harta+3.jpg" width="320" /></a></div><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Intenționez să aduc la cunoștința cititorilor una din bătăliile aproape necunoscute chiar celor care sunt pasionați de istoria celui de-al doilea război mondial. Chiar dacă vânătorii de munte ar fi participat numai la această bătălie, tot ar fi intrat în galeria eroilor neamului, atât de cumplită a fost. Dar ei au luptat mult mai mult, atât înainte, cât și după. Bătălia de care vreau să vă vorbesc are mai multe denumiri, poate de aceea este mai greu de identificat și localizat, a fost numită bătălia capului de pod de la Nipru, bătălia de la nord de Marea de Azov sau din Stepa Nogai. Mulți o împart în două, după localitatățile în jurul căreia s-a desfășurat, ca și bătălia de la Malaia Bielojorka, în partea de nord a dispozitivului deensiv, acolo unde au acționat vânătorii de munte, sau bătălia de Akimovka, în partea de sud, acolo unde a acționat corpul de Cavalerie, dar de fapt este vorba de aceeași bătălie văzută din perspectiva celor două corpuri, de munte și de cavalerie, din cadrul Armatei a 3-a.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Corpul de Munte, compus din Brigăzile 1, 2 și 4 Mixte Munte, sub comanda generalului Gheorghe Avramescu, a luptat pentru eliberarea nordului Bucovinei, a Cernauțiului și Hotinului, apoi a forțat Nistrul la Moghilev, o decizie obligatorie în economia luptelor (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/10/ne-puteam-opri-pe-nistru.html" name="top">Ne puteam opri pe Nistru?</a>), apoi a continuat avansul prin Ucraina în cadrul Armatei a 3-a române, alături de Armata a 11-a germană. Armata a 4-a română, după ce a eliberat sudul Basarabiei, a trecut Nistrul și a avansat pivotând spre sud pentru cucerirea Odessei. Corpul de Munte a trecut Bugul în zilele la 21 august 1941 pe podul de la Voznesensk, ajungând la Nipru, care este trecut pe la Berislav în zilele de 16 și 17 septembrie. Marșul s-a făcut în condiții deosebit de grele, prin praf și arșiță, zi și noapte, în etape epuizante, ducând lupte continue de uzură și respingând contraatacurile sovietice. Armata a 3-a, a parcurs distanța dintre Nistru și Bug prin lupte grele, ca dovadă pierderile suferite în decursul acestui avans, de 19861 (6786 morți, 12492 răniți și 133 dispăruți). Dar și pierderile inamicului au fost mult mai mari, de exemplu, doar în ziua de 19 august 1941, în cursul luptelor de lângă Sablukovka, Kat Sarovka, Anastasievka, Mihailovka, în cursul avansului spre Krivoirog, Corpul de Cavalerie a capturat singur 12783 militari sovietici, 450 vehicule și 70 de tancuri. În prima jumătate a lui septembrie Armata a 3-a a respins încercările sovietice de a forța Niprul și a pătrunde în spatele Armatei 11 germane. La 19 septembrie, Armatei a 3-a i se ordonă să forțeze Niprul, intrând în capul de pod.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivMwvsIhWo1FpnIhAxcBDXGSKaOmkieR5cH5REGnpP2jMUgGz-KPIeEIu_BHv5P4AeRDaLnqNXSM3Fa4QU2zHDfh0dQrvzFUWlMcMc9mgsAli9mGqQtSfyHKBK-BtO2lnu7RIiSimLwrg/s1600/avans.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="185" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivMwvsIhWo1FpnIhAxcBDXGSKaOmkieR5cH5REGnpP2jMUgGz-KPIeEIu_BHv5P4AeRDaLnqNXSM3Fa4QU2zHDfh0dQrvzFUWlMcMc9mgsAli9mGqQtSfyHKBK-BtO2lnu7RIiSimLwrg/s320/avans.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> <span style="color: blue;"> </span><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: small;"><span style="color: blue;">Batalionul 10 V.M. în urmărirea sovieticilor la est de Nistru</span></span></span></span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Planul inițial prevedea Corpul 54 armată german să acționeze spre sud pentru a rupe apărarea istmului Perekop, intrarea în Crimeea, alături de o parte din Armata a 3-a română, Corpul 30 armată german să asigure stânga armatei, Corpul 49 să respingă inamicul la est de calea ferată Zaporoje, Armata a 4-a română să ocupe Odessa, iar restul Armatei a 3-a printre care Corpul de Munte și Corpul de Cavalerie) să execute măsuri de siguranță pe coasta de nord a Mării de Azov.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmUS2UmHmB4ooQI96dZ4IBtg0-0f7LmcZ_qdR0SaWHCq1Zlyuy_N-_q2MRInW_riHlXvKZrvXHLnmxs-ozvGjtb6PrqV2JJC0DYIrfLDo7JBG60UBgvjEuUylwkB-E4SyqcWR0j7ThtEk/s1600/harta+4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmUS2UmHmB4ooQI96dZ4IBtg0-0f7LmcZ_qdR0SaWHCq1Zlyuy_N-_q2MRInW_riHlXvKZrvXHLnmxs-ozvGjtb6PrqV2JJC0DYIrfLDo7JBG60UBgvjEuUylwkB-E4SyqcWR0j7ThtEk/s320/harta+4.jpg" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx039Mf7Hw_yyrOixjEp6rmFclmx6JF8JZ8ggGW2DPif-o1y9ilsNQLGW7sDVaF2cmfJLpz4kI9ghkpmurYug3DsEOIt08iz6a0qSrv6dUuDMg9d8rbtT4_sxtPU8mim7hEe53ISDNZ74/s1600/harta+5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="281" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx039Mf7Hw_yyrOixjEp6rmFclmx6JF8JZ8ggGW2DPif-o1y9ilsNQLGW7sDVaF2cmfJLpz4kI9ghkpmurYug3DsEOIt08iz6a0qSrv6dUuDMg9d8rbtT4_sxtPU8mim7hEe53ISDNZ74/s320/harta+5.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">După ce intrat în capul de pod de pe Nipru, lărgit în prealabil de germani, trupele Armatei a 3-a române au înlocuit trupele germane din Corpul 49 alpin german, intrând între nordul Mării de Azov și cotul Niprului, înlocuirea realizându-se între 23 și 25 septembrie. Armata a 3-a română, având în compunere Corpul de Munte (Brigăzile 1, 2 și 4 Mixte Munte), Brigada 8 Cavalerie română, precum și Divizia 170 infanterie germană, aveau misiunea ca, împreună cu Corpul 30 armată german (Diviziile 72 infanterie, 55 Adolf Hitler și Brigăzile 5 și 6 cavalerie române) să asigure flancul estic al Armatei 11 germane, apărând frontul dintre Nipru și lacul Molocinoie (nord Marea de Azov). Lărgimea zonei de apărare a armatei era de circa 40 km (între Balki și exclusiv Veseloje), iar a zonei de apărare a Corpului 30 armată german de aproximativ 45 km. La nord, Grupul von Roques (trupe germane și ungare) apăra malul de vest al Niprului de la Nikopol spre Zaporoje. În fața Armatei a 3-a acționau mari unități din Armata 18 și 9 sovietică (am explicat în <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/minciuna-22-iunie-1941.html" name="top">Minciuna 22 iunie 1941</a> că este vorba de cele mai puternice armate din înreaga Armată Roșie, staționate în sudul Basarabiei în iunie 1941 cu rol ofensiv), împinse din Basarabia de avansul trupelor româno-germane. Au fost identificate cinic divizii de infanterie (4, 40, 96, 130 și 164), o divizie de cavalerie (30) și o brigadă mecanizată (2), raport de forțe de 1,4 la 1 în favoarea inamicului. Terenul de stepă, descoperit, cu drumuri puține și nepietruite care pe timp ploios deveneau nepracticabile, localități mici, cu expeția satului Malaia Bielojorka, lung de 5 km și lat între 0,5 și 1,5 km. Poziția sovietică era mai avantajoasă, având în spate la vreo 20-30 km linia ferată Melitopol – Zaporoje, esențială aprovizionărilor, iar pentru apărare și mascarea trupelor inamice exista un șanț antitanc adânc de 5 metri și lat de 10 metri, ce se întindea pe înreaga lungime a frontului, de la lacul Molocinoe la Nipru, o lucrare impresionantă. Beneficiind de acest șanț, rușii se puteau adăposti și ascunde, asigurându-și concentrarea de trupe feriți de privirile românilor, dispunând de șanțuri de comunicații din spate. Planul sovietic era să atace în forță pozițiile românești și germane dintre Nipru și Marea de Azov pentru a putea lovi în flanc Armata a 11-a germană ce începuse operațiunile ofensive din istmul Perekop pentru a pătrunde în Crimeea. Ideea era să câștige această bătălie înainte de a-i fi tăiate liniile de reragere spre bazinul Donețului.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În partea de nord, în zona Corpului de Munte, unde acesta încă nu se fixase încă bine în dispozitivul preluat de la Corpul 49 german, Brigada a 2-a Mixtă Munte ocupa sectorul central, localitatea Malaia Belojorka, costituid pilonul și pivotul bătăliei, după cum au apreciat generalii Avramescu și Dumitrache. Schimbarea pozițiilor între vânătorii de munte și germani s-a efectuat în noaptea de 23 spre 24 septembrie 1941, pe un întuneric de smoală, făcând recunoașterea pozițiilor inamice și orientarea în teren imposibilă. Primul atac inamic asupra Batalionului 8 din Brigada a 2-a Munte a avut loc la 6.45 dimineața, aproximativ două companii de infanterie sovietice au fost respinse. A fost doar un prim atac de tatonare, alte atacuri mult mai puternice, precedate de masive bombardamente de artilerie, au avut loc la orele 8.00, 10.00, 16.00, 18.00 și 19.30, atacurile cuprinzând și sectorul Batalionului 15. Toate au fost respinse cu pierderi mari pentru inamic. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Începând cu ziua următoare, atacul devastator rusesc s-a declanșat pe tot frontul, cu efortul principal în sectoarele ocupate de vânătorii de munte, în specila în cel al Brigăzii 2 Munte, pilonul și pivotul bătăliei, după cum intuiau cei doi generali români. Superioritatea aeriană sovietică era copleșitoare, avioanele germane fiind deja angajate în luptele pentru forțarea istmului Perekop, calea de acces în Crimeea. De asemenea, forțele atacatoare dispuneau de o superioritate în artilerie, precum și formațiuni de tancuri, care lipseau unităților române. Până la urmă, chiar dacă nu reușeau să rupă frontul și să cadă din flanc și spate asupra Corpului 30 german, care lupta alături de o parte din Armata 3 română la porțile Crimeei, scopul era să fixeze pe loc cât mai multe forțe, împiedicând deplasarea Corpului 49 alpin german pentru a întări Corpul 54. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Acest lucru a reușit în ziua de 26 septembrie. Cu tot focul de pe pământ și din aer, vânătorii de munte au rezistat eroic pe poziții luptând în inferioritate numerică și tehnică împotriva masivelor valuri de atac sovietic ce se succedau unul după altul. În urma acestor atacuri, Corpul 49 german a fost întors din drum și dirijat în spatele vânătorilor români, gata de intervenție. Încă din 25 septembrie, inamicul reușește să pătrundă în sectorul Brigăzii 4 Munte pe un sector de 2 km în adâncime maximă de 1,5 km, dar frontul este menținut, cu sectorul de apărare pe un singur eșalon. Atacurile asupra Brigăzilor 1 și 2 Munte au fost respinse, deși vorbim aici de tancuri și alte blindate, și obligate să se întoarcă spre est cu rândurile rărite considerabil. Doar asupra Brigăzii 2 Munte s-au dezlănțuit patru astfel de atacuri puternice în cursul nopții de 26 spre 27 și în ziua următoare.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEju4aToWGl7XzwOAg6qFlBuKIKtYtbQ_TogIv7NVvZUmJTT_tqJVUX_WVt5tPPp1zZTiUIhPWZmKJDBdK7W2_GrlttADfcK9qyaW9JeODCOxQqd9JJMtJPZgT-eHbubXOIy8cUZqMsswSE/s1600/batalionul+7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="158" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEju4aToWGl7XzwOAg6qFlBuKIKtYtbQ_TogIv7NVvZUmJTT_tqJVUX_WVt5tPPp1zZTiUIhPWZmKJDBdK7W2_GrlttADfcK9qyaW9JeODCOxQqd9JJMtJPZgT-eHbubXOIy8cUZqMsswSE/s320/batalionul+7.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">Militari din Batalionul 7 V.M., Brig. 2 Munte</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Atacurile au fost repetate de inamic și în noaptea următoare, mai ales spre Brigada 2 Munte, direcția principală de atac a Armatei a 18-a sovietică și a Diviziilor 74, 30 și 199 infanterie, sprijinite permanent de o brigadă de tancuri. Grindina de foc de artilerie și aviație, atacurile aviației ce secera la sol trupele noastre, urmate de valuri după valuri de infanterie însoțite de tancuri și alte blindate, toate asupra apărării dârze a vânătorilor de munte ce luptau și rezistau în pozițiile frământate de explozii. Nu numai că rezistau, dar și contraatacau curajos, luptând chiar corp la corp, la baionetă sau cu armele transformate în ghioage. Inamicul reușește să pătrundă între Brigăzile 2 și 4 Munte, care se repliază pe marginile de est ale satului Malaia Bielosjorka, și în continuare spre nord și sud de localitate. Tancurile sovietice pătrund până în zona trenurilor de luptă ale Brigăzii 2 Munte, călcând totul sub șenile și distrugând 60% din tunurile antitanc. Sunt înarmați furierii, bucătarii, cei din statul major, un atac disperat care restabilește situația. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Este dat în spate și flancul Brigăzii 6 Cavalerie române, chiar la punctul de comandă al acesteia este ucis comandantul, colonelul Ioan Dănescu, de explozia unui obuz, iar șeful său de stat major, locotenent-colonelul Romeo Zaharia, și-a pierdut o mână. Cu ajutorul diviziilor germane vecine sectorul este refăcut și menținut, inamicul este respins. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În 29 septembrie, după un bombardament infernal, inclusiv cu aviația sovietică de vânătoare în picaj ce mitralia pozițiile Brigăzii 2 Munte, unul dintre atacuri însoțit de tancuri au reușit să pătrundă în tranșeele Batalionului 15 din centrul dispozitivului de apărare. Apărătorii au fost pur și simplu copleșiți de valurile furibunde în atac, dar cu sprijinul celorlalte batalioane, inamicul a fost respins printr-un contraatac puternic. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> Lupte grele s-au dat în sectorul Brigăzii 4 Munte care și ea, cu flancurile repliate, aproape încercuită, ducea lupte grele corp la corp pentru menținerea pozițiilor în apropierea punctului de comandă de la Bolșe Bielosjorka. Replierea dispozitivului a descoperit flancul stâng al Brigăzii 2 Munte. În seara zilei de 1 octombrie Batalionul 10 a fost învăluit și comandantul acestuia, locotent-colonelul Emanuil Brădățeanu a fost ucis pe când conducea un contraatac pentru restabilirea situației. Grupul 7 Vânători de Munte este adus din rezervă pentru restabilirea situației. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Armata 3 română ia decizia de a interveni cu rezervele, inclusiv cu trupele germane care i-au fost subordonate. Un detașament german aflat la Bol Bielosjorka, două batalioane din Divizia 170 germană și un regiment de cavalerie din Brigada 8 Cavalerie română, dar acestea erau prea îndepărtate și au putut interveni abia în ziua următoare. Corpul 49 alpin german a fost subordonat Armatei a 3-a române, el fiind dirijat spre flancul stâng al Brigăzii 1 Munte, între aceasta și Brigada 2 Munte. În noaptea de 1 spre 2 octombrie, în dispozitivul Brigăzii 2 Munte sunt introduse încă opt divizioane de artilerie grea germană, pe lângă cele șapte divizioane de artilerie română de munte care trăgeau continuu asupra pozițiilor sovietice. Acest ajutor al trupelor și artileriei germane chiar pe sectorul principal de atac avea scopul de a restabili situația greu încercată.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGGwK14MfXgFd2MbPChj43KPjouq5WXtrg_dosYqCF3Pn28yMvfLlRWXJML5D7IW_fAL5M2YfnE3F-c3VOO48vYmMfDUSp5SfWN3RfNnZRrj-E0wrCUdBualJILh4WpnC6PObsbQZONWc/s1600/mitraliere+aa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="197" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGGwK14MfXgFd2MbPChj43KPjouq5WXtrg_dosYqCF3Pn28yMvfLlRWXJML5D7IW_fAL5M2YfnE3F-c3VOO48vYmMfDUSp5SfWN3RfNnZRrj-E0wrCUdBualJILh4WpnC6PObsbQZONWc/s320/mitraliere+aa.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">Mitralierele a.a. principala apărare împotriva aviaţiei inamice</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Corpul 49 Alpin german a restabilit în prealabil situația perliclitată a flacurilor Brigăzii 1 Munte, dar în dimineața de 2 octombrie atacurile artileriei și aviației inamice s-au reluat asupra joncțiunii dintre Brigăzile 1 și 2 Munte, precum și a flancului stâng al Brigăzii 2 Munte. Intervenția promptă a artileriei grele germane, conduse de colonelul Wintergerst, a reechilibrat situația, dar flancul stâng al Brigăzii 10 Munte au fost supuse unor repetate atacuri în valuri de tancuri și infanterie, respinse de artileria anticar trimisă special în sectorul amenințat. În noaptea următoare, furia atacurilor sovietice a fost domolită de artileria care a acoperit perfect flancurile Brigăzii 2 Munte. În dimineața de 3 octombrie, avioanele sovietice pornite din nou la atac au avut surpriza să întâlnească pe cer aviația germană de vânătoare, trimisă special pentru asta. Trei avioane sovietice au căzut chiar în vecinătatea punctului de comandă al Brigăzii conduse de generalul Ion Dumitrache, la Peskosceno. Cu toate astea, atacurile sunt deosebit de puternice, luptele încinse în jurul și interiorul localității Malaia Bielosjorka sunt de un dramatism nemaiîntâlnit. Dar vânătorii de munte au făcut din nou zid și au rezistat, contraatacând cu furie de fiecare dată. Întregul câmp de luptă era acoperit de cadavre și răniți, atât sovietici, cât și români. Nemaiavând timp de a-și săpa adăposturi și măști individuale, vânătorii de munte au folosit cadavre drept parapete și scuturi împoriva gloanțelor și schijelor inamice. Sovieticii erau în criză de timp și în faza totul sau nimic. Atacuri după atacuri s-au succedat împotriva satului Malaia Bielosjorka, dar fără succes, toate s-au sfărâmat în fața piepturilor de oțel ale vânătorilor de munte, elita armatei române, bravi între bravi. Satul nu a putut fi cucerit. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Cu toate astea, au fost și momente delicate. La joncțiunea dintre dintre Batalionul 9 și 16 Vânători de Munte inamicul a pătruns până la poziția de tragere a Divizionului 2 Obuziere Munte, dar care prin foc, grenade și contraatac l-a pus pe fugă înapoi, panicând și alte rnduri de atacatori. Punctul de comandă al Brigăzii a fost și el amenințat de o pătrundere sovietică, tot la 3 octombrie, dar a fost țintuită pe loc de cei din pază și apoi distrusă de vânătorii de care germani și tunurile Bateriei 38 Anticar. Au mai fost respinse de vânătorii români și atacurile asupra Brigăzii 1 Vânători de Munte, precum și cele asupra inexpungabilelor puncte de rezistență, Malaia Bielosjorka și Ubianovka. Seara, trei batalioane sovietice atacă din nou flancul stâng al Brigăzii 2 Munte, dar sunt decimate de artilerie și contraatacate de Grupul 7 Munte din rezervă. Noaptea următoare, aviația sovietică aruncă din nou un potop de bombe distrugând ce mai rămăsese din localitatea Malaia Bielosjorka, adăugând noi pierderi bravilor vânători de munte.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În aceste lupte cumplite, Batalioanele 7, 8, 15 și 16 Vânători de Munte au avut pierderi ce s-au ridicat la 50-60% din efective, morți, răniți și dispăruți. Dar jertfa lor nu a fost în zadar, lupta lor în apărare, rezistența lor neclintită a fost de un real folos în economia luptelor următoare. În primul rând, nu a fost perilclitată acțiunea ofensivă din istmul Perekop pentru cucerirea Crimeei, acțiune la care au participat și trupe române.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimlRTeHOjRufQ9g4EVdhhMEnbyz9-bCL9qWuVKvZNStweXui1ovCqkphw5u3RDrfRzUYtzjTvSZtRagZZTSZc4n7WDdq2_OjMAn4T9dhPKM14WpdcoyyQ7wicP7Nk8Gm9wKiPdRoA1SDk/s1600/col+Grigore+Balan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimlRTeHOjRufQ9g4EVdhhMEnbyz9-bCL9qWuVKvZNStweXui1ovCqkphw5u3RDrfRzUYtzjTvSZtRagZZTSZc4n7WDdq2_OjMAn4T9dhPKM14WpdcoyyQ7wicP7Nk8Gm9wKiPdRoA1SDk/s320/col+Grigore+Balan.jpg" width="246" /></a></div><div style="color: blue; text-align: center;">Colonel Grigore Bălan (1896 - 1944) </div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">eroul rezistenţei Brig 2 Munte la Malaia Bielosjorka</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Mai mult, apărarea eroică a românilor a creat posibilitatea unei manevre de încercuire, posibilitate care comandamentului german nu i-a scăpat. Grupul de Armate Sud a dirijat Grupul 1 Blindat German, condus de generalul von Kleist, spre sud, cuprinzând printr-o manevră de încercuire de la nord la sud Armatele a 18-a și a 9-a sovietice care atacau în valuri pozițiile apărate de români dintre Nipru și Marea de Azov. Concomitent, de la 4 octombrie 1941, Armata a 3-a română, Corpul 30 și 49 german trec la ofensivă spre est, peste cadavrele atacatorilor din ajun. Grupul Blindat von Kleist atacă fulgerător pe direcția Dniepropetrovsk – Berdiansk căzând în spatele armatelor rusești, pe când Armata a 3-a română avansează spre est pe direcția Novo Ivanovka – gara Krijovka alături de Corpul 30 german, iart Corpul 49 german pe direcția Balki – Pologi – Seminianovka. Trupele române și germane au recut la urmărirea inamicului în retragere, străpungându-i ariergărzile și angajând forțele principale, prin asta ușurând sarcina Corpului Blindat von Kleist.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">La 8 octombrie s-a realizat încercuirea rămășițelor Armatelor a 9-a și a 18-a sovietice, cele mai puternice armate sovietice din 1940, care atunci erau concentrate în Basarabia cu scopul de a pătrunde prin poarta Focșanilor pentru a ocupa zonele petroliere ale Ploieștilor, așa cum spuneam în <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/minciuna-22-iunie-1941.html" name="top">Minciuna 22 iunie 1941</a>. O revanșă românească, cu ajutorul german, dar care fără rezistența tenace până la sacrificiu a românilor poate nu s-ar fi realizat. A fost o victorie de proporții, în încercuire au fost luați peste 200000 de prizonieri din 14 mari unități sovietice (Diviziile 4, 30, 51, 74, 96, 130, 136, 164, 176, 150, 216 și 218 Infanterie, resturi dintr-o brigadă de cavalerie, o brigadă de tancuri și trei regimente de artilerie grea independente). </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Mai departe, Grupul Blindat von Kleist a continuat operațiunie spre est pentru interceptarea magistralelor de cale ferată Rostov – Moscova, iar Armata a 3-a a primit misiunea de a apăra litoralul Mării de Azov. Ulterior, o parte din trupe vor reveni în țară pentru refacere, altele vor continua operațiunile alături de trupele germane. Brigada 1 Mixtă Munte alături de Brigada 9 Cavalerie a intrat în luptele din Crimeea. Armata a 3-a a continuat lupta ajungând în toamna lui 1942 la Cotul Donului. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Nu am evidențiat aici luptele grele purtate de Corpul de Cavalerie român din Armata a 3-a română, sunt și acestea episoade de eroism și dăruire greu de crezut, de luptă și sacrificiu suprem pentru neam și țară. Pentru cavaleriștii care au luptat cu eroism atât călare în atac, cât și pe jos, mă înclin cu respect, sper că cu altă ocazie voi reuși să evoc sacrificiile lor în această bătălie, deoarece dacă pentru vânătorii de munte a fost Malaia Bielosjorka, în acealași timp pentru cavaleriști românii a fost Akimovka, lupte cumplite în care cei mai buni au plătit cu prețul suprem pentru neam și țară.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPNZmkAIiQH9bSXQHS8wDZaUX-RBE-MqgZx7r_J-t4Oia4mSPXDtvLhBBKHRNLQZVCQ_auzKPae4477xmFeWM9y4kZdn_NtCh4iI-sd88OW1b5RKc7r3FR-BfGrKekD9ZiV0ouw43asRw/s1600/cazuti+la+Malaia+7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPNZmkAIiQH9bSXQHS8wDZaUX-RBE-MqgZx7r_J-t4Oia4mSPXDtvLhBBKHRNLQZVCQ_auzKPae4477xmFeWM9y4kZdn_NtCh4iI-sd88OW1b5RKc7r3FR-BfGrKekD9ZiV0ouw43asRw/s320/cazuti+la+Malaia+7.jpg" width="320" /></a></div><div style="color: blue; text-align: center;">Detaliu din tabloul ofiţerilor Batalionului 7 V.M.</div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">Cei şapte din partea inferioară au căzut eroic la Malaia Bielosjorka</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Brigada 2 Munte, după luptele continue timp de cinci luni, din Bucovina până la Marea de Azov, rămăsese dor cu jumătate din efective, restul fiind morți, răniți și dispăruți. Generalul Ion Dumitrache, comandantul brigăzii, a cerut revenirea în țară pentru refacere. Pentru vitejia arătată până atunci, Brigăzile 7, 9, 10, 15, 16 și Batalionul 1 Pionieri Munte au fost decorate cu Ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a, iar Divizionul 5 Tunuri Munte cu Steaua României clasa a II-a. 30 de ofițeri și generali care s-au distins în lupte și conducerea unităților și subunităților au fost decorați cu Ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a. Mulți alți militari din această brigadă au fost decorați cu Virtutea Militară, Serviciul Credincios și Bărbăție și Credință.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvt5WqAV_hvSk3fW2m4rwayEZBuLHcVt2DjT0IkAzuWXhAOklmdxVz5l9sAYLNN8_kuqFT_jCox5W0NAcXDiywQnQduVOEJNsOjdKjvNkuzZYLzoQLmm2kHxNV8GHCyoWppKmlI0GjWaM/s1600/OZA+Avramescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvt5WqAV_hvSk3fW2m4rwayEZBuLHcVt2DjT0IkAzuWXhAOklmdxVz5l9sAYLNN8_kuqFT_jCox5W0NAcXDiywQnQduVOEJNsOjdKjvNkuzZYLzoQLmm2kHxNV8GHCyoWppKmlI0GjWaM/s320/OZA+Avramescu.jpg" width="205" /></a></div><div style="color: blue; text-align: center;">Ordinul de zi al generalului Gheorghe Avramescu</div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">după bătălia de la Malaia Bielosjorka</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">O mențiune deosebită merită colonelul Grigore Bălan, eroul rezistenței vănătorilor de munte la Malaia Bieosjorka, cel care a realizat și condus dispozitivul de apărare. Un soldat român până în măduva oaselor, un erou care, avansat ulterior general, va plăti cu viața dăruirea sa pentru România. Cine mai știe astăzi de colonelul Grigore Bălan, comandantul Grupului 5 Vânători de Munte din Divizia 2 Munte, din 1943 comandant adjunct al acesteia, iar din 1944 comandant secund al Diviziei 1 Munte, ucis într-un bombardament în cursul bătăliei de la Sfântu Gheorghe, devenit general de brigadă post-mortem, primul general român mort pentru eliberarea Transilvaniei în al doilea război mondial?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">După atâtea lupte și pierderi, brigada a fost completată și a revenit în țară pentru instrucție. Dar era menirea ei să continue tradiția de luptă și eroism a vânătorilor de munte, la fel ca și celelalte trei brigăzi, devenite divizii la 15 aprilie 1942. Atunci, Divizia 2 Munte va avea un destin deosebit, de luptă, jertfă și glorie, în Caucaz, ajungând până la 40 de km de Groznâi, actuala capitală a Ceceniei, și reușind ceea ce comandantul ei, generalul Ion Dumitrache, spunea cu mândrie: </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Divizia 2 Munte nu s-a retras niciodată din proprie inițativă, ci doar la ordin”.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheiFEhrIMPtrb636PCyvl4-yXw7H4G9_E_A8RodB7IqoEDv-roSxIE-2LQOB0-smr6sLV-v9AjnGSlalWiaSqKQvUmhACnU1oa0hXzL0M7P8N_-eCvZWsmo5gY0B_DeyoZ4ogdP19mLzg/s1600/straja+la+Marea+Neagra.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheiFEhrIMPtrb636PCyvl4-yXw7H4G9_E_A8RodB7IqoEDv-roSxIE-2LQOB0-smr6sLV-v9AjnGSlalWiaSqKQvUmhACnU1oa0hXzL0M7P8N_-eCvZWsmo5gY0B_DeyoZ4ogdP19mLzg/s320/straja+la+Marea+Neagra.JPG" width="229" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">De strajă la Marea de Azov</span></div><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">O generație de aur, o generație de eroi, la fel ca și părinții lor de la 1916 – 1919, ne-au câștigat dreptul și mândria de a fi români. Iar noi, ce facem cu acest drept, despre mândrie ce să mai vorbim? Printre ritmuri de manele, prin fumul grătarelor, strigăm din când în când sus sau jos cutare și atât. Bunicii și străbunicii noștri se răsucesc în mormânt și dacă ar avea posibilitatea, ne-ar pălmui cu nesaț. Nicio problemă, istoria ne va pălmui mult mai greu, tocmai pentru că ne uităm înaintașii și jertfa lor, punând în schimb alte modele sevite la greu de televiziuni.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi59nEEWB51-lLwXnHEHTJehBeDMDOibcx1epoUScI9OUTwmJ4I0R4MZ7ANPNQPte8bZbgqCcyCcTBBU9WpGtVucOnqwA6ah1yKKjXjfITE3lHN_vyaGXc7xb0Bz_4BFpEMTBB_qnCNmlQ/s1600/vanatori+de+munte.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="237" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi59nEEWB51-lLwXnHEHTJehBeDMDOibcx1epoUScI9OUTwmJ4I0R4MZ7ANPNQPte8bZbgqCcyCcTBBU9WpGtVucOnqwA6ah1yKKjXjfITE3lHN_vyaGXc7xb0Bz_4BFpEMTBB_qnCNmlQ/s320/vanatori+de+munte.JPG" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><span style="color: blue; font-size: small;">Vânători de munte pe front </span></span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Scopul acestui articol nu era numai rememorarea unei bătălii uitate a românilor, o bătălie în care soldații români s-au arătat mai presus de orice. Printre altele, am dorit să introduc cititorii acestui blog în atmosfera evenimentelor, acolo unde au luptat și murit soldații români. Deoarece, cu ajutorul unui om entuziast și <a href="http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=3038967428714867419" name="_GoBack"></a>deosebit, căruia îi mulţumesc, am reușit realizarea primului episod dintr-un documentar mai special, dedicat veteranilor din al doilea război mondial. Iar cel despre care va fi vorba în acest documentar a făcut parte dintre trupele de completare după bătălia de la Malaja Bielosjorka, trupe de completare ale Brigăzii 2 Munte, a fost comandant de pluton și a avut privilegiul să-i conducă în luptele din Caucaz pe veteranii de la Malaia Bielosjorka.</span><br />
Aici adaug documentarul promis:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/oMVBMHvlirs?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div align="center"></div><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Bibliografie:</span></b> <span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">www.worldwar2.ro</span> <span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span>
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Col (r) Gheorghe Suman, Gen brig (r) Mihail Perju, Gen brig Ion Bucaciuc - Istoria Brigăzii 2 Vânători de Munte "Sarmizegetusa"</span>
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război - Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei. De la Nistru al Marea de Azov</span>
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război - Veteranii pe drumul onoarei şi jertfei. 1941 - 1945</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com20tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-41498822447447729392012-07-09T21:43:00.012+03:002012-07-24T13:58:29.540+03:00Cum voi vota la referendum<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/primele-lupte-cu-bolsevicii.html" name="top"></a></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
</span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;"><b>MOTTO:</b> </span><br />
<span style="font-size: large;">"Puterea corupe, puterea absolută corupe în mod absolut." </span></div><div style="text-align: right;"><span style="font-size: large;">Lord Acton</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Nu sunt și nu mă consider o persoană publică, nu mă consider nici măcar un lider de opinie, așa cum consideră unii. Am scris două cărți, în curând îmi apare a treia, am scris câteva zeci de articole pe blog, unele mi-au fost preluate inclusiv traduse pe plan internațional, dar eu doar consider că am avut norocul sau șansa să aflu mai multe lucruri pe care să le împărtășesc și altora. Nu sunt singurul, sunt atâția care fac același lucru și le mulțumesc pentru ceea ce fac. Nu mi-am exprimat opțiunile politice interne, pentru mine este mai important ca ele să fie exprimate prin vot de fiecare cetățean responsabil, indiferent de opinia sa, așa cum am scris în articolul <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/greaua-mostenire.html" name="top">Greaua moştenire</a>.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Spre deosebire de alte state est-europene, noi am câștigat acest drept de vot cu sânge, cu peste o mie de morți. Este un drept sfânt, care pentru cei responsabili ar trebui să fie o datorie. Personal vorbind, am câștigat acest drept cu arma în mână, și-l voi pierde tot aşa, în sensul că mă voi bate pentru acest drept până la ultima suflare. Vorba lui Moş Ion Codreanu, „Cu arma, cu vorba, cu condeiul, cu sapa, noi trebuie să ne apărăm Ţara!”. De aceea am votat și voi vota, și voi vota inclusiv la acest referendum.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b>Despre democrație și clasa politică</b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Observ o tendință periculoasă, antidemocratică, cum că democrația este o orânduire proastă, care trebuie înlocuită cât mai repede. Cei ce susțin această tendință, după părerea mea, nu pot fi decât cei care se înscriu în trei categorii. Prima sunt cei care sunt suficient de naivi sau ignoranți, mare parte cei care nu au trăit niciodată sub o dictatură sau erau prea tineri să-și amintească. În această categorie intră și cei care au uitat, într-un fel este normal, din trecut îți rămân doar amintirile frumoase, plus faptul că eram mai tineri și am uitat experienţele neplăcute. Mai sunt cei care au ocupat posturi călduțe în fosta dictatură comunistă de dinainte de 1989, sau rudele lor apropiate, ei având beneficiile regimului și prea puțin constrângerile lui. Altă categorie, printre cei mai exaltați, sunt cei care speră să prindă un post important în viitorul regim, uitând că orice regim nedemocratic sfârșește prin a-și consuma proprii corifei.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Este o situație ciudată aici. Desigur, democrația are lipsurile ei, nu este idealul societății, cum ni se spunea despre regimul comunist. Dar, orice ar zice dușmanii democrației, afirmația lui Churchill este încă valabil: Democrația este cea mai proastă organizare posibilă, cu excepția tuturor celorlalte de până acum. Mulți sociologi, politologi, tot ce vreți dumneavoastră, au încercat să găsească alte orânduiri superioare democrației. Cel mai cunoscut rămâne Marx, urmat de Lenin și dezastrul mondial ce a urmat experimentului lor criminal. Ne putem permite noi un alt astfel de experiment? Răspunsul este cred edificator, până la apariția unei noi orânduiri superioare viabile, suntem datori să apărăm democrația.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Sunt oameni nemulțumiți de întreaga clasă politică românească, îi înțeleg și sunt de acord cu ei. Este adevărat, întreaga clasă politică este jalnică, dar nu trebuie să uităm că este rezultatul votului nostru, sau al nevotului nostru, pe ideea că mare parte dintre oamenii cu discernământ nu prea mai votează, lăsându-i pe cei cumpărați cu un litru de ulei să o facă. Acești oameni sunt idealiștii care vor schimbarea întregii clase politice, dar nu au cum. Și mie mi-ar plăcea să scot din buzunar o baghetă magică și să schimb întreaga clasă politică, lăsând loc uneia noi, dar asta nu se poate decât doar în basme. Dar ar trebui să încetăm să mai credem în basme și să revenim în lumea reală, pentru început punându-ne unele întrebări. De exemplu, nu noi suntem cei care menținem această clasă politică prin votul nostru, sau prin lipsa noastră de la vot? Am expus acest lucru în același articol, <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/06/greaua-mostenire.html" name="top">Greaua moştenire</a>, nu întâmplător intitulat așa. Avem doar două posibilități, consolidăm democrația prin vot și tot prin vot eliminându-i rând pe rând pe cei compromiși, sau cealaltă alternativă, modelul rusesc putinist, botezat de Vladimir Putin ca și democrație suverană. Trebuie menționat faptul că orice atribut alăturat termenului de democrație înseamnă că aceasta nu mai este democrație. Ceaușescu vorbea de democrație directă, Iliescu de democrație originală, ce mai vreți?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Revenind, și presupunând prin absurd că am avea acea baghetă magică și am face să dispară întreaga clasă politică, rămâne întrebarea pe cine punem în loc? Cine va lua locul acelor politicieni din toate partidele, cei de care ne-am săturat cu toții? Îl punem în Parlament pe primul om de pe stradă? Îl punem pe nea Vasile de la sculărie? Atunci pe cine? Realitatea, care nici nu le trece prin cap celor care doar cer schimbarea clasei politice fără să vină cu vreo idee viabilă referitor la ce punem în loc, este mult mai complexă. Nu poți lua pe oricine să-l faci politician, fiindcă ai avea mari surprize. Chiar și la ora actuală Parlamentul geme de incompetenți, o schimbare fără cap ar aduce și mai mulți incompetenți. Adevărul este că un politician bun apare după câțiva ani în care capătă experiență, dar veți întreba de ce nu avem acum politicieni tineri viabili. Răspunsul este același, tinerii politicieni se pliază pe ceea ce cere publicul, electoratul. Iar electoratul, prin lipsa de la vot, sau prin votul celor plătiți sau iresponsabili, asta cere. Fiecare țară își are politicienii pe care îi merită, o vorbă foarte adevărată. La fel și noi, îi avem pe cei pe care îi merităm și nu facem nimic ca să-i schimbăm. Dar pe lângă deserviciul care ni-l facem în prezent, ne mai amanetăm și viitorul, dând semnalul clar viitorilor politicieni care este rețeta de succes. Acești viitori politicieni văd modelul de succes promovat de noi prin nepăsare și absenteism, deci așa vor fi și ei, ca și cei de acum, așa că ne-am amanetat și viitorul copiilor noștri. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">În acest caz, cu cine îi înlocuim, în cazul care am reuși să-i înlocuim pe toți politicienii? Nu vor veni tot aceiași, același tip de politician, ca peste câțiva ani să exclamăm la fel? Să cerem din nou bagheta magică, și tot așa la infinit? Dar această baghetă nu există, există doar forța noastră, a electoratului educat și responsabil, capabil să detecteze demagogia și impostura, dar și mai important, să o sancționeze prin vot! </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">În acești douăzeci și doi ani, acest electorat nu a arătat mare lucru, deoarece a fost mai mult absent, și chiar și-a făcut un titlu de glorie din absenteism, cea mai iresponsabilă atitudine. Dar totuși, a realizat unele lucruri, de exemplu a scos din parlament partidul unui demagog fost poet de curte slugarnic al clanului Ceaușescu, care a încercat să-și facă o carieră profitând de naționalismul pur românesc. Și nu este puțin lucru. Dacă acest electorat era combativ și se prezenta la vot, eliminând din politică impostorii, hoții, ticăloșii unul câte unul, cum ar fi arătat România astăzi? </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Spuneți că nu se poate, dar vă asigur că se poate, și nu este nevoie de mai mult de trei cicluri electorale, pe votul uninominal. Partidele au urechea fină și mirosul dezvoltat, au armate de sociologi și psihologi care le interpretează fiecare semn ce vine din marea masă electorală, și în mod sigur ar fi perceput mesajul și ar fi promovat politicieni mai curați. La ora actuală am fi fost mult mai departe, dar tot noi, prin neprezentare, am transmis următorul mesaj, nu contează pe cine bagi în față, bizonul tot îl votează. Iar partidele și-au frecat mâinile zâmbind în barbă de prostia și nepăsarea noastră și ne-au dat ceea ce noi am refuzat să refuzăm. Și asta avem, ceea ce merităm. Spuneți că exagerez, dar priviți ce enormități au ieșit la alegerile locale, candidați aflați în pușcărie care au ajuns primari, și mai ziceți că vrem să scăpăm de hoți? Somnul națiunii naște monștri și uitați ce a născut! Nu dați vina pe altcineva, pe mama Omida sau pe extratereștri, noi suntem principalii vinovați, ăsta e mesajul transmis clasei politice, dați-ne pe oricine, oricât de corupt sau incompetent, că noi îl vom valida cu votul nostru. Dacă ne-am fi prezentat în masă la alegeri și am fi votat inteligent eliminându-i pe cei corupți de pe toate listele, din toate partidele, România ar fi arătat altfel încă de astăzi. Nu ar fi fost raiul pe pământ, dar ar fi fost mai aproape și, mai important, pe drumul cel bun. Încetați să vă plângeți, suntem de vină! Încetați să vă plângeți, acționați!</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b>Democrație și control</b></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
<span style="font-size: large;">Vorbeam despre democrație, parafrazându-l pe Churchill, că este cea mai proastă organizare de pe pământ, cu excepția tuturor celorlalte de până acum. Dar de ce este cea mai bună formă de organizare de până acum? Pe lângă setul de legi, reguli și principii care au apărut în timp să o consolideze (de remarcat că noi nu avem nevoie de tot același timp, deoarece putem beneficia de experiența altora, în sensul că putem învăța din greșelile altora), democrația are și altceva care o protejează. Este ceva ce se numește control, controlul asupra puterii. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Să facem următorul exercițiu. Punem un hoț într-o cameră cu o grămadă de aur. Acesta îl va fura în mod sigur. Dar puneți doi hoți în aceeași cameră. Va exista posibilitatea de 80% să îl împartă, dar rămâne posibilitatea de 20% să nu se înțeleagă și dimineața aurul să rămână acolo. Dar dacă pui trei? Șansa să nu se înțeleagă scade exponențial. Puneți patru, va scădea și mai mult. Dar puneți pe cineva să-i supravegheze, cineva care nu poate să fure, undeva într-o cușcă de sticlă în încăpere, unul care poate doar să observe și să strige. Mai mult, puneți un polițist afară, la ușă, care periodic bagă capul înăuntru. Așa este că ai șanse mult mai mari ca dimineața aurul să fie tot acolo? Desigur, este doar un exercițiu de imaginație, dar este un exemplu la scară mult mai redusă despre cum funcționează democrația.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Democrația nu dă prea multă putere unuia singur, deoarece puterea corupe, iar cea absolută corupe în mod absolut, după cum spunea lordul Acton. Să dai toată puterea unui singur om, sau unei singure instituții, este ca și cum ai pune un singur hoț în camera comorilor. Poate la început nu este hoț, dar singur acolo, tentația crește cu fiecare clipă, cu fiecare minut. Pui doi, sau două instituții, se pot înțelege, dar pune patru, apoi pe cel care n-are cum să fure, decât să strige de fiecare dată când cineva întinde mâna sau încearcă să se înțeleagă. Cred că ați înțeles deja, cei patru hoți sunt puterile din stat plus președinția, iar cel care nu poate fura, ci doar să strige, este presa liberă. Iar polițistul care se uită periodic este electoratul, poporul, care poate sălta și scoate de pe scena istoriei pe oricare dintre cei patru. Desigur, am forțat puțin la nivel imagistic, în loc de hoți puneți cetățeni, dar tentația este mare și pentru aceștia. Mergând mai departe, ce se întâmplă dacă cel ce nu poate fura decât striga, respectiv presa, tace, deoarece i se promit și lui niște fărâmituri strecurate în buzunar, și tace deși vede că doi se înțeleg și duc tratative cu al treilea pentru a-l neutraliza pe al patrulea? Dacă polițistul adoarme afară în fotoliu și nu mai bagă capul înăuntru din când în când să vadă ce se întâmplă? Dar dacă aceste două lucruri se petrec concomitent?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Ori, tocmai acest lucru se petrece astăzi în România, și ar trebui să ne trezim.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b>Revoluția noastră</b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">O scurtă incursiune în istoria noastră recentă. Să știți că noi nu suntem excepții, nu am inventat noi gaura la macaroană, iar ceea ce ni s-a întâmplat are corespondent în istorie. Problema mea cea mare este de ce istoricii noștri nu vorbesc serios despre asta.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Mă refer aici la revoluții. Să fim foarte bine înțeleși, nu cine începe o revoluție o și termină. De cele mai multe ori, puterea efectivă este cucerită după momentul inițial, cel mai greu, de un grup mai puțin numeros, dar mai bine organizat și capabil să-și asume riscuri mari, de genul totul sau nimic. Așa s-a întâmplat cu revoluția franceză din 1789, care a continuat cu dictatura girondinilor, iacobinilor și apoi a lui Napoleon Bonaparte, deși poporul care a cucerit Bastilia la 14 iulie 1789 nu a cerut asta. La fel, revoluția rusească din martie 1917 a fost confiscată de grupul maximaliștilor lui Lenin, numiți apoi bolșevici, în puciul din 7 noiembrie (25 octombrie pe stil vechi) 1917. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">La fel și în cazul României, puterea smulsă regimului comunist de protestatarii români, cu prețul a peste o mie de morți, a fost confiscată de un grup de foști comuniști, mai bine organizați, și de aici ni s-a luat țara. Am cucerit-o și am cedat-o cu mâna noastră. A fost o revoluție, confiscată printr-o lovitură, dar nu o lovitură de stat, aici e marea dezbatere în care se implică toată lumea, inclusiv cei care nu știu diferența dintre o revoluție și o lovitură de stat. Un lucru este clar, agenții sovietici puteau să se dea de ceasul morții, dacă poporul nu ieșea în stradă, era degeaba. Momentul decembrie 1989 a fost realizat de poporul român, dar acesta va fi subiectul unui alt articol dedicat acestui eveniment.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Noi, românii, am avut puterea, dar am pierdut-o în mâna unui grup de foști comuniști, de atunci nu prea ne-am exprimat voința, decâ prea puțin și prea rar. Am făcut-o, totuși, în masă, la un alt referendum, cel în care am cerut parlament unicameral și maxim 300 de parlamentari. În mod normal, orice partid, orice politician, ar fi trebuit să ia în considerare cu respect voința poporului. Dar, văzând că merge și așa, că oamenii responsabili nu votează, partidele, pe șleau, s-au șters la dos cu votul nostru. Credeți că și-ar fi putut permite dacă noi, timp de 22 de ani, i-am fi sancționat dur pe toți corupții și incompetenții? Astfel, acum, bazându-se tot pe somnul nostru, al națiunii, s-au făcut că uită voința națiunii, voința poporului, care de la latini spune că Vox populi vox Dei, adică voința poporului este voința lui Dumnezeu. I-am lăsat, prin lipsa noastră de interes, prin absenteism, prin aceasta încurajând votul bizonului ce își vinde votul pe zece lei sau un rând de băutură, pe un litru de ulei sau un kilogram de făină, i-am lăsat să facă ce vor cu țara noastră, care nu este a noastră, ci a urmașilor noștri, și a urmașilor urmașilor noștri, vorbele lui Ștefan cel Mare în piesa lui Barbu Delavrancea. Iar de urmașii noștri ne batem noi joc lipsind de la alegeri găsind fel de fel de scuze, care mai de care mai penibile.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><b>Votul meu</b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Sunt un partizan al democrației, dar sunt conștinent că și aceasta este perfectibilă. Adică poate fi îmbunătățită, dar nu modificată în esența ei, cel puțin până nu ne convingem de viabilitatea unei alte orânduiri, mai bune. Dar și atunci, transformarea trebuie făcută cu multă grijă și mult control. Noi am avut experineța unei treceri la o altă orânduire despre care ni s-a spus că este superioară capitalismului, și am văzut cu toții, ce am pățit, ce a pățit întreaga lume în urma experimentului dement numit comunism.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMdMa46zeqNthR_rLOHPgJjD2H_bVap0GrufPfY2VzpNmHqHawieLv7Rz4BhPHEeK_9JtdIMT_8T2sFTJnW4cRo7vCy12eTeqUajbwkKmshlgYMF4z4J14jAS3FuDOqWdGdI5AxEcWZ8M/s1600/referendum-buletin-vot.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMdMa46zeqNthR_rLOHPgJjD2H_bVap0GrufPfY2VzpNmHqHawieLv7Rz4BhPHEeK_9JtdIMT_8T2sFTJnW4cRo7vCy12eTeqUajbwkKmshlgYMF4z4J14jAS3FuDOqWdGdI5AxEcWZ8M/s1600/referendum-buletin-vot.jpg" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Dar trebuie să menționăm faptul că democrația nu este identică peste tot, chiar dacă principiile sunt aceleași. De exemplu, sistemul de vot este diferit în SUA față de Marea Britanie, dar principiile sunt aceleași. În SUA se bazează pe electori în fiecare stat, în fiecare stat european este altfel. Dar dacă facem o sinteză, pretutindeni sunt îndeplnite niște reguli, niște principii. De exemplu, alegerile sunt libere, asta implică și campania electorală, și libertatea presei și a cuvântului, a dreptului de exprimare și asociere. La fel, domnia legii, este o lege pentru toți, fie senator sau simplu cetățean. Și minoritățile sunt protejate de abuzurile majorității. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">În cazul nostru special, personal aș prefera să existe o grupare compusă din lideri de opinie, personalități deasupra intereselor de partid, experți în domenii variate, în economie, știință, politică, strategie, care să aibă permanent undeva între 6-10% și să joace rolul pe care l-a jucat UDMR-ul în ultimii 15 ani, cel de balansare, de arbitru între putere și opoziție, să se asigure de faptul că nici unii, nici alții nu iau decizii contrare interesului național. Știu că încă este un vis, dar în anii '80 visam să scăpăm de comunism, nu? </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Ideea mea, pe care mă bazez, este faptul că trebuie să existe un echilibru între puterile statului, totul trebuie să poată fi controlat. Iar tocmai aceasta este miza referendumului din 29 iulie 2012, cea a controlului. Sunt unii care încearcă să preia controlul asupra tuturor pârghiilor din stat. Le-a mai rămas una, cea a președinției, și doar poporul, polițistul din parabola mea îi mai poate opri. Nu mă interesează din ce partid sau grupare sunt cei care încearcă să preia controlul asupra președinției, mă interesează cum o fac și cum au făcut-o până în clipa de faţă, ce au și ce obțin dacă le iese mișcarea.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Am văzut, am analizat și nu mi se pare în regulă. Dar vă asigur, dacă ceilalți ar fi avut același control asupra instituțiilor statului, ar fi aplicat aceleași proceduri și ar fi încercat aceleași mișcări, de a înlocui un președinte ales printr-o mișcare înainte de termen, votul meu ar fi fost identic, NU, adică împotrivă. Ca să fiu mai clar și mai explicit. Presupunând că președintele ar fi ieșit la vot din rândul USL-ului, iar PDL-ul ar fi avut guvernul, controlul parlamentului, și ar fi făcut aceleași manevre de a-și subordona avocatul poporului, monitorul oficial, plus alte instituții, ar fi ignorat ceea ce spune Curtea Constituțională, scăpând chiar și unele amenințări la adresa ei, apoi ar fi încercat suspendarea președintelui provenit din rândul USL-ului, eu aș vota împotrivă. Deoarece este nevoie de control, orice democrație are nevoie de instituții de control, nimeni nu trebuie să aibă puterea deplină, indiferent cum s-ar numi el sau partidul. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">De aceea, la referendumul din 29 iulie 2012, eu voi vota NU, voi vota împotriva suspendării președintelui României Traian Băsescu. Și semnez dedesubt, Cristian Negrea.</span><br />
<br />
<b><span style="font-size: large;">Update </span></b><br />
<br />
<span style="font-size: large;">Textul de mai sus a fost scris la data de 9 iulie şi este perfect valabil pentru acea dată şi cele care au urmat până săptămâna trecută. Dar evenimentele, mai ales într-o perioadă atât de tulbure, pot influenţa deciziile de moment ale unei persoane sau alteia. În primul rând, văd că este încălcat un principiu de bază, cel al interzicerii schimbării regulilor jocului chiar în timpul jocului. Este ca la un meci de fotbal care intră în prelungiri şi nu ştii ce regulă se aplică, se joacă două reprize şi apoi sunt lovituri de la 11 metri sau regula golului de aur. Sau la loviturile de la 11 metri, se dau serii de cinci sau doar una la una. Totul decide arbitrul în funcţie de cum merge jocul. Dacă echipa lui favorită înscrie în minutele de prelungiri, declară valabilă regula golului de aur, dacă înscriu ceilalţi, două reprize de 15 minute. La fel, la 11 metri, ratează ai tăi, sunt serii de cinci, ratează ceilalţi, e moarte subită. Ori acest lucru nu se face, regulile trebuiesc să fie clare pentru toţi, şi nicio regulă nu se schimbă în timpul jocului sau se aplică retroactiv.</span><br />
<span style="font-size: large;">Mai mult, începând de duminică, 22 iulie, am început să am serioase îndoieli faţă de nişte decizii ale guvernului referitoare la organizarea referendumului. Sunt reguli introduse fără nicio explicaţie, la fel, nu am găsit nicio explicaţie logică la niciunul dintre organizatori, iar acest lucru te duce cu gândul într-o singurăă direcţie, cea a fraudării. Nu vreau să fac vreun proces de intenţie, dar toate sunt prea bătătoare la ochi şi nu au nicio explicaţie. Sunt doar date şi atât. Mă refer aici la lipsa camerelor de supraveghere. Mai departe, pentru prima oară de când se fac alegeri, în procesul verbal nu se trece numărul ştampillelor şi dacă s-a pierdut vreuna! Cred că această dispoziţie nu a mai existat de la alegerile din noiembrie 1946! La fel, după 1990, persoanele care votează înafara secţiei la care sunt arondate, au fost trecute într-o listă specială, cu nume, prenume, adresă şi CNP. la sfârşit, în procesul verbal final este trecut şi numărul persoanelor din lista specială, iar pe baza CNP-ului se poate verifica dacă acestea au votat în altă parte. Ori, asta nu se mai face la referendumul din 29 iulie. Şi mai sunt unele aspecte care mă fac circumspect.</span><br />
<span style="font-size: large;">Revenind la parabola cu hoţii şi poliţistul, este ca şi cum hoţii i-ar face reguli poliţistului, spunându-i când să se uite, cum anume, adică să nu bage capul pe uşă ci doar prin vizetă, iar ei pot pune în faţa vizetei orice imagine doresc. Ca un exemplu, este campanie pentru demiterea preşedintelui, dar imaginile folosite în această campanie sunt cu tentă socială, iar preşedintele tocmai că nu are atribuţiuni în această direcţie. </span><br />
<span style="font-size: large;">De o vreme, pe internet circulă ideea boicotului, idee care m-a convins şi pe mine în cele din urmă, deşi nu am lipsit de la niciun proces electoral din 1990 până acum. Dar până la urmă, nu este un proces electoral corect, ţinând seama de cele de mai sus. Şi mai sunt câteva aspecte: </span><br />
<span style="font-size: large;">Ni se spune că poporul îl vrea demis pe preşedinte. De acord, dacă este aşa, să vină să-l demită, nu trebuie să merg eu care nu-l vreau demis.</span><br />
<span style="font-size: large;">Ni se spune că preşedintele nu mai corespunde noii configuraţii a parlamentului, care este legitim. Dar preşedintele nu este legitim? Dimpotrivă, el este cel votat, iar configuraţia parlamentului nu este cea rezultată din alegeri, alegerile parlamentare urmând să se desfăşoare în noiembrie. Mai mult, cei ce susţin asta, ştiu că preşedintele democrat Obama are acum un parlament predominant republican? Sau că preşedintele republican George W. Bush a avut în ultimii doi ani de mandat un parlament majoritar democrat? Datorită faptului că alegerile pentru Senat se desfăşoară în SUA din doi în doi ani, se pot întâmpla şi astfel de coabitări. Credeţi că americanii se apucă de suspendat preşedintele de fiecare dată într-o astfel de situaţie?</span><br />
<span style="font-size: large;">Mai e ceva, se spune că preşedintele nu stă bine în sondaje. Bine, de acord, dar pentru asta trebuie suspendat de fiecare dată când nu stă bine în sondaje? De ce americanii nu l-au suspendat pe George W. Bush care a încheiat mandatul de 8 ani cu 10-12% popularitate? Sau francezii pe Szarkozy? </span><br />
<span style="font-size: large;">În fine, explicaţii puerile.</span><br />
<span style="font-size: large;">Tocmai în urma acestor considerente, mi-am modificat opinia iniţială exprimată în articolul de pe 9 iulie şi am adăugat această updatare. Deoarece eu nu voi vota la referendumul din 29 iulie 2012, îl voi BOICOTA, iar titlul ar putea fi <b>Cum nu voi vota la referendum</b>.</span><br />
<span style="font-size: large;">Şi semnez tot Cristian Negrea. </span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br />
</span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com22tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-60621467489987096552012-07-05T22:07:00.000+03:002012-07-05T22:07:50.334+03:0028 iunie 1940, fapte și eroi necunoscuți<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În seara zilei de 26 iunie 1940, la trei zile după capitularea Franței în fața Germaniei, este primit la București ultimatumul URSS care ne cerea Basarabia și nordul Bucovinei. Inițial, Stalin dorise întreaga Bucovină, dar Germania s-a opus, iar Stalin, pentru a nu-și irita aliatul, și-a redus pretențiile la jumătate, respectiv la nordul provinciei. S-a pus în Consiliul de Coroană problema rezistenței, dar ținând cont de faptul că aliații noștri din Înțelegerea Balcanică ne-au abandonat, mai puțin Turcia, am cedat. Conform tratatelor de alianță, dacă intram în război și eram atacați de un terț, aliații noștri ar fi trebuit să intre în război împotriva acelui terț. Spre exemplu, dacă intram în război cu URSS era o mare probabilitate să fim atacați din spate de Ungaria și Bulgaria, iar Iugoslavia și Turcia să le atace. Polonia și Cehoslovacia nu mai existau la ora aceea. În Consiliul de Coroană au fost 19 voturi pentru cedare și șase membri ai guvernului care au votat pentru rezistență pe Nistru, numele lor merită amintit aici: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu).</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR3f-3JseN-vKRcQFvelxOF-4IMXMuG8i1muZozK6d0xV2o82PJbeZxzxChZi1z6DZHikPJe-4ZPwMyKHlOnYdUmaOMpS8aLex_lOtOzqysXkEqIdWqJzZypqXuZDxN2xoHy1MiJQh3dA/s1600/zi-de-doliu-national-rapirea-basarabiei-de-hitler-stalin-28-iunie-1940-bucuresti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgR3f-3JseN-vKRcQFvelxOF-4IMXMuG8i1muZozK6d0xV2o82PJbeZxzxChZi1z6DZHikPJe-4ZPwMyKHlOnYdUmaOMpS8aLex_lOtOzqysXkEqIdWqJzZypqXuZDxN2xoHy1MiJQh3dA/s320/zi-de-doliu-national-rapirea-basarabiei-de-hitler-stalin-28-iunie-1940-bucuresti.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Guvernul sovietic a cerut evacuarea Basarabiei și a nordului Bucovinei în termen de patru zile, începând cu ora 12, dată la care vor intra trupele sovietice care vor urma trupele noastre în retragere. Desigur că acest termen nu a fost respectat, cum nu a fost respectat nimic din ce au promis rușii. Armata Roșie la ora 12 pătrundea în Cernăuți, și forțase Nistrul cu mai bine de o oră de termenul fixat. Au avut loc scene cumplite în Chișinău, unde agenții NKVD și populația rusofonă, mulți evrei, s-au dedat la crime împotriva reprezentanților autorităților române, s-au scris sute de pagini despre asta. Dar eu aș vrea să aduc în discuție un document al Marelui Stat Major secția 2 tocmai despre această retragere: </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Retragerea trupelor române, depășite de formațiuni motorizate sovietice și continuu hărțuite de populația comunistă, răzvrătită și instigată de agitatori sovietici, s-a executat în foarte grele condițiuni, o parte din materialul de război fiind părăsit în teritoriile ocupate. În plus, retragerea a fost îngreunată și de etapele lungi pe care trupele erau forțate să le execute, precum și din cauza intenției exprese a guvernului român de a nu provoca incidente cu trupele sovietice.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Trupele sovietice, luând drept slăbiciune (ceea ce pentru trupele române nu era decât un act de înaltă disciplină conștientă) au călcat stipulațiunile Convenției și sub forma controlului rechizițiilor locale, opreau coloanele române, înconjurându-le în prealabil cu forțe mecanizate, invitând apoi bandele comunizate și instigate să-și ridice ceea ce le-ar fi fost rechiziționate de către trupele române.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Această acțiune a forțelor sovietice s-a executat după un plan bine stabilit și anume:</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Unitățile mecanizate sovietice depășeau coloanele române și le opreau în momentul traversării localităților. Se barau ieșirile satelor, în special cele de la vest, apoi servindu-se de megafoane, invitau soldații basarabeni să iasă din coloană și să rămână pe loc. Populația comunistă, instigată în prealabil de agitatorii politici, vocifera îndemnând soldații să părăsească frontul. Odată coloana dezorganizată prin îndepărtarea elementului basarabean, care de altfel, la unele unități forma majoritatea, răzvrătiții civili erau îndemnați să-și reia materialele și animalele presupuse rechiziționate din zonă. Aceste bande de comuniști, protejate fățiș de forțele sovietice, s-au dedat la acte reprobabile, jefuind și chiar dezarmând pe ostașii români puși în imposibilitatea de a se apăra.</span></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGn1IkQXmGQn3e5RN-ZMH_iGDF3STWDEkiR71Mej48D6I_nwO6gDhiSM-CmlbY9OfFhVMdb5b-dSCxrOaM7twC3t-rNfZuXOzDJoroxMavqBH3ilUxWca6d4N83f0y_lmehQL9TW1GvMo/s1600/dezarmarea_armatei_romane_pata_pe_blazon_iunie1940.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGn1IkQXmGQn3e5RN-ZMH_iGDF3STWDEkiR71Mej48D6I_nwO6gDhiSM-CmlbY9OfFhVMdb5b-dSCxrOaM7twC3t-rNfZuXOzDJoroxMavqBH3ilUxWca6d4N83f0y_lmehQL9TW1GvMo/s320/dezarmarea_armatei_romane_pata_pe_blazon_iunie1940.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ8yXpcQtTcv64CYtnhpF8T8ugWRnQNKWazWbvQKw8hBeaJYcsUFIf_F7DSqFS0yd_S1z-J1if72dg_fXPuYeJKjyIS9ds_r-MjBxIdJUygjVEbj6zCYCFWRKFEmRFdOznQtL7jt3Cdwg/s1600/1940-cedarea-basarabiei-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="175" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZ8yXpcQtTcv64CYtnhpF8T8ugWRnQNKWazWbvQKw8hBeaJYcsUFIf_F7DSqFS0yd_S1z-J1if72dg_fXPuYeJKjyIS9ds_r-MjBxIdJUygjVEbj6zCYCFWRKFEmRFdOznQtL7jt3Cdwg/s320/1940-cedarea-basarabiei-2.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Cu această ocaziune, s-au produs acte de înaltă ținută și abnegație din partea multor ofițeri și soldați, care au încercat să salveze materialele ce li se încredințaseră, ducându-le singuri în spinare zeci de kilometri, deoarece căruțele și caii fuseseră luați de răzvrătiți.</span></i><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidPIhaTC8JPZUJZVaknhDa5Lzg2k_ZebeAwQ4Fr1fgDRkqZ4oNwMcXKfnUpATRQp1SVSxTCUM6xxbJg4WHON4gk60_OB1MAzU4rpMCM3FfvuvkSbl03hhZFZLf4iLCE2591TQTyN0LXF0/s1600/1940-cedarea-basarabiei-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="175" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidPIhaTC8JPZUJZVaknhDa5Lzg2k_ZebeAwQ4Fr1fgDRkqZ4oNwMcXKfnUpATRQp1SVSxTCUM6xxbJg4WHON4gk60_OB1MAzU4rpMCM3FfvuvkSbl03hhZFZLf4iLCE2591TQTyN0LXF0/s320/1940-cedarea-basarabiei-3.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji17XZfqKq9BoyGHsTA9NfhdLRKy5nPAGOtzR3_ZjdpP8Iqm4USsQLAB2KAc9GTM2AZlh8c4dTBid7HajfraHLV9UP3WvLhxCOUdZBgk8R8n4J01e-WrxLe4ARH2mNjvb-xaNjVEr79So/s1600/1940-cedarea-basarabiei-5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="175" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji17XZfqKq9BoyGHsTA9NfhdLRKy5nPAGOtzR3_ZjdpP8Iqm4USsQLAB2KAc9GTM2AZlh8c4dTBid7HajfraHLV9UP3WvLhxCOUdZBgk8R8n4J01e-WrxLe4ARH2mNjvb-xaNjVEr79So/s320/1940-cedarea-basarabiei-5.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><i><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></i><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Da, se putea rezista, dar unde erau cele 1033 de cazemate planificate a se face pe Nistru? Dar cele 498 prevăzute în Bucovina? În Basarabia fuseseră realizate abia 127 (12,3%), iar în Bucovina abia 24 (5%)! Ce a făcut statul român până la data de 28 iunie 1940? Undeerau dotările armatei, armamentul modern, toate cele necesare?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Primul ofițer român căzut în al doilea război mondial</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Nu, primul ofițer român căzut în al doilea război mondial a murit nu în 22 iunie 1941, nici în 21 iunie, ci cu aproape un an mai devreme, la 29 iunie 1940, ora 4 dimineața. Este vorba de căpitanul Ioan Boroș din regimentul 16 artilerie. Din documentul cu nr 64410 din 11 noiembrie 1940 din arhiva Ministerului Apărării Naționale aflăm următoarele: </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În dimineața zilei de 9 iunie 1940 la orele 4, localitatea Herța a fost ocupată de armata sovietică cu elemente mecanizate. La această dată, bateria 1 (comandată de Ioan Boroș) era instalată pe poziție, în sprijinul unui detașament de infanterie. Două din carele de luptă ce inraseră în localitate au apărut în poziția bateriei și au cerut ca bateria să se predea. Căpitanul Boroș a încercat să parlamenteze cu rușii, însă ei au tres focuri de armă și pistol omorându-l pe loc, căzând la datorie între ostașii și tunurile sale. Din cele de mai sus, rezultă că ofițerul a încetat din viață în timpul și din cauza serviciului comandat. </span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Trupul căpitanului Ioan Boroș a fost înmormântat la Dorohoi cu onoruri militare, ulterior a fost reînhumat la Bacău, o stradă din oraș i-a purtat numele până la instaurarea regimului comunist. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Împrejurările morții căpitanului Ioan Boroș sunt confirmate de către C. Arig, emigrat apoi în Israel, fost soldat în bateria căpitanului Ioan Boroș. Acesta descrie cum tancurile au pătruns până la Herța, care nu figura pe harta revendicărilor teritoriale sovietice. Crezând că este o greșeală, căpitanul Boroș, însoțit de sublocotenentul de rezervă Alexandru Dragomir și de câțiva soldați, a încercat să le explice rușilor că au trecut limita de demarcație și că trebuie să se întoarcă. Arig spune că în timpul discuțiilor, pentru a-i intimida pe ruși și a-i convinge, sublocotenentul Dragomir a tras un foc de pistol în aer. Nimeni nu a fost atins, dar rușii au deschis focul cu mitralierele de pe tancuri. Au căzut morți căpitanul Ioan Boroș, sublocotenentul Alexandru Dragomir și un soldat evreu pe nume Solomon. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În acea zi, de fapt, au fost uciși cel puțin cinci ofițeri români, în afară de cei doi mai sus menționați, căpitanul Georgescu, comandantul Cercului Militar Soroca, împușcat de evrei, și un ofițer de grăniceri arestat de ruși la Ștefănești, județul Cernăuți, și torturat până la moarte pentru a divulga secrete militare. Altul a fost căpitanul Epure, comandant de escadron în Regimentul 5 roșiori, dislocat lângă Soroca, care a cerut rușilor să respecte graficul de deplasare și distanța de minim 4 km între cele două armate. Rușii l-au împușcat pur și simplu. A murit la Soroca, nu departe de locul unde a fost ucis generalul Stan Poetaș în 1919 (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/11/moartea-unui-erou-generalul-stan-poetas.html" name="top">Moartea unui erou, generalul Stan Poetaș</a>). </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Căpitanul Ioan Boroș era căsătorit de zece luni și aștepta un copil pe care nu l-a mai văzut niciodată. Un an mai târziu, după eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, guvernatorul Bucovinei a dispus ridicarea la Herța a unei troițe în amintirea celor trei români căzuți aici. La parastasul care a avut loc la școala din localitate, la care a participat soția și fetița Ionița a celui care a fost căpitanul Ioan Boroș, guvernatorul Bucovinei a prins la gâtul fetiței de un an o cruciuliță de aur pe care scria <i style="mso-bidi-font-style: normal;">De la tăticul tău</i>. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Un sublocotenent salvează o brazdă de pământ românesc</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Redau mai jos mărturia locotent-colonelului (r) Nicolae St. Dinu Măcelaru, în 1940 sublocotenent în divizia 6 infanterie:</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Concentrat în batalionul 6 pionieri al diviziei 6 infanterie, ca sublocotenent de rezervă, specialist în distrugeri de poduri, căi ferate și șosele, am fost delegat de comandantul militar din acea zonă să montez dispozitive de distrugeri în punctele obligate de trecere de la Dorohoi și până la Cernăuți, în eventualitatea unui atac cu tancuri din partea trupelor rusești care erau masate dincolo de Nistru.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Aceste dispozitive de distrugeri erau amplasate și deservite de echipe de pionieri bine instruite, cu consemnul ca atunci când inamicul ar fi ajuns cu tancurile la 500 m aproape de dispozitivul de distrugeri, un explozor bine camuflat să declanșeze explozia, obligând pe inamic să stopeze pătrunderea cu tancurile.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În 1940, când trupele rusești au ocupat Basarabia, mă aflam la podul de cale ferată de la Cernăuți pe unde se putea pătrunde în Bucovina. Chemat la comandamentul militar din acea zonă, un colonel, comandantul unei brigăzi de infanterie, mi-a făcut cunoscut sub semnătură ordinul Majestății sale Regele Carol al II-lea, că nu aveam voie să declanșăm dispozitivele de distrugere și să evităm orice confruntare militară cu armata rusă.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">A doua zi după ocuparea Basarabiei, la ora 3 dimineața, unități de tancuri ale rușilor au pătruns prin Cernăuți spre Bănceni – orașul Herța. Colonelul comandant al brigăzii de infanterie mi-a pus la dispoziție o bicicletă să alerg în cea mai mare viteză până la Herța. Primele tancuri pătrunse în oraș mitraliau și produceau panică în rândul populației care înspăimântată fugea în toate părțile.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Întrebând câțiva civili ce se întâmplă în oraș, mi-au răspuns îngroziți că ieșind în calea primelor tancuri rusești, 4 căpitani de infanterie români cu batistă albă în vârful baionetei au fost secerați de mitralierele de pe tancurile rusești, împreună cu oameni civili nevinovați. Continuând investigațiile, toți civilii pe care i-am întâlnit mi-au confirmat că ofițerii ruși de pe tancuri cercetau o hartă și întrebau pe cei ce-i întâlneau cât mai este până la Botoșani, limita prevăzută pe hartă să ocupe din trupul țării noastre. Îngrozit de cele auzite, ca bun român și bun patriot, s-a aprins o mare revoltă în sufletul meu și din proprie inițiativă, trecând peste ordinul Majestății sale Carol al II-lea, am trimis urgent un agent de legătură până la cele două echipe de pionieri: una la podul de lemn din comuna Probotești și a doua la un punct obligat de trecere, la încrucișarea de drumuri de la intrarea în comuna Probotești, cu consemnul ca atunci când tancurile ajung la 500 m de obiectivul de distrugere, să le arunce în aer. S-au auzit două mari explozii, tancurile rusești crezând că terenul este minat au rupt-o înapoi la fugă spre orașul Herța.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Speculând această situație unitățile armatei noastre au au montat la marginea exterioară a comunei Probotești, spre Dorohoi, baricade de lemn groase, destul de înalte, completate cu arici de sârmă ghimpată spre a opri invazia trupelor rusești. Faptul că s-au construit aceste baricade și poate și de teama unor câmpuri de mine, trupele de tancuri rusești au renunțat la înaintarea spre Botoșani, limita de ocupație ce o aveau înscrisă pe harta lor și în acest mod hotarul existent și astăzi a rămas la limita exterioară a comunei Probotești, spre comuna Buhai și orașul Dorohoi.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">După ce s-au instalat de ambele părți trupe de grăniceri, comandantul meu de companie, locotenentul de rezervă Ion Sălăgeanu, profesor de matematică la liceul din Turnu Severin, m-a luat de braț și parcă îi aud și acum cuvintele: Vino, domnule sublocotenent Măcelaru să-ți arăt cum dumneata ai înscris o pagină de glorie în istoria neamului românesc, când deși ordinul Majestății sale Regele a fost în mod expres să nu declanșăm dispozitivele de distrugere, prin inițiativa dumitale de bun român și bun patriot, de a distruge două obiective, puncte obligatorii de trecere, ai stopat înaintarea trupelor de tancuri rusești, salvând o porțiune destul de mare din trupul patriei noastre de la comuna Probotești – Dorohoi până în Botoșani, este o acțiune proprie de mare curaj și de bun patriot!</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Știind acum toate aceste lucruri, actul de la 22 iunie 1941 este nu numai justificat, ci chiar obligatoriu!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Bibliografie:</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">***, Veteranii pe drumul onoarei și jertfei. Spre cetățile de la Nistru, editura Vasile Cârlova, București, 1996</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></i><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-54348167644251495202012-06-21T19:18:00.000+03:002012-06-21T19:18:45.609+03:00Minciuna 22 iunie 1941<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Conform istoriei lor unice, în sensul că istoria predată de ei nu se regăseşte decât în propriile lor manuale, ruşii au să ne reproşeze nouă multe, enorm de multe, să ne împroaşte cu noroi şi să ne facă în toate felurile cu putinţă, dar cele mai multe reproşuri, chiar şi astăzi, se leagă de o dată specială: 22 iunie 1941. Pentru ruşi şi istoria lor, este ziua în care fasciştii români, alături de cei germani, fără motiv şi provocare, au atacat mişeleşte paşnica şi liniştita Uniune Sovietică. Pe acest motiv am fost ocupaţi, jefuiţi, înrobiţi, transformaţi în colonie rusească, obligaţi la plata a imense despăgubiri de război, jefuiţi de tot ce aveam, mult peste aceste despăgubiri, împuşcaţi, asasinaţi, deportaţi, închişi, elitele exterminate în temniţe şi lagăre, ni s-a distrus ţara, economia, cultura, patrimoniul, moravurile, toate acestea pentru că am atacat mişeleşte Uniunea Sovietică la 22 iunie 1941. Inclusiv astăzi, la 71 de ani de atunci, ruşii ne-o reproşează cu furie, strângând pumnii şi proferând injurii în toate mediile, inclusiv pe internet. Dar oare chiar aşa să fi fost?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Istoriografia rusă şi ruşii în general uită câteva aspecte deosebit de importante. În primul rând, timp de aproape doi ani de zile au fost cei mai buni aliaţi cu parşivii de germani, împreună au decis soarta estului european prin pactul Ribbentrop-Molotov, împreună şi-au împărţit prada, împreună au împărţit Polonia, Stalin l-a felicitat pe Hitler pentru victoria împotriva Franţei, iar URSS era principalul furnizor de materii prime pentru industria germană, în acelaşi timp, instructori germani pregăteau armata rusă. O alianţă şi o frăţie de arme deosebit de strânsă, dovedită cu prisosinţă încă din septembrie 1939, atunci când oficial s-a declanşat al doilea război mondial. La exact o săptămână de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) cu anexele sale secrete, destăinuite abia după sfârşitul războiului, Germania hitleristă atacă Polonia la 1 septembrie 1939. Polonezii sunt înfrânţi, dar la 17 septembrie sovieticii pătrund şi ei în Polonia şi ocupă aproape jumătate din teritoriul ei, conform înţelegerii prealabile dintre Hitler şi Stalin. Linia de demarcaţie trece prin Brest, oraş care a făcut de curând subiectul unui film rusesc despre rezistenţa eroică a garnizoanei sovietice de aici contra invadatorilor germani în iunie 1941. Dar în acest film de propagandă nu se spune nicăieri cum au ajuns sovieticii să stăpânească acest oraş, ci doar despre eroismul apărătorilor patriei (!) care au luptat aproape până la unul contra invadatorilor hitlerişti. Întreb, care patrie, din moment ce Brestul era în Polonia ocupată de sovietici în complicitate cu aliaţii lor germani? Dar istoria ruso-sovietică trece foarte uşor peste aceste amănunte considerate neesenţiale.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr2_kVzHeJsuSayreAoHP2ztB2TTeoNJ6z7jLqeAPfUKGAEjphJ-Cor0Gl6JyA_OQ4LBAJ7N5_DfStJ4ThrUcBo5gDO2mFB1cc9mv5LRC4kMNcfhC9lUBC7RCAgh0NMet1mmCda-FNNTM/s1600/Stalin_01.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="319" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr2_kVzHeJsuSayreAoHP2ztB2TTeoNJ6z7jLqeAPfUKGAEjphJ-Cor0Gl6JyA_OQ4LBAJ7N5_DfStJ4ThrUcBo5gDO2mFB1cc9mv5LRC4kMNcfhC9lUBC7RCAgh0NMet1mmCda-FNNTM/s320/Stalin_01.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">La fel trece şi peste un alt amănunt considerat de ei neimportant, respectiv motivul intrării noastre în războiul împotriva lor, crima noastră de neiertat, participarea la agresiunea nazistă contra paşnicei Uniuni Sovietice, bastionul păcii pe pământ. Desigur, istoricii ruşi trec foarte rapid cu vederea motivaţiile noastre, nici nu le iau în considerare, pentru ei agresiunile sovietice din anii 1939-1940 sunt doar acţiuni de apărare, edificarea unui spaţiu defensiv perfect justificat, ei nu sunt agresori, ei doar doreau să se apere în eventualitatea unei agresiuni a forţelor imperialiste. Pentru asta au declanşat un război împotriva Finlandei (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/04/finlanda-si-romania-in-razboi-asemanari_26.html" name="top">Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (II)</a>), pentru asta au ocupat ţările baltice şi pentru asta au ocupat Basarabia şi nordul Bucovinei. Pentru orice om cu scaun la cap acestea sunt agresiuni, mai puţin pentru istoricii ruşi, pentru ei sunt doar măsuri defensive, eventual de eliberare. Împotriva cui, din moment ce în acea perioadă Germania şi URSS erau aliaţi? Dacă se pregăteau de apărare contra Germaniei, de ce URSS era principalul furnizor de materii prime pentru industria germană, inclusiv pentru cea de război, chiar în acea perioadă?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Întrebări fără răspuns, dar totuşi răspunsurile au început să apară, trezind reacţii dure la nivelul Rusiei, inclusiv acuzaţii de mistificare a adevărului istoric şi lipsă de respect pentru milioanele de ruşi morţi pentru apărarea patriei. O altă întrebare, sutele de mii de morţi în războiul contra Finlandei au căzut tot pentru apărarea patriei? Atunci zecile de mii de morţi finlandezi pentru ce au căzut? Istoricii ruşi nu au oferit un răspuns credibil la aceste întrebări, dar istoria nu este un monopol rusesc, mai sunt şi alţii care să-şi dea cu părerea. Iar reacţiile au început să apară, mai timid, dar totuşi suficient de zguduitoare încât să cutremure din temelii edificiul minciunii construit cu atâta trudă de istoricii sovietici şi continuat pe mai departe de cei ruşi după 1991.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dau un singur exemplu despre felul în care lucrează istoriografia ruso-sovietică, referitor la chestiunea Basarabiei. Ni se spune în disputele istorice că Rusia a luat Basarabia în 1812 de la Moldova, nu de la România, care apare pe hartă abia în 1859. După acest raţionament, oricum, suntem mai vechi decât Italia, apărută ca stat în 1861, doi ani mai târziu, sau decât Germania apărută pe hartă în 1871, 12 ani mai târziu. Argumentul este penibil, dovedit chiar de către sovietici sau ruşi, cu ocazia ultimatumului din 26 iunie 1940. Să vedem ce spune acest ultimatum din 26 iunie 1940: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.” Trecând peste falsul istoric clar al populării Basarabiei în principal cu ucraineni, care şi după şaptezeci de ani de deportări, asasinate şi colonizări cu populaţie alogenă, ucrainenii şi ruşii tot sunt în minoritate absolută, aflăm că ni se reproşează că am luat în 1918 Basarabia de la Uniunea Sovietică. Care Uniune Sovietică, din moment ce aceasta apărea pe hartă abia în 1924? Deci argumentele ruseşti sunt valabile doar într-un singur sens, cel favorabil lor, desigur.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Ipocrizia rusească în acest caz este strigătoare la cer. Adică ei sunt perfecţi justificaţi că au luat Basarabia de la Moldova şi acum o cere România, care nu exista atunci, dar sunt la fel de justificaţi ca Uniunea Sovietică să ceară înapoi Basarabia în 1940, pe care România a luat-o de la Rusia în 1918, atunci când Uniunea Sovietică nu exista. În plus, Bucovina de Nord, pe care Rusia sau URSS n-au stăpânit-o niciodată, era cerută ca o „compensaţie” pentru ocuparea Basarabiei timp de 22 de ani! </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Sunt multe lucruri care nu se leagă şi pe care istoriografia ruso-sovietică le ţine ascunse. Toate ţările participante la al doilea război mondial şi-au desecretizat în cea mai mare parte arhivele, orice cercetător poate face o cerere şi să le studieze. Toate, mai puţin una, Uniunea Sovietică şi apoi Rusia, deşi au trecut aproape şaptezeci de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial. Astfel, la ei încă totul este secret. Dar ce păzesc ruşii cu atâta cerbicie, de nu lasă pe nimeni să se apropie de marile secrete. Răspunsul este foarte clar, nu vor să se afle adevărul, care ar putea schimba total percepţia lumii asupra evenimentelor ce au precedat cel de-al doilea război mondial.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar în această secretomanie, asemănătoare cu păpuşile ruseşti Matrioşca, au început să apară primele fisuri, dar în interior este o altă păpuşă, un alt înveliş de secrete, păzit cu şi mai mare cerbicie de autorităţi şi istorici ruşi, care urgent găsesc alte explicaţii şi în paralel aruncă cu invective asupra celor care încearcă să ridice vălul.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Mici tentative au mai fost, întrebări fără răspuns şi altele. Dar primul care a rupt vălul a fost un fost agent GRU sovietic, Vladimir Rezun, care a defectat în vest la sfârşitul deceniului opt al secolului trecut. Se pare că ar4 fi lucrat şi pe la arhivele GRU, din moment ce a ştiut ce să pună cap la cap, şi a făcut-o destul de bine. Nu a folosit în cărţile sale, publicate sub pseudonimul Victor Suvorov, decât surse oficiale, memorii ale generalilor, dări de seamă publicate de către istoriografia comunistă. Dar a ştiut ce să caute, a ştiut să le adune şi să descrie. Cărţile sale au devenit rapid bestselleruri mondiale şi au stârnit un val uriaş de reacţii, (la bibliografie voi trece inclusiv linkurile la cele disponibile online) dar mai ales de invective din partea istoricilor ruşi. Fără precedent, autorităţile ruse au permis accesul restricţionat şi selectat unor istorici occidentali la arhive (doar la unele documente şi doar unor istorici) doar ca să le poată servi acestora muniţie ca să-l contracareze pe Rezun-Suvorov. Istoricii occidentali, ameninţaţi de devalorizarea muncii lor, din moment ce ei nu au fost capabili să înţeleagă ce s-a întâmplat în acea perioadă, au încercat să-l ignore, dar el nu a mai putut fi ignorat. A deschis un drum pe care au început şi alţii să cerceteze, descoperind şi mai multe documente şi evenimente care confirmă cele scrise de Suvorov. Unul dintre aceştia este Mark Solonin, care merge mai departe decât Suvorov, şi mai amănunţit, cu mult mai multe date şi cifre. Deja dovezile adunate sunt zdrobitoare.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Cea mai mare mistificare din istorie</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Istoriografia ruso-sovietică ne-a învăţat zeci de ani despre agresiunea nazistă din 1941, când poporul sovietic paşnic a fost totalmente surprins de agresiunea nazistă germană la care s-au alăturat şi alţii, inclusiv românii. Firul roşu al tuturor justificărilor este faptul că URSS era o ţară paşnică, neînarmată şi nepregătită, a avut prea puţin timp pentru a se pregăti împotriva lui Hitler. Dar hai să vorbim puţin despre paşnica Uniune Sovietică, trecând peste faptul că această paşnică ţară a ocupat până atunci o bucată din Finlanda, din România, din Polonia şi pe de-a întregul ţările baltice. Între timp, la fel de paşnic, îşi rezolva problemele din Asia cu japonezii în Mongolia, prin bătălia de la Halhin Gol, unde generalul Jukov punea în practică blietzkriegul încă din 1939, înainte de semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, cu mult înainte de a fi cunoscut şi numit aşa de către armata germană.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar ce făcea paşnica Uniune Sovietică încă din timp de pace? Fabricile de armament lucrau în trei schimburi, producând tancuri, avioane, blindate, încă cu mult timp înainte de a se declanşa al doilea război mondial. Desigur, pentru a se apăra, vor spune scepticii. Tot pentru a se apăra, producea avioane, tunuri, vehicule militare, tot pentru a se apăra în 1941 URSS avea cele mai multe trupe de paraşutişti din lume, mai multe decât toate statele la un loc. Bine, bine, tot cu scop defensiv. Ciudat, dar paraşutiştii sunt trupe cu rol strict ofensiv, rolul lor este de desant în adâncimea dispozitivului inamic, unde să deregleze aprovizionarea, comunicaţiile şi să asigure prin asta avansul ofensivei proprii. Aşa s-a petrecut în toată istoria militară, de la ofensiva germană din vest la Creta şi operaţiunea Overlord. Nicăieri nu au fost folosiţi paraşutişti în defensivă conform scopului şi pregătirii lor, ci doar ca şi simpli infanterişti. Dacă Uniunea Sovietică dorea doar să se apere, de ce a investit atât în pregătirea paraşutiştilor, în loc să-i facă simplu infanterişti?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Mai departe, Germania a început războiul împotriva URSS cu circa 3500 de tancuri, majoritatea Panzer-I, II şi III, mai existau doar câteva Panzer-IV. În schimb, URSS, doar pe linia de front avea circa 10000 de tancuri (zece mii), mai multe decât toate celelalte state ale lumii luate la un loc. Spre comparaţie, SUA aveau în 1940 circa patru sute de tancuri. De unde au apărut acestea, cum se face că aveau pe front deja de trei ori mai multe tancuri decât germanii agresivi? În câţi ani au putut fi produse aceste tancuri, iar dacă tot au fost produse, cu ce scop? Nu cumva URSS se pregătea de război cu mult înainte ca lui Hitler să-i treacă prin cap să atace Rusia Sovietică? Istoricii ruşi sar ca arşi, justificând că majoritatea acestor tancuri erau învechite, slabe calitativ. Desigur, învechite şi slabe calitativ, dar comparabil cu ce? Mai învechite şi mai slabe calitativ ca şi alte tancuri din dotarea sovietică, respectiv T-35 şi KV. Dar comparabil cu cele inamice, împotriva cărora trebuiau să stea faţă în faţă? Adevărul este că cele mai vechi şi mai slabe tancuri sovietice, T-26, erau net superioare tuturor tancurilor germane din anul 1941! Mai putem vorbi de cele 70 (şaptezeci) de tancuri Renault din primul război mondial aflate în dotarea singurei divizii blindate din armata română? În timp ce în armata sovietică se aflau 61 (şaizeci şi una) de divizii blindate, a căror dotare era net superioară în tancuri şi vehicule blindate, atât cantitativ, cât şi calitativ, decât oricare divizie blindată germană? Culmea, acest raport se păstrează şi la capitolul aviaţie, atât cea de vânătoare, cât şi de bombardament, la artilerie de toate calibrele, precum şi la soldaţi, deoarece mobilizarea trupelor sovietice începuse cu câteva luni înainte, iar trupele erau concentrate la frontiera comună cu Germania şi România. În primul război mondial, mobilizarea, sau începutul mobilizării echivala cu un act de război, în august 1914, odată ce germanii începuseră mobilizarea, i s-a spus kaiserului că procesul este inevitabil, nu mai poate fi oprit, deja trupele sunt în drum spre unităţi, înarmate şi pregătite de luptă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar să vorbim puţin de desfăşurarea de trupe. Există o mare diferenţă între un dispozitiv defensiv, când vrei să te aperi, şi unul ofensiv, când vrei să ataci. O armată care se apără, sau care are intenţia să o facă, îşi desfăşoară trupele în dispozitiv defensiv, eşalonându-le în adâncimea teritoriului propriu, îngropându-le în tranşee, adăposturi şi cazemate, în aşa fel încât şocul iniţial al atacului inamic să fie absorbit de valurile succesive de apărători, măcinând trupele invadatoare, care apoi ar urma să fie contraatacate de trupele din rezerva strategică, care le-ar manevra, înconjura, captura sau arunca dincolo de graniţă. Tancurile, armă prin excelenţă ofensivă, trebuie dispuse mai în spate, gata de contraatac în punctele ce se vor dovedi mai slabe sau acolo unde apar goluri în atacul advers. Avioanele, la fel, în aerodromurile din adâncime, în aşa fel încât să poată ataca atacatorul ce pătrunde pe teritoriul propriu, dar menţinând bazele în afara razei sale de acţiune. În schimb, un atacator trebuie să se concentreze cât mai aproape de graniţă, în aşa fel încât să poată declanşa ofensiva cu maxim de trupe în prima linie pentru a spulbera apărarea, tancurilor revenindu-le rolul de armă de şoc. Aviaţia mutată cât mai aproape de graniţă, în aşa fel încât să poată executa raiduri cât mai departe în adâncimea teritoriului inamic, paralizând comunicaţiile şi aprovizionările inamice. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar cum era desfăşurată armata sovietică în iunie 1941? În dispozitiv defensiv cumva, conform teoriei Uniunii Sovietice paşnice? Nici vorbă, în dispozitiv ofensiv, cu toate trupele pe graniţă, cu un număr de câteva ori mai mare în tancuri, avioane, artilerie, efective şi toate celelalte. Ambele armate, şi cea germană, şi cea sovietică, erau gata de atac. Diferenţa a fost că germanii au atacat primii, surprinzând armata sovietică masată pe graniţă, străpungând linia lor în câteva puncte şi apoi înconjurând-o în aşa numitele „cazane” şi distrugând-o. Dacă sovieticii atacau primii, rezultatul ar fi fost acelaşi, dar de partea cealaltă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Este clar că Stalin dorea să-l atace pe Hitler, numai că acesta i-a luat-o înainte. Recomand celor interesaţi să citească cărţile lui Victor Suvorov (Vladimir Rezun), nu sunt lungi, cam o sută de pagini fiecare, dar sunt pline de dezvăluiri din actele oficiale sovietice sau din memoriile veteranilor şi, cel mai important, sunt uşor de înţeles de către toţi. Vă asigur că multe idei şi axiome vă vor fi zdruncinate, măcar pentru asta merită efortul. Eu nu am făcut decât o scurtă expunere a unor aspecte controversate, dar este mai nimic faţă de datele cuprinse în aceste cărţi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">22 iunie 1941 şi România</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar aş vrea să revin puţin la poziţia României, prinsă în vâltoarea acestor evenimente cataclismice din 1941. Pentru noi, spre deosebire de germani şi sovietici, participarea la al doilea război mondial se înscrie în continuarea primului război mondial, atunci am luptat pentru reîntregirea neamului, la fel şi în al doilea. Nu am luptat pentru Stalin sau pentru Hitler, pentru sau împotriva comunismului, am luptat doar pentru ţara noastră, pentru neamul românesc.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgAfiUSB1zgLahKjypSYUd90rJt9LEeBikp6EX7VU_49IvuCpeS1XNgqluCVFApZn3QMb-V5DyYk5-7USiet_lV_E_xn2JvNngVl5Uz85Q8MwT5IcOZNaYUhB7m_YMkZHkGreBO_39umI/s1600/2.Trecerea-Prutului-350x216.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="197" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgAfiUSB1zgLahKjypSYUd90rJt9LEeBikp6EX7VU_49IvuCpeS1XNgqluCVFApZn3QMb-V5DyYk5-7USiet_lV_E_xn2JvNngVl5Uz85Q8MwT5IcOZNaYUhB7m_YMkZHkGreBO_39umI/s320/2.Trecerea-Prutului-350x216.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></div><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Am pornit la 22 iunie 1941 împotriva Uniunii Sovietice pentru a ne recupera Basarabia şi Bucovina de Nord, şi am fi pornit mai târziu pentru recuperarea Ardealului de Nord, indiferent de cursul care l-ar fi luat războiul. Am luptat doar pentru ce este al nostru şi nimic mai mult, iar toţi românii căzuţi în acest război au luptat pentru patrie, la fel ca şi înaintaşii lor la Turtucaia, Jiu, Oituz sau Mărăşeşti. Ni s-a reproşat că nu ne-am oprit la Nistru, dar am răspuns deja la această acuzaţie în <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2011/10/ne-puteam-opri-pe-nistru.html" name="top">Ne puteam opri pe Nistru?</a></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar ca să vedem împotriva cui am luptat începând cu 22 iunie 1941, să vedem ce forţe aveam în faţă, deoarece de aici putem găsi şi logica din spatele gândirii lui Stalin.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">De-a lungul Prutului, în partea sudică a Grupului de Armate Sud condus de feldmareşalul Gerd von Rundstedt, Armatele 3 şi 4 române, intercalând Armata 11 germană, aşteptau faţă în faţă cu Armatele 9 (general-colonel T. Cerevicenko) şi 12 sovietice (general-locotenent P.G. Ponedelin). Ulterior, primei armate i se trimite în ajutor Armata 18 (general-locotenent A. K. Simrnov) din Districtul Militar Moscova. Sovieticii, pe poziţii ofensive, aveau dispuse între Prut şi Nistru opt grupuri de armată, dintre care trei mecanizate, cu circa 20-24 mari unităţi de infanterie, mecanizate, tancuri, toate în componenţa Frontului de Sud al Armatei Roşii. Poziţiile ofensive ale sovieticilor nu lăsau dubii cu privire la intenţiile lor viitoare, de forţare a Porţii Focşanilor spre a pătrunde şi ocupa zonele petroliere ale Ploieştilor. </span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Armata a 4-a română (general corp de armată Nicolae Ciupercă) se afla desfăşurată de la sud-est de Iaşi (Comarna) până la confluenţa Prutului cu Dunărea (front de 200 km), la nordul ei era dispusă Armata a 11-a germană (general-colonel Eugen von Schobert) pe un front de circa 150 km, iar în continuarea acesteia din urmă, de-a lungul graniţei trasate de Molotov, de la Seletin la Ripiceni, pe un front de circa 130 km, Armata a 3-a română (general corp de armată Petre Dumitrescu), toate formând împreună Grupul de armate ”General Antonescu”. </span></i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Am citat din romanul <b>Sânge pe Nistru</b>, a cărui acţiune se petrece în viitor, dar era necesară o scurtă paralelă trecut-viitor. Dar să vedem câte ceva despre Armata a 9-a sovietică. Aceasta nu era o armată oarecare, ci cea mai puternică armată din armata sovietică, iar în spatele ei se afla Armata a 16-a, a doua armată ca şi forţă din întreaga armată sovietică. De ce? De ce împotriva României şi nu împotriva Germaniei. Explicaţia este deosebit de simplă. Pentru a îngenunchea armata germană după o primă lovitură devastatoare a sovieticilor, era esenţial să li se taie sursa principală de petrol, respectiv petrolul românesc din Valea Prahovei. Lipsită de petrol, armata germană nu se mai putea mişca, până la urmă acesta a fost şi scopul bombardamentelor anglo-americane asupra rafinăriilor şi câmpurilor petroliere din 1943-1944. Un atac rapid, în forţă, al celei mai puternice armate sovietice, urmată în al doilea eşalon de a doua armată sovietică ca şi forţă, ar fi asigurat ocuparea rapidă a zonei petroliere româneşti lăsând armata germană în pană de combustibil. Apoi tancurile sovietice ar fi intrat în Berlin, apoi în Paris, deoarece armata franceză nu mai exista fiind distrusă de germani cu un an înainte. Cam acesta era rolul rezervat nouă de Stalin. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Un mic exemplu. La 4 iunie 1967 Israelul declanşează un atac aerian masiv împotriva vecinilor săi, Egiptul, Siria şi Iordania. Avioanele israeliene distrug în proporţie de peste 75% aviaţia militară a celor trei state. De ce? Cele trei state arabe concentraseră la graniţa cu Israelul puternice forţe terestre însoţite de blindate, egiptenii blocaseră portul izraelian Eilat şi ceruseră retragerea căştilor ONU (s-au retras rapid) ce stăteau ca şi tampon între cele două armate. A urmat bătălia terestră, în şase zile, lipsiţi de aviaţie, arabii au pierdut războiul. Atacul israelian a fost un atac preventiv, chiar preşedintele Nasser al Egiptului a recunoscut că intenţiona să atace Israelul. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">La fel, putem numi fără îndoială actul nostru de la 22 iunie 1941 drept atac preventiv. Nici măcar atac justificat, de recuperare a teritoriilor noastre istorice, ci atac preventiv, iar războiul nostru în Est drept război preventiv. Iar toate datele care continuă să apară confirmă acest lucru, tot mai mulţi istorici sunt de acord că trebuie reconsiderate multe aspecte din al doilea război mondial. Singurii care se încăpăţânează să susţină contrariul, dar fără să deschidă arhivele, sunt istoricii ruşi, şi o vor face în continuare, deoarece au multe, foarte multe, de ascuns. Dar treptat, încet, adevărul iese la iveală, trebuie doar puţină răbdare.</span><br />
<br />
<b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Bibliografie:</span></b><br />
<br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">1. Victor Suvorov, Spărgătorul de gheaţă, editura Polirom, 1995, versiunea online <a href="http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/VICTOR-SUVOROVSpargatorul-de-g143231214.php" name="top">aici</a>.</span><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">2. </span><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Victor Suvorov, Ultima republică, editura Polirom, versiunea online <a href="http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/Victor-SuvorovUltima-Republica631010148.php" name="top">aici</a>.</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">3. Victor Suvorov, Epurarea, editura Polirom, 2000, versiunea online <a href="http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/Victor-SuvorovEpurarea422024318.php" name="top">aici</a>. </span><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">4. Victor Suvorov, Ziua M, editura Polirom, 1998, versiunea online <a href="http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/Victor-SuvorovZiua-M205514911.php" name="top">aici</a>.</span><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">5. Mark Solonin, Butoriul şi cercurile, editura Polirom, 2012. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com29tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-28556399729829048302012-06-13T21:09:00.002+03:002012-06-18T23:35:44.116+03:00Greaua moştenire<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8drt_UhSSenD22JBbDlvooPKx7KBW4uHcVDab0qIDElUBkg9nb1gSR6j6B-X5ahHIUgpDtcVq6OnmROs1dDKiLIxhr8IFm60nKhDNIcmzaJ5GD44gfdY_NkJKIBSsmSCBSXmz54v9UpM/s1600/reuter.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><div style="text-align: left;"><span style="font-size: small;">MOTTO: </span></div><div style="text-align: left;"><i><span style="font-size: small;">"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,<br />
nici ochii când în lacrimi ţi-s.<br />
Adevăratele înfrângeri,<br />
sunt renunţările la vis</span></i><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><span style="font-size: small;">" </span></span></i></div><div style="text-align: left;"><br />
</div><div style="text-align: left;"><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><span style="font-size: small;">Radu Gyr</span></span></b><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><span style="font-size: small;">,</span></span></i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><span style="font-size: small;"> Îndemn la luptă </span></span><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><br />
</span></i></div><br />
<i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În multele şi desele mele peregrinări de-a lungul şi de-a latul ţării, căutând răspunsuri la întrebări fără răspuns, am întâlnit odată un bătrân trist ce târa după el un picior de lemn. Nu ştiu de ce m-am apropiat de el şi l-am întrebat cine este. S-a întors spre mine, m-a privit lung cu o privire plină de senin şi mi-a întins câteva lucruri, un tricolor ce avea imprimată harta României Mari, o baionetă ruginită şi o schijă de la Mărăşeşti scoasă din piciorul său, spunându-mi:</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">– Uite, asta am putut face pentru tine!</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Pătruns de o revelaţie am înţeles, era străbunicul meu. Am luat cu umilinţă obiectele şi le-am încuiat cu grijă într-un sertar, păstrându-le cu sfinţenie.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Mai târziu, am întâlnit un alt bătrân, pe care l-am întrebat de asemenea cine este. M-a privit lung, cu ochii trişti, şi mi-a întins un tricolor simplu, un glonţ de la Stalingrad şi o bucată de lanţ din închisorile comuniste.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">– Îmi pare rău că doar atât am putut face pentru tine!</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Era bunicul meu. Am luat lucrurile sale şi le-am închis în acelaşi sertar, păstrându-le cu sfinţenie.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">L-am întâlnit şi pe tatăl meu, care mi-a evitat privirea. Totuşi, l-am întrebat:</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">– Tu ce ai pentru mine?</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">A plecat capul şi a privit în pământ. Într-un târziu, a scos o batistă muiată de sudoarea muncii sale pentru a mă putea creşte în condiţiile grele de atunci şi mi-a întins-o fără un cuvânt. Mai păstra o nuanţă ştearsă, tricoloră, muiată în sudoare, praf de cărbune, transpiraţia cozilor fără sfârşit pentru raţia de zahăr şi ulei. Am pus-o şi pe aceea în acelaşi sertar şi le-am păstrat cu sfinţenie pe toate.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Până într-o zi. Într-o zi când, înaintând în vârstă şi privind la fiul meu care creşte repede şi pune multe întrebări, am început să evit sertarul. Nu îndrăzneam să privesc spre el, dar aveam permanent impresia că el priveşte spre mine şi nu oricum, ci parcă acuzator. Era doar impresia, sunt sigur de asta, dar devenisem din ce în ce mai neliniştit de fiecare dată când treceam pe lângă el. Mi-aş fi dorit să nu fie acolo, aş fi dorit să nu mă fi întâlnit niciodată cu cei ce mi-au dăruit obiectele ce le considerasem sacre până nu demult. Iar fiul meu creşte repede, şi pune multe întrebări la care nu am găsit nici eu răspunsul. Mi-am întrebat prietenii, dar majoritatea mi-au răspuns că ei şi-au distrus demult sertarul aruncând la gunoi tot conţinutul acestuia şi nici nu se mai gândesc la el de ani buni. Aş face şi eu la fel, dar parcă privirile celor care mi-au dăruit aceste simple obiecte încă nu mă lasă. Încă nu, dar poate mai târziu, poate odată când televizorul este dat tare, când fiul meu nu este acasă, poate atunci voi reuşi. Aşa m-am gândit până mi-a venit ideea salvatoare, ideea care mă va scoate din situaţia penibilă în care fiul meu mă va pune odată şi o dată, atunci când mă va întreba şi pe mine. Mi-am făcut curaj şi am pus şi eu ceva în sertar, un obiect salvator şi care sper că mă va absolvi în ochii fiului meu atunci când clipa fatidică va sosi.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Încă nu ştiu reacţia fiului meu atunci când va găsi în sertar, alături de celelalte obiecte, ceea ce i-am lăsat eu, şi chiar are un tricolor vizibil: un obiect mic pe care scrie cu litere mari un singur cuvânt: PAŞAPORT.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Este tragic, dar este realitatea care le-o oferim copiilor noştri, şi o facem zi de zi, atât prin atitudine, gesturi, comportament, dar mai ales prin lipsă de atitudine. Aşa este, lipsă de atitudine, non-combat, sau băgăm capul în nisip aplicând politica struţului. Este adevărat, pierdem lupta pentru ţara noastră prin neprezentare. Şi asta lăsăm urmaşilor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Cum ar fi fost dacă la Mărăşeşti jumătate din soldaţii care au ţinut piept germanilor, celor mai buni soldaţi din lume, ar fi decis că nu-i interesează problema şi s-ar fi alăturat bandelor de ruşi dezertori bolşevizaţi ce bântuiau deja Moldova? Cum ar fi apărat generalul Eremia Grigorescu hotarul Moldovei? Cu vipuşca pantalonilor? Cum ar fi arătat istoria României atunci, şi mai ales după? Mai puteam vorbi de România Mare? </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Ei bine, nouă încă nu ni se cer astfel de sacrificii ca şi cele ale înaintaşilor noştri, ni se pune doar o problemă de conştiinţă şi responsabilitate, doar celor cărora îi interesează soarta României. Avem un drept esenţial, dar care ar trebui să-i oblige pe cei ce menţin în viaţă cultul eroilor nu numai la comemorări. Pentru că, spre deosebire de alte ţări est-europene, la noi s-a murit pentru dreptul ăsta, peste o mie de români şi-au dat viaţa pentru acest drept, dreptul de vot.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Am întâlnit mulţi oameni inteligenţi, educaţi, buni cunoscători ai mecanismelor politice, cu care poţi discuta multe, dar care refuză să voteze. Sau îşi găsesc altceva de făcut tocmai în ziua votului, evitând să-şi piardă câteva minute pentru a-şi exprima dreptul câştigat cu sânge românesc, ceea ce pentru unii ar trebui să însemne deja datorie. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Referitor la comparaţia făcută cu Mărăşeştiul, un astfel de gest, de părăsire a luptei, în timp de război, se numeşte dezertare şi se pedepseşte cu moartea, în timp de pace se cheamă la fel şi se pedepseşte cu închisoare sau batalion disciplinar. Dar acum, un astfel de gest, când dai înapoi, cum se numeşte? Unii îi zic chiar atitudine civică.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar asta nu este nimic, după vot îşi exprimă părerile, mulţumirile sau nemulţumirile, îşi exprimă păreri admirative sau negative acide faţă de votanţi şi rezultatele votului. Dar asta este o mostră de ipocrizie cu atât mai penibilă cu cât respectivii nici nu-şi dau seama în ce postură se pun. Ca un exemplu, să presupunem ca împreună cu colegii dumneavoastră aveţi de făcut un proiect care să participe la un concurs în cadrul firmei sau între firme, ceva asemănător. Sunteţi chemat de colegi să participaţi, dar nu o faceţi, dar veniţi după concurs şi începeţi să criticaţi şi să daţi sfaturi explicând cu lux de amănunte cum ar fi trebuit făcut proiectul respectiv, la care nu aţi participat deşi aţi fost chemat, iar la final să criticaţi şi rezultatul obţinut de colegii dumneavoastră. Dacă nu se găseşte vreunul care să vă zică vreo două, înseamnă ori că le sunteţi şef, ori vă bucuraţi de un mare respect printre ei, cel puţin până în acest moment. Sau închipuiţi-vă pe unul dintre colegi făcând asta.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Justificări sunt destule, le amintesc pe cele mai frecvente. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Una, că oricum nu se schimbă nimic. Desigur, cu atât mai mult cu lipsa ta şi a altora ca tine. Nimeni nu a câştigat vreo luptă fără să se prezinte, nimeni nu a luat un examen fără să se prezinte. Nici tu nu o vei face, dar nu vei suferi numai tu, vor suferii toţi românii, inclusiv copiii tăi. Credeţi că noi încă nu suferim de pe urma mineriadelor şi a sloganelor gen „Moarte intelectualilor!”? Nu credeţi că mare parte din politicieni mizează tocmai pe un astfel de comportament pasiv pentru a rămâne veşnic pe locurile pe care s-au cocoţat tot prin vot liber?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Alta, că oricum, votul meu este echivalent al celui care merge şi votează cu cine îi dă zece lei, un litru de ulei sau o găleată. Desigur, sunt cazuri mai multe sau mai puţine, care vor trebui condamnate acolo unde se întâmplă, dar din cauza ta, a neprezentatului, cazurile acestea pot să devină majoritare, şi atunci chiar că vei fi condus de cei care dau zece lei, un litru de ulei sau o găleată. Nu numai tu, ci toţi românii, inclusiv copiii tăi. Îţi asumi această responsabilitate? Le vei spune copiilor tăi asta?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Îi aud pe alţii care spun că nu mai merg că s-au săturat de viaţa politică, apoi urmează toate celelalte justificări. Te-ai săturat, nu? Şi ce faci când te saturi de viaţă, în general? Te dai jos? Te arunci de la etaj? Părinţii noştri au răbdat 45 de ani de comunism şi nu au putut zice că s-au săturat, nu aveau alternativă, iar tu te saturi după jumătate din timp şi refuzi să lupţi, când poţi avea alternativă? Străbunicilor noştri crezi că le-a fost uşor, în 1919, după trei ani de război, foamete, epidemii de tifos şi apoi de gripă spaniolă, ţara devastată şi pustiită, unul din cinci bărbaţi mort, dispărut sau invalid? Ce crezi că au făcut după ce au realizat cu aceste cumplite sacrificii România Mare? S-au pus în fund şi au zis că s-au săturat? Nu, şi-au suflecat mânecile şi au luat-o de la capăt, au reconstruit ţara cu braţele lor. Încă ceva, să nu ne mai prea facem iluzii referitoare la această epocă de aur, aşa cum ne-o închipuim noi. Criza tot a venit şi atunci, au fost tăieri la salariile bugetarilor şi atunci, dar se numeau curbe de sacrificiu. Politicienii erau la fel, poate mai răi, deoarece nu prea îi trăgea la răspundere nimeni, la noi cât de cât, mai împinsă de la spate de coana Europa care tot cere peşti mari în năvodul justiţiei, au mai apărut cazuri de condamnări de politicieni, chiar dacă mult întârziate şi tergiversate. Iar tânguielile lor că sunt persecutaţi politic nu mai conving pe nimeni, nici chiar pe ei. Da, vei spune cu o floare nu se face primăvară, dar două flori o anunţă, şi în loc să te implici, tu spui, ştiu, te-ai săturat. Spune-le şi copiilor tăi că te-ai săturat să mai munceşti să le pui pâinea pe masă. Sau, mai simplu, spune-le că vei munci pentru ei, să aibă de toate, să aibă un viitor, dar te-ai săturat să te preocupi de viitorul lor într-un sens mai larg, de exemplu în ce fel de ţară vor trăi. Sau poate ai luat deja hotărârea, le voi oferi ca şi mine paşaportul atunci când te vor întreba.</span><br />
<div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8drt_UhSSenD22JBbDlvooPKx7KBW4uHcVDab0qIDElUBkg9nb1gSR6j6B-X5ahHIUgpDtcVq6OnmROs1dDKiLIxhr8IFm60nKhDNIcmzaJ5GD44gfdY_NkJKIBSsmSCBSXmz54v9UpM/s1600/reuter.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg8drt_UhSSenD22JBbDlvooPKx7KBW4uHcVDab0qIDElUBkg9nb1gSR6j6B-X5ahHIUgpDtcVq6OnmROs1dDKiLIxhr8IFm60nKhDNIcmzaJ5GD44gfdY_NkJKIBSsmSCBSXmz54v9UpM/s320/reuter.jpg" width="320" /></a><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Mai este o categorie, cei care votează în semn de protest. Adică îşi anulează votul, în semn de protest. De la început pot spune că este o aiureală. De când acest mod de protest a fost prezentat de unii ziarişti ca şi modalitatea supremă de a protesta asupra clasei politice în general, de atunci nimeni nu a băgat în seamă protestul respectiv sau vreun partid sau altul îl aduceau în discuţie când contestau rezultatele alegerilor. Şi atunci acest protest, respectiv numărul mare de voturi anulate, era folosit pe post de argument suprem pentru dovedirea falsificării alegerilor. La ultimele alegeri, cele de duminică, au fost zeci de mii de buletine anulate. A pomenit cineva pe vreun post de televiziune despre protest? Să vă dau un exemplu. Eu mă decid să protestez împotriva a ceva, a ce vreţi dumneavoastră. Şi cum mă decid să o fac? Merg în piaţă şi stau ore în şir acolo, apoi mă întorc dezamăgit că protestul meu nu a avut succes. Poate mai merg şi mâine, dar neavând succes voi renunţa la protest. De ce nu am avut succes? Protestul meu nu a fost exprimat clar, nu a ştiut nimeni că protestez. Dacă aveam în mână o pancartă, dacă şi strigam ceva lozinci, poate rezultatul ar fi fost altul. La fel, anulându-ţi votul, nu îţi exprimi protestul. Nimeni nu ştie că ţi l-ai anulat sau pur şi simplu ai fost idiot şi nu ai ştiut să votezi. Politicienilor le place mai mult a doua idee, deoarece se îngroaşă procentul celor care votează pentru zece lei, o sticlă de ulei sau o găleată. Tu protestezi, dar nu ştie nimeni, e ca şi bancul acela că te ascunzi fără să te caute nimeni. Iar ziariştii care v-au îndemnat la modul acesta de protest v-au păcălit. Am mai văzut pe alţii care şi-au postat pe Facebook mesaje pentru politicieni scrise pe buletinul de vot. Ca şi sens de frondă, gest de rebel, merge, dar nu mai mult de atât. Nu este un protest, mai ales că făcându-l, ai încălcat legea, bună, rea, aşa cum e ea, dar ai încălcat-o. Iar tu vrei o ţară care să respecte legea, în frunte cu politicienii care o conduc, nu? Dar tu protestezi tocmai încălcând legea. Cine îţi ia în seamă protestul prin care chiar tu justifici încălcarea legii?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Ultima categorie, cea mai importantă şi care are dreptate în cea mai mare măsură, este cea a acelora care spun că nu merg la vot deoarece toţi sunt la fel, că nu ai pe cine alege. Da, de cele mai multe ori aşa se întâmplă, nu ai pe cine alege. Mai demult erai nevoit să votezi o listă, acum votezi persoane, dar tot nu prea ai pe cine vota. Dar, dă-mi voie să te întreb, cine poartă vina pentru asta? Desigur, poţi să dai vina şi pe extratereştri, dar uită-te şi în oglindă, chiar n-ai nicio vină şi tu însuţi? Prin pasivitatea ta, prin lipsa ta de implicare, nu cumva ai favorizat acest fenomen? În mod sigur, dacă vei continua să stai deoparte, situaţia se va înrăutăţi pe viitor. Dacă zici că toţi sunt răi, înseamnă că sunt sub cerinţele şi standardele tale, deci chiar tu ai fi un potenţial candidat mai bun. De ce nu o faci, de ce nu candidezi chiar tu? Nu, nu e glumă, dar chiar şi acum a fost un independent care a reuşit un scor neaşteptat la Bucureşti. Dacă mai mulţi dintre cei care au absentat pe motivele de mai sus s-ar fi prezentat şi l-ar fi votat, ar fi obţinut un scor mai bun, ar fi încurajat şi pe alţi independenţi să candideze şi alţi absenteişti să iasă la vot. Dar absenţa ta este un motiv în plus de descurajare pentru oricine ar mai încerca să ne scoată din marasm. Şi ce protest mai mare pentru clasa politică decât un independent care nu este sprijinit de niciun partid să scoată un scor bun, sau chiar să şi câştige! Ar fi o şansă, dar a fost ratată de tine. Da, durează, cere timp, dar dacă nu o faci, peste douăzeci de ani vei fi în situaţia de a le spune copiilor tăi că ţi-a fost pur şi simplu lene să mergi de două ori în patru ani până la secţia de votare, fiindcă oricum ar fi fost un proces prea lung.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Sau poate nu eşti făcut să candidezi, poate nu-ţi place. Implică-te altfel, într-un ONG, în ceva util pentru a creşte responsabilitatea oamenilor de rând, pentru a nu se lăsa influenţaţi de o găleată, o bere, sau pentru a vota. Oricum, suntem în situaţia în care suntem şi datorită numărului mic de români implicaţi în acţiuni de voluntariat, consumului redus de carte (de 4 ori mai mic decât în Ungaria şi de 10 ori mai mic decât în Polonia, exprimat în cărţi pe an pe locuitor). Politicienilor le convin alegătorii needucaţi sau neinteresaţi, deoarece pot fi uşor cumpăraţi, uşor prostiţi şi nu au pretenţii. Într-o comună cu câteva mii de locuitori, cel care a ieşit primar, în ultima săptămână de campanie făcea seara turul cârciumilor şi dădea câte un rând la fiecare. Apoi, înainte de alegeri, a zis că după votare va mai da un rând. Beţivii au ieşit la vot şi l-au votat. Se spunea printre oameni că este primarul beţivilor, deoarece prin votul lor a ajuns primar. Dar nu este real, a ieşit primar prin lipsa de la vot a celorlalţi, prin nevotul nebeţivilor. Pentru următoarele alegeri, singura pretenţie a alegătorilor săi fideli este ca primarul să procedeze la fel, câte un rând în fiecare seară începând cu o săptămână înaintea votului.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Nu cred că toţi candidaţii sunt la fel de răi. Dacă tot vrei să faci ceva, te poţi informa. Într-o localitate nu ai cum să nu ştii despre candidaţii la locale, precum şi despre cei de la parlamentare din colegiul tău. Iar dacă nu ştii, te poţi informa şi compara. Desigur, nu înseamnă să aduci în consilii, primării sau parlament tot soiul de clovni, paiaţe, paraşute sau alte specimene, ci oameni care chiar ar putea face ceva. Şi poţi discerne relativ uşor în unele cazuri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">De exemplu, votează cu gândul la viitor şi nu la trecut, dar scrutând cu atenţie trecutul. Trecutul lor, este foarte instructiv. Este instructiv comparativ cu promisiunile care ţi le fac. Sunt unii care îţi promit lucruri absurde, presupunând că i-ai votat o dată, n-o mai face a doua oară, dar nici nu absenta. Aşa pot fi învăţaţi să promită în campanii doar ce pot face şi să o şi facă, aşa pot fi responsabilizaţi. Ai promis asta şi asta, n-ai făcut, altul! Acest altul poate învaţă din experienţa predecesorului. Dacă nu, altul! Cu cât mai mulţi cu care se procedează aşa, cu atât mai bine.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Ştiu că pare ideal, sunt o mulţime de contraargumente, spre exemplu la Cluj cineva care a promis că va introduce metrou şi va aduce o copie a Columnei lui Traian, plus altele la fel de năstruşnice, a obţinut trei mandate fără să înfigă o cazma unde ar trebui să fie metroul promis cu doisprezece ani în urmă. Până la urmă a fost eliminat de la primărie, dar tot prin votul cetăţenilor. Vei zice că nimeni nu a învăţat nimic, că acum se promit autostrăzi suspendate, nu se face nimic şi tot ies la alegeri. Desigur, dar dacă nu-ţi vei irosi votul prin neprezentare data viitoare, poate va fi o şansă în plus.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Cel mai important, adversar nu-ţi este politicianul mânjit şi corupt pe care îl mandatezi prin absenţa ta, el poate fi înlăturat cu un simplu vot, dacă se mobilizează suficienţi. Adevăratul adversar este alegătorul celălalt, prea prost, prea ignorant, prea nepăsător, prea manipulat, prea corupt de zece lei sau un rând de băutură. Şi tot din aceste motive nu gândeşte mai departe, ba chiar îi duşmăneşte pe cei care o fac.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">„</span></i><span class="FontStyle42"><i><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Rămâne apoi marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare de dinaintea nasului. Sunt atât de apăsaţi şi dresaţi în apăsarea spre pământ, că nu pot, nu gândesc şi nu vor să privească mai departe. Li-s ochii atrofiaţi ca ai sobolilor de sub pământ. Urăsc pe oricine vrea să-i scoată din existenţa lor de sclavi. Cu ei face orice stăpânire ce vrea. În primul rând să gândească în locul lor. E ceea ce Ghiţă spunea despre ei: "Dacă ar ieşi poruncă ca o jumătate de sat să izgonească pe cealaltă, s-ar executa supuşi". Unii ar face-o chiar cu pasiune. Dacă li s-ar cere să stea să se taie lemne pe ei şi asta ar suporta-o, având drept scuză că "dacă a venit lejea asta”... Aceştia erau ceea ce regimul comunist dorea şi, în bună parte, a şi reuşit să facă din întregul popor român.”</span></i></span><span class="FontStyle42"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> Asta nu spunea oricine, ci chiar Ion Gavrilă Ogoranu</span></span><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> în memoriile sale, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Cred că îi recunoaşteţi, sunt candidaţii ideali la votul pe zece lei sau o băutură. De ei au nevoie politicienii cel mai mult, ei sunt aceia care îi pun şi îi menţin în scaun. De ce nu progresează ţara asta? Explicaţia este groaznic de simplă. Politicienii preferă să-şi bage banii în buzunare decât să investească în creşterea nivelului de trai care ar micşora numărul acestor alegători de zece lei, a masei lor de manevră. Şi este un lucru demonstrat ştiinţific, prin piramida nevoilor a lui Maslow. Astfel, la baza piramidei se află necesităţile fiziologice ale omului, cele de bază, hrană, îmbrăcăminte, adăpost. După ce acestea sunt satisfăcute, nevoile omului se mută în sfera socialului, a apartenenţei la grup, la societate. Deci, de ce l-ai scoate pe acest alegător de la baza piramidei, ca mai apoi să înceapă să gândească inclusiv la cine îşi dă votul? </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Aceştia sunt cei care îţi decid soarta, nu politicienii, ei doar se instalează pentru patru ani, alţii îi menţin acolo, cei ce îi perpetuează în funcţii cu ştampila. Şi tu, de asemenea, prin lipsa ta de la vot şi fie numai pentru asta, tot ar trebui să fii blamat. Mulţi dintre ei nu se vor schimba niciodată, alţi poate că da, dar numai prin participarea ta activă la vot. Altfel, se vor înmulţi şi îţi vor decide viitorul, al tău şi al copiilor tăi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dacă nu acţionezi acum, greaua moştenire nu va fi acuzaţia noilor guvernanţi la schimbările de putere, o acuzaţie pentru a-şi justifica eşecul previzibil în îndeplinirea promisiunilor din campania electorală. Nu, greaua moştenire este moştenirea lăsată de părinţii noştri şi va fi cea pe care o lăsăm copiilor noştri. Depinde în primul rând de noi cât va fi de grea. </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-14957204369152992632012-06-05T23:18:00.002+03:002012-06-08T01:12:41.582+03:00Noua eră Putin<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUj61UyE1yONdo2wvdv7echaBc58_XE4LN1TKHs4I3QkmUUWP9qTWKTsOcyDR2bq2nW8zYd7paALrZ4uD92qvPQ39CDp6TA4_30X8YSCi_VAhHMpaPrVpFa2Udwaee4mmOTSk6sJeaRzw/s1600/vladimir_putin02.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUj61UyE1yONdo2wvdv7echaBc58_XE4LN1TKHs4I3QkmUUWP9qTWKTsOcyDR2bq2nW8zYd7paALrZ4uD92qvPQ39CDp6TA4_30X8YSCi_VAhHMpaPrVpFa2Udwaee4mmOTSk6sJeaRzw/s1600/vladimir_putin02.jpg" /></a></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Ceea ce se ştia de la început s-a împlinit, Vladimir Putin este noul şi vechiul preşedinte al Rusiei, de fapt este conducătorul Rusiei din 2000 încoace, şi şi-a asigurat posibilitatea să fie preşedinte până în 2024 prin modificarea constituţiei care prelungeşte mandatul de la patru la şase ani. Astfel, Vladimir Putin, dacă reuşeşte să-şi ducă mandatul până la capăt, ar fi conducătorul cel mai longeviv al Rusiei, luând în calcul şi Uniunea Sovietică, din ultima sută de ani. Comparând cu ultimul ţar al Rusiei imperiale, Nicolae al II-lea, care a domnit 23 de ani, de la 1894 la 1917, Putin l-ar putea depăşi şi pe acesta, dacă îşi va duce până la capăt mandatul asigurat în mod democratic după modelul „democraţiei suverane” propovăduit în timpul său, doar domnia lui Stalin i-ar fi superioară ca şi durată. În susţinerea acestei idei mă bazez pe opinia lucidă a cititorilor care realizează faptul că în perioada preşedinţiei lui Medvedev tot Putin a fost conducătorul de facto al Rusiei, fapt recunoscut chiar de Medvedev când a explicat neparticiparea sa în cursa prezidenţială din 2012.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Nu este nimic neaşteptat, nimic nou sub soare. Era logic şi normal ca Rusia să se întoarcă spre un sistem autoritar, doar aşa au trăit ruşii în toată istoria lor, cu doar două mici excepţii, între martie şi noiembrie 1917 şi în vremea lui Boris Eltsin, cea din urmă percepută ca perioada jafului total, ceea ce a şi fost. Ruşii sunt un popor paternalist, mai mult ca şi oricare popor din lume, ei au nevoie permanent de un tătuc care să le spună ce au de făcut. Ce trebuie să gândească şi ce trebuie să facă. În clipa în care îşi pierd tătucul, ruşii îşi caută altul, cu acelaşi rol. Este simptomatic faptul descris de martori români prinşi în evenimentele tulburi din anii 1917-1920 în Rusia, care relatau părerile ruşilor din acele vremuri: „Acum, că s-a declarat republica, este foarte bine, mai trebuie să alegem un ţar bun ca să ne fie bine”. Republică cu ţar, cam asta înţelegeau oamenii de rând din Rusia acelor vremuri, iar mentalitatea nu s-a schimbat prea mult nici astăzi. Democraţia este pentru ei un concept prea abstract, ei vor doar un lider care să-i conducă, şi acela trebuie să fie puternic, întruchipând măreţia Rusiei. Nu contează că mujicul moare de foame, important este că Rusia este o mare putere respectată de lumea întreagă. Ruşii nu vor democraţie, vor stabilitate, vor votca ieftină şi respectul lumii întregi pentru puterea Rusiei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În acest context, ar trebui şi trebuie menţionată percepţia istorică a rolului Rusiei. Noi spunem că istoria noastră a fost mistificată în unele porţiuni, unele perioade ne-au fost prezentate şi explicate deformat, şi de aceea ar trebui ca noi să ne redescoperim istoria adevărată. Aşa este, dar ruşilor li se predă şi li se prezintă în continuare propria lor versiune asupra istoriei, falsificată în modul cel mai grosolan cu putinţă. Iar după generaţii şi generaţii educate în acest sens, pentru ei falsul a devenit adevărul. „Minţiţi, minţiţi, ceva tot va rămâne!”, spunea Goebbels, şeful propagandei naziste, dar nu-şi putea închipui nivelul la care a ajuns acest slogan în Rusia sovietică, preluat mai departe şi în Rusia postsovietică.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Voi da doar câteva exemple, suficient de sugestive, cred. Dar sunt sceptic că vor putea fi înţelese, din cauza faptului că instituţiile statului român nu sunt prea interesate de aflarea adevărului istoric, dacă ar fi interesate, multe din postările de pe blogul meu nu ar avea sens, ar fi deja adevăruri apărute în cărţi şi manuale şcolare. De pildă, ce sens ar avea să scriu despre Ştefan cel Mare dacă totul ar fi în manualele şcolare, dar şi în privinţa lui Ştefan cel Mare mai sunt unele lucruri de discutat. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Revin la istoriografia rusă, de care ar trebui să ţinem seama, din moment ce timp de 45 de ani a trebuit să o învăţăm ca şi cea oficială şi adevărată. Conform acesteia, Uniunea Sovietică a eliberat estul Europei de sub robia fascistă, soldatul rus eliberator fiind primit pretutindeni cu flori şi ovaţii. Drept recunoştinţă pentru eliberarea de sub jugul fascist, toate popoarele esteuropene au decis într-un singur glas că trec la sistemul comunist, visul lor de veacuri, iar prezenţa trupelor sovietice pe teritoriul lor nu are nicio legătură cu această decizie liber consimţită. În schimb, dorinţa firească a popoarelor vesteuropene de a se asocia liber frăţiei sovietice a fost înăbuşită prin forţa armelor puterilor armate imperialiste conduse de invadatorii americani, care au înăbuşit prin forţă tendinţele şi forţele progresiste care militau pentru înfrăţirea comună a popoarelor de la Urali al Atlantic. Mai departe, Stalin a fost un patriot care a respins agresiunea germană şi a eliberat o mare parte a Europei, o personalitate de prim rang în istoria mondială. Desigur, crimele lui Stalin sunt uitate, la fel ca şi alianţa sa cu Hitler dintre 1939 şi 1941. Dacă întrebi un rus despre asta, habar nu are. Pentru mare parte dintre ruşi, Stalin este un erou, nu criminalul responsabil de mai multe victime decât Hitler. Cu atât mai de neînţeles este pentru rusul de rând declararea independenţei republicilor foste sovietice, cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX, după cum spunea Vladimir Putin în consonanţă cu percepţia majorităţii ruşilor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Mergând mai departe în istorie, balcanicii ar trebui să le fie recunoscători ruşilor că i-au scăpat de jugul turcesc. Dreptul lor istoric asupra Basarabiei se bazează pe simplul fapt că au trecut de prea multe ori peste teritoriul ei pentru a lupta cu turcii, de aceea li se cuvine pe drept ca și compensație. Desigur, pe acelaşi concept, noi am putea revendica o bună porţiune din Asia Centrală deoarece am trecut peste teritoriul ei ca să mergem să luptăm în Afghanistan, dar nu cred că o vom face. Nu este vorba doar de bun simţ, este vorba de simţul ridicolului, dar ambele se pare că le lipsesc Rusiei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Revenind, ruşii nu recunosc faptul că robia lor a fost mult mai rea decât cea turcească, că ei au reuşit să extermine în o sută de ani popoare care nu au dispărut sub turci timp de patru sute de ani, nu recunosc crimele, deportările, execuţiile în masă, tot ce a însemnat stăpânirea rusă şi sovietică pe teritoriile care nu i-au dorit. Nu o recunosc şi nici nu concep a fi altfel decât cred şi susţin ei. Singurul masacru pe care l-au recunoscut a fost cel al polonezilor de la Katin, şi asta după 1990, în urma dovezilor şi insistenţelor polonezilor. Dar şi pentru acesta s-au găsit o mulţime de istorici ruşi ca să-l justifice. Citindu-i, ai impresia că polonezii s-au cerut să fie executaţi de ruşi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În cazul nostru, al românilor, istoriografia rusă este şi mai necruţătoare. Noi ar trebui să fim recunoscători Providenței că a existat Rusia care să ne mântuiască de turci, iar pentru eforturile lor ocuparea Basarabiei în 1812 este o compensație încă prea mică. Doar din cel mai pur altruism rușii nu au luat o bucată mai mare, poate întreaga Moldovă și, de ce nu, și Valahia. (am expus adevărul în <a href="http://cristiannegrea.blogspot.ro/2012/02/premisele-rapirii-basarabiei.html" name="top">Premisele răpirii Basarabiei</a>). La fel, în perioadele în care am fost aliați, toate victoriile au fost exclusiv meritele rușilor, iar toate înfrângerile au fost cauzate, fără excepție, de români. Mai departe, la 1918, noi, profitând de slăbiciunea militară a Rusiei, i-am înfipt cuțitul în spate ocupând samavolnic Basarabia rusească (!). În 1940, de bună voie și nesilite de nimeni, Basarabia și Bucovina de Nord au decis integrarea în marea Uniune Sovietică, iar în 1941, românii, care nu s-au împăcat cu libera decizie a acestora, au atacat samavolnic Uniunea Sovietică în alianță cu Germania hitleristă cotropitoare, uitând bineînțeles că Germania și URSS erau aliate la acea vreme. Gulagul, deportările, execuțiile în masă ale românilor basarabeni sunt doar invenții ale propagandei ostile. Pare de necrezut, dar repetate la infinit aceste clișee și falsuri prind, făcându-l poate pe Goebbels, de acolo unde se află, să zâmbească, a avut dreptate. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Culmea, au prins destul de bine și în rândul multor români basarabeni, suficient de spălați pe creier încât să respingă orice logică. Nu trebuie condamnați, este greu să-ți schimbi deodată tot ceea ce ai fost învățat și îndoctrinat. Îmi amintesc discuția cu o româncă din Sulița Nouă, acum în Ucraina, venită la studii în România preintr-o bursă acordată de statul român. Mi-a povestit șocul care l-a avut la orele de istorie, când tot ce învățase în școală, despre agresivitatea românilor față de Basarabia și Bucovina, despre tentativele lor de subjugare a ucrainenilor, i s-a răsturnat dintr-o dată și a înțeles logic de care parte este adevărul. Și era atât de simplu și logic, dar cine să o facă în teritoriul ocupat, cu bătrânii pierduți în Gulag?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar să revin la subiect. Putin a revenit la cârmă, dar care este contextul mondial în clipa revenirii sale oficiale, de fapt el nu a plecat nicio clipă. Întrebarea este în ce lume revine oficial în prim plan Vladimir Putin? </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Noile poziții geopolitice</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În 1991, odată cu disoluția Uniunii Sovietice, cea mai mare catastrofă geoplitică a secolului XX după părerea lui Putin, era ideologiilor s-a încheiat. Războiul Rece a fost o confruntare în primul rând ideologică, între blocul vestic, adept al democrației, și cel estic, adept al ideologiei comuniste. Vestul a câștigat, iar drept rezultat a avut loc o pătrundere a sistemului economic și politic al învingătorilor fără precedent. Democrația șieconomia de piață s-au răspândit în lume cu un avânt fără precedent. Nu mă refer doar la estul Europei, care aveau o tradiție veche în acest sens, doar noaptea comunistă totalitară le-a întrerupt cursul lor firesc european, dar și la alte regiuni lăsate baltă fără sprijinul material și militar al sponsorilor sovietici. După douăzeci de ani, vedem că doar două state de pe mapamond se încăpățânează să construiască socialismul, uitând de implacabilele legi economice care le-au trsnformat în state falimentare, mă refer aici la Cuba și Coreea de Nord.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Victoria categorică a Vestului a dat naștere a fel de fel de previziuni ale analiștilor, unele excesiv de optimiste, ca și cea a lui Francis Fukuyama care își intitula eseul Sfârșitul istoriei. Dar istoria nu se sfârșește, va exista atât timp cât va exista civilizația umană. Atâta doar că uneori se repetă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Ca o țară învinsă, Rusia a beneficiat enorm, nu există un alt exemplu în istorie în care o țară învinsă să fie tratată cu atâta bunăvoință cum a fost tratată Rusia, ca și moștenitoare a URSS-ului. Ajutoare finaciare nerambursabile, credite preferențiale, bani pompați cu nemiluita pentru a ajuta Rusia să se integreze în sistemul internațional și pentru a evita o catastrofă nucleară sau politică. Dar, cum spunea un analist, Rusia nu a ratat nicio șansă să rateze orice șansă, așa a făcut inclusiv în perioada lui Boris Eltsin. Economia de piață s-a dovedit un jaf organizat, de aici rușilor li s-a imprimat o aversiune totală față de ceea ce înseamnă economie de piață, și prin recul, democrație. Rușii au preferat dintotdeauna stabilitatea în locul democrației, s-a văzut și în 1918 și s-a văzut și acum, preferă autocrația stabilă în locul democrației.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar, între 1991 și 2012, situația geopolitică s-a schimbat decisiv. Între timp, alte aspecte și curente geopolitice au apărut, schimbând percepția asupra lumii. Nu mă refer la războiul împotriva terorismului, este o altă analiză, ci la modul în care se redistribuie liniile geopolitice la momentul de față. Până în 1991, s-au confruntat două blocuri ideologice, acum avem alte două blocuri, cele al democraţiilor şi cel al autocraţiilor, iar competiţia dintre cele două este în creştere.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Succesul economic chinez, precum şi stabilizarea Rusiei, în acelaşi timp cele două devenind puteri regionale în creştere, a sporit atracţia exercitată de autocraţii printre liderii ţărilor mai mici. În acelaşi timp, susţinerea de care se bucură aceştia din partea Chinei şi Rusiei, precum şi posibilitatea ca în cazul în care lucrurile merg prost liderii autocraţi să-şi găsească adăpost la Moscova sau Beijing, a invalidat teoria referitoare la progresul ireversibil spre democraţie al lumii odată cu încheierea Războiului Rece. Se observă prin atitudini şi luări de poziţie tentaţia Chinei şi Rusiei de a susţine regimurile autoritare, blocând orice tentativă de sancţionare internaţională a regimurilor dictatoriale. Cel mai recent exemplu este cel al Siriei, dar nu trebuie să uităm cazul Iranului. Rusia şi China au privit revoluţiile arabe din 2011 ca şi tentative de subminare a propriilor poziţii, la fel cum a tratat Rusia revoluţiile colorate din prima jumătate a deceniului trecut.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Explicaţia rezidă în faptul că atât liderii ruşi, cât şi cei chinezi, consideră că ei servesc binele ţării lor asigurând stabilitatea, succes economic, menţin ţara întreagă şi o conduc spre un nivel superior de influenţă şi respectabilitate în arena internaţională. Desigur, nu uită nici de buzunarele proprii, cleptocraţii de la Moscova şi Beijing ştiindu-se mai presus de lege, ştiind că nimeni nu-i poate trage la răspundere într-un regim autocratic, la fel ca şi regii şi dictatorii din trecut. Liderii chinezi mai ştiu că dacă ar fi pierdut puterea după masacrul din Piaţa Tienanmen din 1989 şi ţara s-ar fi îndreptat într-o direcţie democratică, la mora actuală ar fi fost în închisoare, la fel ca şi Hosni Mubarak, conducătorul necontestat al Egiptului până în urmă cu un an. Acest sprijin se observă nu numai în opoziţia faţă de rezoluţiile ONU împotriva statelor autocratice, dar şi în componenţa blocului militar şi politic creat de Rusia pentru a contrabalansa NATO, Organizaţia de Cooperare şi Securitate de la Shangai, formată din Rusia, China şi state central-asiatice cu regimuri autocratice, ca observator fiind Iranul. Chiar susţinerea faţă de Iran, diplomatică şi militară, prin furnizarea de armament, denotă această poziţionare, deşi un Iran dotat cu arme nucleare ar fi un potenţial pericol inclusiv pentru Rusia şi China.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Democraţia ca şi mod de conducere în cea mai mare parte a statelor a început să se răspândească ca mod dominant abia din anii 80 şi mai ales în anii 90, după căderea comunismului. Desigur, şi evoluţia democraţiei este dificilă, mult mia dificilă decât instaurarea unui regim autocratic. Democraţia se învaţă, şi nu toţi reuşesc. Alegerile libere nu aduc întotdeauna un regim democratic, de multe ori cei aleşi încearcă să rămână mai mult la putere decât le permite mandatul, de aici pot aluneca, dacă li se permite spre forme de autocraţie. Consolidarea democraţiei este un proces greu şi îndelungat, am văzut şi noi, doar am trecut prin asta. democraţia se învaţă pe propria piele, am simţit-o şi noi în ultimii douăzeci şi doi de ani, dar putem spune că astăzi România este mult mai democratică decât în 1990. Nu toţi reuşesc, nu toate statele arabe ieşite din revoluţiile din 2011 vor reuşi, dar este o altă discuţie.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Chiar percepţia liderilor autocraţi şi a celor democratici este total opusă. Dacă cei democratici insistă asupra drepturilor omului, cei autocraţi resping această idee numind-o amestec în trebuirile interne, pentru ei siguranţa statului este superioară drepturilor individului, de aici apar genul de confruntări ideologice la nivel declarativ. Iar duşmanii democraţiei susţin că prea multe drepturi individuale dăunează, uitând că un principiu de bază este deplina libertate a individului până în punctul în care încalcă libertatea celorlalţi, dar şi asta este o altă discuţie. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Până la urmă, noua lume în care revine Putin oficial în prim-plan este deja structurată în două blocuri angajate pe linie confruntaţională. Mai mult, pleiada de lideri europeni cu care Vladimir Putin a creat relaţii speciale de prietenie, de care nu a ezitat să se folosească în folosul Rusiei, au fost schimbaţi sau sunt pe cale să fie schimbaţi prin implacabilele mecanisme ale democraţiei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Să ne amintim, de exemplu, de relaţia personală deosebit de apropiată cu Germania în timpul cancelarului Gerhard Scroeder, care a avut drept rezultat nu numai importante acorduri şi concesii economice, dar şi sprijin direct pentru planurile strategice ale Kremlinului. Scroeder a fost împotriva revoluţiei portocalii din Ucraina în 2004, a condus opoziţia statelor din cadrul NATO care s-au opus apropierii Ucrainei şi Georgiei de NATO încă înaintea Summitului de la Bucureşti din 2008, conducta North Stream care ocoleşte Polonia şi multe altele. Drept răsplată, Scroeder, după părăsirea poziţiei de cancelar în 2005, devine director în Gazprom, direct pe relaţia North Stream, lucru criticat nu numai de germanii de rând, dar chiar şi de membri din propriul partid. Printre alte beneficii, Gerhard Scroeder a achiziţionat o vilă în apropierea Moscovei, devenind vecin cu Vladimir Putin.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">La fel, Putin a avut o relaţie specială cu Jaques Chirac, dar în cea mai mare măsură cu Silvio Berlusconi, cu care a petrecut vacanţe împreună, dar au pus la cale şi importante afaceri, mai ales în domeniul energetic, Gazpromul reuşind prin compania ENI să aibă acces la petrolul nordafrican, mai ales în Libia, lucru care s-a mai complicat acum, după intervenţia NATO şi moartea lui Gaddafi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Relaţiile speciale au continuat, chiar dacă în locul lui Scroeder a venit Angela Merkel şi în locul lui Chirac, Szarkozy. Dar Szarkozy a plecat, la fel şi Berlusconi, iar Merkel ar putea fi debarcată la următoarele alegeri din 2013. Putin va trebui să o ia de la început cu nişte lideri noi, mai puţin cunoscuţi, iar posibila înlocuire a lui Obama la Casa Albă i-ar face misiunea mai dificilă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Problema internă a Rusiei</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Poziţia externă devine mult mai complicată, inclusiv în contextul crizei, unde veştile sunt din ce în ce mai proaste pentru Rusia. O scădere a preţului petrolului, deja previzibilă, ar arunca bugetul Rusiei în groapă, la fel cum s-a mai întâmplat în 1998, iar atunci poziţia lui Putin ar deveni vulnerabilă. Elita rusă creată în jurul lui Putin este mulţumită atâta vreme cât sistemul poate produce bunăstare pentru ei şi ceva pentru popor, dacă nu, sistemul caută alte soluţii, la fel cum se va întâmpla în China în cazul în care creşterea economică se opreşte. În acest caz, Putin va trebui să acţioneze, dacă nu vrea să rişte prea mult. Dar şi să acţioneze înseamnă un risc enorm.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Mulţi istorici, printre care şi George Friedman, CEO Stratfor, este adeptul ciclicităţii istoriei. Chiar dacă nu o recunoaştem, şi noi acceptăm mai mult sau mia puţin această idee, mai ales când repetăm zicala „Cine uită istoria riscă să o repete”. Aşa şi este.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Simplificând puţin, Stratfor observă că istoria Europei a fost direct influenţată de creşterea şi prăbuşirea Germaniei ca un flux şi reflux. Când germanii, în poziţie continentală centrală, se ridicau, restul popoarelor se aliau pentru a-i contracara, după prăbuşirea lor, acestea, de la periferie, se ridicau. Este adevărat, perfect valabil pentru cele trei mari valuri de creştere a puterii germane, identificate de nazişti cu cele trei Reichuri: sfântul imperiu roman de naţiune germană, ridicat de la anul 800, apoi Germania imperială şi cea nazistă. Căderea Germaniei a fost întotdeauna rezultatul unui război devastator care a răvăşit Europa.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În schimb, istoria Rusiei, de când a interferat cu cea a Europei, se subsumează unui alt proces, mai interesant. Ciclul de fiecare dată porneşte de la o catastrofă militară sau politică, după care ruşii îşi caută un lider carismatic care să-i scoată din situaţia dată. Acest lider este găsit şi apare ca şi un cavaler alb, întruchipând speranţele întregului popor. Dar în scurtă vreme, acest lider realizează că nu are cum să realizeze speranţele mistice pe care poporul sau conducătorii le-au pus în el, de aceea trece la faza următoare, de centralizare a puterii cât mai bine în propria mână. Cei conduşi sunt de acord, considerând-o necesar pentru realizarea aşteptărilor, fără să-şi dea seama că acestea nu vor fi niciodată îndeplinite. În schimb, cavalerul alb se transformă în cavalerul negru, metamorfoza realizându-se din dorinţa cavalerului de a-şi păstra puterea. Cavalerul negru este un tiran însetat de sânge, care zdrobeşte după bunul plac pe oricine îi stă în cale, sau i se pare că îi stă în cale, dar nu pentru a realiza aşteptările, ci pentru a păstra puterea. Unul dintre exemplele cele mai reprezentative a fost Ivan al IV-lea, supranumit cel Groaznic, dar la fel au procedat şi Petru I sau Ecaterina cea Mare. Chiar şi maximaliştii lui Lenin în 1918 erau percepuţi ca şi salvatorii ţării, iar promisiunile erau deosebit de ademenitoare. Atâta doar că nu puteau fi realizate, şi astfel s-a ajuns la teroarea comunistă cel mai bine întruchipată de dictatura lui Stalin.</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicy3VgI4QIpWqRRu1KKJp5lpnz3fEh_qLQBhoxCXLEmU-KlLeDY97yi3BD1bZzYCcDNKUVBzTLe0uarMrXUco-5_RCw61RAfb1fOdVHuYXdVeQemkU-koGbsKtP32wWJsPKUxm9uE74T0/s1600/putin-foto-capital.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicy3VgI4QIpWqRRu1KKJp5lpnz3fEh_qLQBhoxCXLEmU-KlLeDY97yi3BD1bZzYCcDNKUVBzTLe0uarMrXUco-5_RCw61RAfb1fOdVHuYXdVeQemkU-koGbsKtP32wWJsPKUxm9uE74T0/s320/putin-foto-capital.jpg" width="286" /></a></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Acum, din nou, Rusia şi-a găsit cavalerul alb care să o salveze de anarhie, după dezastrul din 1991, cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului, după cum a zis Putin. Venind la putere, acesta a promis multe, dar nu le va putea realiza. În cât timp va deveni cavalerul negru? La viteza cu care se propagă istoria în ziua de astăzi, în curând. Promisiunile nu se pot realiza, criza erodează bugetul Rusiei, o scădere a preţului petrolului ar putea să-l dea peste cap. Fostul ministru al economiei, Alexei Kudrin, demisionat de Putin în 4 decembrie 2011, este foarte sceptic asupra viitorului economic al ţării, mai ales prin prisma programului de înarmare demarat de Putin.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Iar primele semne ale problemelor interne cu care se va confrunta Putin în curând îl reprezintă demonstraţiile frecvente şi masive ale opoziţiei, cele mai mari din întreaga perioadă a conducerii putiniste, un semn că putinismul dă semne de nefuncţionare. Iar reacţia exagerată a autorităţilor, cu violenţă şi arestări masive, transmit mesajul clar conform căruia epoca cavalerului negru se apropie. Şi asta se va observa şi pe plan internaţional, nici noi, românii, nu suntem scutiţi, în curând îi vom simţi răsuflarea. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-81227086175353321912012-05-22T20:13:00.000+03:002012-05-22T20:13:30.864+03:00Bătălia Moldovei în războiul român antibolşevic<a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/04/finlanda-si-romania-in-razboi-asemanari.html" name="top"></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikFg_hFDOhoyrilG19EWhDmdI4QT0hW45of7ABnQIcCX55WwCdOmY_GM5CCctblMzZv3Kn_LEeRx305aqcgntD4QtaC0pGTX3PeiA-6EnJMz6zTXD3Sz_rmisPNcKVRdFmNxNzeqrTYRY/s1600/bolsevici+003.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikFg_hFDOhoyrilG19EWhDmdI4QT0hW45of7ABnQIcCX55WwCdOmY_GM5CCctblMzZv3Kn_LEeRx305aqcgntD4QtaC0pGTX3PeiA-6EnJMz6zTXD3Sz_rmisPNcKVRdFmNxNzeqrTYRY/s320/bolsevici+003.jpg" width="320" /></a></div><div style="color: blue; text-align: center;"><span style="font-size: small;">Manifestaţie rusească la Iaşi în mai 1917</span></div><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Acum mai bine de un an, un articol de-al meu (<a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/primele-lupte-cu-bolsevicii.html" name="top">Primele lupte cu bolşevicii</a>) a stârnit suficient interes, mai ales prin prisma faptului că evenimentele relatate, de la sfârșitul anului 1917 și prima parte a lui 1918, erau în mare parte total necunoscute cititorilor interesați de istoria adevărată a neamului nostru. Și nici nu este de mirare, aceste evenimente au fost total obturate de istoriografia comunistă, dar din păcate nici cea postdecembristă nu i-a acordat o prea mare atenție. Cu atât mai mult, am observat că respectivul articol a fost preluat integral sau fragmentar, pe bloguri și forumuri, contribuind la aflarea unei părți necunoscute a adevărului din istoria noastră zbuciumată pe care mulți ar dori să o uite sau să o ignore. Interesul comuniștilor de a eluda acest episod este clar, nu se dorea în anii construcției socialiste să se afle că noi românii i-am împiedicat pe bolșevici să cucerească puterea în Europa Centrală, și i-am împiedicat cu armele. Cum ar putea activistul comunist, politrucul de serviciu, să preroreze despre prietenia româno-sovietică, despre țelul continuu al poporului român spre societatea comunistă, când românii s-au ridicat primii împotriva bolșevicilor, fiind prima țară care a luptat cu arma în mână împotriva comunismului, încă de la sfârșitul anului 1917. Cum ar puta propovădui același politruc elanul nostru pentru cauza comunistă, dar în același timp să explice de ce noi, românii, am salvat de comunism patru țări în acei ani. Nu, nu exagerez, în primul rând ne-am salvat pe noi, am salvat România (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/primele-lupte-cu-bolsevicii.html" name="top">Primele lupte cu bolşevicii</a>) împreună cu Basarabia, și ea românească (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/06/curatirea-basarabiei-ii-batalia.html" name="top">Curăţirea Basarabiei (II) Bătălia</a>), apoi am salvat Austria și Cehoslovacia prin soldații români ardeleni conduși de Iuliu Maniu (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/02/revolutia-din-ardeal-si-garzile.html" name="top">Revoluţia din Ardeal şi gărzile naţionale române</a>) și Ungaria (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/02/prea-putin-s-spus-si-s-scris-despre-una.html" name="top">Războiul româno-ungar de la 1919 (I)</a>), <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/razboiul-romano-ungar-de-la-1919-ii.html" name="top">partea a doua</a>, şi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/razboiul-romano-ungar-de-la-1919-ii-de.html" name="top">a treia</a>. Dacă istoricului din vremea comunismului i-am înțeles constrângerile, nu i le-am înțeles și nu i le voi putea înțelege celui postdecembrist, dar este o altă poveste. Majoritatea vor motiva lipsa banilor, dar Eminescu, Negruzzi, Haşdeu și alții care scormoneau prin arhive prăfuite, o făceau pentru bani? La fel eu și alți zeci de bloggeri, o facem pe bani? Nu, sunt lucruri ce țin de conștiință, unii i-ar zice patriotism, eu îi spun simplu datorie. Dacă eu știu și caut, studiez ceea ce mă pasionează și consider că este important, răscolesc vechi documente, memorii și cărți, consider că este de datoria mea să le aduc la cunoștința conaținalilor mei. Dezamăgirea rezidă doar în numărul relativ redus al celor interesați, fapt care mă duce la o maximă celebră: poporul care nu-și cunoaște istoria este sortit dispariției. Și sunt atâția, atât din interior, cât și din exterior, care ar prefera ca românii să dispară, prea mult le-am stat în gât la prea mulți.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Revenind la subiect, intenția mea este să fac o scurtă completare cu alte lupte și bătălii a articolului <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/primele-lupte-cu-bolsevicii.html" name="top">Primele lupte cu bolşevicii</a>, mai mult pentru a ilustra amploarea și gravitatea bătăliilor și evenimentelor respective. Cadrul este explicitat în articolul respectiv, după aproape doi ani și jumătate de război Rusia era la capătul puterilor, un efort atât de prelungit a evidențiat slăbiciunile imperiului relevate și cu ocazia înfrângerii din războiul ruso-japonez din 1904, când revoluția izbucnită atunci a fost înăbușită. Țarul Nicolae al II-lea, cel ce deținea puterea absolută nu a înțeles cursul vremurilor, refuzând să lase ceva din prerogativele puterii, fapt care va accentua nemulțumirile și acestea vor răbufni din nou atunci când forțele represive se vor dovedi slăbite, respectiv în primăvara lui 1917. În martie 1917 țarul este răsturnat și guvernul înlocuit cu cel condus de Kerenski, care s-a dovedit un om prea slab, unul care încerca să țină unitatea imperiului doar prin discursuri, dar fără a îndrăzni să ia vreo măsură. Slăbiciunea imperiului și nehotărârea lui Kerenski au sporit anarhia, grupările și partidele reprezentând diferite curente căștigând aderență în rândul maselor dezamăgite de slăbiciunea primului ministru. Acesta a ezitat de fiecare dată să ia vreo măsură, doar ținând discursuri și refuzând să acțIoneze, dând astfel frâu liber anarhiei de care au profitat cei care s-au organizat mai bine și erau mai hotărâți, chiar dacă erau în minoritate, respectiv maximaliștii lui Lenin, cunoscuți apoi sub numele de bolșevici. Printr-o lovitură de stat ei preiau puterea prin forță, și reușesc tocmai datorită ezitărilor lui Kerenski, asta este povestea revoluției din octombrie, sau 7 noiembrie după noul calendar. Bolșevicii cuceresc puterea doar în capitală, dar prin promisiuni extreme, promițând tuturor ceea ce-și doresc, și profitând de luptele și neînțelegerile dintre celelalte fracțiuni, reușesc să se mențină la putere în capitală, ba chiar să ducă un război civil sângeros pe care îl vor căștiga în cele din urmă. Ca și idee, războiul civil din Rusia a durat aproximativ patru ani, la fel ca și primul război mondial, dar a produs un număr de victime, doar în Rusia, estimat la jumătate față de totalul victimelor din primul război mondial, care s-a desfășurat pe teatre de operațiuni aproape din întreaga lume.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl2L2jf3A3SXHHwgrdNS_D7QAV2gi-dgNCUrL0bgNrFgCMvB9fNA94PooBVaVzDKH97WnnI0li9dqEgXbkjjsDfq-QomNEzJFX8Pmu-8Reu8xgdl2mjYW52TheLHnTY2Oki6OqO8cku6c/s1600/bolsevici+001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="238" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl2L2jf3A3SXHHwgrdNS_D7QAV2gi-dgNCUrL0bgNrFgCMvB9fNA94PooBVaVzDKH97WnnI0li9dqEgXbkjjsDfq-QomNEzJFX8Pmu-8Reu8xgdl2mjYW52TheLHnTY2Oki6OqO8cku6c/s320/bolsevici+001.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue; font-size: small;">Manifestaţie rusească în spatele frontului român, la Târgu-Ocna</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Lenin a prmis tuturor ceea ce-și doreau, a promis pace și pământ, națiunilor din Rusia autodeterminare și chiar independență, respectiv dreptul de a deține singure de soarta lor, dar a fost cel mai mare ipocrit din istorie. Nu a dorit nicio clipă să se țină de cuvânt, pe principiul că te faci frate cu dracul până treci puntea. Le-a promis tuturor ce doreau, pentru a-i face pe toți să lupte pentru soviete sau măcar de a-i menține neutri, iar ulterior și-a luat înapoi promisiunile. A promis pace, dar a dus un război continuu pentru extinderea comunismului, chiar și după ce a căștigat războiul civil a invadat Polonia, a promis pământ pe care l-a luat înapoi mai târziu când era stăpân pe situație, asasinându-i sau deportându-i pe cei care refuzau colectivizarea, a dat autonomie altor popoare din imperiul rus doar pentru ca acestea să intre de bunăvoie în marea familie a sovietelor, iar acolo unde au refuzat a trimis armata roșie împotriva lor, ca și în Finlanda (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/04/finlanda-si-romania-in-razboi-asemanari.html" name="top">Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (I)</a>), Georgia, Ucraina sau Basarabia. S-a debarasat de toți care i s-au alăturat, iar opera sa o fost continuată de Stalin. De exemplu, marinarii din Kronstadt, sediul flotei din Marea Baltică s-au răsculat în timpul revoluției, și-au ucis ofițerii aruncându-i în mare legați de mâini și de picioare în frunte cu comandantul flotei. Seduși de promisiunile lui Lenin, i se alătură acestuia, luptând pentru cauza bolșevică. Realizează în 1921 că au fost trași pe sfoară, că democrația propovădită de Lenin se transformase în cea mai crudă dictatură, și Lenin nu renunțase la acest mod de conducere deși războiul civil era în mare parte câștigat, lupte erau doar în Siberia și zonele limitrofe ale noului imperiu comunist. Se revoltă și trec la luptă în martie, dar armata roșie îi atacă și traveresează gheața până la Kronstadt, unde după lupte grele sunt învinși și prizonierii executați, dreptatea roșie în acțiune.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Dar până atunci mai sunt multe evenimente, și cele de început ne privesc direct și pe noi. Am descris în articolul inițial, <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/primele-lupte-cu-bolsevicii.html" name="top">Primele lupte cu bolşevicii</a>, tentativa de a bolșeviza România prin intermediul comisarului Rochal, cel care i-a răsculat pe marinarii din Kronstadt, precum și eșecul acestuia de a-l aresta pe Serbaceev, comandantul rus al trupelor ruse de pe frontul român, eșecul răsculării bazei ruse de a Socola, de lângă Iași, în mare parte bolșevizată, precum și pățania celor două trenuri cu bolșevici trimiși de la Odessa la Iași pentru a-l sprijini pe Rochal și bolșevicii de la Socola în scopul lor: arestarea sau executarea regelui Ferdinand, asasinarea guvernului român, ocuparea principalelor obiective și transformarea României în republica română bolșevică, care urma să se alăture marii familii bolșevice în drumul spre bolșevizarea întregii planete. Dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, am avut oameni puternici la momentul respectiv.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Dar și slabi, la ședința consiliului de miniștri dinaintea Crăciunului lui 1917, respectiv în noaptea dintre 21 și 22 decembrie, în Iașiul amenințat de trupele bolșevizate de la Socola, la o aruncătură de băț, cu bandele de rușii bolșevizați ce bântuiau devastând, omorând, jefuind și violând în spatele frontului abia ținut de trupele române deoarece rușii de pe front fraternizaseră cu inamicul, au fost miniștri care și-au dat demisia de frică, chiar și Take Ionescu. Generalul Prezan, conducătorul armatei, îi propune regelui un plan de acțiune pe care acesta îl aprobă imediat. Prea puțini știu că acest plan a fost elaborat din timp de către Șeful Statului Major al generalului Prezan, maiorul Ion Antonescu, viitorul mareșal. Scopul, înlăturarea pericolului bolșevic de pe teritoriul României prin mijloace militare, unica soluție rămasă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Acest consiliu se desfășura imediat după încercarea de lovitură a lui Rochal împotriva lui Șerbaceev, unde acesta, împreună cu amanta sa Boga, comisarii Reisshohn al armatei a IV-a ruse, Rech și Hermann, toți evrei, au încercat arestarea lui Șerbaceev. Există mai multe versiuni, dar cele mai multe converg asupra următoarei desfășurări a evenimentelor. La 21 decembrie, la cererea lui Rochal și a celor veniți cu el, respectiv cei menționați mai sus, generalul Șerbaceev acceptă discuții cu aceștia la sediul său, o casă din Socola. Șerbaceev nu prea avea încredere în soldații ruși din Socola, de aceea era păzit de o gardă de cazaci ucraineni, dar în apropiere era și o gardă de vânători români. Discuțiile între comisari și general alături de oamenii săi de încredere sunt aprinse, cele două comisii se retrag în camere separate pentru deliberări. Rochal ceruse predarea comenzii bolșevicilor, Șerbaceev refuzase. Doi comisari pleacă în Socola pentru a aduce solați bolșevizați pentru sprijin, iar doi ofițeri bolșevici, Aksenov și Cornev, intră în camera lui Șerbaceev cu revolverele în mână pentru a-l aresta. Imediat intervine garda ucraineană care îi dezarmează, apar românii care arestează toți bolșevicii și îi pun sub pază, în închisoare. La scurtă vreme apar câțiva ofițeri ruși cu documente falsificate care cer să le fie predați prizonierii. Românii îi predau, aceștia sunt duși și au dispărut. Și aici există mai multe versiuni, cea mai vehiculată fiind cea prin care au fost executați și îngropați în spatele casei care servea ca și sediu lui Șerbaceev. Oricum, acest eveniment a fost folosit de către conducerea bolșevică pentru a acuza România de moartea lui Rochal. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Nu mă pot abține să nu mă gândesc ce ar fi ajuns Rochal dacă nu ar fi murit la Socola. Era un tânăr fanatic bolșevic cu un mare viitor în față, răsculase marinarii din Kronstadt, ținuse discursuri la Odessa ca și trimis al lui Lenin, în drum spre Socola se oprise două zile la Chișinău unde a îndemnat bolșevicii să aresteze imediat Sfatul Țării și să proclame puterea sovietică în Basarabia, dar ordinele l-au purtat mai departe, la Socola, lângă Iași, spre un țel mai ambițios, în timp ce două garnituri de tren încărcate cu marinari ruși bolșevizați plecate de la Odessa se îndreptau spre Socola pentru a-l ajuta în tentativa sa de cucerire a puterii sovietice în România. În interiorul Moldovei, bande bolșevice devastau țara, pe front rușii erau în mare parte bolșevizați, așteptau doar un semn pentru a se îndrepta împotriva dușmanilor de clasă, ceea ce vor face după puțin timp. Dacă Rochal ar fi așteptat celor două trenuri cu marinari bolșevizați de la Odessa, poate ar fi avut mai mari șanse să preia conducerea, iar României i-ar fi fost mult mai greu, poate chiar imposibil să stea în fața acestor forțe reunite. La Socola erau circa trei mii de ruși, mare parte bolșevizați, în mod sigur dacă cele două trenuri soseau mai devreme, situația ar fi putut fi deosebit de dificil de gestionat. Dar Rochal s-a grăbit, și poate așa am scăpat, findcă abia după acest eveniment s-a ținut consiliul de miniștri care a decis intervenția împoriva rușilor. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Celor care ar încerca să conteste în orice fel legaliatatea sau moralitatea intervenției noastre împotriva trupelor ruse bolșevizate, trebuie să le spun faptul că după evenimentul Rochal, însuși Șerbacev a cerut în scris intervenția trupelor române împotriva Socolei, iar miniștrii Antantei s-au raliat și ei cerând guvernului român să intervină, chiar dacă inițial Brătianu ezitase spunând că astfel am intra în stare de război cu noua conducere rusă. Dar situația era de așa natură că nu exista altă soluție, iar prima mișcare o făcuseră deja bolșevicii. Aliații erau deosebit de îngrijorați deoarece în cazul în care reușea lovitura bolșevică, s-ar fi prăbușit total întregul front oriental, unde românii erau singura forță pe care se putea pune bază. Deci am luptat împotriva foștilor aliați cu aprobarea și binecuvântarea Antantei, a aliaților alături de care am intrat în război.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Imediat după episodul Rochal și Consiliul de Coroană din noaptea de 21 spre 22 decembrie, precum și cererile lui Scebaceev și ale miniștrilor aliați din România, tabăra bolșevizată de la Socola a început să fiarbă. Comandantul român al garnizoanei Iași raportează faptul că bolșevicii au instalat tunuri îndreptate spre oraș pe dealul Aroneanu, dar le-a interceptat camioanele cu muniții. Dinspre vest, de pe front, bolșevicii veneau spre Iași în bande dezorganizate, dar numeroase, iar dinspre est se raporta iminenta sosire a celor două trenuri cu marinari de la Odessa, ajutoarele preconizate să-l susțină pe Rochal. Brătianu comunică regelui hotărârea guvernului de a strivi rebeliunea rusă.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Prin prevederea generalului Prezan, în Iași se aflau două regimente de grăniceri, patru de vânători și două batalioane de voluntari ardeleni din care se constituise o nouă divizie, a 16-a, care în mai puțin de doi ani, sub comanda generalului Dănilă Papp, va lupta în războiul contra ungurilor lui Bela Kuhn până la Budapesta (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/02/prea-putin-s-spus-si-s-scris-despre-una.html" name="top">Războiul româno-ungar de la 1919 (I)</a>). Serbaceev conta pe formațiunile de voluntari ucraineni, pe care el le considera sigure, deși comandanții militari români aveau unele îndoieli, care se vor dovedi ulterior justificate.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtunvqPQa9SkM2eyewN4GG8t3pCqg3HhdZhP7RHX-0YZPHK2VB-SGfwHI6Z_9Hfixs_zXqyp6Ac_I2rUhwI58C4StNzj51249Fpc9z0I2PQQIUzCLTGccZZiD7nCUEqylLc6nnVo4dWMs/s1600/bolsevici+002+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtunvqPQa9SkM2eyewN4GG8t3pCqg3HhdZhP7RHX-0YZPHK2VB-SGfwHI6Z_9Hfixs_zXqyp6Ac_I2rUhwI58C4StNzj51249Fpc9z0I2PQQIUzCLTGccZZiD7nCUEqylLc6nnVo4dWMs/s320/bolsevici+002+1.jpg" width="265" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue; font-size: small;">Tip de soldat bolşevic (schiţă de Stoica Dumitrescu)</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În dimineața de 22 decembrie generalul Ștefan Ștefănescu înconjoară tabăra de la Socola cu regimentele 9 și 10 vânători și cu două batalioane din regimentul 1 grăniceri, strângând treptat cercul. Un detașament de ucraineni siguri este trimis în frunte, dar aceștia fraternizează cu bolșevicii de la primul contact. Bănuielile comandanților români se dovediseră întemeiate. Formațiile românești continuă avansarea concentrică, strângând cercul. La vederea zidului compact de baionete românești ce înaintau hotărât, cu pași grei și priviri crunte, susținuți de pe poziții de tunuri și mitraliere, întreg entuziasmul războinic al bolșevicilor s-a topit ca prin farmec. Încercările sporadice de rezistență au fost domolite rapid. Românii îi culeg pe bolșevici din vagoane și barăci și îi conduc între baionete în mijlocul câmpiei, unde se trece la dezarmarea lor. Majoritatea au fost mânați încă din acea noapte, ca pe o turmă, în vagoane, și sub paza santinelelor române, expediați peste Prut și peste Nistru. Aceeași soartă au avut-o și batalioanele de la Odessa ale lui Rochal. Așteptându-se să fie primiți de frații lor bolșevici la Socola, marinarii s-au văzut înconjurați de soldați români cu tunurile și mitralierele îndreptate spre ei, surprinderea lor a fost totală. Au fost dezarmați și expediați pe urmele celorlalți. Iașiul, capitala română de război, era salvat. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Dar mai era problema frontului, a rușilor bolșevizați de acolo. Debandada și bolșevismul pătrunsese și acolo în mare măsură, ofițerii fuseseră degradați, batjocoriți, unii uciși de turma fără stăpân. Vechi comandanți de divizii, generali și colonei erau puși să muncească la bucătărie, la cazan, pentru a găti hrana soldaților bolșevici. Nu toți rușii s-au bolșevizat, unii au reușit să fugă și să se pună sub protecția trupelor române, mare parte ofițeri. După expulzarea bolșevicilor, majoritatatea au plecat în Rusia, în sudul Ucrainei, alăturându-se armatei generalului alb Denikin. Alții, care aveau posibilități materiale, au plecat în Occident, dar au fost mulți care au rămas în România, ca și cetățeni români. Dar marea masă, în acea vreme, era formată din oameni fără căpătâi, cărora anarhia din diviziile ruse le convenea de minune. O masă ușor de manipulat și condus de comisarii bolșevici care aveau ascendent asupra lor, dar nici ei nu îi puteau controla pe deplin. Jafuri, crime, violuri, incendieri, toate împotriva populației române din spatele frontului. Bande fără căpătâi, împotriva cărora jandarmii români, reduși ca și număr, se dovedeau neputincioși. Floarea tineretului român, luptătorii, erau concentrați în diviziile care încercau să țină un front, atâția câți rămăseseră după luptele crunte din vara lui 1917, la Mărăști, Oituz sau Mărășești. Problema era deosebit de gravă, un milion de ruși fără căpătâi bântuiau țara sau fraternizau pe front cu germanii și austro-ungarii, care trăgeau maxim de foloase din disoluția armatei ruse. Chiar în timpul bătăliilor din vară, la Mărășești și Oituz, ofițerii români își amintesc de precizia tirurilor germane, direct asupra obiectivelor și căilor de aprovizionare, toate pe baza informațiilor și hărților vândute de ruși germanilor pe băutură în cursul acestor fraternizări. Prizonierii germani au confirmat bănuielile românilor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Generalul Prezan, pe baza planurilor elaborate de Șeful său de Stat Major, maiorul Ion Antonescu, a luat măsurile preconizate. În spatele fiecărei grupări de trupe rusești de pe front a dispus o trupă română, deși net inferioară numeric. Sectoarelor românești de pe front li s-a cerut să fie gata în orice moment să-și extindă acoperirea și asupra celor rusești, în eventualitatea în care aceștia vor părăsi frontul, cum au făcut-o în nenumărate cazuri în timpul luptelor de la Mărășești. Românii erau net inferiori numeric, dar compensau prin disciplină, ardoarea patriotică și ura față de fostul aliat care i-a trădat de nenumărate ori, iar acum s-a întors pe față împotriva lor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Ordinele sunt clare, la fel ca și dispozițiile lui Serbaceev, care între timp a fost declarat de către Lenin dușman al poporului și pus în afara legii. Niciun soldat rus nu părăsește frontul înarmat, dar rușii bolșevizați nu-l mai recunosc pe Serbaceev comandant. Indiferent, zeci de mii de ruși hălăduie în spatele frontului jefuind totul. Armata română începe să acționeze, arestând și dezarmând bandele fără căpătâi, apoi expediindu-i dincolo de Prut. Dar dezertările în masă se înmulțesc, tot mai mulți fug de pe front îngroșând rândurile bandelor. Se ajunge ca regimente și divizii întregi să părăsească înarmate frontul. Dar românii veghează și acționează la ordinele ofițerilor cărora le sunt dezlegate mâinile prin directivele generalului Prezan. Și o vor face hotărât și decisiv, salvând România din nou.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Câteva companii române puneau pe fugă regimente ruse, câteva regimente înfrângeau și dezarmau batalioane întregi. Generalul german von Morgen povestește că vorbind cu un general rus pe linia frontului, acesta i-a spus, arătându-i soldații ruși din jurul său: </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">cu câteva luni înainte încă erau lei, astăzi sunt curci fricoase, când apare o patrulă română de doi oameni, o sută de ruși o rup la fugă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">”. </span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Deși</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> în </span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">majoritatea cazurilor dezarmarea a decurs pașnic, au fost zone în care s-au dat adevărate bătălii, cu dueluri de artilerie și lupte la baionetă, cu nimic mai prejos decât luptele din războiul mondial. Culmea, poate un caz unic în istorie, între aliați sau foști aliați, dar în fața frontului, sub privirile inamicului comun. Iată câteva puncte în care au avut loc astfel de lupte.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<b><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Bătălia pentru Galați</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">A fost cea mai grea și mai cumplită luptă din campania armatei române pentru scoaterea bolșevicilor din țară. Efectivele angajate, disproporția forțelor, faptul că Galațiul era la un moment dat total înconjurat atât de trupele ruse ce încercau să treacă dinspre vest, dar și de cele care le veneau în ajutor dinspre est, din Basarabia, de asemenea elementele rusești aflate în oraș care au intrat în luptă, fac din această bătălie un punct crucial, o dovadă de necontestat a eroismului românesc, o luptă cu nimic mai prejos decât alte bătălii importante ale neamului nostru. Este cu atât mai trist cu cât această bătălie este total necunoscută publicului larg, deși aici românii au luptat unul contra zece și au ieșit biruitori. La fel ca și alte bătălii necunoscute și uitate, cum ar fi cele de la Șeragul și Kuitun din Siberia (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/08/luptatorii-romani-din-siberia.html" name="top">Luptătorii români din Siberia</a>), românii s-au acoperit de glorie învingând prin dârzenie și spirit de sacrificiu forțe net superioare, contraatacând la baionetă și obținând victoria acolo unde orice analist militar ar fi pariat pe partea adversă. Dar românul s-a dovedit mai tare decât orice pronostic, a luptat și a învins. Ca și exemplu a marii probleme ivite aici, o armată întreagă rusească (a VI-a) a părăsit frontul, rămâne pe loc o singură divizie românească care să ocupe o întindere de front înainte ocupată de șase divizii ruse. Regimentul 5 infanterie ocupă pozițiile diviziilor 30 și 40 ruse. Două plutoane din regimentul 21 ocupă pozițiile deținute mai înainte de regimentul 136 rus. Pe lângă asta, asigurarea frontului, era necesară lupta împotriva fostului aliat devenit inamic, iar asta cerea trupe și forțe puternice, mitraliere și tunuri. De unde, cum putea lupta armata română atât pe front cât și în interior împotriva fostului aliat? Pare imposibil, dar imposibilul a fost realizat atunci de armata română.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp9WCRvuiTPNUYjNmpDfY2sFGZfbjS81TnEdrz4N5YZhop0JlFH3UwWrsp9qkinLLqKL3xgt2luxHPf_Ci1BvV_HHKUY5CP6hBU7HpA-KWfV7lyG3ju2dG7m0OVng9xkreQkEedvYfml0/s1600/bolsevici+005.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="237" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgp9WCRvuiTPNUYjNmpDfY2sFGZfbjS81TnEdrz4N5YZhop0JlFH3UwWrsp9qkinLLqKL3xgt2luxHPf_Ci1BvV_HHKUY5CP6hBU7HpA-KWfV7lyG3ju2dG7m0OVng9xkreQkEedvYfml0/s320/bolsevici+005.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">Desfăşurarea bătăliei de la Galaţi (ianuarie 1918)</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">La Galați, comandorul de marină Niculescu Rizea și colonelul Bădescu au reușit imposibilul, au apărat orașul contra unei armate ruse ce dorea să treacă spre est, ajutată de forțe bolșevice ce le veneau în ajutor dinspre est, din Basarabia, concomitent, trupele române trebuiau să mențină un front părăsit de o armată rusă contra germanilor. Deznodământul, la fel ca și întreaga bătălie, este poate unic în analele războaielor. O mână de oameni rămași pe poziție contraatacă la baionetă punând pe fugă forțe infinit superioare, forțând capitularea adversarilor, regimentrele 34 și 36, brigada a 9-a de artilerie siberiană, o baterie din divizia a 10-a siberiană și coloana statului major al diviziei și 60 de tunuri, toate capitulează în fața românilor. Majoritatea regimentelor 33 și 35 au trecut linia frontului și s-au predat germanilor (peste 3000 de oameni), spre marea surpriză a acestora, cărora nu le venea să creadă la ce erau martori: în fața frontului, două armate aliate se bat pe viață și pe moarte și învinșii li se predau lor în masă. În mod sigur, este ceva unic în analele războaielor. Și este o bătălie, poate singura din primul război mondial în România, în care românii au folosit trupele terestre, aviația și marina concomitent.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA_DwAGUWgnNfxMEiiJ2v2Yiwn504OP47qMJ4VIbkaXmx-XsBoqHKHje2L6CZ94ySNjUWGjq4F8fEFXMN3Ls0HPw8SYvHIOQIRtZC32LwGfvuLi69ZQys91ZQdtq6lAWuZwPaR5R38aLY/s1600/monument+galati.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA_DwAGUWgnNfxMEiiJ2v2Yiwn504OP47qMJ4VIbkaXmx-XsBoqHKHje2L6CZ94ySNjUWGjq4F8fEFXMN3Ls0HPw8SYvHIOQIRtZC32LwGfvuLi69ZQys91ZQdtq6lAWuZwPaR5R38aLY/s320/monument+galati.jpg" width="140" /></a></div><div style="color: blue; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: small; line-height: 115%;"> Monumentul eroilor marinari de la Galaţi,</span></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"><span style="color: blue; font-size: small;"> astăzi dispărut</span></span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Întreaga descriere a bătăliei pentru Galați este disponibilă la <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/03/primele-lupte-cu-bolsevicii.html" name="top">Primele lupte cu bolşevicii</a> și pe siteul <a href="http://dinsidespregalati.blogspot.com/2006/08/din-istoria-galatiului.html" name="top">Din şi despre Galaţi</a>. Este mare păcat și o mare neglijență sau ignoranță faptul că nu a fost restabilită placa memorială din perioada interbelică care reamintea despre dramatismul acestor lupte. Sau poate liderii politici nu sunt interesați de restabilirea adevărului istoric. Dacă este așa, este rolul opiniei publice să le reamintească, iar asta depinde de fiecare cititor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<b><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Lupta de la Pașcani</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">O altă localitate în care dezarmarea rușilor s-a soldat cu o adevărată bătălie a fost Pașcaniul. Armata a 4-a rusă părăsește în debandadă frontul din munții Neamțului și se apropie de linia Roman – Pașcani, păzită de divizia a 7-a română. Cam acesta era în general raportul de forțe, o armată rusă contra unei divizii române. Ordinele românilor erau clare, sub nicio formă bolșevicii nu puteau trece spre Iași, ci trebuiau dezarmați și expediați peste Prut prin nord.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBY3LNhrenJ4iyrFCWCLGuFFh1AUWaN89Q0ZeqciUtp4FR63OZzo2RcR8zh9e3wFcKAJYQ2TjfOTvWMdZAt9YtoOgdNf1ePRKKbDA8sBLy2nqaxJFuKCi255ggP7333J3GZOg5CHP-Hrs/s1600/bolsevici+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBY3LNhrenJ4iyrFCWCLGuFFh1AUWaN89Q0ZeqciUtp4FR63OZzo2RcR8zh9e3wFcKAJYQ2TjfOTvWMdZAt9YtoOgdNf1ePRKKbDA8sBLy2nqaxJFuKCi255ggP7333J3GZOg5CHP-Hrs/s320/bolsevici+2.jpg" width="270" /></a></div><div style="color: blue; text-align: center;">Teatrul luptelor între ruşi şi români în regiunea </div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">Roman - Paşcani - Fălticeni</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Trupele corpului 2 rus, diviziile 26 și 84, vor să forțeze trecera pe la Pașcani și se adună între Moldova și Siret, cu intenția de a face joncțiunea cu corpul 18 rus din Bucovina și să pornească într-o acțiune concentrată spre Iași. La Timișești, vânătorii de munte, trupă abia constituită în timpul retragerii din toamna lui 1916, dar care s-a acoperit de glorie la Oituz în vara lui 1917, îi atacă la baionetă și îi dezarmează pe rușii care amenințau să ocupe instalațiile de apă ale Iașiului. Această armă nouă în armata română, vânătorii de munte, și-au dovedit vitejia încă din zorii existenței sale, iar viitorul o vor consacra ca și trupă de elită, în al doilea război mondial, sub ordinele unor generali de legendă ca și Mociulshi, Dumitrache sau Avramescu, în Bucovina, Crimeea, Caucaz sau munții Tatra. Și astăzi, trupele de vânători de munte reprezintă elita armatei române, lucru demonstrat inclusiv în Afghanistan.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Regimentul 16 Suceava ocupă poziții la Miroslăvești și Brătești, cu avanposturi la Soci, Moțca, Gâstești și Pașcani, cu rolul de a interzice trecerea rușilor spre Pașcani. La 25 ianuarie 1918 o coloană rusească venind de la Cristești se apropie de Soci. Maiorul Butnariu, comandantul batalionului 2, le iese înainte pentru a-i convinge să depună armele, conform ordinului lui Scerbaceev. Pe când parlamenta este împușcat din spate. Câtă ticăloșie din partea unor trupe până de curând aliate, trebuie să ne amintim că solii, parlamentarii, erau respectați în evul mediu chiar și de către tătari. Dar nu de rușii bolșevici în anul 1918. În același timp, compania a 7-a din același batalion este atacată din spate cu focuri de armă și mitralieră. Trupele ruse trec la atac pe toată linia, la ora 1 p.m. intră în acțiune și artileria lor. Artileria română răspunde eficient și precis.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Trebuie menționate diferențele mari care au favorizat trupele noastre în decursul acestor lupte. Deși net inferiori numeric și material, românii aveau avantajul moral, erau o trupă disciplinată, motivată puternic de faptul că militarii își apărau căminele și știau ce soartă îi aștepta pe părinții și frații lor dacă ei pierdeau. Mai erau motivați și de ura puternică față de acești foști aliați și față de acțiunile lor de brigandaj, erau dornici să răzbune umilințele și trădările aliatului care de multe ori s-a purtat ca și cel mai feroce dușman. Și erau experimentați după un an și jumătate de război, în care au ajuns să se bată de la egal la egal cu cei mai buni soldați din lume și să învingă. De cealaltă parte, revoluția topise orice urmă de disciplină. Soldații nu respectau ordinele, se revoltau, erau ca o masă atavică care devenise conștientă de puterea ei după ce eliminase corpul ofițeresc cu experiență. Noii comandanți erau ignoranți în toate domeniile inclusiv în cel militar, erau ridicați de soldați din rândurile lor, așa cum erau ridicați, tot așa erau dați jos, deci autoritatea lor era nulă, la fel și disciplina ce o puteau impune. La fel în cazul artileriei, o armă de elită pe timpul țarului. Lipsită de vechii ofițeri, era acum deservită de mujici, iar cei ce comandau tragerea erau la fel de nepricepuți ca și cei ce mânuiau acum tunurile. Cum ar putea să regleze tragerea cineva care este total ignorant la calcule matematice, tabele și alte lucruri cerute de pregătirea de artilerist? Gândiți-vă că în acele vremuri erau comisari bolșevici responsabili de batalioane sau divizii care nu știau să scrie și să citească! În cealaltă parte, artileria română își căștigase experiența în tirurile de baraj de la Mărăști sau Mărășești, acolo unde au ajuns să tragă cu precizie la cincizeci de metri în fața tranșeelor românești secerând valuri după valuri de germani atacatori. Diferențele erau enorme, iar simpla superioritate numerică și tehnică inamică nu aveau cum să le estompeze. Ca de atâtea ori în istorie, s-a dovedit că o trupă redusă numeric, dar pregătită și motivată puternic poate câștiga o bătălie, invers nu prea se cunosc cazuri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Așa a fost și la Pașcani. Precizia tunurilor românești este desăvârșită, a celor rusești dezastruoasă. Trupele ruse de la sud-est de Soci sunt împrăștiate și fug în debandadă, în curând sunt încadrate bateriile ruse, care încetează tragerea, înhamă tunurile și fug spre Boureni urmărite de salvele noastre. Încearcă să le pună pe poziție pe șoseaua Roman – Cristești, dar sunt prinse din nou sub focurile artileriei noastre, apoi fug la Cristești. Între timp pornește la atac infanteria regimentului 16 român, batalionul 2 întărit cu o companie din batalionul 1 ocupă Soci, apoi Boureni și capturează o coloană de ruși care nu apucase să fugă, o pune sub pază la Boureni și continuă avansarea. Batalionul 3 atacă trupele ruse din tranșee la Sodomeni, înconjoară satul și îi silește să capituleze. Rușii se retrag în dezordine spre nord, către Drăgășani, Ciumulești și Fălticeni, urmărite de românii care îi ajung și îi capturează.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">În urma victoriei românești, încep să se prezinte pentru a fi dezarmate unități complete, regimentul 104 cu 5 mitraliere, regimentele 335 și 336. Divizia 26 rusă trimite o delegație la Timișești pentru a depune armele și să fie lăsați să plece în Rusia. Niciunul dintre parlamentarii ruși nu a fost maltratat, deși ei l-au ucis pe maiorul Butnaru. Doar au fost dezarmați și îndrumați pe traseul stabilit spre nordul Basarabiei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<b><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Lupta de la Spătărești</span></b></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">O parte a trupelor ce se retrag dinspre Cristești, împreună cu alte trupe din corpul 2 rus, aproximativ 10000 de oameni cu 100 de tunuri, înaintează spre Fălticeni pentru a-și croi drum prin sudul Bucovinei. Apropierea lor constituia un pericol iminent pentru orașul Fălticeni, unde se afla batalionul 2 din regimentul 1 grăniceri, aproximativ 500 de oameni. Batalionul iese în față, ocupând poziții la Spătărești, călare pe direcția Soldănești – Ciumulești – Fântâna Mare – Bogdănești, interceptând drumul spre Baia și Cornul Luncii. Două companii din batalionul al 3-lea prelungesc cele două aripi la dreapta și la stânga, mai adăugându-se un escadron de cavalerie pentru recunoașteri.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIHyE5wshLWGI3INfo7fCGFsV5d6o3JJiMuIKvCFThGh6qStB1GvAjmrP9aGzg147LswRRm4FrKQe6NLt8QoFjYAXpRX-1XIMzrLwbSHEzin1oIpgxy36gbUq6HvsOviPqOUIgEJtjg1w/s1600/bolsevici+004.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="157" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIHyE5wshLWGI3INfo7fCGFsV5d6o3JJiMuIKvCFThGh6qStB1GvAjmrP9aGzg147LswRRm4FrKQe6NLt8QoFjYAXpRX-1XIMzrLwbSHEzin1oIpgxy36gbUq6HvsOviPqOUIgEJtjg1w/s320/bolsevici+004.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">Tranşee pe front părăsite de ruşi</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">27 ianuarie 1918, ora 10 a.m., o delegație a comandantului rus se prezintă la Fălticeni colonelului Rădulescu, comandantul regimentului 2 grăniceri, somându-l să lase rușilor drum liber spre Suceava, altfel își vor dechide drum cu forța și își declină orice răspundere față de pagubele ce le va suferi orașul și populația. Li se răspunde cu invitația de a reveni în cantonamentele lor sau să depună armele, imputându-li-se devastările produse prin sate, tăierea liniilor telefonice și atacarea posturilor române. Sunt conduși printre liniile române înapoi spre tabăra rusă, acolo se decide atacarea românilor pentru a forța trecerea. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">La 11.30 patrule ruse de cavalerie și infanterie iau contact cu patrulele noastre, un sfert de oră mai târziu capul coloanei ruse de atac apare pe șoseaua Fălticeni – Ciumulești, ieșind din Dumbrăvița. Ai noștri trag focuri de avertisment, rușii ripostează trăgând în plin. Românii ripostează cu mitraliere. Începe bombardamentul rus de artilerie, dar lipsit total de precizie, din motivele explicate mai sus, din trei sute de proiectile niciunul nu a atins orașul. Totuși, sub acoperirea tragerilor, rușii se desfășoară în valuri de atac, lanțuri de trăgători, la o distanță de 1500 de metri de pozițiile române și avansează precaut până la 200 de metri, pe trei valuri de atac. Românii sunt dispuși pe singură linie rarefiată, dar ripostează cu focuri de arme individuale. Rușii pornesc la atac, superioritatea lor este evidentă. Românii trag cu sete, apoi contraatacă la baionetă, o linie rarefiată, subțire, contra a trei valuri inamice. Totuși, minunea se produce, rușii sunt respinși și dați înapoi de impetuozitatea contraatacului român. Rând pe rând, patru atacuri sunt respinse și contraatacate la baionetă. Câmpul din față este plin de cadavrele rușilor.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwa4kgjTX5G4DF2f9Beuc1-QCsmO8jPvblX5UW_f6AnNg0CTx33eorEyTqwZe0Uj0mDKGL6bHWqXE1ZA1oNuKs4mdMfOpBKz9V4lhfQHBsJuliUuigvjdbz4nw6a5T9N1RJp8Ft2sDqUw/s1600/bolsevici+2+001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwa4kgjTX5G4DF2f9Beuc1-QCsmO8jPvblX5UW_f6AnNg0CTx33eorEyTqwZe0Uj0mDKGL6bHWqXE1ZA1oNuKs4mdMfOpBKz9V4lhfQHBsJuliUuigvjdbz4nw6a5T9N1RJp8Ft2sDqUw/s320/bolsevici+2+001.jpg" width="215" /></a></div><div style="color: blue; text-align: center;">Monumentul comemorativ de la Fălticeni al luptei de la Spătăreşti, </div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue;">astăzi dispărut</span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">O mică paranteză se impune aici. A fost universal recunoscut de către toți generalii și experții militari străini care au fost pe frontul românesc în primul război mondial, că soldatul român era un soldat bun, rezistent, deprins cu asprimile frontului, ascultător al ordinelor superiorilor, avea încredere în ei și îi urma în luptă, mai ales pe cei care se dovedeau demni de a-l conduce, care luptau cot la cot cu el. Soldații români erau în marea majoritate țărani, oameni ai plugului, căliți în lupta cu natura și rezistenți prin constituția lor. Aveau atuuri care s-au dovedit că erau decisive atunci când comandanții lor știau să le folosească. De exemplu, erau foarte pricepuți la aruncarea cu greanada, reușeau să arunce grenadele cu precizie la distanțe apreciabile, puteau arunca o grenadă direct în tranșeele dușmane de la o distanță mult mai mare decât ar fi reușit alții. Explicația era simplă, soldații țărani români erau obișnuiți să arunce cu pietre. Iar atunci când li s-au dat grenade pe mână, le-au transformat în arme de temut.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Un alt aspect, aceiași soldați erau căliți în trânta voinicească, lupta corp la corp. Pentru ei a fost foarte ușor să adapteze această luptă în momentul în care li s-a dat în mână o pușcă care avea o baionetă la capăt. Astfel, au ajuns de temut în aceste lupte la baionetă, chiar generali occidentali spuneau că românii sunt imbatabili în lupta la baionetă. Și așa și era, regimente austriece și germane s-au topit în lupta corp la corp cu trupele române, atunci când ajungeau față în față și artileria sau mitralierele nu-i mai puteau susține nici pe unii, nici pe alții, de teama de a nu trage în proprii oameni. În momentul în care se ajungea la lupta corp la corp, chiar dacă românii erau inferiori numeric, deznodământul era clar, victoria era a noastră. Nu degeaba românii preferau lupta împotriva regimentelor bavareze, elita Germaniei, motivând că acestea </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">aveau ambiț la baionetă</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">”.</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> Din memoriile ofițerilor români desprind una singură, la Cireșoaia, în fața rețelelor de sârmă ghimpată ce protejau tranșeele inamice, soldații se rugau de ofițeri să transmită artileriei să taie o cale prin sârma ghimpată până la tranșee, chiar dacă nu vor face să tacă mitralierele, dar </span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">noi să putem ajunge la tranșee, după aceea lăsați pe noi, dom locotenent!</span><span style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">”.</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> Acesta era moralul și ardoarea soldatului român care prin lupta și jertfa lui va realiza România Mare!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Acum, la Spătărești, o mână din acești soldați lupta împotriva unui inamic net superior care ataca pe trei linii și pe care l-a respins și contraatacat de patru ori, punându-l pe fugă. Este de mirare? Eu zic că nu. Întotdeauna în decursul istoriei noastre, cu spatele la zid, soldatul român a dat dovezi că este pe același nivel calitativ cu oricare din lume, nu degeaba României i se recunoaște de către toți factorii imparțiali înaltele tradiții și capabilități militare. Revenind la Spătărești, după bătaia mâncată, spre seară se prezintă comandantului regimentului român o delegație rusă condusă de soldatul Selepin, comandantul ales al corpului 2 de armată rus, împreună cu șeful său de stat major, măcelarul evreu Moina Podolschi, ca să vedeți de cine era condus un corp de armată rus. Ei cer să li se lase liberă retragerea spre Cornul Luncii, comandantul român cere predarea armamentului și muniției. Tratativele se prelungesc până dimineața, la ora 7.30 apar trupe ruse care anunță capitularea, în final și delegația acceptă predarea.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Între timp, în cursul nopții, operațiunile militare continuă. Un batalion românesc din regimentul 16 care urmărea și dezarma rușii întâlniți în cale a ocupat Ciumuleștii și a instalat pe un deal o baterie din regimentul 25 care îl însoțea. Dimineața, la ora 7.30, această baterie deschidea focul asupra satelor Bogdănești, Dumbrăvița, Camarzani și a șoselelor de legătură pline de trupe rusești, infanteria pornește la atac, rezultă o debandadă totală în rândul bolșevicilor. Artileria rusă încearcă să fugă spre Bucovina, dar sunt capturate de plutoanele de grăniceri de la Mălini și Cornul Luncii. Infanteria se împrăștie și încearcă să fugă, dar majoritatea sunt capturați de trupele române. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Dezarmarea rușilor a ținut cinci zile, s-au luat 4000 de puști, 74 de mitraliere, 84 de tunuri, 158 de chesoane etc. Soldații dezarmați sunt îmbarcați în trenuri și expediați prin Dorohoi în nordul Basarabiei. Am avut 14 morți, 28 răniți grav și 55 ușor. Rușii au avut între 150 și 200 de morți (80 vor fi îngropați de către români) și între 400 și 500 de răniți.</span><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<b><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Lupta de la Mihăileni</span></b><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Corpurile 18 și 40 din armata a 8-a rusă părăsesc în masă frontul bucovinean și se adună în jurul târgului Siret pentru a trece în Rusia prin județul Dorohoi, anunțâd că vor forța trecerea dacă se va încerca dezarmarea lor. Comandantul diviziei a 9-a române încearcă să-i convingă să se supună dispozițiilor. Dar rușii, conștienți de superioritatea lor, forțează trecerea peste linia Mamornița – Tereblecea, păzită de regimentul 34. Rușii aveau și un ascendent, ei capturînd o companie română cu 7 ofițeri și 215 soldați care negociau cu ei. Ulterior, aceștia vor fi eliberați de trupele din regimentul 40. În consecință, comandantul diviziei române constituie două detașamente formate din trupe combinate, cu scopul de a-i opri și dezarma pe ruși. Detașamentul Constantinescu Arghir, constituit din 2 batalioane din regimentul 35, un batalion din regimentul 9 vânători și o baterie de obuziere ocupă orășelul Mihăileni, în fața orașului Siret, unde e un mare centru de trupe ruse cu atitudine agresivă. Rușii vin și cer cale liberă, românii ocupă poziții de luptă, cu centrul la Mihăileni și aripile la Sinăuții de Sus și Sinăuții de Jos, bateria de artilerie la podul peste Molnița, în fața Mihăilenilor.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEm35LZNb4drxYf2fihSB3WPx8jG9Rfn44xIPJAfZGCrbbio1QIbRgGki73O8JCiAjEXVuROOH0JyDO4Th5VJ7SUTlCg03PBpW1yHIoIrn1l0dzBRROR4wPIJ9E6Qiep1kZeqpQ8bIxqQ/s1600/bolsevici+2+002.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEm35LZNb4drxYf2fihSB3WPx8jG9Rfn44xIPJAfZGCrbbio1QIbRgGki73O8JCiAjEXVuROOH0JyDO4Th5VJ7SUTlCg03PBpW1yHIoIrn1l0dzBRROR4wPIJ9E6Qiep1kZeqpQ8bIxqQ/s320/bolsevici+2+002.jpg" width="253" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Rușii apar la amiază și ocupă Gherbănuții, în fața Mihăilenilor, cu două regimente din divizia 23 și artilerie, alte 4 regimente din divizia 26 sunt la Siret. Batalionul de vânători de la Sinăuții de Sus începe seara înaintarea spre Gherbănuți, dar e atacat din față și de pe flanc, de la Tereblecea, de forțe superioare și revine la punctul de plecare. Aripa stângă, de la Sinăuții de Jos, este atacată și ea de forțe superioare în cursul nopții și silită să se retragă cu 2-300 de metri până primește întăriri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">A doua zi, la 4 dimineața, rușii atacă cu forțe masive linia Sinăuții de Sus – Tereblecea spre Mihăileni. Bateria română de obuziere și o baterie de tunuri proaspăt sosite trag asupra coiloanelor ce vin de la Siret spre Sinăuții de Sus, iar două batalioane române de infanterie atacă înălțimile deasupra Sinăuților de Sus unde apăruseră trupe rusești ce amenințau să învăluie flancul nostru drept. Începe să tragă și artileria rusească. Pe la 9 dimineața, lupta devine deosebit de violentă, rușii luptând cu îndârjire. Dar tirul nostru de artilerie este foarte precis și contraatacul român la baionetă obține decizia, pe la 10.30 rușii cedează și se retrag spre Gherbăuți. Românii nu slăbesc ritmul urmăririi, fuga rușilor se transformă în panică, unii se predau, retragerea se transformă în fugă dezordonată. Am avut 14 morți și 57 de răniți dintre care 3 ofițeri, pierderile rușilor au fost enorme. S-a trecut la dezarmarea celor capturați, cu ajutorul unor elemente ucrainene aliate, credincioase lui Scerbaceev.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">O parte din corpul al 18-lea rus, în frunte cu comandantul Sitin, a trecut frontul și s-a predat austriecilor. Un medic român, transilvănean în armata austro-ungară din Bucovina, Dominic Stanca, povestește despre surprinderea sa la auzul bătăliei și tunurilor din spatele frontului român, apoi despre rușii disperați care veneau în masă să se predea austriecilor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Astfel, la sfârșitul lui ianuarie, întreaga Moldovă până la Prut era curățată de cei peste un milion de ruși ce amenințau existența statului român. Este cu atât mai remarcabilă acțiunea și reușita ei, cu cât trupele române, atâtea câte erau ele, mențineau și o linie de front, chiar dacă armistițiul era în vigoare, mai mult, o parte din trupele române trecuseră în Basarabia la chemarea Sfatului Țării pentru a salva provincia de pericolul bolșevic al bandelor fără căpătâi, pericol comun pe ambele maluri ale Prutului (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/06/curatirea-basarabiei-ii-batalia.html" name="top">Curăţirea Basarabiei (II) Bătălia</a>). Rezultatul imediat al dezarmării rușilor a fost faptul că Lenin rupe relațiile diplomatice cu România, Troțki anunțând acest lucru la 26 ianuarie 1918, dar și confiscarea Tezaurului depus la Moscova și scoaterea în afara legii a dușmanului poporului, generalul Scerbaceev. Consiliul comisarilor poporului ia asupra lui toată răspunderea pentru conservarea acestui fond, a tezaurului, care va trebui remis în mâinile poporului român. Oricum, odată cu victoria bolșevicilor, tezaurul nostru era pierdut, ca dovadă că nu ni s-a înapoiat niciodată, nici după 23 august 1944, când aveam și noi ceea ce se numea regim popular democratic în limba de lemn a politrucilor. Tezaurul nostru a fost cheltuit de Lenin și Stalin pentru proiectele lor de răspândire a revoluției proletare mondiale.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Ca și o concluzie, de pe urma acestor evenimente din România și Basarabia, istoricii ar putea trage unele concluzii deosebit de interesante. De exemplu, ce s-ar fi ales din puterea bolșevică a lui Lenin dacă opozanții săi ar fi dispus de o singură divizie pregătită și disciplinată în fața capitalei și ar fi avut și tăria să o folosească? Mai târziu, în Siberia, în decursul luptelor dintre bolșevici și rușii albi ai lui Kolceak, ofițerii ruși își exprimau admirația față de disciplina și curajul batalioanelor de ardeleni și bucovineni, spunând că dacă ar fi avut două astfel de divizii, ar fi fost deja la Moscova și regimul lui Lenin ar fi fost de domeniul trecutului (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/08/luptatorii-romani-din-siberia.html" name="top">Luptătorii români din Siberia</a>).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;">Iar ce s-ar fi întâmplat dacă intervenția română în decembrie 1917 și ianuarie 1918 ar fi fost ezitantă și s-ar fi terminat nedecis? Avem exemplul Finlandei, unde bolșevicii au apucat să se organizeze în 1918 (e adevărat, existau suficienți bolșevici finlandezi, nu numai ruși) și a fost nevoie de un sângeros război civil pentru ca Finlanda să existe ca și stat independent (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/04/finlanda-si-romania-in-razboi-asemanari.html" name="top">Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (I)</a>). În concluzie, prin această mișcare și intervenție, statul român a fost salvat, dar practic a fost salvată întreaga Europă Centrală, soldații care i-au alungat pe bolșevicii ruși vor zdrobi anul următor bolșevismul maghiar și vor fi stavilă vestului, umăr la umăr cu Polonia și Finlanda, cordonul sanitar care a menținut comunismul în afara Europei întreaga perioadă interbelică. Este greu de imaginat, dar am început războiul împotriva austro-ungarilor, l-am continuat și împotriva germanilor, bulgarilor și turcilor, pentru ca mai apoi să luptăm împotriva rușilor, foștii aliați, iar mai târziu împotriva ucrainenilor și ungurilor. Nu degeaba i s-a spus Marele Război, al tuturor împotriva tuturor, pentru că pentru noi așa a fost.<a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=3038967428714867419&postID=8122708617535332191" name="_GoBack"></a> </span><br />
<br />
<br />
<b>Bibliografie:</b><br />
Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916-1919), ediţia a doua, 1934 <br />
Ştefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iaşi, 2001<br />
Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru - Testament pentru urmaşi, Editura Hyperion, Chişinău, 1991<br />
Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995<br />
Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000<span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt; line-height: 115%;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-69939732948375676322012-05-13T20:29:00.001+03:002012-05-14T20:13:50.092+03:00Transnistria lui Rogozin<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGeOAULDST1OutXhkHrZsZgqdtKZYL_Pr4_ZLoDEyImb9r05DxfMgi-Le4yMLi8QaHODG7KgeL8c7gfzfwDv0TkjafbW658OsO05MDyliJBhg0day5WbnYnUpPkdcvvaf285NpPTq74gg/s1600/transnistria.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="221" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGeOAULDST1OutXhkHrZsZgqdtKZYL_Pr4_ZLoDEyImb9r05DxfMgi-Le4yMLi8QaHODG7KgeL8c7gfzfwDv0TkjafbW658OsO05MDyliJBhg0day5WbnYnUpPkdcvvaf285NpPTq74gg/s320/transnistria.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Suntem în anul de graţie 2012, an considerat de unii ca şi unul apocaliptic, dar pentru noi, românii, este mult mai grav, este un an electoral. De aceea totul se leagă şi se dezleagă doar în jurul obiectivului suprem, peste tot se vorbeşte doar de alegeri şi campania electorală care abia este la început. Să nu ne facem iluzii, tot anul se va învârti în jurul alegerilor şi campaniei electorale. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar în acest timp, timp în care noi ne consumăm energiile în această campanie electorală, pierdem din vedere esenţialul, ceea ce se petrece în jurul nostru, evenimente şi lucruri care ne vor afecta direct şi decisiv, iar când ne vom trezi din abureala electorală vom constata că lumea s-a schimbat enorm, şi nu în favoarea noastră. Iar atunci va fi prea târziu să întrebăm cum a fost posibil, unde am fost noi atunci când s-au petrecut aceste lucruri, şi cum a fost posibil să se întâmple fără ca noi să fim întrebaţi. Este simplu, chiar dacă ni se va părea absurd, dar evenimentele mondiale se petrec indiferent de calendarul nostru electoral, lumea nu se opreşte din mersul ei fiindcă în România sunt alegeri şi campanie electorală. Astfel, ca de obicei, ne vom trezi în faţa unor schimbări majore pe care le-am ignorat deoarece am fost preocupaţi prea mult cu ciorovăielile noastre interne. De aceea se poate spune că ne merităm soarta.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Ignorăm tot ceea ce se întâmplă în lume pentru a sta concentraţi asupra luptelor politice de la noi, fără să ne dăm seama că suntem influenţaţi decisiv de schimbările pe plan geopolitic la care suntem martori, dar pe care le ignorăm cu desăvârşire îngropându-ne capul în nisip după modelul arhicunoscut al struţului. Poate ar trebui să schimbăm emblema vulturului brâncovenesc cu cea a struţului african, mult mai caracteristică nouă în timpurile prezente.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Şi spun asta în deplină cunoştinţă de cauză, deoarece în vecinătatea noastră se petrec lucruri grave, care ne vor afecta direct, fie că ne place sau nu, fie că suntem de acord sau nu, fie că le cunoaştem sau nu. Pur şi simplu se întâmplă, indiferent de campania electorală a noastră, indiferent de înfocarea cu care susţinem un candidat sau altul, un partid sau altul.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Asta deoarece un joc cu o miză enorm mai mare se desfăşoară la nici două sute de kilometri la est de graniţele României. Ce înseamnă această distanţă? Este mai mică decât cea de la Bucureşti la Braşov sau la staţiunile de pe Valea Prahovei, sau de la Bucureşti la Constanţa, obiective asaltate de bucureşteni în fiecare weekend. Ne confruntăm cu o situaţie de criză geopolitică pe care o ignorăm, pur şi simplu, deoarece aşa am fost învăţaţi, să nu ne pese, să ne doară doar de campania electorală şi cine iese la alegeri. Este la fel cum ai organiza alegeri, cu campanie electorală cu tot, pentru conducerea Titanicului care este pe cale să se scufunde.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În schimb, pentru alţii, vecinii noştri, obiectivele sunt clare şi nu se abat de la ele sub nicio formă, sub nicio conducere. Să dea Domnul să ne trezim măcar cu o clipă înainte de a fi prea târziu!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Când vorbeam de ceea ce se întâmplă la nici două sute de kilometri de noi, vorbeam desigur despre Transnistria. Care şi-a schimbat conducerea comunistă închistată ce părea veşnică, cea a lui Igor Smirnov, cu cea a mult mai pragmaticului Evgheni Sevchuk, un individ mult mai prezentabil şi mai inteligent, genul de om cu care ai putea să faci afaceri, de aceea mult mai periculos pentru noi. Această schimbare la faţă a Transnistriei, precum şi mutările Rusiei în zonă nu fac decât să lase să se întrevadă faptul că ceva major se va petrece în regiune. (vezi şi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/01/transnistria-si-anul-geopolitic-2012.html" name="top">Transnistria şi anul geopolitic 2012</a>).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Cea mai importantă mutare a Rusiei, după negocierile cu Germania asupra Transnistriei, s-a petrecut de curând: numirea ca reprezentant special al Rusiei pe lângă Transnistria a lui Dmitri Rogozin în 21 martie, fostul ambasador rus la NATO între 2008 şi 2011, acolo unde s-a remarcat ca şi un interlocutor foarte vocal. Din decembrie 2011 este vicepremier şi responsabil cu industria rusă de apărare. Nici în noua sa postură, de reprezentant special pentru Transnistria, nu se dezminte. Dar ceea ce este important este anvergura şi notorietatea personajului investit cu această funcţie. Desigur, există reprezentanţi ai Rusiei şi pentru Abhazia şi Osetia de Sud, dar este vorba de personaje de importanţă minoră, niciunul dintre ei nefiind un nume sonor ca şi Dmitri Rogozin. Chiar ştie cineva cine sunt aceştia? Sau au vreo importanţă? Numai din acest fapt ne dăm seama de importanţa Transnistriei în viitoarele planuri ale Rusiei. Unii ar putea spune că cele două entităţi de pe teritoriul Georgiei au fost recunoscute de către Rusia ca state independente, de aceea importanţa lor este mai redusă. Dar tocmai asta ne duce cu gândul la următoarea mutare a Moscovei, poate chiar recunoaşterea Transnistriei ca şi stat independent, iar pentru acest pas este nevoie de pregătirea terenului, iar cel mai potrivit nu poate fi altul decât Dmitri Rogozin.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Să vedem. La summitul NATO de la Istambul, din 1999, Rusia s-a angajat să-şi retragă trupele din Transnistria în termen de cinci ani. Au trecut treisprezece ani şi acest lucru nu s-a întâmplat, iar Rusia nu dă nici cel mai mic semn că ar avea intenţia să o facă, şi nici nu o va face. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar va trebui o oarecare pregătire psihologică, context ideal pentru unul ca şi Dmitri Rogozin. Pregătirea psihologică nu trebuie să fie prea lungă, nu e necesar. Europa are problemele ei, Grecia de exemplu, plus criza datoriilor suverane şi perspectiva unei noi recesiuni. SUA sunt în campanie electorală, urmează alegeri în noiembrie, va fi o vară fierbinte pe majoritatea temelor, iar un loc central va fi ocupat de politica internă americană, criza a lovit şi aici. În politica externă, SUA sunt pe cale să se dezangajeze din Afghanistan, după ce a făcut-o din Irak, iar acest lucru este net defavorabil şi neplăcut Rusiei, deoarece americanii se vor implica în alte regiuni strategice care nu prea convin ruşilor. De aceea, Rusia ar dori ca americanii să mai rămână mult şi bine în Afghanistan, pentru asta le-au creat toate facilităţile, inclusiv dreptul de trecere a materialelor militare pe teritoriul său sau al sateliţilor săi. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar să revenim la Rogozin. Chiar în cartea sa de memorii, apărută în 2007, Rogozin recunoaşte că a condus o unitate de voluntari ruşi în războiul din Transnistria din 1992, implicit o recunoaştere indirectă a implicării Rusiei în acest război, deşi până acum, inclusiv astăzi, Rusia neagă cu vehemenţă acest lucru, în ciuda tuturor evidenţelor. Este un joc tipic rusesc, copiat după metoda sovietică, cel de a nega împotriva tuturor evidenţelor, la fel au procedat ruşii şi cu implicarea lor în Abhazia şi Osetia de Sud în anii 1992 şi 1993, deşi georgienii au prezentat presei numeroase dovezi, inclusiv un avion Suhoi-27 doborât şi cadavrul pilotului în uniformă rusească de căpitan. La fel a fost şi în Transnistria, când în iunie 1992 tancurile armatei a XIV-a ruse au intrat în Tighina arborând drapelul Rusiei fără nicio jenă. Deci, pentru Rogozin, este o zonă cunoscută, în care a fost implicat direct chiar în cursul conflictului din care a rezultat actuala configuraţie nistreană, a republicii secesioniste respective.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Rogozin face câţiva paşi înainte în declaraţiile sale în urma numirii ca reprezentant special al Moscovei pentru această entitate teritorială, paşi pe care Rusia în mod oficial doar îi tatonează. Dar este bine pentru ea că un astfel de personaj vocal, binecunoscut mediilor occidentale chiar prin luările sale de poziţie şi acuzele aduse Occidentului pe vremea când era ambasador la NATO, parcurge aceşti paşi facilitând viitoarea abordare a Moscovei. În cazul în care Occidentul nu reacţionează, Moscova va considera o recunoaştere implicită, ceea ce va uşura mult misiunea Rusiei. De exemplu, Rogozin a folosit intensiv la Tiraspol termenul de Republică Nistreană şi popor nistrean, o nouă invenţie rusească, din moment ce locuitorii din Transnistria sunt moldoveni sau români, ruşi şi ucraineni. Nu există unul care să se poată numi nistrean sau transnistrean, dar asta nu este o problemă, datorită lui Rogozin va apărea şi acest popor. Dacă nimeni nu reacţionează, Rusia va considera asta ca şi o recunoaştere indirectă sau implicită, un pas înainte spre recunoaşterea unei noi ţări şi nou popor. Nu este nici primul popor inventat de ruşi şi nici ultimul. Noi ne aducem aminte cel mai bine de poporul moldovean, dar exemplele pot continua, în ultimul meu articol vorbeam de poporul karelian inventat de Stalin pentru a smulge istmul Kareliei de la finlandezi în anul 1939.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3egKvosjQ6Edi151eBAGtxKquW1SM_PIkzaJhcpHC9mN-y3PkktBAAO8ktydQcJw-BpzrOei0f6MKCDVFDIQo9ctFpv55ghDo7FyZNdZLKdSDtggE32PL2SnVnc1Uok4Y1znWmFnNltQ/s1600/%C5%9Eevchuk+si+Rogozin.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3egKvosjQ6Edi151eBAGtxKquW1SM_PIkzaJhcpHC9mN-y3PkktBAAO8ktydQcJw-BpzrOei0f6MKCDVFDIQo9ctFpv55ghDo7FyZNdZLKdSDtggE32PL2SnVnc1Uok4Y1znWmFnNltQ/s320/%C5%9Eevchuk+si+Rogozin.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="color: blue; font-size: small;">Evgheni Sevchuk şi Dmitri Rogozin</span><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><span style="color: blue; font-size: small;"> </span></span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Mai departe, într-un timp relativ scurt, Rogozin a făcut şi declarat multe, se vede că Rusia este foarte grăbită în această privinţă. La Tiraspol, la jumătatea lui aprilie, Rogozin a menţionat următorii paşi şi intenţii ruseşti: deschiderea unui consulat al Rusiei la Tiraspol, un pas înainte spre recunoaşterea oficială a Transnistriei, dar primii paşi s-au făcut deja prin acordarea a 160000 de paşapoarte ruseşti rezidenţilor transnistreni, apoi încurajarea investiţiilor ruse în regiune, reînarmarea trupelor ruseşti cu armament modern, deci nici vorbă de retragere, ba dimpotrivă. Mai mult, a vorbit despre „dreptul exclusiv al Rusiei de a menţine pacea în regiune”, nu numai aici, dar în întregul spaţiu exsovietic, „nu vom lăsa pe nimeni să conteste mandatul Rusiei în această privinţă, ori dreptul exclusiv de a asigura securitatea în această regiune”, asta referitor la discuţiile despre înlocuirea trupelor ruseşti de menţinere a păcii cu un contingent european. E adevărat, este o premieră absolută, pacea este menţinută de una dintre părţile în conflict. Iar referitor la reînarmare, ministrul rus al apărării, Anatoli Serdiukov, a făcut o vizită surpriză în 12 şi 13 aprilie la trupele ruse din Transnistria, atrăgând protestul oficialilor moldoveni de la Chişinău. Vedem în atitudinea şi discursul lui Rogozin reflectarea vorbelor lui Putin, care spunea despre disoluţia Uniunii Sovietice că a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Rogozin nu s-a odihnit, ci a fost şi la Chişinău, unde a discutat cu premierul Vlad Filat, tot la jumătatea lui aprilie. Dar aici a venit şi în rolul de preşedinte de partea Rusiei a comitetului interguvernamental pentru relaţii economice ruso-moldoveneşti şi s-a întâlnit şi cu noul preşedinte Nicolae Timofti. Aici Rogozin şi-a expus clar cererile, în număr de opt. Prima, Moldova să recunoască Transnistria ca un partener de negocieri cu drepturi egale. A doua, evaluarea comună cu Transnistria a conflictului din 1992, apoi normalizarea relaţiilor economice între cele două părţi, recunoaşterea rolului de mediator politic şi militar al Rusiei şi încetarea căutării altor entităţi care nu au de-a face cu regiunea pentru acest rol, aluzie la formatul de negocieri 5 + 2 şi orice viitor aranjament să fie făcut pe baza unui statut federal sau confederativ. Mai departe, Moldova nu trebuie să încerce să se alăture unui bloc de ţări, nu trebuie să încerce să implice alte state sau entităţi în operaţiunile de menţinere a păcii şi, cel mai important, să nu se alăture României.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În acest ultim punct Rogozin a declarat clar, dacă moldovenii vor să fie români, graniţele se vor schimba, o ameninţare directă. Acest aspect apare ca o obsesie la Rogozin, dar şi la alţi lideri ruşi, semn clar că încep să piardă controlul. Chiar la Tiraspol, Rogozin a spus că politicienii moldoveni cu atitudini proromâneşti sunt dăunători nu numai rezolvării conflictului transnistrean, dar şi relaţiei de bună vecinătate dintre Moldova şi Rusia. Pe cuvânt, aflu lucruri noi, de exemplu că Rusia şi Moldova sunt vecine!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Toate acestea vin într-o perioadă dificilă din punct de vedere economic pentru Moldova, iar România este în campanie electorală. De aceea Rusia apasă pe pârghia economică, împingând guvernul moldovean spre o situaţie greu de gestionat. Datoria pentru gazele ruseşti a crescut, piaţa rusă pentru produsele agricole moldoveneşti s-a îngustat în urma măsurilor ruse de blocare a accesului acestora. Cel mai sensibil sector rămâne cel energetic, dar Moscova pune o presiune suplimentară pe Chişinău în acest sens. Se ştie că Transnistria ar intra în faliment imediat ce Rusia renunţă să o sponsorizeze, este un pseudostat mafiot care nu are cum să se întreţină singur fără subsidiile ruseşti. Ca exemplu, s-a văzut cum alte state sau entităţi din toate zonele globului s-au prăbuşit în momentul în care şi-au pierdut sponsorul sovietic în anii 90. Dar în cazul Transnistriei, Rusia vine cu următoarea pretenţie: Chişinăul să plătească datoria Transnistriei la gaze către Gazprom în valoare de 3,3 miliarde dolari, pe motiv că insistă asupra faptului că Transnistria este parte a Republicii Moldova. Este practic culmea ipocriziei, îmi ocupi o parte din teritoriul recunoscut de ONU, îţi instalezi trupe şi tot ce vrei acolo, apoi îmi ceri să şi plătesc eu pentru asta. Asta doar Rusia putea inventa.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Până la urmă, totul merge spre o foarte rapidă recunoaştere a Transnistriei ca şi stat independent de către Rusia. Totul converge către asta, inclusiv presiunile occidentale. Rusia nu are cum să-şi menţină forţele armate pe teritoriul unui alt stat fără acceptul acestuia, conform dreptului internaţional, de aceea Rusiei i-a convenit de minune criza politică de la Chişinău, când timp de mai bine de doi ani aici nu a existat un preşedinte. Dar acest lucru s-a schimbat odată cu alegerea lui Nicolae Timofti. În curând Rusia va fi împinsă de către vest spre o decizie în acest sens, Rusia are nevoie de Occident şi Occidentul are nevoie de Rusia. Dar acordul semnat la Istambul nu are cum să fie amânat la infinit. Rusia nu va renunţa la Transnistria, astfel că va trebui să găsească o altă modalitate de a-şi menţine trupele aici, iar singura modalitate rămase este recunoaşterea Transnitriei ca şi stat independent, stat care va fi de acord cu menţinerea trupelor ruse pe teritoriul său, la fel ca şi în cazul Abhaziei şi Osetiei de Sud. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Dar recunoaşterea acestora a intervenit în urma unui război în Georgia în 2008, şi s-ar putea ca şi cazul Transnistriei să ia un astfel de curs. Un mic război scurt şi victorios i-ar conveni de minune lui Vladimir Putin, proaspăt reinstalat în fotoliul de preşedinte pentru un al treilea mandat, dar intens contestat în stradă, cele mai ample demonstraţii de când el este în fruntea ţării. Iar Transnistria este cazul ideal, prin care s-ar aranja multe în favoarea lui Putin, nu trebuie să uităm că popularitatea sa a atins cote imense tot în urma declanşării unui război, cel din Cecenia în 1999, atunci când Vladimir Putin, un prim ministru necunoscut cu 2% popularitate a ajuns preşedinte din primul tur mai puţin de un an mai târziu, tocmai în urma acestui război. Şi încă ceva, un astfel de război ar putea anula pur şi simplu angajamentul Rusiei din 1999 de la Istambul, de care oricum nu a ţinut seamă şi nici nu va ţine seamă, pe baza sintagmei lui Stalin publicată în ziarul Pravda în 15 septembrie 1927: „Războiul poate răsturna toate felurile de convenţii”. Cu altă ocazie, Stalin spunea că tratatele nu valorează mai mult decât hârtia pe care sunt scrise. Cred că este destul de clar. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Pregătirea psihologică pentru un astfel de eveniment a început deja din partea Rusiei, şi din păcate au fost implicate şi romanele mele, acestea fiind prezentate tendenţios (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/04/sange-pe-nistru-si-diversiunea.html" name="top">Sânge pe Nistru şi diversiunea internaţională</a>). Mai mult, vedeţi mai jos o mostră de astfel de prezentare a televiziunii NIT.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><object class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://3.gvt0.com/vi/dCuwu_iok28/0.jpg" height="266" width="320"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/dCuwu_iok28&fs=1&source=uds" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/dCuwu_iok28&fs=1&source=uds" type="application/x-shockwave-flash"></embed></object></div><span lang="RO" style="font-size: 14pt;"><br />
</span><br />
<span lang="RO" style="font-size: 14pt;">În acest noian de probleme, o singură veste bună, republica Moldova are în sfârşit preşedinte, fapt care pune capăt unei perioade de instabilitate politică. Preşedintele Timofti a fost la Bucureşti de curând şi a făcut o impresie bună, alături de preşedintele român. Dar la întrebarea unui ziarist referitoare la schimbarea guvernului şi respectiv la posibilitatea schimbării atitudinii României faţă de republica Moldova, preşedintele român a susţinut faptul că trei lucruri nu se vor schimba în politica noastră externă: NATO, UE şi republica Moldova. Aş vrea să-l contrazic pe preşedinte şi să reamintesc unele evenimente, deoarece, din păcate, românul s-a dovedit că are memorie scurtă. la începutul anilor 90, după conflictul din Transnistria, România era parte integrantă a formatului de negocieri privind rezolvarea conflictului, alături de Rusia şi Ucraina. Un preşedinte român, cu simpatii estice, a retras România din aceste negocieri, ajungându-se ca la ora actuală, formatul negocierilor să fie 5 + 2 (Rusia, Moldova, Transnistria, Ucraina, OSCE plus UE şi NATO ca observatori). Un alt preşedinte român, cu simpatii vestice, a încheiat un tratat cu Ucraina considerat de toată lumea ca şi unul net defavorabil statului român, deşi numai o parte din el este cunoscut. Şi chiar în timpul mandatului actualului preşedinte, România, ca membră NATO, îşi anunţa la un moment dat retragerea din Irak prin vocea premierului şi a ministrului apărării fără să avertizeze aliaţii, un lucru extrem de grav datorat faptului că acel ministru care nu cunoştea limba engleză a înţeles greşit un termen într-o consfătuire NATO. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: 14pt;">Chiar mă întreb, noi, românii, care am dat lumii un număr impresionat de genii raportat la numărul de locuitori, nu suntem capabili să găsim nişte miniştri valabili, ci doar din cei aflaţi în una dintre cele două categorii numite incomp, respectiv incompetenţi sau incompatibili? Nu cred că anul electoral 2012 ne va oferi vreun răspuns. </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-83942050265790467852012-04-26T20:39:00.000+03:002012-04-26T20:39:41.256+03:00Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (II)<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTRf3C4AywhyphenhyphenItwqpBiK9Ihzu4-tGFjbeafeF5MZlJh80m3jyT40MDhsICaQL8tXRsEjegWnG-_NZF1bGNPV4pJtlbjhBmutkzNH1PFcvRCL-4RaVlsu2EV9a9gYovXKE1nBrk6gl-GHY/s1600/Comandant+sef+1942.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTRf3C4AywhyphenhyphenItwqpBiK9Ihzu4-tGFjbeafeF5MZlJh80m3jyT40MDhsICaQL8tXRsEjegWnG-_NZF1bGNPV4pJtlbjhBmutkzNH1PFcvRCL-4RaVlsu2EV9a9gYovXKE1nBrk6gl-GHY/s320/Comandant+sef+1942.jpg" width="218" /></a></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Acest articol reprezintă continuarea de la <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/04/finlanda-si-romania-in-razboi-asemanari.html" name="top">Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (I)</a> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; line-height: 115%;">Războiul de iarnă</span></b></span><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Odată cu angajarea luptelor la zonele de graniță, sovieticii bombardează Helsinki începând cu 30 noiembrie 1939. Era o zi senină, iar străzile erau pline de civili, bombele au vizat chiar centrul orașului provocând moarte și distrugere. Rezultatul imediat al agresiunii a fost faptul că Mannerheim a fost repus în funcția de comandant suprem, iar bombardamentele și atacurile împotriva civililor menite să submineze dorința de luptă a finlandezilor au avut exact efectul contrar.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Chiar din a doua zi de război, la 1 decembrie 1939, intențiile sovieticilor devin clare, agenția TASS comunicând că în </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">orașul” Terijoki, evacuat de finlandezi și ocupat de sovietici, s-a constituit “guvernul popular al Republicii Democrate a Finlandei”, sub președinția lui O. W. Kuusinen, unul dintre liderii comuniști din războiul de independent de la 1918, care devenise secretar al Kominternului. Totodată, este data și o proclamație către poporul finlandez a acestui așa zis govern popular. În această proclamație tipică semnată de Kuusinen și de alți șase miniștri ai guvernului popular al Finlandei se menționa că se constituise un nou guvern în “conformitate cu voința poporului” pentru stârpirea “stăpânilor plutocratici ai Finlandei” care aruncaseră țara într-un război devastator împotriva URSS care </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">niciodată nu amenințase sau îi crease neplăceri Finlandei</span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">”, </span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">dar care a găsit necesar să pună capăt cu ajutorul Armatei Roșii pericolului la adresa suveranității sale pe care îl reprezentau stăpânii aventurieri ai Finlandei, etc. În proclamație se mai menționa că se propusese guvernului URSS încheierea unui pact de asistență mutuală între URSS și Finlanda precum și îndeplinirea speranțelor de secole ale poporului finlandez, că </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">poporul karelian trebuia să se unească cu cel finlandez în cel mai scurt timp într-un stat unitar și independent”. Nimeni nu a luat în seamă proclamația ineptă, iar manifestele lansate peste capitală care promiteau pâine pentru poporul finlandez flămând au provocat ilaritate. Prin felul acesta de a face propagandă ne dăm seama ce lipsea de fapt sovieticilor, din moment ce ei au crezut că asta și-ar dori toți vecinii, pâinea.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">În proclamația sa guvernul sovietic recunoștea dreptul Kareliei Orientale de a se uni la restul națiunii finlandeze, dar numai sub patronajul sovietic. Astfel apar clare intențiile sovietice de a supune întreaga Finlandă, dispărând astfel orice speranță de compromis. Poporul finlandez a înțeles că singura șansă de salvare era prin luptă și a luptat.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Referitor la comparații, sovieticii au creat și pentru Basarabia din 1924 Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească la est de Prut, la fel cum au făcut și cu RASS Kareliană în 1923, apariția lor fiind un pretext pentru a cere reunirea cu părți din Moldova, respectiv Finlanda. Tot așa s-a încercat inventarea poporului karelian, al fel ca și în cazul celui moldovenesc. O întrebare persistă, dacă Stalin și URSS erau atât de grijulii referitor la unirea celor din RASS Kareliană cu restul karelienilor și cu finlandezii, la fel cu RASSM și moldovenii și românii, de ce nu a acceptat unirea RASS Kareliană cu Finlanda și a RASSM cu România în cadrul propriilor state, fără să încerce să le încorporeze în URSS? Și de aici ne dăm seama de dimensiunea ipocriziei sovietice.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Războiul de iarnă nu poate fi descris pe de-antregul aici, este deosebit de complex, iar cei ce doresc o descriere făcută chiar de comandantul suprem finlandez o pot găsi în memoriile acestuia. Prima fază preconizată de Mannerheim, cea a luptelor de întârziere, în care trupele de acoperire finlandeze trebuiau să întârzie avansul rusesc până ce grosul trupelor finlandeze ar fi ajuns pe poziții, începuse în bune auspicii pentru finlandezi, ei reușind să extindă fortificațiile, să pregătească distrugerile și să extindă câmpurile de mine. Mai mult, iarna bătea la ușă, cu zăpadă și ger, ceea ce conferea finlandezilor un atu în plus, iar scurtimea zilelor de iarnă urma să fie un handicap pentru aviația inamică net superioară. Sovieticii erau net superiori finlandezilor în toate domeniile, disproporția, mai ales în resurse umane, era copleșitoare. Apărarea antitanc era practic inexistentă, arma antiaeriană și artileria grea nu însemnau decât câteva baterii. Cât despre stocurile de muniții, combustibili și lubrifianți, acestea erau insuficiente. Materialul de aviație nu depășea jumătate din necesar și lipseau aparatele de rezervă. Echipamentul era așa deficitar, încât rezerviștii sosiți la centrele de concentrare erau încă în haine civile.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Comparativ, o divizie finlandeză număra 14200 de oameni față de 17500 pentru una sovietică. Cea sovietică dispunea de două regimente de artilerie (față de unul în cea finlandeză), o secție anitanc, un batalion blindat (40 – 50 tancuri) și o companie de apărarea antiaeriană, toate inexistente în divizia finlandeză. În privința armelor automate și a lansatoarelor de grenade, o divizie rusă avea în medie o dotare dublă față de una finlandeză. Dacă luăm în calcul faptul că sovieticii dispuneau de un număr de unități blindate și de o rezervă abundentă de artilerie și stocuri de muniții inepuizabile, precum și faptul că stăpâneau spațiul aerian, supremația materială a agresorului apărea și mai evidentă.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjffk2enlVL2wc6AhQT0Qs6gUR0U8lfJre0c15oJOR9cEw0ibOtUTkHe86MS2KTNYq-4Pg7mBjd9EwTwuzPqh3AJ4e7_CrqVKPmMFLpsNkEQzMrkQ77mAP3u_BHWIAGBj9MHRQQyycp1O0/s1600/Invazia+trupelor+sovietice+in+Istmul+Kareliei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjffk2enlVL2wc6AhQT0Qs6gUR0U8lfJre0c15oJOR9cEw0ibOtUTkHe86MS2KTNYq-4Pg7mBjd9EwTwuzPqh3AJ4e7_CrqVKPmMFLpsNkEQzMrkQ77mAP3u_BHWIAGBj9MHRQQyycp1O0/s320/Invazia+trupelor+sovietice+in+Istmul+Kareliei.jpg" width="320" /></a></span></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"><span style="color: blue; font-size: x-small;"><i>Invazia trupelor sovietice în Istmul Karelie</i></span>i </span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Ținând cont de pierderile imense avute în războiul de iarnă care ar fi putut submina regimul, conducerea sovietică a trebuit să gesească o justificare a acestora, și le-a găsit prin inventarea unei legende care și acum este considerată un adevăr de necontestat. Aceasta este linia fortificată Mannerheim, despre care sovieticii au inventat atâtea că ar părea mai ceva ca și linia Maginot, iar străpungerea rusească a fost calificată de propaganda oficială sovietică </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">vitejie fără seamăn în istoria războaielor</span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">”</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">. Dar să vedem ce spune Mannerheim despre asta: </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Totul nu era decât un bluf, situația era cu totul alta. Linia defensivă nu cuprindea decât un mic număr de cuiburi de mitralieră izolate și, la propunerea mea, ea fusese întărită prin 20 de forturi noi, legate prin tranșee, fortificații de campanie lipsite de profunzime. Această poziție a fost botezată <i>linia Mannerheim</i> de către popor. Dacă ea a rezistat este datorită curajului și dârzeniei luptătorilor noștri, dar nu din cauza solidității sale. Este evident că propaganda sovietică nu a găsit un alt motiv plauzibil pentru explicarea înfrângerilor răsunătoare ale Armatei Roșii pe frontul de la Ladoga la Oceanul Înghețat”. În altă parte Mannerheim o descrie mai amănunțit: </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Pe o linie de apărare de 140 km, în istmul Kareliei, existau 66 de forturi betonate, din care 44 ridicate puțin după 1920, erau învechite, adesea prost plasate și prost construite. Cele noi erau moderne, dar și barajele antitanc aveau puțină valoare. Timpul nu permisese să se construiască în profunzime și prima linie coincidea cu poziția principală de apărare. Singurele fortificații de valoare erau bateriile de coastă, care protejau cele două flancuri ale liniei de apărare dintre golful Finic și lacul Ladoga.”</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Spre deosebire, pe frontiera Nistrului, se preconiza să se ridice încă din anii 20 circa trei mii de cazemate betonate. În vara lui 1940 erau gata abia o sută. În plus de asta, prin ocuparea estului Poloniei, o nouă cale de invazie, prin nordul Bucovinei, devenise disponibilă URSS-ului. Mai mult, prin ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, situația strategică a României s-a complicat, deoarece apărarea de pe Prut și de pe dealurile ce aveau dezvoltarea de la nord la sud putea fi întoarsă pe văi de la nord, din Bucovina de Nord. La fel, și situația strategică a Finlandei s-a schimbat odată cu pierderea istmului Kereliei, un teritoriu îngustat, împădurit și plin de lacuri, propice apărării. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Forțele finlandeze nu au depășit un total de 9 divizii în decursul întregului război, dintre care 6 angajate în istmul Kareliei, 2 divizii în Corpul 4 Armată, la nord de Ladoga, pe un front de 100 km, una în rezerva comandantului-șef, iar pe porținea de peste o mie de kilometri până la Oceanul Înghețat se găseau numai companii și batalioane detașate. Cu atât mai jenant era pentru Armata Roșie pentru care disproporția dintre forțele enorme angajate și rezultat era jalnic. La începutul războiului URSS angajase 26-28 de divizii contra Finlandei, dar care ajunseseră la 45, 25 pe frontul Kareliei și 20 pe frontul răsăritean, cu circa 3000 de tancuri, mare parte de tip mijlociu și greu. Cifre impresionante, totalul diviziilor din Armata Roșie pe timp de pace, ca și acum, era de 110, iar totalul tancurilor era între 5 și 6000. Spre comparație, Germania a atacat URSS în 1941 cu 3500 de tancuri. Ei bine, blindatele au fost marea dezamăgire sovietică în războiul de iarnă, ei pierzând circa 1600 de tancuri, mare parte din ele distruse de infanterie cu cocteiluri Molotov, armele antitanc fiind total insuficiente în armata finlandeză. Pierderi imense au reprezentat tocmai echipajele instruite ale acestor tancuri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Mannerheim face o analiză detaliată a campaniei, insistând asupra factorilor care au influențat rezultatul. Despre infanteria rusă menționează că focul armelor automate și al puștilor era lipsit de precizie, infanteria ataca în valuri fiind secerată de mitraliere, cel puțin în prima fază a războiului. Nu existau condiții de încartiruire a trupelor, iar iarna 1939-1940 a fost printre cele mai geroase din ultimii o sută de ani, soldații ruși degerați s-au adăugat la lista pierderilor. Despre soldatul rus luat ca individ, menționează că era rezistent, obișnuit cu privațiunile, dar cu un curaj pasiv și fatalism care îl făcea să atace la ordin în picioare contra mitralierelor. Mărturii ulterioare din al doilea război mondial explicau în parte acestă fatalitate prin votca consumată înainte de atac (nu este ceva nou, și în primul război mondial soldaților li se dădea rom înaine de atacuri), și prin gloanțele Naganului politrucului care stătea în spatele său în cazul în care soldatul rus ezita, metodă brevetată de Lev Trotski încă din timpul războiului civil rusesc. Mannerheim remarcă că deși unele divizii sovietice erau din zone împădurite, nu se descurcau deloc, soldații neavând busole nu s eputeau orienta și se temeau de păduri, aliatul de nădejde al finlandezilor, acolo unde bântuia moartea albă, partizanul finlandez în ținută de iarnă. De asemenea, lipsa de inițiativă a comandanților de teama răspunderii în fața comisarilor, toate ordinele trebuind să fie aprobate de aceștia, sunt printre cauzele care au dus la slabe performanțe militare de partea sovietică.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Artileria era o elită în vechea armată țaristă, dar lipsa de instrucție a ofițerilor și-a spus cuvântul, tirul ei fiind prea puțin eficient în debutul războiului, coordonarea cu infanteria fiind cvasiinexistentă. Abia în a doua fază s-a mai îmbunătățit, cu rezultate mai bune pentru sovietici care reușesc să străpungă apărărea finlandeză. Aviația sovietică a avut supremația aeriană aproape totală, deși au fost aruncate în luptă aparate mai vechi, dar în număr imens. Aviația sovietică a aruncat 7500 de tone de bombe, a ucis 700 de civili în Helsinki și rănit un număr dublu, dar nu a tăiat aprovizionarea Finlandei prin legăturile sale cu exteriorul. În ciuda superiorității zdrobitoare, cu un total de 2500 de aparate, aviația nu a avut un rol decisiv. Lipsa de pregătire a mecanicilor de bord și folosirea intensă și în condiții extreme a cauzat numeroase defecțiuni. Piloții ruși erau insuficient pregătiți, manevrau cu rigiditate, Mannerheim dă un exemplu cu un pilot finlandez care în câteva minute a doborât șase avioane sovietice dintr-un total de nouă. Am avut și noi în războiul nostru cazuri asemănătoare, locotenentul Horia Agarici care la 26 iunie 1941 atacă o formație de cinci bombardiere sovietice deasupra Constanței din care doboară trei, restul scăpând cu fuga. Avioanele sovietice doborâte au fost în număr de 684 după Cartierul General, dar ulterior, după consultarea jurnalelor unităților, numărul lor s-a ridicat la 725, plus 12 aparate doborâte în Laponia de artileria antiaeriană și aviația suedeză. Acestea includ doar cazurile sigure, dar au mai fost și 103 incerte care s-au prăbușit în nor de fum în afara teritoriului finlandez și locul nu s-a putut stabili cu precizie. Finlandezii au mai avut 5% din aparate pierdute din cauze tehnice, iar Mannerheim presupune că procentul ar trebui să fie cel puțin la fel și în cazul sovieticilor, dacă nu mai mare. Rezultă o pierdere între 872 de aparate și 975, dacă se includ cele incerte sau măcar o parte a lor, un procent de 38% din cele 2500 aparate folosite contra Finlandei. La începutul războiului, Finlanda avea 96 de aparate, totalul ajungând la 287 din care162 de vânătoare. Pierderile lor au fost de 61 aparate, 21% din total.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">În privința pierderilor umane rămâne cea mai mare dispută. Molotov, la sesiunea sovietului din 29 martie 1940, exagera mult pierderile finlandeze și le diminua pe cele sovietice la 48745 morți și 158863 răniți. Despre finlandezi spunea că ar avea 60000 de morți și 250000 de răniți, mai mult de jumătate din efectivul de 600000 de soldați finlandezi. Mannerheim îl contrazice susținând că niciodată în timpul războiului cifra soldaților finlandezi nu a ajuns nici pe departe la 600000 de oamni, ci a fost între 175000 și puțin peste 200000. El dă de asemenea cifrele exacte ale pierderilor finlandeze, care pot fi considerate destul de aproape de adevăr, ținând cont de grija finlandezilor de a-și recupera morții. El vorbește de 24923 morți și 43557 de răniți. Dacă cifrele lui Molotov ar fi cel puțin apropiate de adevăr, armata finlandeză ar fi fost scoasă din luptă în întregime.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Referitor la pierderile rusești cifrele au variat foarte mult și nu cred că se vor putea stabili cu exactitate ținând cont de secretomania sovietică și disprețul regimului pentru viețile propriilor soldați. Cifra cea mai exagerată este dată de Hrușciov în memoriile sale, de un milion de morți, dar trebuie înțeles contextul acestora, de justificare a destanilizării prin care Stalin era coborât de pe piedestal și făcut singurul vinovat pentru toate atrocitățile regimului, doar el și colaboratorii săi apropiați, proces început de Hrușciov la 25 februarie 1956 cu ocazia celui de-al XX-lea congres al PCUS. Astăzi se estimează doar numărul morților sovietici între 125000 și 250000. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Mannerheim estimează destul de realist și jusificat pierderile umane ale sovieticilor pe baza faptelor incontetabile. Pe frontul dintre Ladoga și Laponia 5 divizii sovietice au fost în întregime înfrânte, diviziile 44 și 163 la Suomussalmi, 75 și 139 la Tolvajarvi-Aglajarvi, divizia 18 și brigada blindată 34 aproape de Kitela, au mai avut pierderi mari și diviziile 88 și 122. Numărul celor uciși sau a celor care au fost răniți și au murit în pustietate poate fi estimat la 8000 pe divizie, mai este divizia 54 care pierde jumătate de efectiv la Kuhmo, la Kitela divizia 168 pierde o treime din efectiv, asta dă un total de 75000 de oameni din cele 20 de divizii care au acționat pe acel front. În istmul Kareliei este mai greu de estimat, deoarece cele 25 de divizii sovietice de aici au fost angajate inegal în luptă, de exemplu unitățile lansate compact la Taipale sau Viipuri au avut pierderi mai mari decât altele. Dar în total se poate spune de 200000 de morți, după părerea lui Mannerheim, părere susținută și prin iarna grea și serviciul medical defectuos din armata sovietică.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Dar odată cu venirea primăverii, perspectiva unei rezistențe îndelungate din partea finlandezilor scădea vizibil. Sovieticii străpunseseră liniile de apărare finlandeze din istmul Kareliei amenințând să pădrundă dincolo de zonele îngustate de lacuri și împădurite propice apărării spre inima țării, amenințând centrele industriale. După o pauză cât ar durat dezghețul, sovieticii s-ar fi putut năpusti cu forțe proaspete din rezervele din care posedau din abundență, pe când finlandezii nu mai aveau resurse nici materiale, nici umane, armata lor fiind epuizată după luptele continue în inferioritate numerică și tehnică. Pe de altă parte, sovieticii se găseau într-o situație jenantă, imensa lor armată în care investiseră atât de mult bătea pasul pe loc în fața unui adversar considerat mult inferior. De aceea a declanșat o puternică ofensivă pornită în 13 februarie 1940 și care va dura până în ultima zi de război, la 13 martie. Totuși, a acceptat tratative de pace prin intermediul ambasadorului sovietic în Suedia, baroneasa Alexandra Kollontai, astfel pacea se încheie la 12 martie. Finlanda pierde istmul karelian și o porțiune dincolo de acesta, arie care cuprinde și o parte din teritoriul încă deținut de armata finlandeză, apoi orașul Viipuri, al doilea ca mărime al Finlandei, un total de 11% din teritoriu și 30% din baza industrială. 12% din populație (422000 locuitori) și-au pierdut casele și au trebuit să fie evacuați. În nord, o parte din regiunea Salla, peninsula Kalastanjansaarento, patru insule din golful Finic, iar peninsula Hanko cu baza navală erau închiriate pe 30 de ani. Regiunea Petsamo cu portul, ocupate de sovietici, au fost returnate Finlandei, dar problema majoră strategică a Finlandei era că pierdea toate defileele care făceau posibilă blocarea căilor de invazie.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Trebuie menționat ajutorul în armament și provizii dat Finlandei în cursul războiului de către Suedia și Norvegia, precum și de către occidentali, deși diplomatic Suedia nu s-a înălțat la așteptările finlandeze. A existat și un proiect occidental de a trimite trupe franco-britanice în ajutor finlandezilor, dar cu dublu scop, cel de a intercepta transporturile de minereu din Suedia către Germania, de unde Reichul își lua 40% din necesar. Nu trebuie uitat că la ora aceea Germania și URSS erau aliați. Dar pentru asta era necesar ca Norvegia și Suedia să accepte trecerea trupelor franco-britanice care să ajute Finlanda prin teritoriul suedez, cerere întâmpinată cu refuz, mai mult, regele suedez Gustav V a făcut public la 19 februarie faptul că a refuzat cererile finlandeze de sprijin militar. Aceast plan de camapanie va fi pus în practică ceva mai târziu împotriva Germaniei prin ocuparea porturilor norvegiene, inclusiv a Narvikului, de către un corp expediționar franco-britanic. În acest război au luptat de partea finlandezilor numeroși voluntari din multe țări, inclusiv finlandezi din SUA. Cel mai numeros corp de voluntari era cel suedez, cu peste 8000 de voluntari, urmat de danezi și norvegieni. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Urmările acestui război au fost foarte importante. În primul rând acest război a făcut ca Armata Roșie să fie subestimată, chiar dacă imediat a trecut la reforme care să corecteze erorile din războiul de iarnă. Apoi, Finlanda s-a îndreptat spre Germania în ideea de a-și recupera teritoriile pierdute, pe măsură ce semnele răcirii dintre cei doi aliați deveneau tot mai vizibile. Perioada până la izbucnirea războiului dintre Germania și URSS, cincisprezece luni mai târziu este numită în istoriografia finlandeză pacea intermediară.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Aici se ridică o problemă majoră referitoare la România. Chiar Mannerheim spune că prin războiul de iarnă i-a câștigat României un răgaz de șase luni, deoarece nimeni nu-și făcea iluzii că următoarea victimă, după Polonia, Țările Baltice și Finlanda, va fi România. Ce a făcut România cu acest răgaz de șase luni? Răspunsul este trist, dar adevărat: nimic. Dar ceea ce este și mai trist este faptul că acei conducători care au risipit orice șansă a României, au pierdut România Mare realizată cu sângele și lacrimile înaintașilor, continuă să fie văzuți și astăzi ca niște lideri înțelepți. Ce șanse ar fi avut România dacă se opunea cu arma la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940? Să nu ne facem prea mari iluzii, noi nu aveam atuurile finlandezilor. În primul rând, era vară, nu iarnă, iar teritoriul Basarabiei nu este așa propice apărării ca și istmul Kareliei. Apoi, noi nu aveam deloc spatele sigur, ca și Finlanda, ne puteam trezi cu ușurință într-un război pe două fronturi, al doilea contra Ungariei în Transilvania, care nu ar fi îndrăznit să atace singură, dar în cazul în care am fi fost în luptă cu Sovietele ar fi făcut-o sigur. Poate vorbim de trei fronturi, bulgarii ar fi putut ataca în Dobrogea. Aliații din Mica Înțelegere și-au declinat iscăliturile de pe tratatele de alianță, singurii care au spus că își vor menține promisiunile au fost turcii, așa că Bulgaria dacă ne-ar fi atacat s-ar fi trezit în război cu Turcia. Dar Iugoslavia nu ar fi atacat Ungaria dacă ne-ar fi atacat pe noi, au spus-o clar în momentul în care am primit ultimatumul sovietic. Un caz similar se petrecuse cu puțin timp în urmă, în timp ce trupele germane avansau spre Paris, Italia lui Mussolini ataca Franța pe la spate. Eram practic pe cont propriu, aliații franco-englezi erau practic bătuți și nu mai puteau face nimic. Nimeni nu putea garanta că sovieticii s-ar fi oprit la Prut, după unele opinii ar fi mers mai departe ocupând zonele petrolifere din Prahova, punându-și aliații germani în fața faptului împlinit, la fel cum vor face aceștia mai târziu în Balcani. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">În ciuda rezistenței acerbe, până la urmă Finlanda a trebuit să cedeze. Cererile sovietice au fost mari, pe motiv că au vărsat mult sânge pentru ele. Dar cine i-a pus? Cine a declarat război? Este la fel ca și alte motivații rusești absurde pentru a-și justifica cererile de neconceput. De exemplu, au susținut că au drepturi asupra Basarabiei deorece armatele rusești au trecut de multe ori pe acolo ca să lupte împotriva turcilor. Așa și noi am putea pretinde o bună parte din Asia Centrală deoarece am trecut pe acolo ca să luptăm în Afghanistan, nu?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Mai era și această lecție: Finlanda nu a câștigat prea multe în războiul de iarnă, în afara stimei, simpatiei și prestigiului internațional. Dimpotrivă, a trebuit să cedeze teritoriu mult mai mare decât cererile inițiale rusești, inclusiv Viipuri. Este adevărat, dacă ar fi cedat în prima fază a negocierilor, nu se știe până unde ar fi crescut ulterior pretențiile sovietice. La fel și în cazul nostru, după cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, am mai avut de-a face cu agresiunile rusești care au ocupat prin forță câteva ostroave din Delta Dunării, apoi cu cererea sovieticilor pentru întreaga deltă, asta până în octombrie când Germania ne-a garantat frontierele, începuse perioada de răcire a relațiilor dintre cei doi mari aliați.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Nici Finlnda nu a scăpat după Războiul de iarnă, ci provocările și escaladările cererilor s-au ținut lanț. Cu tot cu tratatele de asistență mutuală și cu garnizoanele sovietice pe teritoriul lor, țările baltice sunt acuzate rând pe rând de activitate antisovietică, ocupate total și independența lor, atâta câtă mai era, desființată în mai și iunie 1940. La 2 iunie 1940 Finlandei i se cer materialele evacuate din Hanko, atât cele de stat cât și cele particulare. Finlanda este nevoită să returneze 75 de locomotive și 2000 de vagoane pentru a nu provoca. După alungarea de către germani a englezilor de pe continent, atât din Norvegia, cât și din Franța, Finlandei i se cere concesionarea minelor de nichel de la Petsamo, concesiune până atunci britanică, apoi cere demilitarizarea arhipeleagului Aland sau fortificarea lui în comun, la 14 iunie este doborât avionul de linie finlandez Kaleva ce făcea cursa Tallin – Helsinki de două avioane sovietice, bagajele fiind recuperate de un submarin sovietic. Și-au pierdut viața toți pasagerii, inclusiv un curier diplomatic francez, valiza sa diplmatică fiind recuperată de sovietici. Amănunte au putut fi cunoscute de la prizonierii sovietici luați mai târziu în războiul de continuare, unii participanți la evenimente. Apoi cere accesul trenurilor sale prin sudul Finlandei până la Hanko, avioanele sovietice încălcau zilnic granița finlandeză și așa mai departe. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; line-height: 115%;">Războiul de continuare (1941-1944)</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Finlanda a participat la războiul contra Uniunii Sovietice, dar după declanșarea Operațiunii Barbarossa, 22 iunie 1941. Din nou asemenarea cu România, nici noi am fi putut încerca singuri să ne recuperăm teritoriile pierdute în fața colosului sovietic. Spre a exemplifica este suficient să amintim dipozitivul forțelor române și sovietice la 22 iunie 1941. Aveam 15 divizii de infanterie, dar în Basarabia se aflau trei armate sovietice, cu 30 de divizii de infanterie, 8 divizii cavalerie și 14 brigăzi motorizate. Fără cele 7, apoi 9 divizii germane din Armata a 11-a, precum și fără alianța cu Germania, atât noi, cât și finlandezii nu am fi avut șansa nici măcar de a visa la eliberarea teritoriilor ocupate, cu toate resentimentele asupra comportamentului Germaniei în trecutul apropiat, când s-a înțeles cu URSS pe spinarea noastră și ne-a făcut să pierdem și Ardealul de Nord, și Cadrilaterul. Conform dezvăluirilor mai noi făcute de Victor Suvorov și alți istorici, atacul din 22 iunie 1941 s-ar putea înscrie în categoria atacului preventiv, armata sovietică fiind concentrată pe graniță gata de atac, data probabilă a atacului sovietic fiind 7 iulie 1941.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Revenind la Finlanda, ea intră în războiul numit de ei Războiul de continuare, după cum îi spune numele continuarea Războiului de iarnă. Desigur că istoriografia sovietică și cea finlandeză se contrazic pe această temă, dar nu e ceva nou, istoriografia sovietică, apoi cea rusă, se contrazice cu toată lumea, ei au un adevăr istoric propriu împărtășit doar de ei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Ceea ce este interesant este faptul că Finlanda, în preziua războiului, încă trăgea nădejde să rămână neutră, cel puțin asta susține Mannerheim, deși încheiase un acord de liberă trecere pentru trupele germane care ar fi putut trece în Laponia în cazul unui conflict, fapt care a făcut să înceteze presiunile sovietice. Totuși, în iunie 1941, sovieticii concentraseră 17 divizii la granița sovieto-finlandeză, iar finlandezii ocupaseră poziții defensive. Hitler, în discursul său de la ora 6.00 din dimineața de 22 iunie i-a menționat printre aliați și pe finlandezi, poate pentru a-l pune pe Mannerheim în fața faptului împlinit, dar finlandezii nu au marșat. Pozițiile lor, chiar dacă nu erau germani, au fost atacate cu focuri de artilerie și mitralieră. Trupe germane existau în Laponia, lângă Oceanul Înghețat. La 23 iunie aviația sovietică a atacat orașele din centrul și sudul Finlandei, bombardându-le cu sălbăticie. Artileria antiaeriană a ripostat, doborând 26 bombardiere sovietice. Parlamentul finlandez decide că Finlanda trebuie să se apere armat, trupelor li setransmite ordinul să răspundă cu foc doar dacă sunt atacate, și se trece la dispozitiv ofensiv, după care trece la ofensivă la nord de ladoga la 10 iulie. Observăm deosebirea fundamentală, România s-a alăturat din prima clipă Germaniei în războiul contra Rusiei sovietice, pe când Finlanda a ezitat încă, deși a fost atacată și provocată continuu, chiar în timpul păcii intermediare și cu atât mai mult după izbucnirea războiului dintre ruși și germani. S-ar părea că rușii doreau neapărat să împingă Finlanda în război.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Desfășurarea războiului în amănunțime poate fi găsită în memoriile lui Mannerheim, aici eu voi spulbera doar niște mituri create în jurul acestuia de către necunoscători. Trupe germane au participat la războiul din Finlanda în număr redus, dar au participat. Este vorba de patru divizii în Laponia, cu scopul de a cuceri Murmansk, obiectiv nerealizat, și divizia 163 germană, care va lupta lângă lacul Ladoga. Apoi, faptul că englezii s-au abținut să lupte contra finlandezilor. Din nou fals, aviația britanică a bombardat Petsamo în 31 iulie 1941, fapt care a dus la retragerea legațiilor de la Helsinki și Londra. Deci britanicii au bombardat teritoriul finlandez mult înainte de a bombarda cel românesc, respectiv câmpurile petroliere din Prahova, în 1943. La 20 august 1941 finlandezii eliberează Viipuri pentru a constata că a fost distrus de trupele sovietice în retragere, la fel ca și Chișinăul. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">La 2 septembrie este eliberat vechiul teritoriu al Finlandei, dar finlandezii nu se opresc la graniță, ci avansează ocupând o poziție mai bună pentru apărare, mai scurtă pe o linie mai ușor de fortificat. Deci, și mitul conform căruia finlandezii s-au oprit pe vechea graniță nu prea are acoperire. Aici apar unele aspecte des invocate și discutate, comparativ cu situația României. Am încercat să lămuresc unele dintre ele în articolul <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/10/ne-puteam-opri-pe-nistru.html" name="top">Ne puteam opri pe Nistru?</a><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Mannerheim nu a avansat mai departe, spre Leningrad, deși germanii i-au cerut-o. El răspunde în scris lui Keitel și lui Jodl, și-și susține punctul de evdere și în discuția cu Jodl la 4 septembrie 1941. Nici în memoriile sale nu este prea explicit asupra acestui punct care rămâne încă nelămurit pe deplin. Cu atât mai mult cu cât Mannerheim ia decizii și avansează mult și adânc pe teritroriul sovietic în alte zone, după cum se va vedea în curând.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiT4zpgmMd3G4VHATNaB_gpnAnD28fdpLC62MnFLezSLxBz_EUrNEe2TlUtBEEXgX3oIvYlnCPiBy3pRURZ3_3U9us7UVzLDTg9-lTPI4jIDy6wR5s2C3ex2-N13dXhM1WpsTiTsyH2hYE/s1600/Recucerirea+Istmului+Kareliei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiT4zpgmMd3G4VHATNaB_gpnAnD28fdpLC62MnFLezSLxBz_EUrNEe2TlUtBEEXgX3oIvYlnCPiBy3pRURZ3_3U9us7UVzLDTg9-lTPI4jIDy6wR5s2C3ex2-N13dXhM1WpsTiTsyH2hYE/s320/Recucerirea+Istmului+Kareliei.jpg" width="290" /></a></div><div style="text-align: center;"><i style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Recucerirea Istmului Kareliei (31.07 - 2.09.1941)</span></i></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Despre reținerea sa de a închide blocada Leningradului, el spune așa: <i>Îmi asumasem comanda cu condiția expresă că nu vom angaja operații contra Leningradului (...). Nu-mi era necunoscut faptul că unele voci critice se ridicaseră împotriva depășirii frontierelor istorice ale Finlandei</i> (la fel ca și în cazul nostru împotriva trecerii Nistrului) <i>dar nu puteam concepe un un asemenea punct de vedere formalist îngust. După ce URSS a încălcat pacea și trupele sale au fost izgonite de pe vechiul nostru teritoriu, punctele de vedere strict militare trebuiau să primeze în ceea ce privește stabilirea liniei de apărare în zonele de frontieră.</i> (după cum se vede, cea mai în măsură apărare ale acțiunilor lui Antonescu vin chiar din partea lui Mannerheim). <i>Un atac împotriva Leningradului era dimpotrivă, în principal, o chestiune politică și, când m-am opus acestuia, am făcut-o din rațiuni politice: argumentul constant al rușilor în eforturile de a viola teritoriul finlandez era că o Finlandă independentă reprezenta o amenințare pentru cea de-a doua capitală a URSS și, după părerea mea, trebuia să evităm să-i dăm apă la moară inamicului într-o problemă litigioasă, care nu se rezolva nici la sfârșitul războiului. Alta era situația în Karelia Orientală. Acolo nu amenințam nici Leningradul, nici calea ferată spre Murmansk. Scopul ocupației era de a împiedica inamicul să-și utilizeze complexele de fortificații pentru a duce războiul pe teritoriul finlandez.</i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Și cu adevărat, armata finlandeză a atacat puternic, a încercuit divizii sovietice pe care le-a bătut în teritoriul sovietic între lacul Ladoga și lacul Onega, mă repet, pătrunzând adânc în teritoriul sovietic, asta pentru cei care îl blamează pe Antonescu pentru trecerea Nistrului susținând că Finlanda nu a intrat în teritoriul sovietic și de aceea a avut un tratament preferențial din partea lui Stalin. Fiindcă nu a avut, cum vom vedea mai departe. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Mi se pare foarte straniu argumentul lui Mannerheim, cel cu argumentul politic și militar, mai ales din partea lui, care pe lângă faptul că a fost un militar de excepție, a fost și om politic și chiar șef al statului finlandez în mai multe rânduri. Trec peste sintagma lui Clausewitz, care spunea că războiul este continuarea politicii cu alte mijloace, dar într-un astfel de război total nimeni nu a avut aceste concepte, nici Stalin, nici Hitler, nici Churcill și nici Roosevelt. Cu atât mai mult mă miră aceasta cu cât Mannerheim avea experiența recentă a politicii sovietice conduse de Stalin și Molotov, și aceasta nu se schimbase cu nimic, tot ei erau la conducerea sovietelor și după războiul de iarnă. Mai mult, Mannerheim avea și experiența confruntării cu bolșevicii în faza incipientă acreșterii puterii lor, fiind un comandant în luptele din anii 1918-1920 contra lor, la fel ca și Antonescu și Josef Pilsudski al Poloniei, dar ultimul decedat în 1935. Cu atât mai greu de înțeles mi se par deciziile sale în decursul războiului de continuare, cel puțin în prima fază, în 1941.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsuIomHCRtAPMbeR5TJOgDZqygIgrT_QDKFeCrV8kUu82M1saNdEMBUOW-BG3M0iqahiWVgxJkhxCEi4hRbkNzUf4gtxXTPDu8_XaqUf5UbwDiym8vGgoZ20wrfadfh6HWmI9Q5CnfUSo/s1600/Operatiile+ofensive+din+Karelia+Orientala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsuIomHCRtAPMbeR5TJOgDZqygIgrT_QDKFeCrV8kUu82M1saNdEMBUOW-BG3M0iqahiWVgxJkhxCEi4hRbkNzUf4gtxXTPDu8_XaqUf5UbwDiym8vGgoZ20wrfadfh6HWmI9Q5CnfUSo/s320/Operatiile+ofensive+din+Karelia+Orientala.jpg" width="209" /></a></div><div style="text-align: center;"><i style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Operaţiile ofensive din Karelia Orientală (4.09 - 7.12.1941)</span></i></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Ocupă istmul Kareliei între golful Finic și lacul Ladoga și trece mai departe de vechea graniță pe o poziție mai îngustă, propice apărării, dar nu avansează mai mult pentru a tăia porțiunea de 25-40 de kilometri care ar fi permis încercuirea totală a Leningradului, interzicând astfel ajutoarele sovietice ce treceau peste lacul Ladoga spre Leningrad, lăsând orașul să rămână în mâinile sovieticilor și blocând pentru aproape trei ani forțe germane care ar fi putut face diferența în altă parte, poate aducând victoria. Refuză să dea concurs celor patru divizii germane din Laponia care încercau să intercepteze calea ferată dinspre Murmansk, pe unde veneau o mare parte din ajutoarele aliate în armament, muniții, alimente, subzistență și multe altele, chiar dacă englezii bombardaseră Petsamo, portul finlandez în care se afla doar trupă finlandeză. După ce ocupă întreg teritoriul sovietic dintre lacul Ladoga și lacul Onega, refuză să treacă râul Svir, deși i s-a cerut, pentru a face joncțiunea cu trupele germane ce avansau dinspre sud și să încercuiască trupe sovietice, deși în avansul de aici încercuise alte trupe sovietice și fusese ajutat de divizia 163 germană.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Sunt decizii și fapte care nu se potrivesc cu strategia militară, tocmai din partea unui strălucit militar. În mod sigur Mannerheim a avut o agendă ascunsă, dar despre asta nu pomenește absolut nimic în memoriile sale, deși au fost scrise în jurul anului 1950, după termnarea războiului. Mie, cel puțin, nu-mi vine să cred că Mannerheim spera la recunoștința lui Stalin în cazul în care soarta războiului s-ar fi întors, la fel cum s-a și întâmplat, dar și cu contribuția sa, mai ales că el cunoștea caracterul lui Stalin și al lui Molotov, incapabili de recunoștință sau să respecte orice tratat. Chiar Stalin spunea că tratatele nu valorează nici măcar cât hârtia pe care sunt scrise. Despre recunoștința lui Stalin, ce să spunem, generalului Avramescu i s-au adus mulțumiri la radio Moscova pentru comportamentul uman de care a dat dovadă în timpul ocupației din Crimeea, dar tot el a fost ridicat și ucis de sovietici chiar de la postul său de comandă în martie 1945, când eram aliați cu sovieticii. Finlanda nu a fost tratată mai blând de sovietici, ei doar au avut noroc prin poziția lor geografică, eroismul soldaților și conjunctura internațională în 1944, după cum se va vedea mai departe. Cu atât mai mult mi se pare de neînțeles atitidinea lui Mannerheim, care ar fi putut forța victoria, chiar dacă nu este sigură că ar fi putut fi realizată doar prin asta. Dar el a dat mai multă șansă să nu fie realizată și nu a obținut nimic în schimb. Restul speculațiilor sunt doar povești, după cum vom vedea în continuare.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Un aspect comun dintre noi și Finlanda îl reprezintă atitudinea Aliaților occidentali față de cele două țări. Marea Britanie a declarat război României la 6 decembrie 1941, nu după ce am trecut Prutul, nici după ce am trecut Nistrul, ci abia după ce am trecut Bugul. Dar Mannerheim vine cu lămuriri asupra preliminariilor declarației de război a Marii Britanii. Într-o notă din 22 septembrie 1941, guvernul britanic se declara dispus să reia relațiile amicale cu condiția încetării ostilităților și retragerii în cadrul frontierelor din 1939, deci recunoștea dreptul Finlandei la aceste frontiere. Dacă Finlanda continua să înainteze în teritoriul sovieric, guvernul britanic se vedea nevoit să trateze Finlanda ca și inamic nu numai pe timpul războiului, dar și la încheierea păcii, oricum, după bombardamentul britanic de la Petsamo era clar că Finlanda era tratată ca inamic. Guvernul a respins nota, arătând că în războiul de iarnă URSS era agresorul și că Marea Britanie a sprijinit și ajutat atunci Finlanda. Următoarea notă ultimativă a venit la 28 noiembrie și nu mai cerea retragerea, ci ca operațiile militare să înceteze până la 5 decembrie. Mannerheim a primit în acest sens și un mesaj personal de la premierul Winston Churcill, prin care acesta se referea că trupele finlandeze au înaintat suficient pentru a garanta siguranța țării și îi cerea să oprească operațiunile militare. Mannerheim răspunde la 2 decembrie, motivând că îi este imposibil să oprească operațiile militare înainte de a atinge poziții susceptibile care să garanteze siguranța Finlandei. Mai adaugă că nu putea să-i ea amănunte lui Churcill, deorece bănuia, lucru confirmat ulterior de Churchill în memoriile sale, că era vorba de o presiune sovietică, ca și în cazul României, iar orice amănunt va ajunge la cunoștința lui Stalin, care ar putea muta trupele în consecință. Mai departe, Mannerheim susține că în cazul unui angajament finlandez capabil să satisfacă guvernul sovietic nu avea nicio garanție că sovieticii îl vor respecta, așa cum nu respectaseră nimic până atunci, și în plus, ar fi provocat cu certitudine măsuri din partea nemților și depindeau în întregime de ei în materie economică. La fel ca și România. Rezultatul a fost că la 6 decembrie 1941, Marea Britanie a declarat răboi atât României, cât și Finlandei. Cu atât mai tragic, cu cât nu trecuseră nici doi ani, din ianuarie 1940, în timpul Războiului de iană, când Winston Churcill ținuse un discurs radio difuzat în care lăuda lupta poporului finlandez pentru libertate, pentru a nu cădea într-o „sclavie mai rea decât moartea”, iar acum declara război celor care luptau împotriva aceluiași asupritor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Tot în cadrul frontului finlandez rămăsese capul de pod sovietic e la Hanko, pe care rușii îl evacuează în 2 și 3 decembrie 1941, nefiind deranjați decât de artilerie. La sfârșitul anului 1941, acțiunile ofensive finlandeze se opresc, trupele trecând la poziții defensive. Mannerheim refuză toate cererile germane de a participa la blocarea Leningradului sau a căii ferate de la Murmansk, permițând un flux continuu de ajutoare, armament, muniții, vehicule, subzinstență de la Aliați pentru sovietici în tot decursul războiului, inclusiv în 1945. În martie 1942 au încercat să ocupe insulele Suursaari și Tytarsaari, au ocupat-o prin luptă pe prima și au renunțat la a doua, așteptând desfășurarea războiului. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Un gest de umanitate față de cei 47000 de prizonieri ruși aflați în Finlanda, pentru mai buna lor întreținere s-a apelat la Crucea Roșie internațională care a depus eforturi pentru a le îmbunătăți ocndițiile de trai. În schimb, rușii nu a întors gestul, după cum remarca Mannerheim, majoritatea finlandezilor luați prizonieri murind în condiții dintre cele mai crude, la fel ca și prizonierii români, am putea adăuga. Din 1943 Finlanda a făcut unele tentative de a ieși din război, dar toate au eșuat prin faptul că aliații nu făceau altceva decât să-și ofere serviciile de intermediari pe lângă ruși, de fapt să transmită mesajele la care răspunsul sovietic era același, capitulare necondiționată. În 1944, inclusiv regele Suediei îndeamnă Finlanda să iasă din război, dar condițiile minime puse de URSS sunt frontierele din 1940. Era la fel ca și cum României i s-ar impune condițiile minime de începere a negocierilor recunoașterea cedării Basarabiei și Bucovinei de Nord. Prin intermediul ambasadoarei sovietelor în Suedia, Kollontai, în martie 1944 pleacă la Moscova o delegație care se întoarce cu următoarele condiții sovietice: frontierele din 1940, de după războiul de iarnă (deci recunoașterea raptului și implicit, a faptului că toate jertfele de atunci au fost zadarnice), capturarea și internarea trupelor germane din Laponia (lucru considerat imposibil de Mannerheim, dar ulterior își va schimba părerea, după cum vom vedea) și despăgubiri de 600 de milioane de dolari plătiți în mărfuri în termen de cinci ani, lucru care depășea cu mult posibilitățile Finlandei. Cum era și normal, condițiile au fost respinse, dar toate aceste tatonări au atras atenția Germaniei care își intensifică presiunile pentru a semna un acord prin care Finlanda să nu încheie pace separată fără acordul Reichului. Chiar în iunie sunt oprite livrările de cereale, fapt care punea Finlanda într-o situație dificilă, astfel că este semnat acordul de către președintele Ryti, dar fără a fi ratificat de parlament și fără să angajeze guvernul, președintele sacrificându-se astfel pentru țară.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Ofensiva sovietică începe în 9 iunie, deși până atunci au mai fost raiduri aeriene împotriva capitalei și orașelor finlandeze pentru a-i sili pe aceștia să accepte condițiile sovietice generoase de pace, după spusele lui Vîșinski la radio Moscova. Atacul principal sovietic s-a dat tot în ismul Kareliei și nu în Karelia Orientală, între lacul Ladoga și Onega, teritoriu sovietic ocupat de finlandezi pe care Mannerheim intenționa să-l folosească ca monedă de schimb. De aici se vede graba sovieticilor de scoate Finlanda din luptă cât mai repede, pentru a-și putea îndrepta toate forțele spre est, împotriva germanilor din țările baltice.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">În ciuda faptului că Finlanda și-a fortificat pozițiile timp de trei ani, realizând aici trei linii de fortifcații (linia avansată, linia VT și linia VKT) și în ciuda bravurii cu care s-au bătut finlandezii, superioritatea numerică și materială sovietică și-a spus cuvântul, fortificațiile fiind străpunse rând pe rând. Despre a doua zi după începerea ofensivei sovietice, 10 iunie 1944, Mannerheim spune că este ziua cea mai neagră a istoriei militare finlandeze. Atacul de artilerie lansat de trei divizii de gardă sovietice împotriva unui singur regiment a zdrobit rezistența și a respins frontul cu 12 km în sectorul de coastă, rezistențele succesive au fost zdrobite de valurile de blindate. Divizia a 10-a se retrage pierzând artileria, astfel, în trei zile este pierdută prima linie defensivă, cea avansată. Ofensiva sovietică continuă împotriva liniei VT, care este străpunsă la 15 iunie, finlandezii trebuind să o abandoneze și să lupte în retragere până la linia VKT (Viipuri – Kuparsaari – Taipale), ultima linie mai serioasă de rezistență, fortificată timp de trei ani, ca și precedentele două, de altfel. Dar comndițiile erau mult mai dificile decât în timpul Războiului de iarnă, când anotimpul era un aliat al finlandezilor, deoarece acum era vară și trupele sovietice erau mult mai experimentate, iar superioritatea lor materială și numerică era zdrobitoare.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMB2twfoWDdRut5mWeCz2FqXzEl595ANH9G2lOXH5PLT3QyzYB5-oDpIVD1lIOZAcG-gE6CY4CT161sw_LU4pcQbphmrGoJ0oIRBnO-3lE8EvoT1P_oXFgZN-udtnDq1sO68k1vEpBtEE/s1600/Ofensiva+Rusa+in+Istmul+Kareliei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMB2twfoWDdRut5mWeCz2FqXzEl595ANH9G2lOXH5PLT3QyzYB5-oDpIVD1lIOZAcG-gE6CY4CT161sw_LU4pcQbphmrGoJ0oIRBnO-3lE8EvoT1P_oXFgZN-udtnDq1sO68k1vEpBtEE/s320/Ofensiva+Rusa+in+Istmul+Kareliei.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><i style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Ofensiva rusă în Istmul Kareliei (9 - 30 iunie 1944)</span></i></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg467x7y9gODEEQRPc8pQnd8KXLXqsfl6qApH6vs92CB9gZ5Xcr_SD-90yD1igzjTbfC7GAfnM0Q7R5v8eQR9_OhcsSYYuEqe6mz5hpxcwn8xFBAWM-X8RMpcR-sGLSRrRuo5rK7cEsNrg/s1600/Ofensiva+Rusa+in+Istmul+Kareliei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Mannerheim este nevoit să solicite sprijin aerian german, precum și trupe germane în ajutor. I se acordă acest sprijin, aviație, divizia 129 germană și o brigadă de artilerie de șoc, care își vor face cu prisosință datoria pe linia VKT, precum și ajutoare alimentare, armament și muniții, dar cu condiția semnării acordului de care vorbeam mai devreme, cel conform căruia Finlanda nu va face pace separată fără acordul Germaniei, acord semnat de președintele Ryti la 28 iunie împreună cu Ribbentrop. Lui Mannerheim nu i-a ieșit nici planul cu terenul cucerit în Karelia Orientală, unde avansase 200 de km în teritoriul sovietic, pe care intenționa să-i întârzie sau să-l folosească ca monedă de schimb, deoarece sovieticii au aplicat lovitura principală în istmul Kareliei, iar Mannerheim a fost nevoit să mute divizii întregi din Karelia Orientală aici încă din primele zile ale ofensivei sovietice, nerămânându-i altă soluție decât să se retragă pas cu pas din Karelia Orientală.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYrJEpqDju6Z6vgHUSAgrqZMxR7srp2mx7JrNMhNwtqHo_i56S16OVPZMzgp1HaxttcWYrFyw1mRr_eOIHrG5u0CjeTc8ilHb4OwaIcvvHemNm8LbYCjrhRV7AKJ5xFkhy_nDIwI9sMzk/s1600/Operatii+ofensive+ale+trupelor+sovietice+in+Karelia+Orientala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="294" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYrJEpqDju6Z6vgHUSAgrqZMxR7srp2mx7JrNMhNwtqHo_i56S16OVPZMzgp1HaxttcWYrFyw1mRr_eOIHrG5u0CjeTc8ilHb4OwaIcvvHemNm8LbYCjrhRV7AKJ5xFkhy_nDIwI9sMzk/s320/Operatii+ofensive+ale+trupelor+sovietice+in+Karelia+Orientala.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><i style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Operaţii ofensive sovietice în Karelia Orientală (20.06 - 30.07.1944)</span></i></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgdbD29V5rFL2u2LdsulVRetBlZNoBoXfkfQr_BZ3g-w6XBzvxxjpt5kTsMlFYUzsLDjdFlTxTxVOVYmGhEXVNNibCZyKKHbqMXdt0WlkgzXWrSif1o8aOY8C937s6fIEuvcBqq1CAzAuM/s1600/Operatiile+ofensive+din+Karelia+Orientala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><br />
</a></div><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">O lovitură puternică dată apărării finlandeze a fost cucerirea de către sovietici a orașului Viipuri, atât de greu cucerit de ruși după lupte înverșunate în timpul Războiului de iarnă, de data asta cedat ușor, după o luptă scurtă. Deținerea acestui important punct le-a deschis sovieticilor multiple posibilități de manevră prin acre puteau întoarce linia VKT. Dar norocul a fost dedata asta de partea finlandezilor, aceștia interceptând un mesaj radio sovietic care dezvăluia direcția de atac, la nord de Tali spre Ihantala. Toată aviația finlandeză și germană, avioanel Stukas, precum și toată artileria și trupele disponibile au fost concentrate acolo, iar sovieticii au avut pierderi masive, fără să poată rupe apărarea, deși sovieticii concentraseră o forță de atac de 16-17 divizii, în prima decadă a lui iulie. Ofensiva rusă își pierduse din suflu, deși a continuat până la 20 iulie, pe alte direcții, dar mult slăbită, totuși au reușit să mai ocupe câteva insule. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Încă de la jumătatea lui iulie, după eșecul de la Tali – Ihantala, sovieticii începuseră să-și retragă diviziile de gardă, precum și majoritatea tancurilor și artileriei mutându-le pe frontul baltic, unde începuse operațiunea Bagration. În consecință, germanii își retrag și ei divizia 129 și batalionul de artilerie cu aceeași destinație. Finlandezii pot răsufla, dar trebuiau să ceară pace. Ce se întâmplase, de fapt? După o ofensivă de mai bine de o lună pe un front divergent spre nord, în care alocaseră numeroase resurse, în urma rezistenței îndârjite finlandeze, Stalin a înțeles că intenția de a cuceri Finlanda este prea costisitoare în resurse, dar mai ales în timp. Trecuse deja de mijlocul verii, se apropia toamna, iar aliații debarcaseră în Franța la 6 iunie 1944. Dacă întârzia prea mult în Finlanda, aliații ar fi putut avansa mai mult spre est, ocupând o porțiune mai mare din Europa, lucru care nu-i convenea lui Stalin câtuși de puțin. De aceea a amânat răfuiala cu Finlanda până va termina cu Germania și va ajunge cât mai departe spre vest. Dacă ar mai fi rămas în Finlanda, alocând aici trupe disproporționat de mari față de valoarea strategică a obiectivului, întâlnirea rușilor cu aliații s-ar fi petrecut pate ceva mai la est de Elba. Dacă nu ar fi atacat deloc Finlanda, poate ar fi fost ceva mai la vest. De multe ori mersul istoriei se poate împiedica și de o țară mică, noi suntem conștenți de asta, deoarece și noi am trăit-o nu o dată. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Deci, din violența ofensivei sovietice și apoi din faptul că după mai bine de o lună s-au temperat și au mutat trupe pe alt front putem concluziona că nu reținerea lui Mannerheim de a contribui la asediul Leningradului la la tăierea căii ferate dinspre Murmansk i-au făcut pe sovietici să renunțe la cucerirea finlandei, ci imperativele strategice din centrul Europei, acolo unde se dădea lupta pentru împărțirea viitoare a sferelor de influență și a lumii. Sovieticii nu s-au plecat copleșiți de recunoștință față de finlandezi, ci doar în fața capacității lor de rezistență, la fel ca și în Războiul de iarnă, când inițial aveau același obiectiv, cucerirea Finlandei. S-a văzut încă o dată că sovieticii nu țin seama decât de argumentul forței.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Spuneam că după transferul blindatelor și artileriei de pe frontul finlandez, ofensiva rusă a scăzut în intensitate, dar s-au mai dat lupte, sovieticii mai făcând câteva încercări, în speranța că apărarea greu încercată va ceda, totuși, dar acestea au fost respinse de finlandezi care au provocat pierderi importante atacatorilor. Abia atunci s-au convins sovieticii că Finlanda rămâne o nucă prea tare.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">La 1 august 1944 președintele Ryti demisionează, făcându-și datoria până la capăt. Prin demisia sa, el fiind singurul care semnase acordul cu Ribbentrop, Finlanda avea mâinile dezlegate să negocieze pacea fără acordul Germaniei. Noul șef al statului devine mareșalul Mannerheim, care reinițiază negocierile de pace cu URSS. La 25 august este contactat ambasadorul sovietic în Suedia, baroana Kollontai, care transmite cererile sovietice pentru a iniția tratativele de pace, respectiv ruperea imediată a legăturilor cu Germania și acordarea unui răstimp de două săptămâni trupelor germane pentru a părăsi Finlanda, maxim până la 15 septembrie, în caz contrar internarea lor în lagăre. Mannerheim acceptă și rupe relațiile cu Germania, asigurându-se că Suedia îi putea furniza Finlandei necesarul de alimente și alte mărfuri procurate până atunci din Germania. La fel, cere evacuarea trupelor germane din Laponia, lucru considerat chiar de Mannerheim în memoriile sale drept penibil, dar mai adaugă că nu avea de ales. Armata 20 germană avea un efectiv de circa 200000 de oameni și numeroase depozite de materiale, iar drumul până la granița norvegiană era de circa 400 km, drum care va fi în mod sigur îngreunat de ploile de toamnă. Chiar Mannerheim recunoaște că evacuarea în două săptămâni era practic imposibilă, chiar dacă germanii ar fi depus toate eforturile în acest sens.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqLzAbHX2vcm97wksioAAvPWpP-wn3yzT3qiLcFXxLtekKo20v-0tyUBkMgqFbIDgOVxqKGVZoX68QnQaUoWWsgriG_7RcG0ISLZQPBrkZ77xyVPBT0U9YsZphc9TSnhuj-zDzbsgSds8/s1600/Operatiile+impotriva+Germaniei+in+Nordul+Finlandei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqLzAbHX2vcm97wksioAAvPWpP-wn3yzT3qiLcFXxLtekKo20v-0tyUBkMgqFbIDgOVxqKGVZoX68QnQaUoWWsgriG_7RcG0ISLZQPBrkZ77xyVPBT0U9YsZphc9TSnhuj-zDzbsgSds8/s320/Operatiile+impotriva+Germaniei+in+Nordul+Finlandei.jpg" width="250" /></a></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"><span style="color: blue; font-size: x-small;"><i>Operaţiile contra trupelor germane în nordul Finlandei </i></span></span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Mannerheim începe să mute trupe de pe frontul karelian spre nord, față în față cu vechii aliați. Dar germanii nu doreau să plece așa ușor, așa că la 14 septembrie au atacat garnizoana finlandeză din insula Suursaari, care a respins ultimatumul german de a depune armele. Finlandezii au respins atacul, dar mai târziu au fost luați prizonieri de ruși, ironia soartei. Între timp, pentru a iniția negocierile de pace, finlandezii și sovieticii cad de acord să înceteze ostilitățile, chiar cu acordul lui Stalin, începând cu data de 4 septembrie 1944, ora 7.00. Finlandezii încetează focul, dar rușii atacă în continuare, la solicitările către trupele ruse de pe front, li s-a răspuns că ei nu știu nimic despre vreo încetare a focului, abia a doua zi, după numeroase tentative respinse de a pătrunde în liniile finlandeze rușii încetează focul. E tipic, vă aduceți aminte de 23 august 1944, când rușii atacau deși ai noștri le transmiteau că era armistițiu? Așa au fost luați prizonieri și duși în Siberia peste 120000 de soldați români. Mannerheim relatează în memoriile sale că motivul pentru care rușii au amânat armistițiul cu 24 de ore nu a fost niciodată elucidat. Tot el mai menționează că la tratativele de pace, când un delegat finlandez a menționat acest fapt, Molotov a ripostat spunând că finlandezii, de fapt, au încetat ostilitățile mai devreme cu 24 de ore, adăugând că </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">noi, sovieticii, avem obiceiul să prezentăm lucrurile și problemele conform adevărului, așa cum sunt”. Deci adevărul nu este cum s-au întâmplat lucrurile, ci cum spun eu! Să te ferească zeii de adevărul rușilor, dar noi suntem obișnuiți cu asta.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Delegația de pace finlandeză a plecat la 7 septembrie, dar a așteptat o săptămână până să fie primită la Kremlin. La fel, delegația română pentru încheirea păcii a așteptat sub pază în hotel de la 25 august până la mijlocul lui septembrie. Iar la 12 septembrie, când au bătut clopotele în Moscova, un membru al delegației române a întrebat santinela care îi păzea cu ce ocazie bat clopotele. I s-a răspuns că era o mare victorie sovietică, mareșalii ruși eliberaseră Bucureștiul. Când delegatul român a ripostat că Bucureștiul era eliberat de la 24 august, santinela i-a răspuns că nu, oficial este așa cum spune el, 12 septembrie.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Pacea impusă Finlandei era deosebit de dură. În ismul karelian, frontierele din 1940, deci nimic câștigat față de finalul Războiului de iarnă, în acestă regiune, la fel și în nord. În loc de Hanko, rușii cereau arendarea pe 50 de ani a unui teritoriu din vecinătatea capitalei, mai mult, Finlanda pierdea ieșirea la Oceanul Înghețat, teritoriul Petsamo, devenit sovietic, apoi rusesc sub denumirea de districtul Pechengski. Despăgubirile era reduse de la 600 de milioane de dolari la 300 de milioane, plătibile în mărfuri în răstimp de șase ani în loc de cinci. Dar mai târziu sovieticii vor pretinde plata despăgubirilor la cursul din 1939, ceea ce însemna de fapt dublarea valorii, deci până la urmă tot cât ceruseră prima oară. După discuții cu membrii guvernului, evaluând că armata nu poate rezista pe poziții mai mult de trei luni, Mannerheim acceptă condițiile de pace sovietice.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiUNyVYazg-JSqJ0OHsSLQoPn8xOh8XspIG5NOFuvYPibRS4H9de6Soq2ue52ld6LBpj9W_zPh4cIkSC245e6YEOVz9lG5ut37InRgDoJPsbqvJv4eXNC-B2JCM9vvkIhy3upZEKYiMQU/s1600/Finnish_areas_ceded_in_1944.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiUNyVYazg-JSqJ0OHsSLQoPn8xOh8XspIG5NOFuvYPibRS4H9de6Soq2ue52ld6LBpj9W_zPh4cIkSC245e6YEOVz9lG5ut37InRgDoJPsbqvJv4eXNC-B2JCM9vvkIhy3upZEKYiMQU/s1600/Finnish_areas_ceded_in_1944.png" /></a></div><div style="text-align: center;"><i style="color: blue;"><span style="font-size: x-small;">Teritorii cedate de finlandezi URSS-ului în 1944</span></i></div><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Acum, pentru acei experți care își dădeau cu părerea pe la televiziuni, păreri ciudate, dintre care am mai auzit-o și pe cea că germanii nu le-au purtat pică finlandezilor, deoarece finlandezii nu au luptat împotriva lor. Nimic mai fals, doar afirmații care denotă lipsa de informație și de cunoaștere minimă a istoriei, iar când îți dai cu părerea ar trebui să te și informezi. Dar la noi este suficient să spui un lucru la televizor, cu o morgă de atotcunoscător, pentru ca toată lumea să ia acest lucru ca pe un adevăr absolut. Din păcate, nici moderatorii nu sunt pregătiți, dar ce păzesc oamenii din spatele lor, cei ce le trimit informații în cască? Tot o apă și un pământ, nu?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Forțele finlandeze, deși demobilizate în urma păcii cu sovietele, sunt nevoite să inițieze acțiuni ofensive contra trupelor germane din Laponia care nu se retrăseseră la timp în Norvegia. Germanii se retrăgeau distrugând totul în calea lor, orașe, poduri și șosele, pentru a-i întârzia pe urmăritori. Finlandezii debarcă trupe mai la nord și ocupă prin lupte grele Tornio, împingându-i pe germani tot mai spre nord, spre granița cu Norvegia, dar aceștia opuneau o rezistență acerbă. Acest război a durat până la capitularea germanilor, în aprilie 1945, prizonierii germani fiind predați de finlandezi rușilor, la fel cum au fost nevoiți și românii. Dar Finlanda trebuia să demobilizeze armata pînă la 5 decembrie, conform tratatului cu sovieticii, care nu acceptau nicio derogare, astfel că vechile contingente au fost lăsate la vatră și chemate sub arme cele noi, de recruți, care au fost trimiși în lupta contra experimentatelor trupe germane. Mannerheim a recunoscut că a fost un miracol că operațiunile militare au putut continua. O paranteză, noi am luptat împotriva germanilor alături de ruşi pentru Ardealul de Nord, dar finlandezii au luptat contra germanilor singuri, deoarece i-au obligat ruşii prin tratatul de pace.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Un alt aspect la care țineau rușii era judecarea responsabililor războiului, respectiv a </span><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">“</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">persoanelor care contribuiseră decisiv la intrarea în război a Finlandei alături de Germania în 1941 împotriva URSS și Marii Britanii sau care în timpul războiului împiedicaseră restabilirea păcii”. Mennerheim reușește să introducă posibilitatea achitării acestora, apoi la sfârșitul anului demisionează pe motive de sănătate. Va muri la 28 ianuarie 1951, după ce își redactează memoriile. Antonescu nu a avut cum să-şi scrie memoriile, totuşi mai avem unele explicaţii date de acesta în cursul vieţii, cum este cea de aici: <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/10/apararea-lui-antonescu.html" name="top">Apărarea lui Antonescu</a> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Cazul Finlandei a fost unic în timpul Războiului Rece, de aici provenind și termenul intrat în limbajul comun al diplomaților, cel de finlandizare și se referă la cazul specialș al Finlandei între 1945 și 1991. Și-a păstrat suveranitatea, economia de piață, dar întreaga ei politică externă s-a desfășurat marcată de vecinătatea cu URSS, toate măsurile au fost luate pentru a nu provoca sau irita marele vecin, o politică de echilibru pe sârmă destintă aceluiași scop, de a nu-i provoca pe ruși în timpul multiplelor crize ce au urmat.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">În final, Finlanda și-a atins țelul în cele două războaie, prezervarea ființei sale naționale independente, chiar dacă suveranitatea îi era oarecum limitată, iar pierderile sale teritoriale au fost semnificative, mai mari decât la sfârșitul Războiului de iarnă. Dar a câștigat ceva în plus, respectul și admirația întregii lumi, ceea ce nu este puțin lucru.<a href="http://www.blogger.com/post-edit.g?blogID=3038967428714867419&postID=8394205026579046785" name="_GoBack"></a> </span><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;">Merită reţinut un citat al lui Mannerheim, valabil şi astăzi, când vedem că politicienii noştri nu prea se ocupă de acest lucru ci doar de campania electorală: <b><i>Premisa indispensabilă a oricărei politici externe independente este existenţa unei apărări naţionale solide. </i></b> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><span><b><span lang="RO">Bibliografie:</span></b></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><span><span lang="RO">Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii, editura Militară, 2011</span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: small;"><span lang="RO">Mikhail Semiryaga, The Winter War, Novosti Press, Moscow, 1990 </span></span><b><span lang="RO"> </span></b><i><span lang="RO"><br />
</span></i></span></div><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: small; line-height: 115%;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com16tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-80102717536325122602012-04-13T21:23:00.003+03:002012-07-24T23:26:11.550+03:00Sânge pe Nistru și diversiunea internațională<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB-jXtvwI0hMb-TzHFyA6OC1oMYOL0K_grCK-mMVuXNuEtXvrQvCnfHSSTZVj-b9T9J2AtjZL9b81dA9WGp6zITO0D6wuZnI7vKxayP-5JD_ZfscPIb4hanEFcvGaFcS_KDTJ5welhe6A/s1600/korrespondent.net.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiB-jXtvwI0hMb-TzHFyA6OC1oMYOL0K_grCK-mMVuXNuEtXvrQvCnfHSSTZVj-b9T9J2AtjZL9b81dA9WGp6zITO0D6wuZnI7vKxayP-5JD_ZfscPIb4hanEFcvGaFcS_KDTJ5welhe6A/s320/korrespondent.net.jpg" width="147" /></a></div><div align="center"></div><div align="center"><span style="color: blue; font-size: x-small;"><i> Mostră de dezinformare online</i></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">La noi nu se observă, la noi este campanie electorală internă de când ne ştim, dar adevărul trist este că la noi nu se observă că suntem sub un asediu mediatic şi psihologic de la est cum n-am mai fost demult, poate s-ar putea face comparaţie doar în 1940.<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;">Principalele acţiuni ar fi numirea lui Dmitri Rogozin, după patru ani ca ambasador al Rusiei la NATO ca reprezentant rus pentru Transnistria, cea mai sensibilă zonă a Europei, asupra căreia s-a aplecat cam mult în ultima vreme Germania, aflată într-o nouă lună de miere cu Rusia, la fel ca şi în 1939-1941, dar foarte interesante sunt declaraţiile lui Rogozin după numire, în care recunoaşte deschis participarea Rusiei în conflictul de pe Nistru din 1992, în care menţionează că el însuşi ar fi participat. Spun că sunt foarte interesante, deoarece pentru prima oară Rusia recunoaşte printr-un oficial de rang înalt această participare, în ciuda tuturor mărturiilor şi documentelor filmate, Rusia a continuat să le califice falsuri şi provocări. La fel a procedat în aceeaşi perioadă în Georgia, respectiv în Osetia de Sud şi Abhazia, unde a contestat implicarea, chiar dacă georgienii au prezentat presei un avion Su-27 doborât şi pilotul mort cu grad de căpitan în uniformă rusească, de asemenea spunând că sunt falsuri. Ar mai fi atacurile în presa rusă împotriva României, atacuri de cea mai joasă speţă, mistificări ale istoriei Basarabiei cum rar mi-a fost dat să văd, în care ruşii erau prezentaţi tot timpul ca şi eliberatori veniţi în ajutorul şi la chemarea poporului moldovean ca să fie eliberat din robia românească. Exemplele ar mai putea continua, ca de exemplu remarcile ambasadorului rus la Chişinău, Kuzmin, care lua peste picior armata română, uitând că aceasta s-a comportat eroic fără să fie împinsă din spate de pistoalele NKVD-iștilor.</div><div style="text-align: justify;">Dar care sunt cauzele acestei ofensive parcă fără precedent? Cauzele sunt mai complexe decât cele prezentate într-un alt articol mai vechi cu această temă <a href="http://www.cristiannegrea.blogspot.com/2010/12/de-ce-nu-mai-poate-rusia-de-grija.html" name="top">De ce nu mai poate Rusia de grija noastră</a> deoarece se adaugă elemente noi, care atunci abia se întrezăreau. De exemplu, faptul că în sfârşit republica Moldova are un preşedinte legitim şi nu unul interimar, şi culmea, unul care nu-şi ascunde simpatiile româneşti. O grea lovitură pentru Moscova, care spera pe o continuare a instabilităţii de la Chişinău pentru a-şi întări poziţia. Al doilea factor îl reprezintă amplificarea manifestaţiilor reunite sub ideea comemorării a două sute de ani de la ocuparea Basarabiei de către Rusia. Ruşii nu sunt proşti, au observat că din ce în ce mai mulţi de pe ambele maluri ale Prutului se implică în aceste manifestări considerate ca şi ostile Rusiei, iar ideea de conştiinţă comună, de apartenenţă la acelaşi neam câştigă teren mai ales în Moldova, într-un ritm îngrijorător pentru Moscova care ar dori să menţină Moldova cât mai mult în sfera sa de influenţă. Ar ma8i fi şi scutul antirachetă şi multe altele (vezi <a href="http://www.cristiannegrea.blogspot.com/2011/07/un-scut-pentru-nelinistea-rusiei.html" name="top">Un scut pentru neliniștea Rusiei</a>).<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;">Până la urmă, la fel cum spuneam în articolul menţionat, ruşii reacţionează în acest fel şi sub impulsul unui sentiment de teamă faţă de posibilitatea de a pierde Moldova. Nu te legi de cineva de care nu-ţi pasă, Putin nu se leagă de papuaşi, dar se leagă de americani, de occidentali, şi se mai leagă şi de români. De ce? Îi este teamă. Îi este teamă de faptul că România poate redeveni împreună cu Polonia o barieră care să stăvilească presiunea rusă, o barieră având în spate susţinerea celei mai mari puteri militare a momentului, NATO. Şi mai ales, în acest moment, în care putin a fost reinstalat la Kremlin ca şi preşedinte reloaded, este nevoie să găseşti un rapid adversar extern pentru a distrage atenţia de la protestele şi contestările violente împotriva sa în ultima vreme. <o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;">Dar nu acesta era subiectul principal, ci faptul că în această campanie internaţională de denigrare au fost incluse şi cărţile mele, culmea, fără ca iniţiatorii campaniei să le fi citit măcar.<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><b>Sânge pe Nistru, subiect internaţional de presă<o:p></o:p></b></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">A început, deloc întâmplător, zic eu, în jurul datei de 27 martie, data aniversării Unirii Basarabiei cu România de la 1918. </div><div align="center" style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfVoWdkqPRop8cV7dF3QDkpnD0C0Qpedt3ikfqAIpfAlQAw2Ea-kf3BmFH20BiVHDUtNP_xTfWb_6h57qJkSvtv81acW3JQocHp3hEZWr4e7yfAXdfDGuSnswpPPMuc025W3Lz8_pZce8/s1600/korrespondent.net.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfVoWdkqPRop8cV7dF3QDkpnD0C0Qpedt3ikfqAIpfAlQAw2Ea-kf3BmFH20BiVHDUtNP_xTfWb_6h57qJkSvtv81acW3JQocHp3hEZWr4e7yfAXdfDGuSnswpPPMuc025W3Lz8_pZce8/s320/korrespondent.net.jpg" width="147" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">A apărut pe siteul Korespondent.net, atrăgând cam o mie de comentarii, semn că subiectul este de interes pentru ei, linkul <a href="http://korrespondent.net/world/1333893-krov-na-dnestre-v-rumynii-vyshel-roman-ob-ukraino-rumynskom-vooruzhennom-konflikte."><span style="color: blue;">http://korrespondent.net/world/1333893-krov-na-dnestre-v-rumynii-vyshel-roman-ob-ukraino-rumynskom-vooruzhennom-konflikte.</span></a> In traducerea de pe Google Translation, traducere in engleză, deoarece cea in română are multe erori, dar o puteţi încerca, articolul sună cam aşa: <o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><i>„</i><span class="hps"><i><span lang="EN">In Romania,</span></i></span><i><span lang="EN"> <span class="hps">is gaining in popularity</span> <span class="hps">a new</span> <span class="hpsatn">military-</span>political novel <span class="hps">writer</span> <span class="hps">of Romanian</span> <span class="hps">Christian</span> <span class="hps">negro</span> <span class="hpsatn">Sange pe Nistru (</span>Dniester <span class="hps">Blood on</span>), which describes <span class="hps">a possible</span> <span class="hps">military conflict between</span> <span class="hps">the Romanian</span> <span class="hps">army</span> <span class="hps">on the one</span> <span class="hps">hand, and</span> <span class="hps">the Transdniestrian</span> <span class="hps">and Ukrainian</span>, on the other.<br />
<span class="hps">"Bessarabia</span> <span class="hps">and Romania</span>, sooner or later <span class="hps">unite</span>. <span class="hps">But what</span> <span class="hps">in this situation</span> <span class="hps">will be the reaction</span> <span class="hps">of Transdniestria,</span> <span class="hps">Russia?"</span> <span class="hps">- Noted in the</span> <span class="hps">annotations</span> <span class="hps">of Romanian</span> <span class="hps">Publishers</span> <span class="hps">Marist.</span><br />
<span class="hps">The book describes the</span> <span class="hps">fact that in</span> <span class="hps">2014</span> <span class="hps">the Romanian army</span> <span class="hps">to cross the river</span> <span class="hps">Prut</span> <span class="hps">in four places</span>, and <span class="hps">extends</span> <span class="hps">to</span> <span class="hps">Chisinau</span>, where he <span class="hps">is</span> <span class="hps">one of the</span> <span class="hps">major battles</span> <span class="hps">with the advancing</span> <span class="hps">Transnistrian</span> <span class="hps">and Ukrainian</span> <span class="hps">military units</span>. <span class="hps">Military operations</span> <span class="hps">also</span> <span class="hps">occur</span> <span class="hps">in Romania.</span></span></i><i><span lang="EN"> </span></i><i><o:p></o:p></i></div><div style="text-align: justify;"><i><span lang="EN">Thus, the reader under the name Vicioba wrote that the Romanians "the first Americans to help supply Harrier aircraft and the F14, helicopters, Chinook, and the constant presence of the fleet in the Mediterranean. Further included Hungarian paratroopers in Maramures, Bulgarians and Turks in the Dobruja, and finally, Polish, French, British and German armies attacked through the Ukraine, Poland and Slovakia. "<br />
Another reader reports new details - "the United States are at war with China over Taiwan, and do not want to speak out against the Ukraine, so as not to cause hostility of Russia and not provoke the alliance between Moscow and Beijing. European allies are in no hurry to send troops, waiting to connect Americans . Thus, in the early days of Romania remains alone, while Ukraine is counting on a blitzkrieg. "<br />
Another fan of Romanian fiction author puts forward a claim in an unreal light weapons and military equipment of Russian-Transnistrian side, means war.<br />
One of the novel tells us that the Transnistrian military convoy was marked by a laser device, so that was destroyed by the Romanian Air Force.<br />
The novel, which can be purchased in bookstores of the country, is a continuation of the thriller Negro Sand armele vorbesc (When a weapon is said), which describes a coup in Ukraine, which subsequently led to a military confrontation with the Romania.”<o:p></o:p></span></i></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span lang="EN">A apărut şi versiunea bulgară, bulgarii probabil supăraţi pe faptul că avem nişte lucruri de lămurit referitoare la graniţa maritimă comună, au încercat să dea cu parul într-un mod propriu.</span><span lang="EN"> ( <a href="http://www.fakel.bg/index.php?t=1822"><span style="color: blue;">http://www.fakel.bg/index.php?t=1822</span></a> ).</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhURGfXRjb42jVLU9tUOKztqxO4SRdvxYmtKOKMjReHighFqOhVmfaTLP0frLGbyr2QtDsdZnw9jFA3peZa-X54hhlVnb_Nfvm0NjILKFwB2Z0zHAdtLh2G04ChzTybrnn4JkV3INfRxLM/s1600/fakel.bg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhURGfXRjb42jVLU9tUOKztqxO4SRdvxYmtKOKMjReHighFqOhVmfaTLP0frLGbyr2QtDsdZnw9jFA3peZa-X54hhlVnb_Nfvm0NjILKFwB2Z0zHAdtLh2G04ChzTybrnn4JkV3INfRxLM/s320/fakel.bg.jpg" width="320" /></a></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span lang="it">Apoi Komsomolskaia Pravda (link </span><span lang="EN"><a href="http://kp.md/daily/25859.4/2826366/"><span lang="it"><span style="color: blue;">http://kp.md/daily/25859.4/2826366/</span></span></a>)</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_lQB-aY8_MFaY4E_i46e8fVMOFYirzaWiUWquzw7l7Jy87ZXFwam0G0N7CrcBN2NgnBMRz91TEAdxYtGBYqzj4xE65d3_hbegKVeuKpaUN0jAoetE3W0cyZcvtneYtBwmEvbuEpiH1QQ/s1600/kp.md.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_lQB-aY8_MFaY4E_i46e8fVMOFYirzaWiUWquzw7l7Jy87ZXFwam0G0N7CrcBN2NgnBMRz91TEAdxYtGBYqzj4xE65d3_hbegKVeuKpaUN0jAoetE3W0cyZcvtneYtBwmEvbuEpiH1QQ/s320/kp.md.jpg" width="177" /></a></div><div style="text-align: center;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span lang="EN">Având și un semnal în engleză: </span><span lang="EN"><a href="http://focus-fen.net/?id=n274446&fb_source=message"><span style="color: blue;">http://focus-fen.net/?id=n274446&fb_source=message</span></a><o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span lang="EN">Şi, în final, agenţia Regnum, care cu câteva zile înainte dădea un atac serios împotriva românilor şi României, mergând până la falsificarea grosolană a adevărului şi istoriei Basarabiei, iată ce scrie în 8 aprilie 2012.</span></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span lang="EN"><a href="http://regnum.ru/news/polit/1517574.html"><span style="color: blue;">http://regnum.ru/news/polit/1517574.html</span></a> <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD25IQvYixskl6sUSUyb9wwi_8fQBdcREnk3Qb2KYPlQXdkxZZhoMV7DWUX7TkYmae-KJvfAjj2GuUxWgK8eAaNjWVUR7MJUjGA8LMBTIEiw7zwoDe4ftlehyICiJi8SQys0Z8XVBA5IE/s1600/regnum.ru.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD25IQvYixskl6sUSUyb9wwi_8fQBdcREnk3Qb2KYPlQXdkxZZhoMV7DWUX7TkYmae-KJvfAjj2GuUxWgK8eAaNjWVUR7MJUjGA8LMBTIEiw7zwoDe4ftlehyICiJi8SQys0Z8XVBA5IE/s320/regnum.ru.jpg" width="124" /></a></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: center;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span lang="it">Este instructiv să dau aici traducerea de pe agenţia rusă de ştiri Regnum, ca să vă faceţi o idee:<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><b><i><span lang="EN">“In Ukraine, waiting for "direct military aggression of Romania"<br />
</span></i></b><span lang="EN"><br />
</span><i><span lang="EN">Ukrainian newspaper "Day" April 4 analyzes the novel by Romanian writer Christian Negri, modeling of the Ukrainian-Romanian dispute over Bessarabia military.<br />
"Blood on the Dniester" - that is transferred to a new work by Christian Negri. It is written on the model of many controversial novels of recent wars between neighboring nations ... And would not cause so much emotion in Romania, Moldova, Ukraine, Russia and the breakaway Dniester republic, if all parties to the conflict were not aware: one of the scenarios described long-standing territorial conflict resolution. And the script - not shocking imagination of the author and one of the possible options for a radical solution to the problem of post-Soviet borders in a particular case ... Of course, the author of "Blood on the Dniester" could only have a goal to shock the reader and thereby increase sales of his novel. But this kind of sentiment has consistently expressed a part of Romania's political establishment, until the current President Traian Basescu. The last date of the annexation, even called Bessarabia - 2025 (November 30, 2010, responding to questions Publishing Romania Libera, Romanian President Traian Basescu said the following: "Romania Libera: Is there a time perspective, for example, 25 years, in which Romania and the Republic of Moldova join - President Traian Basescu: Why not? - RL: How do you see this region in 25 years - TB: The boundaries of the EU will be the Dniester, and democratic development in the region will be an incentive for other countries - such as the Ukraine - to rush into the EU. After 25 years, the Balkans are part of the EU and NATO. - RL: In Romania and Bessarabia in the same country - TB: If you wish to be Romanians from both banks of the Prut River "- approx. IA REGNUM) In the 15 years later than in the novel Negri, but also in the foreseeable future, "- says the publication.<br />
"Not only Ukraine is a potential target for territorial desires. Moldova and Transdniestria in this plan are not less vulnerable, and attractive. Frozen for 10 years of conflict in the Dniester River (Russia stopped military aggression against Moldova's Transnistria in the summer of 1992 - approx. IA REGNUM) somehow must be resolved. And in Romania, many of those who do not mind seeing his solution by military means ... Ukraine may be involved in military conflict, not only because of the encroachment on their territory, but in the case of territorial conflicts among neighbors. And the most of the current border conflict is just the Transnistrian problem - heiress, like most such conflicts, the Jesuit Stalin's nationalities policy. artificial boundaries, where there are former Soviet republics, making them internally and externally vulnerable and largely serve the cause of problems with national identity among citizens of these states. Ukraine - one of the states suffering from a similar situation, but thank God its territory was not armed conflicts and ethnic clashes. another matter - Moldova and Transnistria. This conflict can not be resolved without radical measures to ensure the incorporation of Transnistria or Ukraine, or Moldova, or in a single Romanian-Moldovan state - says the publication. - The reunification of Moldova ("Moldova Bessarabian"), and Romania is not so unrealistic (Obviously a "reunion" means the reoccupation of Bessarabia by Romania, by analogy with the occupation in the 1918 - 1940 and 1941-1944. annexation of Bessarabia, Romania was not recognized by the USSR, before the invasion of Romania in December 1917, the territory belonged to Russia Bessarabia, the latter nothing to do with Romania and Romanians did not have - approx. IA REGNUM). Romania in recent years has strengthened its military capabilities, so the idea of "Greater Romania" have not gone away. "<br />
"Build in recent years, its military power and having the support behind the U.S. and NATO, Romania may continue to behave in a rollicking for Ukraine. She was a lot can - and largely because of the actions or inactions of the Ukrainian side: as in the case of Snake and the Giurgiulesti. Another thing - support the Europeans and Americans have a direct military aggression in Romania. So far, this development seems questionable. stakes are not so large as to encourage the Romanian revanchism to a critical level. Especially if it might lead to war not only with Ukraine, and Russia, decide that speak out in defense of Pridnestrovie. Of course, Russia is also unlikely to ready for war with Romania (ie NATO) in Transnistria. And it is hardly ready to Ukraine. However, in such extreme situations, there are so many circumstances that are impossible to calculate (from the global geopolitical situation to the personal qualities of leaders of countries involved in the conflict), and because they give rise to fantasies of novelists "- sums up the" Day ".<o:p></o:p></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i><span lang="EN">Also, the publication cites the opinion of the Romanian expert Oany Popescu, Director, Center for Conflict Prevention in Bucharest: "As for books, Christian Negri, in his blog, he defines it as" political-military thriller "- a fantasy novel, which is served in a war scenario in 2014. I doubt it will get some support in the Romanian society. I even have no idea why the author sees the opportunity. To be honest, I can not even imagine this in a tangible future. This book - not political and not scientific, it's fantastic novel. Therefore, since it is a fiction, it is possible to imagine anything - including the war between Switzerland and Luxembourg, or between Australia and Canada! Negri's book does not reflect any "conflicting feelings" in the Romanian society. Nobody wants to be in conflict with the any neighbor of a range of political and social, on the contrary, we observe with concern what is happening in the Balkans, where again there are some inter-ethnic violence. We are not happy with the instability in our region. That is why Romania supports the Euro-Atlantic integration of the entire region: so that he could become space solid and lasting peace and prosperity. As for the statement Basescu that Moldova may in the next 25 years to return to the outside of Romania, and the border of the European Union will take place on the Dniester, which was quoted RIA-Novosti, - this is a very inaccurate statement quoted the President of Romania . Basescu said that after 25 years, Romania and the Republic of Moldova will be together again as members of the European Union, where borders do not matter. He said that as soon as the Republic of Moldova and Balkan countries become EU members, it will also give a powerful impetus to other neighbors, such as Ukraine, to do the same. Romania has always strongly supported the aspirations of its neighbors to become members of the EU and NATO. And again, again, it is not about unification with Moldova, and how to be together in the EU”<br />
However, the Ukrainian political analyst Vitaly Kulik in her Facebook notes: "The question is not futurology, but the fact that in Romania there is demand for such a Literary, she SHOWS it is the public mood."</span></i><i><span lang="EN"> </span></i><i><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></i></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">Deci, a apărut şi în ziarul Ziua<i> </i>din Ucraina, şi după cele menţionate şi descrise, se poate face o idee despre impactul internaţional. Mai mult, a fost preluat şi de presa din republica Moldova, de către unimedia.md (<a href="http://unimedia.md/?mod=news&id=45956&fb_source=message">http://unimedia.md/?mod=news&id=45956&fb_source=message</a>) <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFSFNduQadRctjcdchen446H6CoBlp4b7613gAr_0Cwrg7oVX9vpeE3mZBq2YDwFCQs2cYch1yceEd1mqGHoQXSJxA2o_jY7uPVGa-9EEW6tJh_C9G14fMEkFzA1yWA3dZFUQbcroL82g/s1600/unimedia.md.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFSFNduQadRctjcdchen446H6CoBlp4b7613gAr_0Cwrg7oVX9vpeE3mZBq2YDwFCQs2cYch1yceEd1mqGHoQXSJxA2o_jY7uPVGa-9EEW6tJh_C9G14fMEkFzA1yWA3dZFUQbcroL82g/s320/unimedia.md.jpg" width="212" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">şi inprofunzime.md (<a href="http://www.inprofunzime.md/stiri/politic/sange-pe-nistru-in-2014-romania-va-purta-un-razboi-cu-transnistria.html">http://www.inprofunzime.md/stiri/politic/sange-pe-nistru-in-2014-romania-va-purta-un-razboi-cu-transnistria.html</a>).</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA94yr9_uSRTfkJtA-a0c-zmQHzlw56IlWIZzjFosXWlDP6v0sRGNpOKhXc1GY9oF15hM4yWSORJ-FwEsvsDolx8VidtDClfdKjdu7E8-msnJ4vzl_KJjDrBcdg0trx49TmZDDnFZeo5Q/s1600/inprofunzime.md.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA94yr9_uSRTfkJtA-a0c-zmQHzlw56IlWIZzjFosXWlDP6v0sRGNpOKhXc1GY9oF15hM4yWSORJ-FwEsvsDolx8VidtDClfdKjdu7E8-msnJ4vzl_KJjDrBcdg0trx49TmZDDnFZeo5Q/s320/inprofunzime.md.jpg" width="293" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span lang="it">Mai departe, am ajuns subiect de ştiri pe la televiziunile din Republica Moldova. Urmăriţi, vă rog: </span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><object width="320" height="266" class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://i.ytimg.com/vi/dCuwu_iok28/0.jpg"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/dCuwu_iok28?version=3&f=user_uploads&c=google-webdrive-0&app=youtube_gdata" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/dCuwu_iok28?version=3&f=user_uploads&c=google-webdrive-0&app=youtube_gdata" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true"></embed></object></div><div style="text-align: center;"><b><span lang="it">
</span></b></div>
<b><span lang="it">În ce constă dezinformarea<o:p></o:p></span></b></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span lang="it">În primul rând, aş vrea să atrag atenţia asupra unor fragmente din articolele mai sus menţionate. M-aş referi în primul rând la Regnum, care chiar în titlu spune aşa: “Ucraina, în aşteptarea unei agresiuni militare directe din partea României”. Mai mult, printre comentarii se remarcă unii care clamează în gura mare că este vorba de o provocare şi toţi aceşti provocatori ar trebui sancţionaţi sau interzişi. Culmea, chiar pe siteurile din Moldova am întâlnit câteva astfel de reacţii, dar care au fost puse rapid la punct de către alţii cu scaun la cap. <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="it">Păi bine, oameni buni, ceea ce am scris eu în cele două romane (nu unul) se înscrie în categoria de ficţiune militară, sau thriller politico-militar, sau techno-thriller, un gen literar foarte bine reprezentat în Occident, şi chiar în unele zone ale orientului. Mai trebuie să amintesc că majoritatea filmelor de succes din occident se fac pe baza unor astfel de cărţi? Că </span>sunt scriitori consacraţi care scriu despre aşa ceva, ca Tom Clancy, Frederik Forsyth, Larry Bond sau mulţi alţii? Dacă ar fi după Tom Clancy şi Larry Bond, al treilea război mondial ar fi fost demult o realitate, aşa cum scriau ei în Red Storm Raising, tradus la editura Rao ca şi Furtuna roşie. S-au scris sute de cărţi despre al treilea război mondial care nu a avut loc, s-au scris şi multe altele despre posibile conflicte post război rece, dar niciunul nu a avut parte de o astfel de reacţie din partea Rusiei sau Ucrainei. De exemplu, s-a scris un roman despre asasinarea papei la viitoarea sa vizită în Turcia acum câţiva ani, dar nu a avut parte de o astfel de reacţie. Mai mult, prieteni din Ucraina mi-au scris că au apărut chiar în Ucraina cărţi, romane de acest gen, care prefigurează un conflict între Rusia şi Ucraina şi s-au vândut bine, dar nu a fost nicio astfel de reacţie în presă şi media online.<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;">Pe scurt, un astfel de roman porneşte de la situaţia politică actuală şi dezvoltă un scenariu mai mult sau mai puţin credibil în care două ţări ajung în conflict, urmărind mai departe dezvoltarea conflictului şi rezolvarea lui, în funcţie de talentul şi imaginaţia autorului. De exemplu, o carte foarte bine vândută din anii 90 prefigura un conflict între Franţa şi Germania, asta înseamnă că aşa ceva s-a întâmplat, sau că preşedintele francez sau cancelarul german s-au simţit jigniţi, sau presa din cele două ţări a luat foc? Să revenim cu picioarele pe pământ, domnilor!<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;">Dar ceea ce mi se pare mai grav este faptul că acest roman al meu, <b>Sânge pe Nistru</b>, este folosit într-o campanie îndreptată împotriva României. În ce sens? Niciunul dintre cei care au scris articolele, la fel, niciunul dintre cei care comentează, nu au citit romanul. Nu numai atât, nu au citit nici prezentarea, sau synopsisul, care apare pe coperta a IV-a cărţii sau chiar pe blogul meu. Sau l-au citit şi l-au ignorat, luând părţi din el care li s-au părut convenabile scopului lor, cel al prezentării României ca şi un stat agresor, lucru total înafara cadrului celor scrise sau descrise în roman sau în prezentări. Au pus harta de pe coperta IV şi au comentat cum au vrut. O practică tipic sovietică, zic eu.</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">Să vedem ce se spune în articole: „armata română trece Prutul unde luptă cu unităţi transnistrene, ucrainene şi ruseşti la Chişinău, precum şi în România” <o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">Alta: „românii sunt ajutaţi de unguri, americani, bulgari, turci, polonezi, francezi şi germani”<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">În altă parte, în Regnum, lucrurile sunt ceva mai clare, după ce compară scenariul romanului cu declaraţii mai vechi ale preşedintelui conform cărora noi şi moldovenii ne vom întâlni în UE, concluzionând că România ar avea un scop expansionist. Dar ce este mai important, chiar Regnum în acel articol confirmă faptul că Rusia „a stopat atacul moldovenilor în Transnistria în 1992”, ceea ce nu a recunoscut până acum, până la declaraţiile lui Rogozin despre care vorbeam mai sus, şi mai mult, ne dă o lecţie de istorie a la russe: „<i><span lang="EN">a "reunion" means the reoccupation of Bessarabia by Romania, by analogy with the occupation in the 1918 - 1940 and 1941-1944. annexation of Bessarabia, Romania was not recognized by the USSR, before the invasion of Romania in December 1917, the territory belonged to Russia Bessarabia, the latter nothing to do with Romania and Romanians did not hav</span></i><span lang="EN">e”.</span><span lang="EN"> </span>Ca să fie clar care este istoria rusă.<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;">Deşi nu cred că cineva dintre cei care au postat a citit romanul, am urmărit şi tradus cu Google Translate unele comentarii dintre cele o mie de pe unul din siteurile mai sus menţionate, şi am rămas siderat despre cunoştinţele de istorie ale celor care le-au postat, fapte pe care aceştia le iau de bune, ca şi adevăruri, împotriva oricăror logici elementare. De exemplu, cineva, un ucrainean, posta despre Bucovina şi spunea că aceasta a aparţinut Austro-Ungariei, a fost ocupată militar de România în 1918, apoi s-a unit de bună voie, prin propria voinţă, cu URSS în 1940! Aceşti ucraineni sunt efectiv cu mintea spălată, dacă îşi pot închipui că cineva s-ar uni de bună voie în 1940 cu Uniunea Sovietică care în urmă cu şapte ani a ucis câteva milioane de ucraineni prin înfometare, aşa numitul Holodomor, despre care aceiaşi ucraineni îl declară ca atare. Nu este de mirare, nici Rusia, nici Ucraina, nu recunosc până în ziua de astăzi masacrele contra românilor petrecute în anii 1940-1941, nu recunosc nici măcar cel de la Fântâna Albă, de la 1 aprilie 1941, când au fost ucişi mii de români care doreau să fugă din paradisul sovietic. Totuşi, sunt postaci care afirmă senini că Bucovina s-a unit în 1940 cu URSS, respectiv cu Ucraina, de bună voie. Asta ca să vedem cum stăm, care este istoria prin prisma vecinilor noştri.<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;">Merg mai departe, faptul că un aşa zis analist ucrainean (nominalizat cu numele de Vitali Kulik) spune că „problema este nu despre futurologie, ci despre faptul că în România este cerere pentru o astfel de literatură, asta demonstrează că aceasta este opţiunea publicului”. Nu am decât un singur comentariu aici: Vitali dragă, termină-ţi votca şi culcă-te!
<o:p>
</o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">
<b>Realitatea, în contradicţie<o:p></o:p></b></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">
Aş dori să lămuresc unele lucruri despre romanele mele. În primul rând, în harababura creată online de unii şi alţii, este vorba de două romane, nu unul. În încercarea de a face un melanj despre cât de răi şi agresivi sunt românii, cum am mai spus, cei care au preluat şi despicat subiectul le-au cam amestecat, dar nu are importanţă pentru ei, oricum nu le-au citit, şi chiar dacă ar fi făcut-o, nu le-ar fi înţeles.<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">Primul roman se intitulează <b>Când armele vorbesc </b>şi este apărut la sfârşitul lui 2006, a ajuns cunoscut în 2007. Am o prezentare pe blog aici <a href="http://www.cristiannegrea.blogspot.com/2010/04/despre-thrillerul-politico-militar.html" name="top">Despre Thrillerul politico-militar</a>, iar următorul este <b>Sânge pe Nistru</b>, cu prezentarea aici <a href="http://www.cristiannegrea.blogspot.com/2010/05/sange-pe-nistru-un-nou-thriller.html" name="top">Sânge pe Nistru, un nou thriller politico-militar</a>.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" /></a></div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYQi-hgo-qSr3quTvvLwSPwHslnuTUB6A9DUxkXhySQmfVAiuKylSUJplNdzTjASl5SKQoLnKdau6uqMzInFoBGj0OyP_-zOIXXBfKWs3ObvCEhSY5dRftk7XfxcpetLedyi2RGELvqEs/s1600/Cand+armele+vorbesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;" unselectable="on"></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;" unselectable="on"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkbyzzDkgLCHO6BwPB_rtIc9bm-60GwAJwTWuTY1RFsd3C0RLpSVBgYRCJDhHfDx3KXaDBG9rB-xS5-ugwpWaRYCYmm4ycvIIVHjmMrNwDLyQ3nJbTLrcadCzQ07wxCzteAEeDoH9NiRY/s1600/coperta+fata+sange+pe+nistru.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;" unselectable="on"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkbyzzDkgLCHO6BwPB_rtIc9bm-60GwAJwTWuTY1RFsd3C0RLpSVBgYRCJDhHfDx3KXaDBG9rB-xS5-ugwpWaRYCYmm4ycvIIVHjmMrNwDLyQ3nJbTLrcadCzQ07wxCzteAEeDoH9NiRY/s1600/coperta+fata+sange+pe+nistru.jpg" unselectable="on" /></a></div><div style="text-align: left;" unselectable="on"></div>După cum se spune şi în prezentare, sau synopspis, primul meu roman descrie un scenariu conform căruia Ucraina ajunge o dictatură militară care, pentru a-şi menţine puterea, pentru a adormi contestările interne, organizează un război considerat de scurtă durată contra României cu care are de împărţit multe lucruri, profitând de implicarea Statelor Unite în războiul proaspăt declanşat între China şi Taiwan. Dacă cineva contestă veridicitatea posibilităţii ca Ucraina să devină o dictatură militară, îl invit pe acesta să arunce o privire pe analizele internaţionale referitoare la ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, confruntată cu un faliment previzibil, cu opoziţia băgată la închisoare, şi apoi să judece cine are mai mari şanse să ajungă o dictatură militară, Ucraina sau România. Deci <b>Când armele vorbesc</b> este despre respingerea unui atac ucrainean împotriva României, nu invers. Un videoclip al acestui roman poate fi urmărit <a href="http://www.youtube.com/watch?v=SE3Y0GwmCz4" name="top">aici</a>.</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><b>Sânge pe Nistru</b>, eroul publicaţiilor internaţionale, este ceva mai complex, de aceea este luat ca şi cal de bătaie pe plan internaţional. Poate este mai greu de înţeles synopsisul sau harta prezentată, cea de pe coperta IV, este prea explicită, dar asta nu explică dezinformarea crasă, doar se afirmă ceva în ciuda tuturor evidenţelor, fără a se cita explicaţia de pe copertă, doar luând bucăţi din ea şi atât. Chiar şi dacă te uiţi pe hartă, vezi că sunt avansări de trupe spre Chişinău şi din partea estică, din Transnistria, nu doar de peste Prut. Dar este suficient pentru detractori să prezinte România ca şi agresor, uitând să menţioneze în ce context, în roman, au trecut trupele române Prutul. Ei, aici e problema, firul romanului porneşte de la premisa că la Chişinău este puterea comunistă, dar la următoarele alegeri şansa este de partea unioniştilor, se petrece un episod gen 7 aprilie 2009 şi aceştia vin la putere, dar Transnistria trimite trupe spre Chişinău pentru a înlătura noua putere şi atunci este cerut ajutorul României. Nu-i aşa că sună altfel? De unde şi până unde atitudine belicoasă a României în cele două romane?<o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">Şi încă câteva precizări, în <b>Sânge pe Nistru</b> nu este cu nimic vorba de Ungaria, Bulgaria sau Ucraina, aşa că ucrainenii pot sta liniştiţi, nu încordaţi, aşa cum ne sugerează agenţia de ştiri Regnum. Încă ceva, în toate aceste relatări ruseşti sau ucrainene se sugerează că România se înarmează, etc. M-aş bucura să fie aşa, o creştere a puterii militare nu poate fi decât benefică în situaţia şi starea în care ne aflăm, dar parcă altcineva a anunţat cu surle şi trâmbiţe cel mai ambiţios program de înarmare pentru următorii zece ani pentru ţara sa, iar acest cineva este nimeni altul decât preşedintele actual al Rusiei.
<o:p>Totuşi, pentru o lămurire despre ce este vorba în acest thriller, adaug aici videoclipul cărţii:</o:p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/7s6AddolhK4?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div><div style="text-align: center;"><o:p> </o:p></div></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;">În încheiere, remarc că în România, pe siteurile de internet, nu a apărut nicio reacţie. Este normal, noi trăim nu pe o insulă izolată, ci pe o planetă separată numită Electoralia, cu capitala la Alegeri, şi în afară de capitală mai există doar o câmpie plană şi întinsă, Câmpia Electoraliei, cunoscută mai mult sub numele de Campania Electorală. <o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"> <o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"> <o:p></o:p></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com24tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-27586647273193562732012-04-07T21:47:00.002+03:002012-04-07T23:45:12.968+03:00Finlanda şi România în război, asemănări şi deosebiri (I)<span style="font-size: small;"><br />
</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihYuyZ9wwS_HPPx2Cf52iGQ1wjcSJlLhsZdSGesMqzKl0ghVYBh2DGWGTwO4dQX3AM3afrvZWqHkIA8R7IEk-SXC0aAWAL8g3kzElpYjy57HC9CD0ta7g59J1SYAlvUskixCV-JX_HXVo/s1600/Dumitru-Preda__Memorii-Carl-Gustaf-Emil-Mannerheim-130.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihYuyZ9wwS_HPPx2Cf52iGQ1wjcSJlLhsZdSGesMqzKl0ghVYBh2DGWGTwO4dQX3AM3afrvZWqHkIA8R7IEk-SXC0aAWAL8g3kzElpYjy57HC9CD0ta7g59J1SYAlvUskixCV-JX_HXVo/s400/Dumitru-Preda__Memorii-Carl-Gustaf-Emil-Mannerheim-130.jpg" width="285" /></a></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Cel puţin într-o privinţă, preşedintele a avut dreptate: ni s-a umplut ţara de experţi. Fel de fel de experţi care vin pe la televiziuni să-şi dea cu părerea, care mai de care, despre evenimente şi fapte, cu o morgă dată de greutatea argumentelor şi cunoştinţelor lor. Mai ales în preajma unor date cruciale, a împlinirii unor ani de la anumite evenimente importante pentru istoria noastră, ecranele televiziunilor sunt invadate de aceşti experţi istorici, strategi sau militari. Nu ştiu pe ce bază se face selecţia acestora, dar am constatat că majoritatea cunosc evenimentele tangenţial, dar îşi dau cu părerea şi afirmă unele lucruri pe care le consideră, după părerea lor, axiome indiscutabile, dar acestea nu rezistă la o analiză mai serioasă. Din păcate, moderatorii nu sunt pregătiţi pentru o asemenea analiză, iar asta îi face pe respectivii experţi să devină şi mai pătrunşi de importanţa afirmaţiilor lor. De exemplu, la fiecare 22 iunie o mare masă de experţi strigă în gura mare că trebuia să ne oprim pe linia Nistrului şi o spun ca şi o axiomă de netăgăduit, pe moment nu are cine să-i combată. Prin acest fapt, ei devin tot mai siguri de cele afirmate, ei mergând mai departe făcând o comparaţie între noi şi Finlanda acelor ani. Am scris într-un articol precedent (<a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/10/ne-puteam-opri-pe-nistru.html" name="top">Ne puteam opri pe Nistru?</a>) argumentele pro şi contra, încercând să expun acele decizii prin prisma cauzelor operaţionale, militare, tactice şi strategice. Astăzi mă voi opri asupra comparaţiilor dintre România şi Finlanda în acea perioadă, pentru a încerca să detaliez cazul finlandez, prea puţin cunoscut publicului nostru, pentru a-l lăsa pe el, publicul, să decidă dacă există mai multe similitudini sau diferenţe între noi şi Finlanda în al doilea război mondial. Dar pentru asta va trebui să încep cu începutul.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Un alt aspect referitor la opiniile acestor experţi, constat că aceştia nici nu cunosc cazul finlandez atunci când fac referire la acesta, vorbesc din păreri proprii sau din auzite. De aceea, voi spune de la bun început că în expunerea care urmează, principala mea sursă o reprezintă cea mai adecvată opinie, cea a celui care a condus ostilităţile de partea finlandeză atunci, precum şi în 1918, cea mai mare personalitate militară a Finlandei, omul care a condus armata finlandeză în trei războaie, în războiul de independenţă, cel de iarnă şi cel de continuare, după cum este numit în istoriografia militară finlandeză. Este vorba de mareşalul Carl Gustav Emil Mannerheim, iar sursa o reprezintă chiar memoriile sale.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Un destin militar de excepţie</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Baronul Carl Gustav Emil Mannerheim, singurul mareşal finlandez, s-a născut la 4 iunie 1867 şi de la 15 ani este înscris într-o şcoală militară, exmatriculat pe motive disciplinare, face liceul, este admis la facultate şi pleacă la Şcoala de cavalerie Nicolae, la Sankt Petersburg, de unde promovează în 1889. Pe atunci Finlanda era mare ducat în uniune cu Rusia, aşa că el şi-a urmat cariera militară în cadrul armatei imperiale ruse, iniţial la un regiment de dragoni în Polonia, apoi din 1891 în garda de cavaleri a Majestăţii sale Maria Feodorovna în Sankt Petersburg, apoi luptă în războiul ruso-japonez (1904-1905) fiind avansat colonel pentru bravură în lupta de la Mukden. Conduce două expediţii de cercetare în China, apoi revine în Polonia ca şi comandant al Gărzii de cavalerie, cu gradul de general-maior, ulterior ajunge în anturajul imperial. În 1914, în primul război mondial, conduce brigada de cavalerie în sudul Poloniei, mai târziu ajungând să comande o unitate ruso-română pe frontul din Carpaţi în 1916.</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxqij4gbpCOnNrjMpxY1q5ITorS4ji8z7itVwm-b_aGbCOXCVdvZT3SpZJfAHqRnf8b9LOcOUkSTkB5aUVdkFONBKkWKh3Xc1kkT3Egp-2esvYy3lPkS0B8Sd4B3mwfThcIg9VJLBQIrI/s1600/200px-Mannerheim_rakuuna.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxqij4gbpCOnNrjMpxY1q5ITorS4ji8z7itVwm-b_aGbCOXCVdvZT3SpZJfAHqRnf8b9LOcOUkSTkB5aUVdkFONBKkWKh3Xc1kkT3Egp-2esvYy3lPkS0B8Sd4B3mwfThcIg9VJLBQIrI/s1600/200px-Mannerheim_rakuuna.jpg" /></a></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Sunt extrem de interesante opiniile lui despre această parte a biografiei sale, mai ales pentru noi, românii. Desigur, în faza iniţială, Mannerheim susţine teza ofiţerilor superiori ruşi, conform căreia armata română slabă mai mult îi încurca prin faptul că erau nevoiţi să trimită trupe de sprijin în România, pe când interesul lor era să susţină propriul front, fără să mai aibă nevoie de prelungirea lui excesivă pe teritoriul României, care putea fi luată din două părţi, şi de către armatele germano-bulgare conduse de mareşalul von Mackensen. El ajunge să conducă, e drept, pentru scurtă vreme, două brigăzi de cavalerie ruso-române, două divizii române de infanterie şi o brigadă română de infanterie (condusă de colonelul Sturza, cel ce va trăda trecând la inamic) sub numele de „grupul Vrancea”. De o sinceritate extremă ne apare atunci acest citat din memoriile sale: „A apărut o situaţie stânjenitoare când o divizie de cazaci din segmentul adiacent, în noaptea de 3 februarie 1917 şi-a părăsit poziţiile pe neaşteptate, pur şi simplu pentru că comandantul ei şi-a pierdut încrederea în armata română, după cum a declarat ulterior, şi în felul acesta a permis inamicului să pătrundă şi să ocupe o creastă predominantă, de unde oraşul Focşani şi câmpia înconjurătoare puteau fi ţinute sub foc.” Într-adevăr, comandantul cazac şi-o fi pierdut încrederea în armata română, dar de ce nu a făcut-o mai devreme, ci numai atunci când luptele scăzuseră în intensitate datorită iernii grele, rezumându-se la patrulări şi atacuri demonstrative. Iar pentru această cotă, în vara lui 1917, românii vor vărsa mult sânge, în alte părţi chiar înlocuindu-i pe ruşii care fugeau de pe front, dar nu pentru că şi-ar fi pierdut încrederea în armata română, ci pentru că ei fac revoluţie, nu război.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dar aceste aspecte nu avea de unde să le ştie Mannerhaim deoarece, decorat cu Ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a, este mutat în alt sector de front, mai la nord, asta după ce asistă într-o permisie la Sankt Petersburg la declanşarea revoluţiei din martie 1917. Este martor la luptele de acolo, apoi pe front, în Bucovina, remarcă slăbirea disciplinei din armata rusă, asta începând cu aprilie 1917. Luptă împotriva ofensivei austro-ungare din Galiţia, de la Tarnopol, şi Bucovina dând înapoi, cedând Tarnopolul şi Cernăuţii, chiar în preziua cumplitelor lupte de la Mărăşeşti şi Oituz, când trupele române au fost nevoite să facă faţă unei cumplite ofensive alături de ruşii care fugeau de pe front. Îşi rupe piciorul din întâmplare şi pleacă în concediu de refacere la Odessa, ideea că locul său nu mai era în cadrul armatei ruse, după o carieră de treizeci de ani, devenind tot mai pregnantă. Se hotărăşte să plece acasă, unde ajunge după nenumărate peripeţii.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Războiul finlandez pentru independenţă (1918)</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ajuns la Helsinki, Mannerheim devine conştient că nu se punea problema dacă Finlanda va fi antrenată în revoluţie, ci mai degrabă când va fi antrenată. Deoarece situaţia în Finlanda era deosebit de gravă. Din cauza apropierii de Petrograd, nenumăratele garnizoane ruseşti se molipsiseră de morbul revoluţiei, mai ales după ce bolşevicii preluaseră puterea în Rusia. Partidul social-democrat cedase în faţa elementelor radicale, se constituiseră gărzile roşii, şi la 13 noiembrie s-a declanşat o grevă generală în cursul căreia gărzile roşii s-au făcut vinovate de jafuri şi omoruri. Dezordinea a continuat, chiar dacă la 16 decembrie Finlanda îşi proclamă independenţa şi Lenin o recunoaşte la 4 ianuarie 1918. Dar Lenin ignoră cererea Senatului de rechemare a trupelor ruseşti staţionate în ţară, rămânerea lor era de fapt o garanţie că Finlanda se va uni benevol cu Rusia sovietizată cu sprijinul acestor garnizoane atunci când bolşevicii finlandezi vor cuceri puterea, iar garnizoanele ruseşti le vor acorda tot sprijinul necesar, inclusiv militar. Aceeaşi situaţie ca şi în Basarabia, Lenin a recunoscut autonomia, doar pentru ca Basarabia să se declare parte a noului imperiu bolşevic de bună voie, aceasta era reţeta. Iar dacă refuza, erau garnizoanele ruseşti bolşevizate să o ajute, dar în cazul Basarabiei a intervenit un alt factor decisiv numit armata română (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/06/curatirea-basarabiei-ii-batalia.html" name="top">Curăţirea Basarabiei (II) Bătălia</a>).</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpkXRAUuLTmBzWvVExu7VhIGoc-TyKJE0biKJY1kSeNr-CiENDuUn-D9K_CWJh4FcjSShuwT0dYlbhBRi8gZN4n9KNV9QPrV5Eq2pX5_5X5NJXR3f01oV-g5Nx8enHGWjodqRI4ElDcI4/s1600/front.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpkXRAUuLTmBzWvVExu7VhIGoc-TyKJE0biKJY1kSeNr-CiENDuUn-D9K_CWJh4FcjSShuwT0dYlbhBRi8gZN4n9KNV9QPrV5Eq2pX5_5X5NJXR3f01oV-g5Nx8enHGWjodqRI4ElDcI4/s320/front.jpg" width="307" /></a></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><div style="color: blue;"><i><span style="font-size: x-small;">Linia frontului în februarie 1918</span></i></div><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">În cazul Finlandei, au apărut alţi factori pe care Lenin nu i-a luat în calcul. Unul dintre aceştia avea şi un nume, Mannerheim. La Helsinki, acesta este cooptat la conducerea Comitetului Militar în vederea apropierii unor evenimente grave: gărzile roşii, sprijinite de garnizoanele ruseşti ce numărat circa 40000 de soldaţi bolşevizaţi, vor încerca să preia puterea prin forţă, după modelul reuşit în Rusia. Mannerheim le propune conducătorilor finlandezi să plece de urgenţă în nord, pentru a nu fi capturaţi de iminenta lovitură bolşevică. El o face şi călătoreşte incognito, după aventuri ajunge la Vaasa de unde începe strângerea voluntarilor pentru lupta de independenţă a Finlandei. Într-adevăr, o parte din guvern este arestată de bolşevici, alţii reuşesc să scape şi să i se alăture lui Mannerheim. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">S-a strâns o armată de voluntari a căror instrucţie se făcea din mers, cu arme cumpărate din Germania, de la ruşii care le vindeau pe băutură sau confiscate de la ei. Ofiţeri au devenit militarii din batalionul 27 vânători, circa 1800 de oameni, singura unitate pregătită, aflată la instruire în Germania. Pentru început au dezarmat şi capturat începând cu noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1918 toate garnizoanele ruseşti din nordul ţării. În aceeaşi zi gărzile roşii arestau guvernul. În patru zile tot sudul Botniei Orientale era eliberat, 5000 de ruşi luaţi prizonieri, 8000 de puşti, 34 mitraliere şi 37 tunuri capturate. Au continuat acţiunile de gherilă ale trupelor lui Mannerheim, după care s-a trecut la război clasic, deschis, de la începutul lui februarie vorbind un front de luptă care împărţea Finlanda în două, sudul bolşevic şi nordul lui Mannerheim. Războiul s-a încheiat în luna mai cu victoria trupelor conduse de Manerheim care au curăţat întreaga Finlandă, unele operaţiuni desfăşurându-se şi pe teritoriul rusesc. Finlandezii au fost ajutaţi şi de o brigadă de voluntari suedezi şi de un corp german venit în ajutor.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">De aici deja putem identifica câteva diferenţe majore între felul în care şi-a cucerit Finlanda independenţa şi situaţia Basarabiei, sau care ar fi fost soarta Basarabiei dacă nu interveneau trupele române. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">În primul rând, curăţirea Basarabiei s-a făcut cu pierderi mult mai reduse, lupte mai grele s-au dus la Tighina, Vâlcov şi în zonele Bugeacului, precum şi aproape de linia Nistrului. În faţa unei trupe experimentate şi disciplinate ca şi armata română, bolşevicii au preferat de cele mai multe ori să dea dosul, fugind peste Nistru. De exemplu, nici nu s-au bătut pentru Chişinău, au fugit atunci când au aflat că armata română trecuse Prutul. În schimb, doar în bătălia pentru oraşul Tampere din aprilie 1918 bolşevicii au pierdut 2000 de combatanţi morţi şi 11000 de prizonieri. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">O altă diferenţă, de partea bolşevicilor au luptat foarte mulţi finlandezi, pe când în cazul Basarabiei, moldovenii de partea revoluţiei bolşevice erau într-un număr relativ redus.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dar concluzia se impune de la sine, fără rezistenţa şi lupta condusă de Manerheim, Finlanda ar fi fost doar o republică unională comunistă în cadrul Uniunii Sovietice, fără existenţă politică, libertate civică sau orice formă de libertate. Printr-un război sângeros, finlandezii şi-au salvat ţara de la dezastru. Aceeaşi soartă îi era hărăzită şi Basarabiei, dar ea a fost salvată de armata română tot în ianuarie 1918, atunci când bolşevicii vor intenţiona să aresteze Sfatul Ţării.</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTRxJzFcgmnceRlBhyphenhyphen6LdoXkUHPMjdzEaM519YIdTU5Zpk9IAG6thlD0-pWfX5NOC3NJsa6HLAt93Vss3dl5_jEvtYE8EvsuP1kykZeZzHPoFn1x8lv5OnaeyXB1qs_dH_8fz5NnTVWZY/s1600/800px-Mannerheim_In_Victory_Parade_1918.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTRxJzFcgmnceRlBhyphenhyphen6LdoXkUHPMjdzEaM519YIdTU5Zpk9IAG6thlD0-pWfX5NOC3NJsa6HLAt93Vss3dl5_jEvtYE8EvsuP1kykZeZzHPoFn1x8lv5OnaeyXB1qs_dH_8fz5NnTVWZY/s320/800px-Mannerheim_In_Victory_Parade_1918.png" width="320" /></a></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Mergând mai departe, unii au susţinut că Stalin a fost mai supărat pe români decât pe finlandezi, deoarece românii au desfiinţat republica bolşevică ungară. Ei bine, finlandezii, după obţinerea independenţei şi alungarea bolşevicilor, au trimis trupe în Estonia pentru a-i ajuta pe estonieni să se debaraseze şi ei de comunişti care ocupaseră jumătate din ţară şi ameninţau capitala. Cele două regimente de voluntari au contribuit la contraofensivă, participând la cucerirea Narvei şi eliberarea ţării (24 februarie 1919). Până la urmă, şi Finlanda a fost o pavăză a Occidentului împotriva pericolului bolşevic, alături de Polonia şi România.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Preliminariile războiului de iarnă (1939 – 1940)</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Una din tezele des vehiculate la noi este reală, cea a slabei dotări şi înzestrări a forţelor armate în perioada interbelică. Astfel, ni se creează în subconştient imaginea conform căreia finlandezii s-ar fi înarmat şi pregătit mult mai bine decât noi. Dar iată că Mannerheim combate această idee. Şi el se plânge de faptul că guvernele şi parlamentul se opuneau acordării creditelor necesare pentru înzestrarea armatei, deşi încă de la începutul anilor 30 se puteau întrevede semnele furtunii ce se pregătea să vină. Deşi se făcuseră unele progrese în pregătire şi instrucţie, se formase o nouă generaţie de ofiţeri, despre dotări şi armament iată ce zice Mannerheim: <i>„Armamentul şi echipamentul lăsau de dorit. În mare parte, armata nu avea alt armament decât cel ce provenea din războiul de independenţă, care era uzat şi demodat. Lipsea orice material modern. Subvenţiile alocate de stat abia fuseseră de ajuns pentru întreţinerea forţelor armate, neglijându-se în întregime armamentul şi echipamentul.”</i> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Asta în condiţiile în care încă de la primul plan cincinal din anii 20 Uniunea Sovietică trecuse la înarmare pe scară largă, Germania va face la fel abia după 1933, în timp ce statele occidentale vor neglija cu totul acest capitol, convinse că ordinea de la Versailles va dura mult şi bine. Abia Franţa îşi va fortifica frontiera construind linia Maginot care se va dovedi total inutilă în mai 1940. Mannerheim descrie în memoriile sale şi o întrevedere cu guvernatorul băncii naţionale finlandeze, Risto Ryti, tot în scopul de a-i cere credite pentru armată. După ce l-a ascultat cu respectul cuvenit unui erou naţional, Ryti, în timp ce-l conducea spre uşă, a întrebat: „La ce bun să acordăm aceste mari credite armatei, pentru că nu va fi nici un război?”</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Mannerheim a fost o scurtă perioadă regent, până la alegerea unui rege, apoi s-a retras din viaţa publică până în 1931 când este numit şef al Consiliului Militar al Finlandei. Din această postură se va lupta cu guvernul, parlamentarii şi politicienii pentru mai mulţi bani pentru armată, eforturi deosebit de dificile deoarece nimeni nu vedea în acei ani posibilitatea unui război. Seamănă cu situaţia politică de la noi în acea perioadă, nu-i aşa? Dar Mannerheim a obţinut ceva, nişte sume ceva mai mari decât ar fi vrut să dea politicienii, dar mult mai mici decât cele solicitate. În acest punct ne putem întreba care ar fi fost situaţia militară a României dacă un astfel de Mannerheim am fi avut noi din 1931 într-o poziţie de o importanţă similară? Închipuiţi-vă dacă Ion Antonescu, de exemplu, ar fi fost într-un post echivalent din 1931? Dar să ne aducem aminte, memoriul lui Antonescu trimis regelui Carol al II-lea în 1938 referitor la proasta înzestrarea a armatei a avut drept rezultat internarea acestuia sub pază.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Presiunile sovietice asupra Finlandei s-au intensificat începând cu 1938, imediat după anexarea Austriei de către Germania, Anshlussul. La 14 aprilie, secretarul doi al legaţiei sovietice la Helsinki, Iarţev, a cerut o întrevedere la ministrul finlandez de externe, Holsti. Acesta îi expune faptul că i s-au acordat puteri pentru a discuta confidenţial îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două ţări, propunând ca în cazul unei debarcări germane în Finlanda cu scopul de a ataca pe aici teritoriul sovietic, Finlanda să accepte ajutorul militar sovietic şi să ofere garanţii pentru cazul în care va avea loc la Helsinki o lovitură de stat pronazistă. A adăugat că guvernul sovietic dorea să respecte independenţa Finlandei şi integritatea sa teritorială. Câtă ipocrizie conţineau vorbele acestea se va vedea mai târziu. Partea finlandeză şi-a declarat neutralitatea şi hotărârea de a-şi apăra teritoriul şi independenţa, iar la întrebarea în ce constau aceste garanţii cerute de sovietici, Iarţev nu a dat un răspuns precis, totuşi, convorbirile s-au prelungit toată primăvara şi vara. Negocierile au continuat în cursul toamnei, dar cererile sovietice deveneau tot mai clare şi mai imperative. Ei cereau să participe la înarmarea arhipeleagului Aland, teritoriu disputat între Finlanda şi Suedia, apoi au cerut ca ei să construiască o bază aeriană şi navală în insula finlandeză Suursaari, garantând integritatea teritorială a Finlandei, uitând că prin aceasta chiar integritatea teritorială a Finlandei avea de suferit. În septembrie 1938 Germania obţinea regiunea sudetă de la Cehoslovacia, iar presiunile sovietice se vor intensifica. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">La 5 martie 1939 Litvinov cere cesiunea prin arendă a patru insule din golful Finic pentru 30 de ani, dar răspunsul finlandez a fost că aceste insule fac parte din teritoriul finlandez a cărui integritate a fost recunoscută de către URSS prin tratatul de la Tartru când aceste insule au fost demilitarizate. Litvinov revine propunând ca şi compensaţie un teritoriu rusesc de la nord de lacul Ladoga, propunere respinsă de partea finlandeză. Totuşi, Mannerheim a susţinut ideea conform căreia trebuia găsită o soluţie pentru a da satisfacţie URSS, inclusiv prin unele cedări, pentru a îmbunătăţi relaţiile Finlandei cu marele său vecin. A susţinut asta şi în convorbiri cu primul ministru şi preşedintele, insistând că aceste insule nu aveau o utilitate pentru Finlanda şi nici nu exista posibilitatea să fie apărate, oricum ele fiind demilitarizate, iar pentru ruşi aveau o valoare reală deoarece închideau accesul spre golful Ladoga, dar interlocutorii săi nu au acceptat. De aici vedem că mitul creat în jurul lui Mannerheim, conform căruia acesta a fost un apărător intransigent al integrităţii Finlandei, nu are suficientă acoperire în realitate. A fost un om pragmatic care a căutat o cale de mijloc, chiar cu preţul unor cedări teritoriale minimale, pentru a evita războiul.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">La începutul anului 1939 Mannerheim reia discuţiile cu Suedia pentru o alianţă militară, un proiect al său pe care a tot insistat de douăzeci de ani, fără succes. Planul iniţial al lui Mannerheim era o alianţă a Nordului, deşi Suedia profitase de greutăţile Finlandei din Războiul de independenţă şi ocupase arhipeleagul Aland, teritoriu rămas în dispută. Primul pas spre o alianţă a Nordului, care ar fi dat un semnal de unitate care i-ar fi făcut poate pe sovietici şi pe germani să fie mai circumspecţi. Tocmai de aceea partea finlandeză propusese Suediei ca prim pas militarizarea în comun a arhipeleagului Aland. Dar tocmai Suedia, spre care se îndreptau speranţele lui Mannerheim, care ar fi avut toate motivele ca Finlanda să reziste URSS, deoarece în caz contrar ea ar fi fost următoarea ţintă a agresiunii sovietice. Arhipeleagul Aland, cheia Balticii, dezarmat atrăgea pe toată lumea, inclusiv sovieticii se arătaseră interesaţi de el. Dar Suedia îşi va retrage sprijinul de îndată ce presiunile sovietice asupra Finlandei s-au intensificat. Sovieticii se vor lămuri cu acest prilej de substanţa colaborării nordice şi vor înţelege realitatea: Finlanda era total izolată diplomatic.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Se spune că istoria se repetă. Amintindu-ne de atitudinea Suediei faţă de Finlanda în două rânduri, atunci când a avut nevoie de ea, mă refer la cea a guvernului suedez, nu a voluntarilor din Suedia, atitudine care se va repeta mai târziu, având în minte asta nu mă pot abţine să nu pun o întrebare celor care susţin dotarea forţelor noastre aeriene cu avioane sudeze: la următorul conflict în care vom fi implicaţi, poate împotriva unei puteri militare superioare, atunci când vom avea nevoie de noi avioane pentru a le înlocui pe cele pierdute, vom avea nevoie de piese de schimb, de mentenaţă, deoarece defecţiunile vor fi mai dese datorită funcţionării suplimentare, deci în aceste cazuri, Suedia, ca producător care nici nu este membru NATO, Suedia în cât timp credeţi că ne va întoarce spatele la presiunile acelei puteri mai mari? Lăsându-ne fără piese de schimb şi avioane? Dacă i-a făcut asta Finlandei, credeţi că nu o va face şi altora?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dar URSS devine tot mai nerăbdătoare. La 5 martie 1939 cere Finlandei să-i arendeze pentru 30 de ani patru insule din golful Finic. Răspunsul finlandez a fost că nu poate discuta cesiunea unor insule unei puteri străine, deoarece făceau parte din teritoriul a cărui integritate a fost recunoscută de URSS prin tratatul de la Tartru, când insulele au fost demilitarizate. O nouă propunere rusă oferea ca şi compensaţie un teritoriu la nord de lacul Ladoga, propunere din nou respinsă de Finlanda. Da, URSS recunoscuse teritoriul finlandez prin tratatul de la Tartru din 1922, şi totuşi nu a împiedicat-o să o atace, tot pentru teritoriu. Asta este pentru cei care susţin că dacă URSS ar fi recunoscut Basarabia ca parte a României nu ar fi cerut-o în 1940. Complet fals, Stalin a spus că tratatele nu valorează nici cât hârtia pe care sunt scrise, ceea ce s-a văzut atât în cazul Finlandei, cât şi în alte cazuri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Mannerheim era favorabil discutării şi ajungerii la o înţelegere cu sovieticii pe baza propunerii cu arendarea celor patru insule, menţionând faptul că pentru Finlanda aceste insule nu prea aveau importanţă strategică, fiind demilitarizate, dar dacă ruşii se simţeau mai în siguranţă cu posesia lor, deoarece închideau intrarea în golful Ladoga, puteau să le dea satisfacţie, dar preşedintele şi primul ministru au refuzat spunând că orice guvern care va accepta aşa ceva va fi răsturnat a doua zi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Molotov l-a înlocuit pe Litvinov la 4 mai, dar până atunci Germania a înghiţit şi ce a mai rămas din Cehoslovacia după conferinţa de la Munchen. Germania a propus în aprilie Finlandei, Suediei şi Norvegiei încheierea unor pacte de neagresiune, dar a fost refuzată, ţările menţionate dorind să rămână neutre. Mai târziu, când ministrul Paasikivi i-a repetat lui Stalin dorinţa de neutralitate, acesta i-a replicat că este imposibil, marile puteri nu o vor permite.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">În mai 1939, guvernele francez şi englez au iniţiat discuţii cu Moscova în vederea formării unei coaliţii defensive contra Germaniei. Nu au fost deloc promiţătoare, au avut şi părţi mai puţin cunoscute, dar au ajuns în impas atunci când URSS a cerut dreptul de a invada naţiunile limitrofe în cazul în care acestea ar fi fost supuse unei presiuni germane sau agresiuni, indiferent dacă acestea cereau sprijin sovietic sau nu. Guvernul sovietic îşi exprimase dorinţa de a întâmpina armatele germane înainte ca trupele poloneze şi române să fi fost înfrânte de nemţi. În acest cadru intra şi Finlanda, în viziunea sovietică, care trebuia să cedeze coaliţiei, de fapt a URSS, Hanko, Aland şi insulele din golful Finic. Moscova a mai continuat discuţiile cu franco-britanicii, dar mai târziu s-a văzut de fapt că era vorba de o manevră pentru a pune presiune pe Hitler care să ofere cât mai bune condiţii pentru viitoarea alianţă sovieto-germană parafată la 23 august 1939 sub numele de Pactul Ribbentrop – Molotov, imediat după ce URSS îşi dezlegase mâinile în Extremul Orient prin ofensiva din Mongolia, de la Halhin Gol, condusă de generalul Jukov, un blietzkrieg care a zdrobit armatele japoneze, tăindu-le pofta de a intra în Siberia din China. Acest eveniment a făcut ca atenţia japonezilor să fie îndreptată spre Oceanul Pacific, sovieticii putând muta trupe din Extremul Orient atunci când au avut mai mare nevoie de ele, la bătălia pentru Moscova, fără ca japonezii să-i deranjeze cu ceva tot restul războiului.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Pactul sovieto-german a fost urmat la o săptămână de atacul asupra Poloniei, la 1 septembrie Germania, la 17 septembrie Uniunea Sovietică. Polonia fiind împărţită între cele două, URSS a trecut mai departe pe lista sa, aşa cum era trecută în protocolul secret, chiar dacă la 17 septembrie, la data la care deschidea ostilităţile împotriva Poloniei deja învinse, URSS s-a angajat să respecte neutralitatea Finlandei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Asta doar până termina cu Ţările Baltice. Pretextul a venit foarte curând, la 18 septembrie, când submarinul polonez Orzel a fugit din portul estonian Tallin unde se refugiase în noapte de 14 pe 15 septembrie. Conform regulilor neutralităţii, aceste ar fi trebuit reţinut şi echipajul internat, de aceea sovieticii i-au acuzat pe estonieni de violarea clauzelor neutralităţii şi că facilitaseră fuga submarinului, mai mult, că li s-a permis submersibilelor şi navelor inamice să utilizeze apele teritoriale estoniene. În aceste ape au apărut navele militare sovietice, escadrilele sovietice au început survolarea teritoriului eston, la frontieră au fost concentrate două sau trei divizii ruseşti. Ca să nu-i irite pe sovietici, guvernul eston a redus măsurile militare la minimum, în speranţa că URSS va respecta pactul de neagresiune semnat în 1932. Ministrul de externe eston a fost nevoit la 28 septembrie să semneze la Moscova un pact de asistenţă mutuală pe zece ani, care dădea dreptul URSS să dispună de baze navale la Saarenmaa, Hiidenma, Paldiski şi de unele aerodromuri pe aceste insule, unde sovieticii puteau menţine un număr convenit de trupe de aviaţie şi infanterie. După ratificare, comisia militară sovietică a venit cu pretenţii noi, care nu se regăseau în pactul semnat, ca pretenţiile de a dispune de aerodromuri de pe continent şi posibilitatea de a amplasa trupe pe teritoriul continental, dreptul de a folosi portul Tallin. În 18 şi 19 octombrie o divizie de infanterie, o brigadă de blindate şi una de aviaţie au pătruns în Estonia, ocupând-o militar fără probleme.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Estonia avea un tratat militar cu Letonia, iar estonienii i-au acuzat pe letoni că ar fi răspuns negativ solicitărilor lor, letonii au spus că nu a fost vorba de aşa ceva. S-a spus că imediat după agresiunea împotriva Poloniei, comandantul şef al armatei lituaniene, generalul Rastikis, ar fi propus Letoniei şi Estoniei o alianţă militară baltică care ar fi dispus de douăzeci de divizii. Pentru ca URSS să nu vadă în asta o provocare, a fost refuzat. Cu provocare, fără provocare, URSS tot a ocupat ţările baltice pentru următorii cincizeci de ani, dar a făcut-o pe rând, aşa divizate cum erau. La 2 octombrie 1939 este rândul Letoniei să fie nevoită să semneze un pact de asistenţă mutuală, iar la 11 octombrie rândul Lituaniei. Odată acceptate trupele sovietice pe teritoriul lor, a fost mult mai uşor să fie ocupate şi forţate să intre în marea familie a popoarelor socialiste.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Acum Uniunea Sovietică avea mână liberă împotriva Finlandei, la fel cum va avea în anul următor împotriva României. Poziţia finlandeză se şubrezise vizibil, de când cu ocuparea Estoniei, acum întreg sudul golfului Finic fiind în mâna sovieticilor. La 5 octombrie, ziua pactului cu Letonia, finlandezilor li s-a cerut să trimită un plenipotenţiar pentru negocieri, deci ruşii erau grăbiţi, deoarece la 8 octombrie au spus că întârzierea era foarte iritantă pentru Moscova. A fost trimis Paasikivi, ministrul Finlandei la Stockholm, negocierile începând la 12 octombrie.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Atunci Stalin şi Molotov au propus Finlandei un pact de asistenţă identic cu cel pentru Ţările Baltice, refuzat de Paasikivi, apoi un pact de asistenţă în completarea celui ruso-eston pentru închiderea golfului Finic, dar pentru care Paasikivi nu avea mandat. Atunci Molotov pune pe tapet următoarele revendicări, pe ulterior va sublinia că sunt minimale: Finlanda să cedeze URSS prin închiriere pe treizeci de ani portul Hanko şi zona limitrofă pentru a construi o bază navală cu artilerie de coastă şi o garnizoană de cinci mii de oameni, marinei de război sovietice să i se permită ancorarea în Lappohja, Finlanda să cedeze URSS insulele din golful Finic şi o fâşie de pământ din istmul Kareliei, pentru care va primi compensaţie 5526 kmp în nord, în Karelia Orientală. Fortificaţiile urmau să fie demolate pe ambele părţi ale frontierei, iar cele două state să nu adere la nicio alianţă sau grup de state îndreptată împotriva celeilalte.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Pretextul acestor cereri imperative îl reprezenta securitatea Leningradului, dar nu din partea Finlandei, care nu avea nicio intenţie agresivă, ci împotriva altor state care s-ar fi putut folosi de teritoriul finlandez pentru o agresiune contra sovietelor, Stalin menţionând Franţa şi Anglia, dar şi Germania, adăugând că acum sunt aliaţi, dar „totul se poate schimba în lume”. Nu înţelegea că pentru satisfacerea lor Finlanda trebuia să modifice constituţia, lucru care se putea face doar cu votul a 5/6 din Cameră, dar Stalin s-a arătat convins că vor fi 99% din voturi pentru, iar referitor la pactul de asistenţă mutuală, a venit cu exemplul ţărilor baltice, cărora prin aceste pacte li s-a întărit independenţa (!), când de fapt au dispărut de pe hartă până în 1991. Cam ăsta era Stalin şi cu el trebuia negociat. Expertul militar finlandez demonstrează că Finlanda era în măsură să respingă tentativa oricărei puteri de a debarca trupe pe coasta sa greu navigabilă şi că securitatea Leningradului depindea doar de deţinerea ţărmului meridional al golfului, lucru exact demonstrat şi în practică în 1941, când germanii au ocupat Estonia, Hanko izolat şi-a pierdut orice valoare militară şi a fost nevoie să fie evacuat. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Delegaţia revine acasă pentru consultări. Între timp are loc întrunirea celor patru şefi de stat scandinavi la Stockholm, de unde declaraţiile neutre confirmă şi mai mult izolarea totală a Finlandei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Mennerheim a făcut o expunere tactică a situaţiei. Dacă se ceda Hanko, apărea o breşă în apărarea de coastă finlandeză şi un cap de pod sovietic îndreptat împotriva regiunilor vitale şi căilor de comunicaţii. Nu-şi făcea iluzii asupra promisiunii de a limita garnizoana la cinci mii de oameni, deoarece era uşor de transferat trupe suplimentare din Estonia sub acoperirea aviaţiei sovietice care domina partea sudică a golfului. Cedarea de teritorii în istmul Kareliei, frontiera istorică fixată în 1323 la Pahkinasaari, oferea ruşilor un teren presărat de lacuri, foarte propice apărării, după cum se va vedea în curând, şi va implica şi abandonarea poziţiilor defensive la care începuse lucrul încă din vară, în mare parte pe bază de voluntariat. Iar nimeni nu putea garanta că URSS va veni cu noi şi noi pretenţii, la fel ca şi în cazul Estoniei şi balticilor, dar atunci nu mai aveau cum să le facă faţă, din moment ce fuseseră părăsite teritoriile propice defensivei. Dar Mannerheim mai sublinia că URSS nu va ezita să folosească forţa şi prestigiul său nu ar tolera ca Finlanda să iasă din încurcătură fără să cedeze teritorii. Ruşii masau trupe în istmul Kareliei, iar începând cu 9 octombrie avioanele sovietice survolau ismul. În acest sens, Mannerheim, de teama unor provocări, decide abţinerea de la orice manevre care ar putea fi considerate agresive, precum şi la retragerea bateriilor de artilerie în interior, în aşa fel încât să poată trage dincolo de frontieră.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Au mai urmat runde de negocieri, la sfârşitul lui octombrie şi mijlocul lui noiembrie, cu prea puţine cedări de ambele părţi. În acest timp, menţionează Mannerheim, pentru a evita războiul, Finlanda ar fi putut apela la sprijinul Angliei şi Franţei care, în cazul în care ar fi făcut o demonstraţie navală în zonă, ar fi putut amâna, probabil atacul sovietic, obţinând un răgaz de câteva luni, astfel crescând şansele să rămână în afara conflictului.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Guvernul finlandez a dat semnale că ar dori continuarea negocierilor, dar nici un răspuns. În schimb, au început atacurile furibunde ale presei şi radioului sovietic, desigur, toate fiind în mâna statului, la adresa Finlandei, ceea ce nu prevestea nimic bun, toate semnele ducând spre împlinirea vorbelor lui Molotov din timpul negocierilor: „Acum e rândul militarilor să vorbească”.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">la 26 noiembrie 1939, ruşii au înscenat ceea ce s-a numit „incidentul Mainilia” sau „canonada din Mainila”, la fel cum au procedat camarazii lor germani înainte de a ataca Polonia, la 1 septembrie. Aceştia au înscenat un atac al polonezilor la postul de radio din Gliwice, un oraş german de frontieră la 31 august 1939, care să servească ca pretext pentru invadarea Poloniei a doua zi. Sovieticii, după aceeaşi reţetă, au pus la cale canonada de la Mainilia.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">La 26 noiembrie Molotov îl informează pe ministrul finlandez la Moscova că finlandezi au tras cu tunul în istmul Kareliei, la ora 15.44, ucigând un subofiţer şi trei soldaţi, alţi nouă fiind răniţi. Pentru a evita noi incidente, a cerut retragerea trupelor finlandeze la o distanţă de 25-30 km de frontieră. A doua zi răspunde guvernul finlandez care contestă faptul că proiectilele au fost trase de pe teritoriul finlandez, având în vedere şi ordinul lui Mannerheim de retragere a artileriei în spate, dincolo de bătaia tunurilor. Gărzile de frontieră constataseră că punctul de impact era la opt sute de metri de graniţă, lângă satul Mainilia, iar prin măsurători topometrice stabiliseră că s-a tras de la un kilometru şi jumătate, doi kilometri dinspre sud-vest, deci de pe teritoriul rusesc, lucruri consemnate şi în jurnalul de post. Deci, finlandezii resping protestul sovietic, cerând ca şi reciprocitate retragerea trupelor sovietice cu aceeaşi distanţă fixată de comun acord, iar experţii de ambele părţi să cerceteze incidentul. Ceea ce este ciudat, spune istoricul rus Mikahail Semiryaga că nici până acum nu s-au publicat numele victimelor incidentului de la Mainilia, iar în altă parte, o carte de istorie a trupelor sovietice de frontieră apar trei morţi şi şapte răniţi. Nepotrivirile nu se opresc aici, Molotov într-un discurs radiodifuzat la 29 noiembrie înfierează dorinţa nemăsurată a finlandezilor de a ameninţa securitatea Leningradului cu trupele lor şi au bombardat trupele noastre de lângă Leningrad, bombardament care a provocat pierderi grele unităţilor Armatei Roşii. Deci, intrăm în domeniul ficţiunii, Molotov vorbeşte la radio de bombardarea Leningradului, dar trimite o notă de protest pentru bombardarea de la Mainilia, localitate în istmul Kareliei. Asta a fost provocarea la care Mannerheim se aştepta încă de la jumătatea lui octombrie.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Evenimentele s-au derulat rapid, Molotov comunicând că guvernul său nu se mai simte legat prin pactul de neagresiune, apoi, deformând faptele şi uitând de clauza de reciprocitate a retragerii trupelor de ambele părţi, Molotov a pretins guvernul finlandez a pretins retragerea trupelor ruse la 25 de kilometri de frontieră şi, „după cum se ştia” trupele finlandeze îşi continuă atacurile nu numai în istmul Kareliei, ci şi în alte sectoare, de aceea guvernul sovietic se vede nevoit să rupă relaţiile diplomatice. Un teatru al absurdului, poporul finlandez de cinci milioane de locuitori, slab înarmat, să atace Uniunea Sovietică cu o populaţie de peste 170 de milioane de locuitori şi un teritoriu imens, plus înarmată până în dinţi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Guvernul finlandez s-a mai adresat celui sovietic în încercarea de detensionare, dar URSS a răspuns deschizând focul. La Petsamo gărzile de frontieră finlandeze au fost atacate încă din 29 noiembrie, în 30 noiembrie dimineaţa ruşii au întreprins operaţii regulate cu forţe superioare pe uscat, în aer şi pe mare.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Războiul de iarnă sovieto-finlandez, sau Talvisota, după denumirea finlandeză, începuse.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">(va urma)</span></i></span><br />
<br />
<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Bibliografie:</span></b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><span lang="RO">Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii, editura Militară, 2011</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><span lang="RO">Mikhail Semiryaga, The Winter War, Novosti Press, Moscow, 1990 </span><b><span lang="RO"> </span></b><i><span lang="RO"><br />
</span></i></span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-77413853359584789462012-04-03T00:45:00.002+03:002012-04-03T00:49:36.579+03:00Luptele interne și calea spre dezastru (Mazinkert)<div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNetWk5lklD4hsuEuGjJJMlmVsud9U65_KZ3S2aq5CeWPuO1gujqcebU0Mqe814gL_Mf4Chm4JkWVULjpoPud2b2edTlmMQ4n_Tucq5Vf5bAM5GePaLR6v_qSEYFHCI3rqwymgmzTZil4/s1600/Byzantium_vs_Seljuk_c_1071.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="147" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNetWk5lklD4hsuEuGjJJMlmVsud9U65_KZ3S2aq5CeWPuO1gujqcebU0Mqe814gL_Mf4Chm4JkWVULjpoPud2b2edTlmMQ4n_Tucq5Vf5bAM5GePaLR6v_qSEYFHCI3rqwymgmzTZil4/s320/Byzantium_vs_Seljuk_c_1071.png" width="320" /></a></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span style="font-size: small;">La ora actuală, pe arena internațională se petrec lucruri extrem de grave care vor afecta direct și Rmânia. Am expus unele dintre ele în articolul <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/02/noul-cutremur-geopolitic.html" name="top">Noul cutremur geopolitic</a>, dar parcă noi, românii, ne comportăm ca niște zombi sedați care ignoră tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, fiind profund interesați doar de luptele politice interne fără de sfârșit. Pentru noi, pentru massmedia noastră este mai important cine pleacă dintr-un partid și cum se schimbă echilibrul în parlament, cine și ce mai zice despre bătălia politică internă cu unicul scop electoral. Între timp, pe plan internațional se petrec evenimente majore, se cutremură din temelii vechea ordine și se impun reguli noi despre care nici nu avem habar, dar aceste fapte se întâmplă, fie că ne place sau nu. Dar, ca de obicei, noi stăm deoparte și habar nu avem, stăm pe margine și aplaudăm sau huiduim evoluțiile pe scena politică internă, numărând cu înfrigurare locurile din parlament și viitoarea configurație politică. <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Între timp, știe cineva că Rogozin a fost numit responsabil pentru Transnistria din partea Rusiei? Știe cineva ce înseamnă asta sau cine este acest Rogozin? Știe cineva ce a declarat acesta? Și ce implică asta? Știe cineva despre articolele publicate pe Regnum despre poporul român și despre Basarabia, tocmai acum, culmea coincidenţei, şi care insistă pe caracterul rusesc al acestei provincii românești, în ciuda tuturor evidențelor, inclusiv al declarațiilor responsabililor ruși care confirmă caracterul românesc al Basarabiei (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/01/romanitatea-basarabiei-dupa-autorii.html" name="top">Românitatea Basarabiei după autorii ruşi</a>)). Dar nu, massmedia noastră este prea ocupată cu bălăcăreala noastră internă în timp ce <b><i>Hannibal ante portas!</i></b> <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Da, așa este, ne merităm soarta, suntem în coada Europei, culmea, noi, care ne-am bătut cu cele mai mari imperii, i-am făcut să muște țărâna pe turci, pe ruși, pe austro-ungari, pe germani, și pe cine mai vreți voi, și am rămas aici ca o insulă latină înconjurată de dușmani care ne doreau dispariția, o enigmă și un miracol, după cum spunea Gheorghe Brătianu, ucis de comuniști în închisoarea de la Sighet. Dar şi acum, tot noi, urmaşii celor care i-au îngenuncheat pe cei susnumiţi, suntem departe de a merita jertfa înaintaşilor noştri. Uitaţi-vă la noi!<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Cu atât mai mult pot spune că ne merităm soarta, este suficient să ne uităm pe forumuri, oriunde este vorba de politica internă vom găsi sute de comentarii, pro și contra, înjurături, demonstrații, explicații, despicări ale firului în zeci de bucăți, pasiunea politică internă se manifestă din plin. <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Dar când vine vorba de o problemă externă, pauză. Toți acești postaci care luptă cu aplomb pentru o cauză electorală devin muți ca peștii. De parcă nu ar fi important, deși tocmai asta este cel mai important. Am încercat să explic aceste lucruri în articolul <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/09/dreptul-istoric-starea-de-fapt-si.html" name="top">Dreptul istoric, starea de fapt şi bătăliile internetului</a>), dacă cineva s-ar obosi să-l citească. Este suficient să comparăm numărul de comentarii de pe forumuri unde se dicută politica internă și cele referitoare la problemele externe. Veți fi siderați de interesul publicului pentru intern, chiar dacă la extern se petrec lucruri majore care vor implica și internul. De parcă am trăi într-o lume absurdă, mi se pare că politicienii noștri ar fi ca și cum s-ar lupta pentru conducerea Titanicului în timp ce acesta se scufundă lovit de aisbergul extern.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Lupta politică internă care duce la căderea statului nu este ceva nou. Doresc doar să exemplific cu un caz din istorie și cred că am ales unul reprezentativ</span><span style="font-size: small;">.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b>Mazinkert (1071) sau cum să pierzi un imperiu</b> </span><br />
<span style="font-size: small;"> <o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Nu degeaba se spune că înainte de a fi doborâte de dinafară, marile imperii sunt măcinate din interior. Bizanţul nu a făcut excepţie, deşi s-a menţinut ca o forţă puternică timp de încă o mie de ani de la căderea Imperiului Roman. Dar, în mare măsură, s-a menţinut nu numai prin forţa armelor, ci şi printr-un amestec de diplomaţie şi intrigă, asmuţind duşmanii unii împotriva altora, recurgând la astfel de mijloace din ce în ce mai des. Dar această predilecţie spre intrigă a amorţit spiritul războinic, întreţinerea unei armate puternice, diminuând astfel capacitatea militară a imperiului, care s-a văzut astfel lipsit de baza puterii, deoarece de fiecare dată când nu merge altfel, calea armelor rămâne singura opţiune. Iar imperiul se vedea pus în situaţia de a nu avea această ultimă opţiune. Mai mult, predilecţia spre intrigă şi lupte interne între familiile puternice a devenit regula de bază, tot mai multe resurse consumându-se în lupta politică pentru putere, în timp ce administrarea imperiului rămânea o problemă secundară. Poate dacă am fi trăit pe vremea aceea în Bizanţ, mare diferenţă nu am fi sesizat între luptele politice de atunci şi cele de acum de la noi. Dar pe ei acestea i-au costat un imperiu. Pe noi? Cât ne costă, sau cât ne va costa?<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Imperiul bizantin, în cei o mie de ani de existenţă de după căderea Imperiului Roman de Apus (476 AD) a trecut prin mai multe faze, atât de expansiune (sub Iustinian), cât şi declin. Valurile necruţătoare ale Islamului, iscate de Mohamed în Peninsula Arabică, după ce au înecat Arabia, nordul Africii, Spania, fiind oprite de Carol Martel (bunicul lui Carol cel Mare la Poitires, 732), iar în est supunând teritorii până în Asia Centrală, s-au izbit şi de zidurile Constantinopolelui în anii 717-718. Focul grecesc i-a salvat atunci pe bizantini, dar arabii muşcă şi înghit tot mai multe felii din vechiul imperiu. La început, ajungând cu cuceririle în Asia Centrală şi impunând religia islamică, arabii au folosit popoarele turcice ca şi sclavi în propriile lor armate. Dar în timp, după ce au adoptat islamul ca şi religie, aceste popoare au început să-şi ducă politica proprie de expansiune, de asemenea în numele Profetului. În secolele X şi XI, conducători turcici ca şi Mahmud al Gazni au dus expansiunea în India, iar alte popoare s-au extins spre vest, către Anatolia. Aceştia din urmă au fost turcii seleucizi sau selgiucizi.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Ca un val nimicitor au coborât între anii 1028-1038 de la nord de Marea Aral, ocupând cu repeziciune şi instituind un imperiu care a ajuns (în perioada de maximă extindere) din Anatolia până în India, provincia Punjab. În 1055 cuceresc Bagdadul şi se extind tot mai mult spre vest, călcând hotarele şi ducând raiduri în interiorul Imperiului Bizantin.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">La conducerea Imperiului Selgiucid ajunge în 1062 Arp Aslan, moștenind tronul de la unchiul său Toghril Beg. Cronicile sunt oarecum neclare asupra personalității sale, unele insistând asupra cruzimii sale, altele asupra eficienței sale ca lider și asupra faptului că era un drept judecător. Un lucru este sigur, a fost un mare lider militar, combinând cu ușurință prudența, șmecheria și voința de neclintit. Datorită acestor calități reușește să cucerească Georgia, Armenia și Anatolia.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">De partea cealaltă, în anul 1068, moare Constantin al X-lea Ducas, iar văduva sa, Eudochia, și-a ales ca soț și viitor împărat un tânăr general pe nume Romanus Diogenes. Acesta era un general capabil, curajos, capabil să însuflețească propriile trupe și să înspăimânte dușmanii. <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Timp de secole, armata bizantină a stat și apărat frontierele imperiului, în ultima vreme mai ales împotriva puterii tot mai agresive a Islamului. Dar imperiile și obosesc, e suficient ca la tron să se succeadă câțiva despoți care să risipească finanțele văduvind armata de resurse, pentru ca lucrurile să intre într-o spirală greu de controlat. Mai mult, lenevia, luxul care corupea pe oricine în capitala imperială de la Constantinopole, intrigile și disputele interne pentru putere, puteau face pe oricine să se complacă în atmosfera trândavă și coruptă, plină de petreceri din palatele imperiale. Iar când banii au devenit mai puțini, prima care a avut de suferit a fost armata și flota care pe vremuri era stăpâna estului Mediteranei.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Paradoxal, Romanus Diogenus era un adevărat general și luptător, decis readucă imperiului statutul și gloria de odinioară. A început reorganizarea armatei, cheltuind pentru asta sume importante din visteria destul de săracă a imperiului. Cum era și normal la curtea bizantină, împăratul avea și dușmani. În primul rând era dușmănit chiar de familia Ducas, a fostului împărat decedat, care îl privea ca și pe un uzurpator și încerca să-l detroneze. Poate altul i-ar fi ucis pur și simplu, dar Romanus era un împărat cu suflet nobil și care nu dorea să-și înceapă domnia cu o crimă. S-a mulțumit doar să-l exileze pe adversarul cel mai înverșunat, fratele fostului împărat, Ioan Ducas. Concomitent, a încercat sau a fost nevoit să-i apropie pe ceilalți membri ai familiei, în special pe Andronicus Ducas, fiul exilatului Ioan Ducas. A greșit.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">A greșit încă o dată atunci când a refuzat o soluție diplomatică, la aflarea veștii distrugerii Armeniei, aliata sa, și a capitalei sale Ani de către selgiucizii lui Arp Aslan. Mizând pe cartea războiului, se pare că s-a pripit, armata nu era încă suficient de organizată, doar superioritatea numerică ar fi putut aduce decizia de partea bizantină. Dar și numărul ridicat al soldaților bizantini era înșelător. Ideea de a servi în armată căzuse în desuetitudine pentru tinerii bizantini, așa că imperiul a angajat o sumedenie de mercenari, pe a căror loialitate, deși plătită cu bani grei, nu se putea conta în momentul în care lucrurile începeau să meargă prost. Mai mult, existența mulțimii de mercenari care nu cunoșteau limba și stilul de luptă al bizantinilor creea majore dificultăți de comunicare și de înțelegere a ordinelor și manevrelor imenselor și multiplelor corpuri de oaste. Mai mult, comandanții bizantini nu puteau conta pe loialitatea unora dintre mercenari, temându-se ca aceștia să nu dezerteze sau să se alăture inamicului.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Totuși, Romanus decide războiul. La începutul lunii martie 1071, el părăsește Constantinopole pentru a se îndrepta spre Sebastea, unde îl aștepta grosul oștirii, peste 100 000 de combatanți. Romanus era hotărât să recucerească cu forța armelor orașele strategice ale Armeniei, chiar dacă golise visteria pentru asta. Ne-au rămas cronicile arabe ce descriau imensele mașini de asediu trase de mai multe atelaje de boi, cavaleria imperială Tagmata, regimentele de cataphracți (cavaleri înzăuați) purtând însemnele funcției lor, pumnul blindat al armatei bizantine. În urma lor, defilând pe străzile Constantinopolelului, mercenarii europeni, normanzi, unii dintre ei veterani ai bătăliei de la Hastings de acum cinci ani, când Wilhelm, ducele Normadiei, cucerește Anglia, ruși cu bărbi roșii, iar la loc de cinste, garda de corp varegă a împăratului, formată din vikingi, care de ani buni, datorită calităților lor de luptători, erau angajați ca și corp de elită. La Sebastea Romanus s-a reunit cu restul armatei, care cuprindea un număr enorm de mercenari asiatici, cumani, khazari, alani, georgieni și armeni, practic o oglindire a lipsei de unitate a armatei imperiului. Mulți dintre mercenari erau recruți prea puțin instruiți și nedisciplinați, pe coeziunea lor neputându-se pune vreo bază.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Dar împăratul nu se putea lipsi de confortul imperial, semn că moravurile generalului devenit împărat au început să se schimbe. Au fost aduși sute de asini încărcați cu vase de argint, candelabre, biblioteca și garderoba personală impresionantă, băi turcești și chiar și o capelă privată cu toate icoanele. Nu este de mirare că Romanus nici nu și-a dat seama că și-a supraextins liniile de comunicații.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">De partea cealaltă, Arp Aslan nu plănuia vreun război cu bizantinii, ba chiar se spune că era un admirator al imperiului. Dimpotrivă, el se afla la Alep, pregătind o campanie împotriva fatimizilor egipteni, când a aflat de campania lui Romanus spre Armenia. Împreună cu garda sa de vreo 4 000 de luptători se îndreaptă spre lacul Van, strângându-și armata de pe drum, astfel că ajuns la Khoi (est de lacul Van), armata sa număra cam 40 000 de călăreți, majoritatea luptători încercați în campaniile anterioare sau în raidurile caracteristice selgiucizilor.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Ajuns la Erzurum, Romanus și-a împărțit armata, trimițându-i pe normanzi lui Roussel de Bailleul și infanteria lui Iosif Tarchaniotes să pustiască teritoriul de la vest de lacul Van, cu restul trupelor asediind și ocupând Manzikert. Își trimite mii de oameni în căutare de hrană prin zonele aride din regiune, diminuându-și serios forțele, judecând astfel greșit capacitatea de răspuns a turcilor.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">De la Khoi, Arp Aslan îl trimite în recunoaștere pe emirul Sundak cu puternice trupe de cavalerie, care se întâlnesc cu corpul bizantin al lui Roussel și Tarchanoites, pe care îl bate și-l aruncă spre vest. Greu explicabilă această înfrângere, nu este exclusă nici posibilitatea unei trădări. După această luptă, emirul Sundak începe să hărțuiască corpul principal, cel al împăratului. Romanus îl trite pe Nicephorus Bryennius să-i alunge, dar acesta intră într-o ambuscadă și aproape este anihilat. Cererile sale de ajutor îl surprind pe Romanus, care începe să-și dea seama că și-a subapreciat dușmanul. Pe de altă parte, se întreabă dacă nu cumva Bryennius exagerează. Totuși, trimite ca întăriri o formațiune puternică sub ordinele comandantului armean Basiliakos, care nimerește direct într-o ambuscadă, forțele sale sunt anihilate iar el însuși capturat. Totuși, Nicephorus Bryennus, rănit, reușește să să dezangajeze din luptă, și cu ce oșteni îi mai rămăseseră, să se întoarcă în tabără. Moralul bizantinilor începuse să se erodeze deja, iar unii dintre mercenari, precum cei uzi, înrudiți cu selgiucizii, dezertează în masă.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Simțind momentul, turcii hărțuiesc întreaga noapte tabăra bizantină, atacând și retrăgându-se, lansând o ploaie de săgeți, mai mult pentru a-și împiedica inamicul să se odihnească. Dimineața, Arp Aslan era conștient că a câștigat prima rundă, dar era departe să fi câștigat bătălia, cu atât mai puțin războiul. Armata bizantină încă era deosebit de numeroasă, iar Romanus era un general capabil. De aceea a trimis solii de pace, refuzate de Romanus, care nu se putea întoarce fără o victorie, măcar una de compromis, după ce golise visteria, dacă mai dorea să-și mențină tronul. Oferta fiindu-i refuzată, Arp Aslan adună emirii și îi pune să-i jure credință fiului său Malik Shah dacă va cădea în luptă, apoi îmbracă vestmântul alb (dacă va muri îi va servi ca și giulgiu) și se înarmează cu buzduganul (armă pentru lupta corp la corp) semn că va lupta până la ultima suflare.<o:p></o:p></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Vineri, 26 august 1071, în împrejurimile Manzikertului, o zi neagră pentru Imperiul Bizantin. După această zi, imperiul nu va mai fi niciodată ce a fost.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Armata bizantină s-a orânduit pe două linii lungi, fiecare cu o adâncime de câteva rânduri. Centrul cuprindea trupele de gardă, conduse de însuși Romanus, în stânga erau trupele europene conduse de Nicephorus Bryennus, iar dreapta era formată din mercenarii și recruții din Anatolia, comandați de Alyattes. Rezerva era condusă de Andronicus Ducas, dușmanul înverșunat al lui Romanus. Bătălia începe cu atacul centrului, condus de Romanus, spre liniile turce. Acesta încerca să folosească cavaleria grea, cataphracții, pentru a zdrobi centrul liniilor turcești. Centrul turcesc pornește cu strigăte de Allah spre cavaleria grea bizantină, dar în ultimul moment, după ce au lansat o ploaie de săgeți asupra lor, se întorc simulând retragerea, atrăgându-i pe bizantini tot mai departe. Foloseau tactica lor favorită, de hărțuială, apropiindu-se, angajând lupta și retrăgându-se rapid, sau lansând salve de săgeți de la distanțe sigure, provocând pierderi. Toate atacurile bizantine lovesc în gol, turcii neprimind lupta, doar hărțuind corpurile de oaste bizantină. Flancurile imperiale s-au deplasat și ele, pentru a menține legătura cu centrul, expunându-se și ele atacurilor de hărțuială ale cavaleriei ușoare turce. Aceeași tactică de hărțuială, aplicată de călăreții stepelor, începând cu hunii și urmând cu mongolii, care punea în dificultate armatele europene, bazate mai mult pe infanterie și cavalerie grea.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Romanus îi urmărea pe turci prin câmpia largă, încercând să-i silească să primească lupta, dar aceștia evitau orice angajament mai serios, atrăgându-i pe bizantini tot mai departe, spre dealurile înconjurătoare. Atacurile lor de hărțuială provocau pierderi și scădeau tot mai mult moralul trupelor, mai ales că nu le puteau răspunde decât cu șarjele mercenarilor cumani și pecenegi, dar aceștia nu erau capabili de o lovitură puternică. Iar barajele de săgeți continuau să secere rândurile bizantinilor. Romanus a ajuns la tabăra turcă, acum pustie. <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Dar soarele se grăbea spre apus, și Romanus a început să se teamă de o ambuscadă, fiind deja la mare distanță de tabăra proprie și zidurile protectoare ale Manzikertului. Începea să se teamă că turcii ar putea să-i jefuiască tabăra. De aceea a decis retragerea în ordine către tabără. O operațiune dificilă, ținând cont de distanța pe care se întindea armata bizantină și dificultățile de comunicare, mai ales cu mercenarii și recruții care nu prea înțelegeau manevrele bizantine. Cert este că Romanus ordonă oprirea și retragerea în ordine, semnalizând cu întoarcerea stindardelor imperiale. Frontul bizantin se îndindea pe o distanță de 8 – 10 km pe ambele laturi, iar în flancuri trupele erau angajate în luptă cu detașamentele de hărțuială turcești. Întoarcerea stindardelor a fost interpretată de către mercenari și recruți ca și o înfrângere a centrului împăratului, așa că panica s-a extins, mai ales la flancul drept bizantin, transformându-se într-o fugă generalizată, fără nicio ordine.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Arp Aslan nu-și putea crede ochilor la ce cadou primea din partea bizantinilor. Fără să piardă vremea, ordonă un atac general care izbește prin golurile lăsate de mercenarii panicați. Flancul drept bizantin se prăbușește, mercenarii fugind și aruncându-și armele doar pentru a fi măcelăriți de cavaleria turcă. Centrul și flancul stâng încearcă să se retragă în ordine, dar sunt izbiți puternic din flanc și spate, tăindu-li-se retragerea. Centrul a fost înconjurat și presat puternic, dar încă totul nu era pierdut. Romanus ordonă rezervei conduse de Andronicus Ducas să avanseze și să vină în ajutor. Dar acesta gândi că sosise clipa răzbunării, așa că împrăștie zvonul că împăratul ar fi fost învins, chiar ucis, și retrage rezerva și trupele din spate în tabără, fără să fie atacat de turci, lăsând centrul și pe împărat să fie anihilați.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Romanus a luptat eroic, înconjurat de garda varegă, prin ploaia de săgeți. Țintele predilecte ale turcilor erau caii, care odată doborâți făceau cavalerii greoi în armuri ținte ușoare, care nu se puteau apăra. Varegii au luptat cu sălbăticie, apărându-se cu scuturile mari și mânuind topoarele de luptă, dar în zadar. Calul împăratului a fost doborât, prinzându-l sub el. Un luptător mameluc l-a scos de acolo, capturând pentru prima oară un împărat bizantin în viață.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Andronicus Ducas se răzbunase, dar cu ce preț! Căștigase o satisfacție personală, dar bizantinii își pierd imperiul. Dar politica ambițiilor marilor familii nu se oprește aici. După capturarea lui Romanus Diogenes, pe tronul Bizanțului ajunge fiul mai mare al Eudochiei și al împăratului decedat Constantin al X-lea Ducas, sub numele de Mihail al VII-lea Ducas. În anul următor, Arp Aslan, generos și din calcul politic, îl eliberează pe Romanus Diogenes. Pe drumul de întoarcere spre Constantinopole este capturat de Andronicus Ducas și îi sunt scoși ochii la 27 iulie 1072, murind la scurtă vreme în urma unei infecții.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Conducerea imperiului sub Mihail al VII-lea se dovedește dezastruoasă. Împăratul se încojoară de lux, slăbind și mai mult armata și flota, incapabilă să facă față dușmanilor externi. În 1073, o nouă expediție împotriva selgiucizilor, condusă de viitorul împărat Alexios I Comenul se încheie cu un nou dezastru, însuși comandantul fiind capturat. În același an, Nestor, guvernatorul unor orașe de la Dunăre se revoltă și el, dar nu are forța de a asedia Constantinopole. După noul eșec împotriva selgiucizilor, conduși de fiul lui Arp Aslan, acesta fiind ucis la un an după victoria de la Manzikert în Persia, Malik Shah I, mercenarii din vestul țării se revoltă, conduși de Roussel de Ballieul, învingându-l și capturându-l pe Ioan Ducas, comandantul expediției împotriva lor. Fiul lui Ioan Ducas, Andronicus, este grav rănit și capturat și el. Andronicus este eliberat pentru a se putea trata la Constantinopole, dar moare bolnav în 1077. Acești mercenari îl susțin pe capturatul Ioan Ducas ca și contracandidat la tronul Constantinopolelului.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Mihail al VII-lea este nevoit să recunoască pierderea Anatoliei către turcii selgiucizi, ba mai mult să și-i facă aliați împotriva răsculaților. O armată bizantină condusă de Alexios împreună cu una selgiucidă condusă de Malik Shah înfrâng răsculații și-l capturează pe Ioan Ducas.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Dar imperiul era la pământ. Pierduse cam un sfert din teritoriu, finanțele erau la pământ, inflația atinsese cote astronomice, iar luptele interne și războaiele civile nu mai conteneau. În 1078, doi generali, Nicephorus Bryennes și Nicephorus Botaneiates, răscoală provinciile din Balcani și ce mai rămăsese din Anatolia și câștigaseră și sprijinul selgiucizilor, deveniți arbitri în disputele din cadrul imperiului. Răsculații ajung la Constantinopole și forțează abdicarea lui Mihail al VII-lea care se retrage la o mănăstire. Succesorul său a fost Nicephorus al III-lea Botaneiates, care moare în 1081, fiind urmat la tron de Alexios I Comenul.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">După dezastrul de la Manzikert, Imperiul Bizantin nu și-a mai revenit niciodată. Haosul a continuat, teritorii vaste au fost pierdute, inclusiv Ierusalimul și orașele sfinte sunt ocupate de selgiucizi, fapt care va avea ca și consecință directă apariția cruciadelor. Cruciada I va cuceri Ierusalimul în 1089, apărând un nou concurent în regiune, Imperiul Latin al cruciaților. Cruciada a patra va cuceri Constantinopolele pentru aproape șaptezeci de ani, în anul 1204. Constantinopolele va mai supraviețui cu greutate, pierzând tot mai multe teritorii, până va fi cucerit de turcii otomani conduși de Mahomed al II-lea la 1453.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;">Malik Shah, fiul lui Arp Aslan, va domni peste Imperiul Selgiucid până la moartea sa, în 1092. Dar încă din timpul domniei sale se vedeau tendințele centrifuge, de fărâmițare. Din fericire pentru Imperiul Bizantin, la moartea sa, imperiul selgiucid se fragmentează între fratele și fii săi, nemaifiind o amenințare militară reală. Dar ascensiunea altui popor turcic, otomanii, va aduce din nou amenințarea islamică la porțile Constantinopolelui și ale Europei, amenințare care se va dovedi fatală.<o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: small;">Ca și concluzii, nu vreau să intru prea mult în comparații, dar mie mi se par cei ce încearcă să destabilizeze România în situația politică externă actuală la fel de iresponsabili, sau orbiți de temele electorale, ca și Andronicus Ducas. Iar rezultatul în mod sigur, va fi identic. Dumnezeu să aibă în pază România! <o:p></o:p></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0cm 0cm 0pt; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"> <o:p></o:p></span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-20259556922473879002012-03-21T16:20:00.004+02:002012-07-04T17:42:22.044+03:00Un român uitat, Ilie Lazăr<span style="font-size: small;"><a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/09/dreptul-istoric-starea-de-fapt-si.html" name="top"></a></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhM18lmv9qlF0WcAu0Kyj5ZDEXj9oHRx8hx0Psmfkau50VhcwC_bYksl3V1opxepoerNRQx4VKfX5-corMAmVuTqh-k_TmMuFqyRjtyeqQomU66dcNoQIJTLDAK0YpY_6pZ6g_0y1VOMDU/s1600/Ilie_Lazar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhM18lmv9qlF0WcAu0Kyj5ZDEXj9oHRx8hx0Psmfkau50VhcwC_bYksl3V1opxepoerNRQx4VKfX5-corMAmVuTqh-k_TmMuFqyRjtyeqQomU66dcNoQIJTLDAK0YpY_6pZ6g_0y1VOMDU/s320/Ilie_Lazar.jpg" width="205" /></a></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><span style="color: blue; font-size: x-small;">Ilie Lazăr (1895 - 1976)</span></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Noi ne-am obişnuit să privim la politicienii noştri şi să ne zicem că niciodată în democraţie nu am avut o clasă politică atât de coruptă, slabă şi incompetentă. Metehne vechi, lucruri care se întâmplă şi pe la alţii, în democraţiile mai vechi şi mai consolidate. Ne raportăm de cele mai multe ori la perioada interbelică pe care în subconştientul nostru o identificăm cu o adevărată epocă de aur, înainte ca regimul comunist să radă toate vârfurile intelectuale, politice, ştiinţifice şi militare. Dar şi atunci au existat cazuri şi mari scandaluri de corupţie, politicieni incompetenţi şi demagogi, inculţi şi mincinoşi. Dar diferenţa majoră între cei de atunci şi cei de azi este nu numai faptul că primii aveau clasă, stil, ca urmaşi ai unor familii boiereşti astăzi risipite de regimul comunist, dar mai aveau ceva, cel puţin fruntaşii partidelor celor mai importante, respectiv cele care au jucat un rol în viaţa politică a ţării. Este vorba de <b>legitimitate</b>. O legitimitate dată de activitatea şi faptele lor din trecut, prin faptul că au luptat pentru ţară cu arma în mână în războiul de reîntregire a neamului, că au fost apărătorii şi propovăduitorii românismului în provinciile în care românii au fost împilaţi de secole, au sfidat autorităţile şi au făcut închisoare sau au fost deportaţi pentru activitatea lor românească. În cadrul României Mari, ei aveau legitimitate, puteau cere votul cetăţenilor români, cetăţenii se simţeau reprezentaţi de ei, de aceştia care au fost un exemplu şi model pentru români. De exemplu, George Brătianu, deşi era fiul primului ministru, a făcut războiul pe front luptând la Oituz, Iuliu Maniu a organizat regimentele ardeleneşti din Viena în 1918, a fost printre cei mai importanţi lideri ai românilor ardeleni, având un rol decisiv în organizarea adunării de la Alba Iulia şi al unirii Transilvaniei cu România (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/02/revolutia-din-ardeal-si-garzile.html" name="top">Revoluţia din Ardeal şi gărzile naţionale române (I)</a>), iar exemplele pot continua la nesfârşit.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Se poate face vreo comparaţie cu politicienii de astăzi? Nici vorbă. Primul preşedinte postcomunist al României a înţeles perfect această lipsă de legitimitate a noii clase politice. De aceea a încercat să-şi prezinte permanent propria formaţiune politică ca o emanaţie a revoluţiei din decembrie 1989, o forţă creată din vâltoarea unei lupte revoluţionare, împotriva regimului ceauşist. A mai încercat să-şi atragă în partid dizidenţii regimului comunist, atâţia câţi erau, precum şi o serie de figuri publice populare şi necompromise de comunism. Nu prea a reuşit dintr-un motiv simplu, marea majoritate a politicienilor postdecembrişti proveneau din cadre ale regimului comunist, stâlpi ai regimului de tristă amintire. După ce au trecut în nefiinţă cei care ieşiseră din închisorile comuniste, au rămas doar aceştia, proveniţi din rezerva de cadre a partidului comunist. Iar politicienii tineri sunt copiii lor, sau tineri care se apucă direct de politică, fără a avea succes într-o meserie proprie, sunt politicieni de meserie, gata demagogi, fără vreo realizare în viaţa profesională, sunt cei ce se ocupă doar cu politica. În regimul trecut era o denumire pentru aceştia, politruci sau activişti de partid. De unde ar avea ei legitimitate, cine să le-o confere, dacă activitatea şi faptele lor anterioare intrării în politică nu au cum să o facă?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Tocmai pentru a evidenţia această diferenţă, m-am gândit să aduc în discuţie cazul lui Ilie Lazăr, fost fruntaş ţărănist, apropiat de Iuliu Maniu, insistând asupra faptelor care i-au conferit legitimitate pentru a candida şi a fi ales, şi mai puţin pe activitatea sa politică din perioada interbelică.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Incredibila viaţă a unui român adevărat</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ilie Lazăr s-a născut la Giuleşti, în Maramureş, în 1895, părinţii săi fiind descendenţii unor vechi familii româneşti din mica nobilime. Bunicul său, Vasile Lazăr, preot şi licenţiat în drept, fost protopop al Sighetului, descindea din şapte generaţii de preoţi. A crescut în tradiţiile româneşti şi ideile românismului pe care nu le-a abandonat niciodată, în ciuda persecuţiilor şi anilor de închisoare de mai târziu. Liceul îl face la Sighet şi Lugoj, unde intră în societatea aleşilor oameni de cultură români din acest oraş. Academia de drept o face la Sighet şi la Cluj, unde este nevoit să se transfere din cauza şovinismului profesorilor unguri, care îl vedeau ca şi „agitator” pe acest tânăr care organiza serate şi consfătuiri la care vorbea despre drepturile românilor şi distribuia broşuri editate de asociaţia ASTRA. Odată l-a căutat un curier din partea unchiului său care l-a sfătuit să plece din judeţ, deoarece urma să fie arestat. A plecat la Lugoj pentru câteva luni şi apoi a continuat studiile la Cluj.</span></div><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrYzKTEjlALkH9-FT_pZYbrRUWq0-3L2hmc86Nea4KYmxnuoweoLMyKgtdZ28BFmvku_qvrlq5Do8TH8gCj9RZgCQdanfzMDVjLs_uK2WfNpV2JC5XWALKqV_WETx3HopCd8eHl13t518/s1600/DSC02735.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrYzKTEjlALkH9-FT_pZYbrRUWq0-3L2hmc86Nea4KYmxnuoweoLMyKgtdZ28BFmvku_qvrlq5Do8TH8gCj9RZgCQdanfzMDVjLs_uK2WfNpV2JC5XWALKqV_WETx3HopCd8eHl13t518/s320/DSC02735.JPG" width="240" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcH3-Yl_Sxp8WL9CKWhVl1Pvslg4uoWvRHCVPgTFh1VF0yFWzz-XctU6F5CNYAxgMQC-rN4qSX1R3g8BMNYiA8e9tpTuTIQQHP-ZDdlfX4r__bcMIR6ngZ-tJ3NlVz2vWBxl4Dh9r3PuE/s1600/DSC02711.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcH3-Yl_Sxp8WL9CKWhVl1Pvslg4uoWvRHCVPgTFh1VF0yFWzz-XctU6F5CNYAxgMQC-rN4qSX1R3g8BMNYiA8e9tpTuTIQQHP-ZDdlfX4r__bcMIR6ngZ-tJ3NlVz2vWBxl4Dh9r3PuE/s320/DSC02711.JPG" width="240" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue; font-size: x-small;">Casa din Giuleşti, Maramureş, în care s-a născut şi a copilărit Ilie Lazăr</span></div><div style="text-align: center;"></div><div style="text-align: justify;"><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Între timp este înrolat în armata austro-ungară, el alegând regimentul 8 infanterie honvezi de la Lugoj, pentru a sta cât mai mult în acel mediu curat românesc. Până şi soldaţii şi ofiţerii de rezervă ai regimentului erau 80% români, iar propaganda continuă, mai pe ascuns, mai pe faţă, pentru cauza românească, în special prin intermediul ceaiurilor dansante, corurilor organizate şi altele, era una din principalele activităţi ale lui Ilie Lazăr. Ca o curiozitate, aici îl va cunoaşte bine şi chiar îl va avea în subordine pe Petru Groza. Mai târziu, când Petru Groza va conduce fi printre cei ce conduceau ţara, nu îi va fi deloc uşor lui Ilie Lazăr.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Războiul</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><span lang="RO" style="font-size: small;">Prima oară a ajuns pe frontul galiţian, fiind în prima linie la 10 iunie 1916, în timpul ofensivei Brusilov, chiar în locul în care s-a rupt frontul. Compania în care era comandant de pluton a rămas cu 27 de oameni din 184, el singurul ofiţer în viaţă, grav rănit la ambele picioare cu gloanţe dum-dum. A mai reuşit să fugă şi să se târască urmărit de cazaci vreo doi kilometri după care a căzut la pământ. Salvarea i-a venit de la prietenul său Maxim Radovan, care şi el împuşcat în piept, a reuşit să oprească o căruţă care să-l ducă în spatele frontului prăbuşit. Trenul cu răniţi se întorcea prin Sighet, a reuşit să-şi anunţe rudele care l-au aşteptat în gară şi unchiul său, Alexandru Lazăr, fost preşedinte de tribunal, însoţit de doi medici militari, îl iau aproape cu forţa din tren şi-l duc la spital, salvându-i picioarele sau chiar viaţa, cel stâng învineţindu-se şi Ilie având dureri îngrozitoare. Ulterior este mutat la spitalul din Gyor, apoi prin intervenţia episcopului la cel din Lugoj, apoi la Szeghedin. Ulterior este trimis la regimentul său pe perioada convalescenţei. Dar şi aici îşi continuă activitatea de propagandă românească, astfel că este retrimis pe front incomplet vindecat, cumva trebuia să i se închidă gura, ca şi în cazul lui Iuliu Maniu, care a fost trimis pe front ca simplu soldat.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYWNpttL5twD2Y1W0TAE14N8Rg59B0jUqDhfTYlNdqOFEVVf9UTVH1bDPDuJY4hocA6vQXZWjrTYvYzds8ixtqZHup45mZeyJhxTKtx-iyZ1nwmRbXDF6v96jB4-c6aDs6mhReiCRdO5A/s1600/DSC02712.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYWNpttL5twD2Y1W0TAE14N8Rg59B0jUqDhfTYlNdqOFEVVf9UTVH1bDPDuJY4hocA6vQXZWjrTYvYzds8ixtqZHup45mZeyJhxTKtx-iyZ1nwmRbXDF6v96jB4-c6aDs6mhReiCRdO5A/s320/DSC02712.JPG" width="240" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKbIG9nRYv0WL1WP2SYZ3m7lkXGNeunM32xCBY-NMuYSCUotjPS1M82gqJTbXG88Cmg87OvTWX0Ebtlpo0Mx2gaLLADYQzIR4JjL9q5GY0KMoYXfoGouxGx6ul1EZRX6_BI_Bm3lQr_T4/s1600/DSC02734.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKbIG9nRYv0WL1WP2SYZ3m7lkXGNeunM32xCBY-NMuYSCUotjPS1M82gqJTbXG88Cmg87OvTWX0Ebtlpo0Mx2gaLLADYQzIR4JjL9q5GY0KMoYXfoGouxGx6ul1EZRX6_BI_Bm3lQr_T4/s320/DSC02734.JPG" width="320" /></a></div><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheHWk6loUYK0GLLPlm1sYt0mFx5X-sibkR-OMUr84ursxmhqy_CW7derESNSgT4xyzh59GHGLrPR8CVFDqI1Qh6uFwqVOyE9NYzTLds_HBChFGTQPjQ-XEI5J2TvqHCYUqg5durI7vi9k/s1600/DSC02728.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheHWk6loUYK0GLLPlm1sYt0mFx5X-sibkR-OMUr84ursxmhqy_CW7derESNSgT4xyzh59GHGLrPR8CVFDqI1Qh6uFwqVOyE9NYzTLds_HBChFGTQPjQ-XEI5J2TvqHCYUqg5durI7vi9k/s320/DSC02728.JPG" width="240" /></a></div><div style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-size: small;"><span style="color: blue; font-size: x-small;">Detalii cu prispa şi interiorul </span></span></div></div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">În cazul acestui rebel faţă de regimul austro-ungar, până şi a doua plecare pe front a trebuit să fie marcată de evenimente. În Oroshaza, (în preajma intrării României în război, toate regimentele româneşti fuseseră mutate în Austria sau în Ungaria, cât mai departe de Ardeal) se ţin discursuri în piaţa publică de către conducătorii regimentului în ungureşte şi germană, neînţelese de cei 90% soldaţi români. După ce compania porneşte spre gară, orchestra începe să cânte ceardaşuri ungureşti, dar sublocotenentul Ilie Lazăr opreşte muzică şi ordonă soldaţilor să cânte „Când de acasă noi plecăm”, o cântare ostăşească românească, pe patru voci. Comandantul companiei, sublocotenentul Buckwald Odon, le interzice soldaţilor să cânte „olahul”, adică româneşte, în limba valahilor. Ilie Lazăr nu cedează, Buckwald îl face agitator şi loveşte pe un soldat român, pe fruntaşul Ilie Laz cu piciorul în burtă, Ilie Lazăr îl pune la punct, Buckwald îl face trădător, Lazăr se năpusteşte cu baioneta scoasă la el, alţii îi despart, soldaţii români gata să sară şi ei. Ofiţerii unguri dispar, Ilie duce compania în gară şi o aliniază pe peron, unde se încing dansuri şi jocuri româneşti. Un ofiţer român apare în gară şi îi spune că în oraş s-a împrăştiat vestea că „compania Ilie Lazăr s-a răsculat”. Apar ofiţerii unguri din garnizoană, se parlamentează îndelung, până la urmă pleacă pe front. Pe front ajunge şi la judecata Consiliului de Război de la Stray, pentru lovirea unui ofiţer în faţa soldaţilor. Treismuth Joseph i-a ordonat unui soldat român ceva şi acesta nu a ştiut să-i răspundă în ungureşte, la care acesta l-a înjurat ceva de genul „D-zeul vostru de valahi”, Ilie Lazăr i-a cerut socoteală, acesta i-a făcut trădători şi Lazăr i-a ars o palmă solidă în faţa trupei. A fost trimis cu acte în regulă la judecată, s-a apărat singur vorbind timp de trei ore, dar primeşte o pedeapsă cu închisoarea de trei luni, dar care ar urma să fie executată după război. Plin de amărăciune, în amintirile sale lăsate ascunse pe la rude şi publicate abia în anul 2000, Ilie Lazăr se întreabă dacă nu cumva cele trei luni de închisoare sunt cuprinse printr-o înţelegere dintre Petru Groza şi unguri în cei 17 de ani grei care i-a executat sub comunişti.</span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Cernăuţi</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">După căderea şi disoluţia frontului rusesc şi pacea de la Brest Litovsk, Ilie Lazăr face parte din trupele de menţinere a ordinii în judeţul Tulcin, regiunea Troscianetz – Podoslki. Aici a aflat de unirea Basarabiei cu România, tot aici, prin septembrie, a început să-şi pregătească dezertarea din armata austro-ungară. Erau complet izolaţi, germanii ocupaseră toate punctele cheie de cale ferată. Dar Ilie Lazăr nu dorea să dezerteze singur, ci împreună cu întreaga lui companie, care erau toţi români afară de un sergent şi de croitorul companiei. Şi nu numai să dezerteze, dar să ducă compania şi să se predea cu ea armatei române, cât mai aproape de Basarabia. A început pregătirea prin discuţii nocturne cu gradaţii, apoi şi cu soldaţii. Pregătirea a durat vreo două săptămâni, dar toţi au fost de acord cu planul lui Ilie Lazăr. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Când a sosit momentul, la ora 12 noapte, Ilie Lazăr a dat alarma la companie, apoi într-o jumătate de oră au urcat cu toţii în cele trei vagoane trase de o locomotivă care îi aştepta în gară. Lazăr mituise cu 27 puzi de grâu un mecanic şi doi angajaţi la căile ferate ucraineni ca să-i ducă până la Moghilev. Trenul s-a strecurat pe tăcute din gară. Dimineaţa erau la Vaniarka, apoi la Smerinka, dar de acolo sunt dirijaţi de comandantul german al gării spre Kiev. Lazăr insistă, mituieşte pe unul şi pe altul, îi forţează pe cei trei ucraineni care conduceau garnitura să continue drumul, deşi ei nu doreau să meargă mai departe, în sfârşit pleacă spre Moghilev. Aici gara e plină de gărzi civile care, văzându-i pe români înarmaţi, încearcă să-i dezarmeze. Ilie Lazăr coboară din tren împreună cu cinci gradaţi înarmaţi, având asupra lor şi grenade. Îi anunţă că sunt români şi merg până unde vor întâlni armata română, iar dacă se va trage în tren după plecarea garniturii, va opri, vor coborî, vor înconjura oraşul şi îi va da foc. Gărzile ucrainene cedează şi îi lasă să plece, în curând vor ajunge la Noua Suliţă, la frontiera Bucovinei unde coboară. Soldaţii votează şi acceptă propunerea lui Lazăr de a merge la Cernăuţi, un marş de câteva ore, pentru că de acolo le va fi mai uşor să se întoarcă acasă în Ardeal, majoritatea soldaţilor fiind bănăţeni.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ajung în piaţa din Chişinău, aflând că oraşul este ocupat la periferii şi cazărmi de circa şapte sute de ucraineni înarmaţi veniţi din Colomeea, Stanislau şi Gniatin, în ideea de a realiza Ucraina Mare până la Siret. Ilie Lazăr îşi ţine compania aproape când de el se apropie profesorul Sextil Puşcariu care se prezintă şi le cere ajutorul până la sosirea armatei române împotriva ucrainenilor care au intrat în Casa Naţională, au jefuit totul şi pe fruntaşii români vor să-i captureze şi să-i ducă ostateci. Chiar şi Iancu Flondor este ascuns la Mitropolie. Avioanele româneşti au aruncat manifeste în care spuneau că în patruzeci şi opt de ore armata română va intra în oraş, respectiv divizia a 7-a a generalului Zadik. Ilie Lazăr se pune fără discuţie la dispoziţia fruntaşilor români pentru a salva oraşul, deşi sunt depăşiţi în proporţie de peste patru la unu. Lazăr pune la punct un plan, îi cere profesorului Sextil Puşcariu să-i aducă câţiva ofiţeri români ce s-ar găsi prin oraş, care să-l ajute să deplaseze trupa pe străzile laterale în grupuri mici, într-un loc ca şi o sală mare, unde să poată fi organizaţi şi gata de intervenţie, urmând să protejeze clădirile centrale şi pe fruntaşii români ce stăteau ascunşi. Au sosit împreună cu Sextil Puşcariu locotenentul Stan, domnul Nicoară, fraţii Micinski şi încă câţiva care au preluat grup după grup ducându-i la locul care va fi baza lor de acţiune.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Vestea apariţiei românilor în uniforme austriece, înarmaţi şi organizaţi, s-a răspândit ca fulgerul, punându-i pe ucraineni pe jar. Dar jafurile lor s-au limitat la zonele periferice, neîndrăznind să se apropie de zona centrală pe care românii începeau să o controleze. În acea noapte au încărcat tot ce au putut, au stins luminile şi au fugit în noapte cu ce pradă au reuşit să ia. După aceea, până la sosirea armatei române, singura forţă armată care va proteja viaţa şi avutul cetăţenilor din Cernăuţi vor fi soldaţii din compania Ilie Lazăr. Încă de a doua zi, s-a trecut la „preluarea imperiului” în Cernăuţi. Iancu Flondor, împreună cu Ilie Lazăr şi alţi ofiţeri români, au urcat într-o maşină, Ilie Lazăr călare pe motor cu steagul românesc în mână, şi au înlocuit străinii cu români în toate clădirile oficiale, punând şi santinele române. Tribunalul, Poliţia, Primăria, Jandarmeria, toate au ajuns sub conducere românească. În locul generalului de jandarmi Fischer, mare asupritor de români, a şi împuşcat mai mulţi în timpul mandatului său. În locul lui a fost pus locotenentul Dan. Fischer tremura de spaimă şi îi promitea baronului Iancu Flondor supunere desăvârşită în limba germană.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Primul steag românesc pe Primăria din Cernăuţi a fost pus după 174 de ani de către Ilie Lazăr şi Nicoară. Entuziasmul românilor când au văzut fâlfâind tricolorul pe Primărie a fost de nedescris.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Apoi, Flondor, Lazăr şi cei câţiva ofiţeri au parcurs cu maşina cei 50-60 de kilometri spre sud, la generalul Zadik. Sunt întâmpinaţi de acesta şi şeful lui de stat major, locotenent-colonelul Rovinaru într-o mică gară. Lazăr şi Flondor îi invită să intre cât mai repede în oraş, deoarece populaţia este nerăbdătoare şi mai există încă pericolul să fie atacaţi de ucraineni, dacă se vor întoarce cu forţe sporite şi mai bine organizate. Generalul Zadik îi primeşte frăţeşte, spunându-le că va intra în 14 ore în oraş, deoarece înaintarea trebuie făcută metodic, pentru a preîntâmpina surprizele.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Au revenit în oraş, a doua zi populaţia s-a strâns să întâmpina armata română, dar regimentul 29 Dorohoi condus de colonelul Gheorghiu s-a oprit la Ceahor, o suburbie a Cerbnăuţilor. Abia în ziua următoare a intrat cu forţe masive armata română în Cernăuţi. Ilie Lazăr este invitat în maşina generalului Zadik alături de lt-col Rovinaru. Ajunşi în piaţa din faţa Casei Naţionale, sunt întâmpinaţi cu urale şi imnuri, cu o ploaie de flori de aproape întreaga populaţie a oraşului. Generalul Zadik este luat pe sus în urale şi este dus în interiorul arhiplin, unde aşteptau intelectualii români bucovineni în înaltă ţinută. La prezidiu, Iancu Flondor îl îmbrăţişează pe general în uralele mulţimii spunându-i: „Să-mi daţi voie, domnule general, să vă îmbrăţişez ca pe un frate dulce de care am fost despărţit 174 de ani!”.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Aşa a fost intrarea trupelor române în Cernăuţi, aşa s-a ridicat primul steag românesc pe primăria din Cernăuţi, de către Ilie Lazăr, la fel cum mai târziu, un alt mare patriot român, Gheorghe Ghimpu, fratele lui Mihai Ghimpu, mort în mod suspect într-un accident de circulaţie în anul 2000, va ridica primul steag românesc înlocuindu-l pe cel sovietic după mai bine de patruzeci de ani pe primăria din Chişinău, la 27 aprilie 1990.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">La Alba Iulia</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">După vreo două săptămâni Ilie Lazăr pleacă acasă prin Borşa în Maramureş, unde participă la organizarea gărzilor naţionale române. Alături de alţi mari români maramureşeni, Vasile Filipciuc, Gheorghe Bârlea, Vasile Chindriş, Ion Bilţiu şi mulţi alţii organizează comitetele şi gărzile, tot timpul pe teren. Oficialităţile maghiare îl ameninţă şi intervin pe lângă alţii să-l potolească pe Ilie Lazăr, care a călcat în picioare, în plină adunare, tricolorul maghiar. Ucrainenii sunt organizaţi dincolo de Tisa de locotenenţii Vorobetz şi Mayer, aceiaşi pe care îi alungase din Cernăuţi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ilie Lazăr este trimis delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, tot drumul a fost un triumf, o atmosferă sărbătorească de neuitat. În gara Ulmeni li se ataşează vagonul cu badea Gheorghe Pop de Băseşti, luptător pentru drepturile românilor mai bine de şaizeci de ani, cel care va prezida adunarea de la Alba Iulia. Primiţi sărbătoreşte în toate gările, au avut altercaţii la Dej cu secui care se retrăgeau spre Ungaria şi care erau gata să arunce cu grenade în tren, dar la Războieni a fost o altercaţie cu ungurii care au tras spre ei, murind atunci plutonierul Ion Arion şi mai mulţi fiind răniţi. Ca reprezentant al plasei Şugătag din Maramureş, cu credenţional, Ilie Lazăr a fost printre cei care au votat unirea cu România. Şedinţa o deschide octogenarul preşedinte Gheorghe Pop de Băseşti, care după ce rosteşte „acum, Doamne, slobozeşte pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea neamului românesc...” nu-şi mai poate stăpâni plânsul şi nici să conducă şedinţa. În prezenţa lui, Ştefan Cicio-Pop conduce lucrările mai departe, la ora 12 se ridică Vasile Goldiş şi citeşte moţiunea, apoi Iuliu Maniu ţine un discurs în care motivează hotărârile istorice. În faţa poporului, pe locul în care au fost traşi pe roată Horia şi Cloşca, moţiunea şi votarea au fost citite de episcopul ortodox Miron Cristea şi greco-catolic Iuliu Hossu.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfa_ozs7d71bB7AspQ9v8RxRWfnIr_If2M_pTAcES7jbnQJq1HLn9N6kczNZ8wk79CwSybvoSHoUsZFnsHrq7y6h7Elb8CIVZqupQmn0Yt73OWB7bkuE83ccP1ZW9BkDnJw5ShtYkjrAE/s1600/2012-05-18+19.04.50.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfa_ozs7d71bB7AspQ9v8RxRWfnIr_If2M_pTAcES7jbnQJq1HLn9N6kczNZ8wk79CwSybvoSHoUsZFnsHrq7y6h7Elb8CIVZqupQmn0Yt73OWB7bkuE83ccP1ZW9BkDnJw5ShtYkjrAE/s320/2012-05-18+19.04.50.jpg" width="240" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0Ggx20jVOiB3HvB-ySlhg_U1Xocisuv5KKGuBJrWmjsA829ylH7ZNbd6xptPweITVpP_S0wHlRSxlRpc7PMMb2rQKf8I7klcBp0sjnRuBA6-BtfBCJZeKcT_C-huAva8ZV4rDOyJgP6Y/s1600/2012-05-18+19.04.59.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0Ggx20jVOiB3HvB-ySlhg_U1Xocisuv5KKGuBJrWmjsA829ylH7ZNbd6xptPweITVpP_S0wHlRSxlRpc7PMMb2rQKf8I7klcBp0sjnRuBA6-BtfBCJZeKcT_C-huAva8ZV4rDOyJgP6Y/s320/2012-05-18+19.04.59.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span style="color: blue;">Steagul românesc purtat la Alba Iulia de către Ilie Lazăr</span></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">De la Alba Iulia, Ilie Lazăr pleacă cu prietenii săi bănăţeni la Lugoj, unde chestiunea Banatului nu era încă lămurită şi acesta fusese ocupat de trupele sârbe, fără să ţină cont de aranjamente şi linii de demarcaţie, inclusiv Lugojul fiind sub ocupaţia sârbă. Gărzile naţionale române au fost dezarmate, materialul de război evacuat în Serbia şi o mulţime de preoţi şi intelectuali au fost arestaţi şi duşi la Belgrad ca şi ostatici, inclusiv părinţii colegilor de liceu ai lui Ilie Lazăr, Aldan şi Grozăvescu. Din fericire, au apărut şi francezii din armata lui Franchet d’Esperey, cu care românii s-au înţeles mai bine, fiind nelipsiţi de la petrecerile în cinstea lor organizate de lumea bună lugojeană. După o săptămână află că şi el a fost luat la ochi de sârbi, deoarece era cam „agitator”, şi în pericol de a fi dus şi el la Belgrad ca ostatic. Împreună cu prietenul său Frenţiu, decide să plece la Sibiu şi de acolo la Bucureşti. Ajunşi la Branisca lângă Ilia Mureşului, nu mai pot trece peste Mureş, acolo era linia demarcaţională. Observă în gară o locomotivă şi află că mecanicii sunt din Simeria, de dincolo de Mureş şi ar fi şi ei tentaţi să treacă. Lazăr le pune problema direct. Unităţile masive maghiare erau la Zam, locul de unde vor fi respinse de trupele române la 16 aprilie 1919. Când santinela nu era atentă, Frenţiu şi Lazăr sar în locomotiva care părea să facă manevre şi trec înainte ca santinela ungurească să reacţioneze, Ilie Lazăr plătindu-le o sută de coroane mecanicilor. Intră cu locomotiva în Deva şi o predau trupelor române abia sosite.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">În audienţă la Brătianu</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">După două zile, la Sibiu, Ilie Lazăr urcă în trenul care ducea la Bucureşti actul unirii de la Alba Iulia. Alexandru Vaida-Voievod, care îl cunoştea, îl prezintă pe Ilie Lazăr la toţi delegaţii. la Bucureşti, în Gara de Nord, li se face o primire entuziastă, guvern, armată, popor, şi câte şi mai câte. La masa de la restaurantul Carpaţi îl cunoaşte şi pe generalul Traian Moşoiu, viitorul comandant al trupelor din Transilvania până la sosirea generalului Mărdărescu la 14 aprilie 1919. Ilie Lazăr insistă pe lângă Vaida să pună la guvern problema Maramureşului istoric, de la nord de Tisa, lucru susţinut şi la adunarea de la Alba Iulia. Vaida îi aranjează prin Viorel Trifu, viitor ministru, o audienţă la primul ministru Brătianu în chestiunea tratativelor de pace. Este primit de acesta acasă, în locuinţa sa din strada Lascăr Catargiu. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Aşa ajunge Ilie Lazăr, la 23 de ani, să prezinte un memoriu asupra Maramureşului istoric marelui om de stat I. C. Brătianu, memoriu în care insista asupra drepturilor istorice româneşti asupra întregului Maramureş, arătându-i pe o hartă avută la îndemână localităţile româneşti, denumirile toponimice româneşti, explicându-i despre existenţa românilor şi rutenilor în localităţile de la nord de hartă. Brătianu avea o lupă şi studia harta cu interes, interesându-se de toate comunele de pe hartă. La un moment dat a întrebat dacă nu cumva şi Baranis (Baranya) a fost cumva românească. Afară de descrierea istorico-geografică, Lazăr îl roagă pe primul ministru să ordone armatei române care se oprise la Dej să ocupe şi Maramureşul, deoarece bande neregulate de ucraineni, probabil bolşevizaţi, deja ocupaseră Sighetul, terorizând populaţia românească din toată regiunea. Instituţiile româneşti se refugiaseră în satele de mai către munţii Gutâi. Brătianu îl ascultă cu interes, ia telefonul şi-l sună pe Şeful de Stat Major, generalul Prezan, apoi îl dă la telefon pe Ilie Lazăr care îi repetă generalului despre ocuparea Sighetului de ucraineni. Deci, cei ce susţin că primministrul Brătianu nu cunoştea situaţia Maramureşului istoric de dincolo de Tisa se înşeală amarnic. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Generalul Prezan ia act de cele aflate, informându-l pe Brătianu că va ordona diviziei a 8-a, de la Dej, să înainteze spre nord pentru a ocupa Baia Mare, Baia Sprie şi Sighetul, iar lui Ilie Lazăr îi cere să vină a doua zi la Statul Major pentru a i se da documente şi însărcinări cu caracter militar pentru divizia a 8-a. Cu cele necesare, se întoarce în Ardeal cu acelaşi tren cu delegaţia ardeleană cu care venise.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Eliberarea Maramureşului şi bătălia de la Cămara</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Merge la Dej cu mesajul de la Marele Stat Major, acolo află că brigada de la Ileanda are ordin să înainteze spre Baia Mare, dar el intenţionează să meargă cu trupele ale căror misiune este ocuparea Sighetului. La Baia Mare află că această misiune o are regimentul 14, de a ocupa Baia Sprie şi de acolo Sighetul. Lazăr se prezintă la comandantul regimentului, colonelul Gheorghiu (zis Ţiganu), căruia îi arată hârtiile de la Statul major şi îşi oferă serviciile. La popotă are loc o consfătuire cu ofiţerii regimentului asupra traseului. Aici mai sunt maior Popovici, căpitanii Luca şi Refic, locotenent Popescu (va cădea eroic peste câteva zile în lupta de la Peri), locotenent Năsturaş şi alţii.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqxcjioI5CcsE3T5Tm27MWiubEJptqaWgrpZroWvvcbh89SEi3fkbrYeYpcdNyl-vBZH0oyUfSqSVKs8tNflowqByK-DFibTrWWcYQi2A9movRZdtylGzWB2kNbG5TrY6Nm3BVGfR2hLI/s1600/2012-06-03+12.20.45.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqxcjioI5CcsE3T5Tm27MWiubEJptqaWgrpZroWvvcbh89SEi3fkbrYeYpcdNyl-vBZH0oyUfSqSVKs8tNflowqByK-DFibTrWWcYQi2A9movRZdtylGzWB2kNbG5TrY6Nm3BVGfR2hLI/s320/2012-06-03+12.20.45.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVoSHq0SxQjYURlDSCRLjGfvq0UtxW2W5pyEDI9XMN2MGWrYUTT_N_mi_t8n6nGyGo7Fvx3ZdCszbAljUVBR-DS6cMtVYB-tDCJXcfSOlJmstWoz2HaGd00ggyK-ikINm68tPwdY30pww/s1600/2012-06-03+12.21.12.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVoSHq0SxQjYURlDSCRLjGfvq0UtxW2W5pyEDI9XMN2MGWrYUTT_N_mi_t8n6nGyGo7Fvx3ZdCszbAljUVBR-DS6cMtVYB-tDCJXcfSOlJmstWoz2HaGd00ggyK-ikINm68tPwdY30pww/s320/2012-06-03+12.21.12.jpg" width="240" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlOU9_EYDg53DB95y7TIGT67MoePhw0rhIpdKgJdAeA3UXO6JcJK-ZeXoAaywl36d7Gbc9kGU9OyVdipqmzJUZ-aEWmSQ6O-CRdx08LaUZwgUEy3jBA3Dk_j8jZc6OOprzvwnt1mT9p0c/s1600/2012-06-03+12.19.25.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlOU9_EYDg53DB95y7TIGT67MoePhw0rhIpdKgJdAeA3UXO6JcJK-ZeXoAaywl36d7Gbc9kGU9OyVdipqmzJUZ-aEWmSQ6O-CRdx08LaUZwgUEy3jBA3Dk_j8jZc6OOprzvwnt1mT9p0c/s320/2012-06-03+12.19.25.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="color: blue; font-size: x-small;">Mormântul sublocotenentului Dumitru Popescu, căzut la Peri</span></div><div style="text-align: center;"></div><div style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Având în vedere că erau în plină iarnă, luna ianuarie, şi peste Gutâi, prin Crăceşti, era imposibil de trecut, Lazăr propune trecerea munţilor prin Cavnic. Avangarda o formează trupele maiorului Popovici şi căpitanului Luca, călăuză fiindu-le Ilie Lazăr. Tunurile erau imposibil de trecut peste deal, prin zăpada mare, cu caii slabi ai regimentului, aşa că Ilie Lazăr pleacă călare înainte, prin sate, ia contact cu prietenii săi refugiaţi acolo, Pop Mihai, Longin Mihai, Emil Ardeleanu şi fratele său Vasile Lazăr, împreună cutreieră satele Budeşti, Sârbi, Călineşti şi Breb, rechiziţionează vreo şaizeci de perechi de boi, se întorc cu ei şi în înjugă la tunuri. Aşa a intrat armata română în Maramureşul istoric, cu tunurile trase de boii strânşi de Ilie Lazăr.</span></div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ocupă plasa Ocna Şugatag, unde Ilie Lazăr se revoltă că prim pretorul plasei, Mihali Gabor, deşi din familie românească veche, nu a dat jos steagul Ungariei de pe pretură, pe motiv că „încă nu a fost dezlegat de jurământul maghiar”. Le-a dat jos Ilie Lazăr, apoi a plecat mai departe spre Sighetul ocupat de ucraineni împreună cu armata română. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Compania căpitanului Luca înaintează până la Fereşti, de acolo trimite patrule la Vad, 5 kilometri de Sighet, precum şi ţărani români de încredere în recunoaştere, pentru a obţine informaţii precise despre situaţia ucrainenilor ce ocupaseră oraşul. Vasile Lazăr, fratele lui Ilie, împreună cu nişte ţărani din Giuleşti, se angajează la această sarcină. Îmbrăcaţi ţărăneşte, pleacă la târg, cum s-ar zice, Vasile revenind cu informaţii precise. Căpitanul Luca decide avansul spre Vad, împreună cu trupele române venind şi flăcăi din Giuleşti şi vreo cinci studenţi, alături de Ilie Lazăr. Trec peste dumbrava dintre Fereşti şi Onceşti, apoi peste râul Iza şi înaintează prin pădure către Valea Porcului, ajungând dimineaţa la ora patru. Vasile Lazăr se apropie pe neobservate de santinela de la podul de fier de la Vad şi trage asupra ei, dând astfel semnalul de atac. Garda care era în case, vreo patruzeci de ucraineni, sunt capturaţi şi trimişi sub pază la Berbeşti, românii urmărindu-i pe cei care au reuşit să scape. Grosul trupelor ucrainene care era la Sighet nu a putut fi alarmat încă, aşa că o acţiune rapidă se impunea, atât timp cât încă beneficiau de elementul surpriză. Se încinge o luptă scurtă de vreo oră la fabrica de cărămizi şi podul Ronişoarei, după care acestea sunt ocupate. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Apare o disensiune între căpitanul Luca, care dorea să atace oraşul frontal, şi Ilie Lazăr, care insista să învăluie pentru a le tăia retragerea. Luca rămâne la ideea lui, dar îi dă lui Lazăr şi fratelui său Vasile un pluton cu care să-şi urmeze planul de a înainta prin învăluire la Cămara, de unde vor baricada şoseaua şi calea ferată, tăind retragerea ucrainenilor. Luca pleacă cu grosul la atac frontal, împreună cu localnicii Pop Mihai, Emil Ardeleanu şi Florentin Bilţiu, în timp ce Ilie Lazăr cu fratele său învăluie cu plutonul pus la dispoziţia lor condus de un tânăr sublocotenent. La scurt timp pe calea ferată secundară apare o locomotivă cu un vagon deschis, mecanicul strigându-le să se grăbească că ucrainenii fug spre gara mare şi se îmbarcă în trenuri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Un transport cu vreo trei sute de inşi a reuşit să scape, dar detaşamentul lui Lazăr ajunge la timp pentru următoarele. Baricadează şoseaua şi calea ferată şi o distrug pe o porţiune, pentru a fi siguri că nimic nu le va mai scăpa. Trimite un mesaj urgent la căpitanul Luca după ajutoare, transmiţându-i că următorul transport le va cădea în plasă. Ilie Lazăr, cu experienţa lui de front, îşi plasează oamenii pe poziţii de foc în anfiladă, parte din ei pe malurile Tisei spre Biserica Albă. Imediat apare trenul încărcat cu ucraineni, pe vagoanele deschise şase mitraliere gata de tragere, iar pe locomotivă, lângă mecanic, chiar locotenentul Vorbetz. Sunt somaţi să se predea chiar la cotitura după care erau dispuse baricadele, ca răspuns ucrainenii deschid focul. Românii ripostează, dintre ei cade mort sergentul Iosif Gabor, un altul este rănit. Ucrainenii, de pe tren, au zeci de morţi şi răniţi. După o oră şi jumătate, între timp sosind şi ajutoarele de la căpitanul Luca, ucrainenii se predau în grupuri, unii încearcă să fugă spre Tisa, aruncându-se în apă. În cursul luptei a murit şi un fierar din Bocicoi care s-a nimerit din greşeală în mijlocul luptei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Strângându-şi răniţii şi pe cel decedat, românii intră în Sighet în triumf, pe străzile pline de lume. Românii majoritari se bucurau, alţii, de alte naţionalităţi, erau indiferenţi. Între timp, colonelul Gheorghiu venind cu grosul diviziei îl arestează la Ocna Şugatag pe prim pretorul Mihali Gabor şi îl aduce la Sighet, cel care nu dăduse jos steagurile maghiare că încă nu avusese dezlegare de jurământ. Este eliberat la insistenţele lui Ilie Lazăr, dar asta nu l-a împiedicat ca în perioada interbelică, în calitate de prefect liberal să îl aresteze de nenumărate ori pe rivalul ţărănist Ilie Lazăr în campaniile electorale, iar după Dictatul de la Viena din 1940 să trădeze cauza românismului intrând în Casa Magnaţilor unguri, împotriva consemnului de la Bucureşti. Vechiul proverb cu facerea de bine, care se va adeveri în cazul lui Ilie Lazăr şi cu Petru Groza.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Trei sute treizeci şi şapte de prizonieri ucraineni, primii prizonieri luaţi de armata română în campania din Ardeal din 1919 au fost escortaţi la Dej de un pluton însoţit de civili maramureşeni conduşi de Ilie Lazăr. Armata româna a mers mai departe, generalul Marcel Olteanu a venit în Maramureş de unde a comandat sectorul nordic al Grupului de Nord condus de generalul Traian Moşoiu în cursul războiului cu ungurii </span><span lang="RO" style="font-size: small;">(vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/02/prea-putin-s-spus-si-s-scris-despre-una.html" name="top">Războiul româno-ungar de la 1919 (I) Din Apuseni pe Tisa</a></span><span lang="RO" style="font-size: small;">). Locotenentul Popescu a căzut în lupta de la Peri.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Între timp a început disputa politică pentru conducerea judeţului. Pentru a rezolva problema, Ilie Lazăr alături de alţi maramureşeni merge la Sibiu, la Consiliul Dirigent, cerându-i lui Iuliu Maniu să numească un prefect străin de judeţ, ceea ce acesta face în persoana marelui român dr. Vasile Chiroiu.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ilie Lazăr pleacă la Cluj pentru a-şi da examenele de doctorat, dar continuă activitatea naţionalistă. Preia alături de alţi studenţi Casa Magnaţilor din Cluj, după care continuă o sărbătoare naţionalistă într-o cafenea. Studenţii cântau continuu „Deşteaptă-te române”, este zărit Amos Frâncu, invitat să vorbească, apoi purtat în triumf pe umeri afară din cafenea, Ilie Lazăr zăreşte statuia honvedului din faţa primăriei, la îndemnul său mulţimea se îndreaptă spre statuie şi o dărâmă, apoi continuă până în faţa statuii lui Matei Corvin, unde s-au ţinut cuvântări patriotice, studenţii declarând că pe Matei îl iartă, deoarece „şi ungurii să ştie că cel mai mare rege al lor a fost tot un român, iar cel mai mare comandant de oşti, alt român, Ioan Huniade”. În ziua următoare, trei inşi, printre care şi Ilie Lazăr, sunt chemaţi să dea explicaţii la comandantul trupelor române, generalul Holban, sosit abia în urmă cu două zile. Ilie Lazăr declară în scris că „nu puteam noi, studenţimea română, să tolerăm în piaţa Clujului românesc un honved înarmat, în consecinţă l-am arestat”. Se pare că generalul Holban s-a distrat şi le-a dat drumul.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">De la Cluj, este invitat de ruda sa Alexandru Racolţi, noul prefect de Satu Mare, să vină să preia misiunea de secretar al prefectului oraşului şi judeţului. Contribuie la numirea administraţiei româneşti în judeţ şi la organizarea vizitei regelui Ferdinand şi reginei Maria la Carei. Mai încolo pleacă la Viena la studii, deşi la intrarea în Ungaria este arestat ca dezertor din armata austro-ungară, a fost nevoie de un scandal diplomatic să fie eliberat, era după eliberarea Budapestei de teroarea bolşevică şi retragerea armatei române din Ungaria. De la Viena se întoarce în ţară la chemarea lui Iuliu Maniu de a intra în lupta politică, la început în Partidul Naţional Român, apoi din 1926, după fuziunea cu Partidul Ţărănesc, în Partidul Naţional Ţărănesc, căruia i-a fost credincios până la moarte. Între timp a profesat şi avocatura, deşi a fost deputat în multe legislaţii. Nu este obiectul acestui articol să insist asupra activităţii sale politice, nu asta mi-am propus, am vrut să arăt doar ce înseamnă legitimitate pentru un lider de partid în perioada interbelică.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNQ1s4v6Bic5VpFk1PKq5HiPzBawxHKwi8Qvk4w98H3GjNRou30Cghoo1-SW2mCB3Tms6xFwAyGkAJhBS98LnYC_-hE__KOTb0BJJ-mdllJ8SlDXxTnvGRqWvjMgfSxaTw9f7xVWc8Tx0/s1600/2012-05-18+19.00.07.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNQ1s4v6Bic5VpFk1PKq5HiPzBawxHKwi8Qvk4w98H3GjNRou30Cghoo1-SW2mCB3Tms6xFwAyGkAJhBS98LnYC_-hE__KOTb0BJJ-mdllJ8SlDXxTnvGRqWvjMgfSxaTw9f7xVWc8Tx0/s320/2012-05-18+19.00.07.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ilie Lazăr a contribuit cum a putut şi în 1944 pe când armata română înainta să elibereze Ardealul său scump, aranjând să fie numit „comisar politic” după modelul sovietic pe lângă Armata a 4-a, de fapt onorific, având sarcina să facă legătura între trupe şi populaţia civilă, ţinând cont de imensa popularitate de care se bucura în Transilvania. Peste tot, pe unde armatele române avansau, înlocuia administraţia hortystă cu cea românească, dar mai târziu au schimbat-o sovieticii cum au dorit ei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Răsplata</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Pentru atitudinea sa intransigentă, pentru felul său de fi, pentru corectitudinea sa ireproşabilă, pentru caracterul său românesc infailibil, pentru patriotismul său înflăcărat prin fapte, nu prin vorbe, pentru popularitatea sa în Transilvania, dar mai ales în Maramureş, pentru toate acestea a fost persecutat continuu atât de rivalii politici care nu se puteau ridica la nivelul său, cât şi de conducători.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">A fost arestat în timpul dictaturii lui Carol al II-lea şi deţinut la poliţie, siguranţă, apoi la mănăstirea Turnu sub pază alături de Leucuţia şi Răchiţeanu, dar şi de Virgil Madgearu şi Ion Antonescu timp de trei luni sub pază, pe timp de iarnă. Sub regimul lui Antonescu, alături de aceeaşi doi este internat în lagărul de la Târgu Jiu, tot timp de trei luni. Caracterul său intransigent l-a făcut să-i trimită lui Antonescu un raport despre abuzurile şi exploatările petrecute aici, unde erau internaţi vreo trei mii de deţinuţi, majoritatea legionari.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dar nu se compară cu ce a suferit în perioada comunistă, începând cu persecuţia vechiului prieten şi protejat al său pe când era în armata austro-ungară, dr. Petru Groza. Pentru început, este condamnat la 27 mai 1946 la şapte luni închisoare pentru omisiunea denunţării complotului în procesul „Mişcării Naţionale de Rezistenţă”. Soţia sa, Maria, candidează în locul său pe listele PNŢ ca deputat în Maramureş şi este aleasă la alegerile din noiembrie 1946, în ciuda fraudării masive a acestor alegeri de către comunişti. În 1947 este condamnat în procesul înscenării de la Tămădău la 12 ani de închisoare, urmaţi de alţi ani de domiciliu obligatoriu. La Sighet, pe când nici un deţinut nu ştia unde se află, a recunoscut clopotele de la biserica din strada Dragoş Vodă, dăruite acesteia de către familia sa. A spus atunci: „de-ar ştii maramureşenii mei unde mă aflu, ar dărâma zidurile închisorii din Sighet pentru a mă elibera”. Nu greşea prea mult, Maramureşul era un focar al rezistenţei anticomuniste din munţi şi păduri. A urmat închisoarea de la Râmnicu Sărat, coloniile de muncă de la Culmea şi Periprava.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">A fost eliberat la 9 mai 1964, a trăit la Cluj, într-un bloc din cartierul Grigorescu, şi a murit la 6 noiembrie 1976 la 81 de ani, fără să abdice nicio clipă de la principiile sale, fără să înceteze vreo clipă de a fi român, să aibă încredere în poporul român şi viitorul lui.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Realitatea astăzi</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Am dat exemplul unui politician român din trecut mai mult pentru a întări vorbele marelui poet român Mihai Eminescu care spunea în „Scrisoarea a III-a”: </span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;<br />
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Adevărat ai grăit, maestru al slovei româneşti!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Faceţi o comparaţie, astăzi faţă de perioada trecută. Atunci venea să vă ceară votul unul ca şi Ilie Lazăr, spunând ce are în spate, ce studii, ce activităţi, ce a făcut şi a realizat pentru România. Acum, cine vă cere votul, dragi români?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">La asta mă refer când vorbesc de legitimitate, de fapte, nu de promisiuni. Un politician poate să ceară votul poporului suveran peste dreptul său de a alege atunci când are ceva în spate, are realizări în domeniul în care a activat până la momentul în care cere votul populaţiei. Astăzi, din păcate, nu prea ai din ce să alegi, după cum spuneam la începutul articolului. Cum aş putea eu să aleg între X sau Y, când niciunul nu a realizat ceva în viaţă pe forţele proprii? Cum pot să-i dau decizia asupra viitorului meu unuia care şi-a clădit prezentul pe nimic, trecutul său este nul, iar viitorul... va fi extraordinar pentru el dacă va primi votul meu, nu? Asta în cazul în care DNA-ul doarme.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Un criteriu esenţial pentru a alege pe cineva ar trebui să fie ceea ce a făcut, nu ceea ce promite să facă. De exemplu, eu nu ştiu cum aş putea să votez pe cineva care să ajungă în comisia parlamentară care să se ocupe de economie dacă în viaţa lui nu a fost măcar angajat într-o companie şi nu ştie ce este aia o factură. Cineva să aibă cuvânt de decizie în politici economice când habar nu are cum funcţionează o firmă comercială. Sau să fii în comisia de apărare şi să nu ştii cum funcţionează armata sau să nu ai habar ce înseamnă NATO. Sau în comisia de sănătate şi să nu ştii cum funcţionează un spital.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">La asta se ajunge din lipsa de legitimitate, ne sunt prezentaţi candidaţi la fel de găunoşi încât nu ai cum să-i diferenţiezi. Sunt afoni, sunt habarnişti, nu de puţine ori am auzit parlamentari europeni care nu ştiau să răspundă la întrebări simple despre funcţionarea instituţiilor europene.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ce diferenţă majoră faţă de legitimitatea politicienilor interbelici! Închipuiţi-vă o dezbatere publică între Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu! Dar pe atunci televiziunea nu exista! Ne aflam într-o monarhie constituţională şi regele numea primul ministru, erau alte vremuri şi alte reguli. Totuşi, niciunul dintre ei nu i-ar fi putut reproşa celuilalt trecutul, amândoi au luptat pentru România Mare. Amândoi au avut realizări şi greşeli, dar amândoi au avut o legitimitate pe care nimeni în ziua de astăzi nu o are şi nu o poate spera vreodată.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Vor veni unii să spună că pe atunci erau alte vremuri, nimeni dintre actorii politici nu are cum să aibă trecutul de luptă al unui politician din perioada interbelică. Perfect adevărat, zic eu. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dar daţi-mi politicianul care să susţină interesele româneşti nu doar dând din gură, ci argumentat, economic şi strategic, care să-mi dovedească că în anii precedenţi nu a condus doar bolidul lui tata ci şi o companie care să se descurce cât de cât şi care să aibă o viziune politică clară privind viitorul României, un politician care să aibă mai devreme succes în ceea ce a încercat înainte să intre în politică, în meseria lui, un politician care să fie român înainte de a fi politician, un politician care să vadă interesul naţional înainte de orice, nu prin vorbă, ci prin faptă, şi îl voi vota la fel cum l-aş fi votat pe Ilie Lazăr dacă aş fi trăit în timpul lui. Dar, din păcate, astăzi doar vorbim, până acum nimeni nu m-a convins, iar asta este drama României în momentul de faţă. </span><br />
<br />
<span lang="RO" style="font-size: small;"><b>Bibliografie: </b></span><br />
<span lang="RO" style="font-size: small;">Ilie Lazăr, Amintiri, Fundaţia Academia Civică, 2000</span><br />
<span lang="RO" style="font-size: small;">Mihai Dăncuş, Gheorghe Todincă, Unirea Maramureşului cu ţara, Muzeul Maramureşului, 2008</span><br />
<span lang="RO" style="font-size: small;">Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Editura Gutinul, Baia Mare <b> </b> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-73384695533960033632012-03-06T22:10:00.013+02:002012-03-21T14:27:30.483+02:00Ion Conea şi Transilvania<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLxkLbVwoS7S3FOM5FwPAQsDthppfT-Rs1zK5iowYM8NOzTOpG7dxnFlZuS6cNUjbevZo4HeNK2Tkg7qmkWG1z-c_ZXK_bn6_cgg7raKj2tCoCLcaDy-sKA9MRUqRO64wioxBIQ0M2eD8/s1600/UNGARIA+1col.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLxkLbVwoS7S3FOM5FwPAQsDthppfT-Rs1zK5iowYM8NOzTOpG7dxnFlZuS6cNUjbevZo4HeNK2Tkg7qmkWG1z-c_ZXK_bn6_cgg7raKj2tCoCLcaDy-sKA9MRUqRO64wioxBIQ0M2eD8/s320/UNGARIA+1col.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="color: blue;">Nostalgia unora şi realitatea</span><span lang="RO"></span></td></tr>
</tbody></table><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO">Majoritatea dintre noi sunt de acord că astăzi România este lipsită de repere morale, iar mass-media este printre principalii vinovaţi de asta, dar nu numai ea, suntem şi noi cei vinovaţi, fiindcă girăm prin interesul nostru emisiunile şi apariţiile de această natură. De aceea avem clasa politică pe care o merităm, de aceea trăim aşa cum trăim, fiindcă în loc să muncim şi să ne facem treaba, fiecare în treaba lui şi pentru bunăstarea lui, căscăm gura şi stăm ca la meci în faţa dezbaterilor sterile din politica internă, în timp ce plan extern se petrec mari mutaţii şi evenimente care ne vor afecta direct, fără milă, iar noi habar nu avem de ele. Şi nimeni nu ne atenţionează.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO">Nici nu ar avea cine, politicienii noştri sunt cei pe care îi promovăm, cei care i-am votat şi care stau pe banii noştri făcând cu totul altceva decât ceea ce ar trebui să facă. Şi sunt şi ei de înţeles, nici ei nu ştiu ce să facă. Degeaba câţiva analişti pe partea externă se străduiesc să atragă atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în lume, nu au succes, nu sunt populari şi nu fac rating. Mai bine un manelist.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO">De aceea, ar trebui să ne căutăm modelele în trecut, chiar dacă nici istoria nu ne-o cunoaştem prea bine. Dar mai uşor ne găsim modelele printre personajele de atunci decât printre cele din ziua de azi. Da, în trecut am avut şi personaje bune, şi rele, dar cele bune au fost chiar deosebite. Nu mă refer neapărat la politicieni, ci la cărturari, iar astăzi, printre intelectualii prezentului, este greu să găseşti o figură comparabilă. Poate de aceea intelectualitatea prezentului nu prea încearcă să aducă în faţă multe din personalităţile trecutului rămase încă necunoscute publicului larg. </span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><i><span lang="RO">În toate domeniile, am avut personalităţi de excepţie, chiar şi în ştiinţa mai nouă numită geopolitică, ştiinţă cu al cărei studiu ar trebui să se ocupe orice politician ajuns în funcţii de responsabilitate, cel puţin în alte ţări aşa se întâmplă. Chiar dacă nu au fost numiţi ca atare, marii noştri cărturari au fost şi geopoliticieni, era necesar pentru a înţelege mersul lumii. Aşa au fost Iorga, Eminescu, chiar şi marele geograf Simion Mehedinţi, şi mulţi alţii. Dar astăzi am să-l aduc în discuţie poate pe cel mai mare geopolitician român, mă refer la Ion Conea. Şi nu oricum, ci publicând un material al său din 1941, intitulat </span></i><i><b><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">Transilvania, inim</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">ă a pământului şi statului românesc</span></b><span lang="RO">, pentru a vedea ce înseamna un studiu geopolitic atunci. Astăzi, nu mulţi reuşesc să mai scrie aşa. Ţinând cont şi de contextul în care a fost scris, la un an după ecdarea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Ion Conea vine cu un răspuns pe măsură, cu argumente geopolitice, propagandei deşănţate "ştiinţifice" a ungurilor pentru refacerea Ungariei Mari. Unele dintre aceste argumente ale propagandei maghiare le mai găsim şi astăzi pe multe siteuri şi forumuri, precum şi printre afirmaţii ale unor organizaţii şi curente maghiare. Iată articolul.</span></i></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><b><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">Transilvania, inim</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">ă a pământului şi statului românesc</span></b><span lang="RO"></span><span lang="RO"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">”Orice Stat, spune Kjellen, urmăreşte să acopere o regiune geografică organică în întregimea ei”. Basinul Dunării de mijloc, este o astfel de regiune, dar vecinii noştri Unguri nu-l pot pretinde nici pe departe în întregimea lui, pentru un Stat Unguresc ei sunt doar o modestă mică insulă etnică, ce se pierde în cadrul acestui mult prea larg pentru ei basin. - Şi n-ai dreptul să pretinzi pentru tine o regiune geografică organică întreagă decât atunci când neamul tău o umple în întregime. Altfel, trebuie să te mulţumeşti cu cât, din ea, ocupă masa neamului tău. – Iar Transilvania (o poţi afla din cel dintâi tratat de geopolitică, care-ţi va cădea sub priviri), e sortită de la începutul lumii să fie sâmbure de ţară, cum o vedem că e în România Mare – şi nu piesă de margine, secundară, cum a fost – şi ar fi! – într-o Ungarie Mare. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Principala formă de manifestare a Statului, glăsuieşte catehismul geopolitic, este lupta lui pentru spaţiu, faimosul ”Kampf um den Raum” al lui Ratzel. Spaţiul, spune acesta, este condiţia de grandoare a Statelor. Ca o buruiană rea, am zice, aşa caută Statul a se întinde, pe cât mai multă suprafaţă. Dar ceea ce e şi mai interesant în această fixare şi lăţire teritorială a unui Stat, este faptul că el caută a se prinde de ceea ce se cheamă <i>un ţinut organic</i>. Orice Stat, spune Kjellen, are această tendinţă: să devină <i>ţinut organic</i>. Iată cuvintele lui: ”Ceea ce observăm aici este, în fond, nimic altceva decât tendinţa pe care o au Statele de a deveni ţinuturi organice. <i>Ele umblă după un ţinut organic</i>, cu care vor să se cunune, pentru că, după aceea, prin această căsătorie, ţinuturile lor să devină tot mai mult organice.”</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Dar ce este acel ţinut sau aceea regiune geografică naturală, organică, după care Statul umblă să o găsească, să se fixeze pe ea, şi să o acopere toată, ca mânat de o forţă nevăzută? Tot Kjellen: ”Observaţia tot mai aprofundată în această direcţie, a arătat că acest concept de ţinut natural organic constă din două elemente: în afară, ţinutul să aibă <i>hotare naturale</i>, înăuntru – să aibă o articulaţie organică. În ambele aceste direcţii, legea aceasta a individualizării geografice a Statelor s-a dovedit a fi tot mai puternic activă” (în decursul vremii).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Iar ceea ce dă conţinut conceptului de ”ţinut natural organic” nu este uniformul, ci armonicul sau cu alte cuvinte, conţinutul regiunii naturale cu care Statul se va ”cununa”, nu va fi unul pe care să îl caracterizeze uniformitatea , ci atât în ceea ce priveşte relieful, cât şi produsele lui de sol şi subsol, unul cât mai variat cu putinţă. Totul, însă, să se închege, printr-o corelaţie strânsă, într-un întreg cât mai unitar şi, am zice, cât mai organic. Regiunea aceasta naturală să fie, adică, alcătuită dintr-o sumă de unităţi geografice naturale mai mici care, ca relief, să se îmbine într-un chip cât mai armonic şi mai strategic cu putinţă, iar sub aspectul economic să realizeze autarchia…</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Să privim teritoriul Statului românesc din punct de vedere al structurii şi al articulaţiei lui lăuntrice, să considerăm cu alte cuvinte, conţinutul conturului, adică ceea ce Kjellen numeşte <i>das Reichsgebiet</i>. Şi să facem aceasta, spre a înţelege şi mai bine construcţia geografică a acestui pământ, s-o facem comparând România mare de azi cu Ungaria mare de ieri. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Într-un recent studiu apărut la Budapesta şi intitulat „Biograpgie des frontieres politiques du Centre-Est europeen”, d. Andre Ronai de la Universitatea din Budapesta, prezintă în acest chip pământul Ungariei Mari, adică al Ungariei de dinainte de Trianon: „<i>C’est ...le territoire d’Eta le plus parfait, le plus uni et le plus harmonieux de toute la region quo nous examinons et peut–etre meme du monde entier</i>”. O fi! Dar – şi vom vedea mai jos îndreptăţirea noastră de a ne pune o astfel de întrebare – ce le poate ţine aceasta de cald Ungurilor? Vrem şi spunem: Ce le pasă Ungurilor de aceasta, odată ce teritoriul de care-i vorba nu-i al lor sau, mai exact, nu-i <i>numai al lor</i>?</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjb2K5w280Q4hhgC8a5Zt32fQ6UjmiTvZktDgYpgnHkPhTVIjQuntCzXi-c6JIRWPoSh6h0i2QRdCQ1XJVj09ULeYbK9Tfl4dAEANLbhlU-NduFfOQiZLPgjzcYgOPKQ4O1UFR-tvo5GA/s1600/UNGARIA+1+001+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="231" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjb2K5w280Q4hhgC8a5Zt32fQ6UjmiTvZktDgYpgnHkPhTVIjQuntCzXi-c6JIRWPoSh6h0i2QRdCQ1XJVj09ULeYbK9Tfl4dAEANLbhlU-NduFfOQiZLPgjzcYgOPKQ4O1UFR-tvo5GA/s320/UNGARIA+1+001+2.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="RO" style="color: blue; font-family: "Times New Roman";">Geografii şi istoricii unguri invocă mereu, ca un argument pro-domo, forma rotundă a vechei Ungarii: Acest Stat satisfăcea. adică unele din primele postulate geopolitice: Hier ist die koncentrische Figur das Ideal (Kjellen) Numai că, dacă am vedea cât din acest cadru ocupă elementul etnic unguresc, trebuie să spunem:</span></span></div><div style="text-align: center;"><div class="MsoNormal" style="color: blue; text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="RO">„Nu poţi pretinde pentru Statul tău un teritoriu din care tu, etnic, nu ocupi decât o treime.” Altul e cazul cu România Mare, însă: Ea are dreptul, ca Stat, să rămână rotundă deoarece pe cât de întins şi de rotund îi e pământul (ţinut organic, prin excelenţă!), exact pe atât îi e şi neamul.</span></span></div> <span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span lang="RO"></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span lang="RO"> În adevăr, poate că fiecare Stat, dac-ar privi peste hotarele lui, ar descoperi teritorii limitrofe care s-ar articula şi mai organic în cadrul lui dacât în al Statului vecin respectiv. Urmează de aici, numaidecât că vecinul acesta trebuie invitat să... evacueze, spre a ţi-l lăsa ţie, teritoriul acela, pe simplul motiv că acestui teritoriu i-ar sta mai bine, cartografic, în cadrul Statului tău? Da, şi aceasta, însă într-un singur caz: când acel teritoriu, deşi stăpânit de altul, este populat cu oameni de ai tăi! Dar... acesta să fie cazul Ungurilor, atunci când ei îşi aruncă ochii şi pretenţiile... dincolo de Munţii Apuseni? Adevărat este că acea regiune naturală pe care o concepe şi o vrea (mai ales!) geopolitica drept temelie geografică pentru o alcătuire de Stat – este totdeauna (sau... ar fi mai bine să fie!) alcătuită dintr-o sumă de alte regiuni naturale mai mici (după cum la rându-i, chiar acea regiune naturală, s-ar putea integra într-o alta şi mai întinsă, în aşa fel încât unitatea geografică de un ordin şi mai superior, rezultată din această integrare, să fie şi mai armonică pentru ochi, şi mai completă ca organism economic, şi mai redutabil din punct de vedere strategic.) Dar... ce are a face una cu alta? Pretenţiile acestea într-un singur caz... merg: când le susţine <i>etnicul</i>. Pentru că, dacă e numaidecât necesar, cum spuneţi, ca Statele să acopere, ca arie geografică, fiecare câte o regiune naturală, atunci socoteala e simplă: Fiecare Stat va acoperi regiunea (sau complexul de regiuni naturale) pe care le acoperă (dacă le acoperă!) poporul a cărui expresie politică el este. Aceasta, însă, încă odată, <i>dacă</i> pretenţia geografică e susţinută, pe dedesubt, de suportul masei etnice. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span lang="RO">Dar când dintr-un complex armonic de regiuni naturale tu ocupi ( cum prin excelenţă, ca să zicem aşa, era cazul Ungurilor în cadrul Statului ungar de până la Trianon) cînd ocupi un singur mădular al lui, în virtutea cărui principiu de etică şi, dacă vreţi, estetică geopolitică, pretinzi autoritatea ta de Stat întinsă şi peste celelalte mădulare, pe care alte neamurile ocupă şi locuiesc? </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span lang="RO"> Nu uniformul ci armonicul – am văzut ce spunea Kjellen – trebuie să caracterizeze regiunea organică, acel Naturgebiet (de fapt termenul cel mai potrivit şi care ar traduce cel mai bine gândul lui Kjellen ar fi aici acela de <i>organisches Gebiet</i>) cu care tinde să se „cunune”, cartografic, organismul unui Stat. Conţinutul lui geografic şi economic trebuie să fie cât mai variat, şi dacă se poate, într-o repartiţie spaţială cât mai simetrică şi cât mai strategică. Aceasta este, însă, încă odată, idealul.</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVIQMZ3dbgqngJGaGEUHObM2nSgDMsGllDDjZ8JPgJ7g7I_9upG3yrbjGPVl_K3xUkEQdGVTlMeMxhCjl8-5N-y-4hG8dzoSZ7eFGC5H1-o0dhh1OjTKU3GIhx3Bb4p_HCpiW3DitjeWk/s1600/UNGARIA+1+002.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="284" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVIQMZ3dbgqngJGaGEUHObM2nSgDMsGllDDjZ8JPgJ7g7I_9upG3yrbjGPVl_K3xUkEQdGVTlMeMxhCjl8-5N-y-4hG8dzoSZ7eFGC5H1-o0dhh1OjTKU3GIhx3Bb4p_HCpiW3DitjeWk/s320/UNGARIA+1+002.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="RO" style="color: blue; font-family: "Times New Roman";">Hartă din lucrarea citată în text a d-lui A. Ronai: Carpaţii româneşti ai Munteniei şi Moldovei ies în evidenţă cu un alt lanţ Himalaia , pe câtă vreme Apusenii mai că nu există. primii trebuie să fie „hotar” – ceilalţi, dacă s-ar putea, să dispară cu desăvârşire. În plus, această hartă ar avea să spună că fizionomia şi litologia podişului Transilvaniei sunt identice (!?) cu ale pustei ungureşti!</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> O examinare a hărţii pământului românesc, nu poate însă, să nu impună oricui, de la prima vedere, că el se încheagă într-un tot de o armonie aproape unică, pe cât de variat în structura lui de amănunt, pe atât de unitar prin chipul quasi-organic în care mădularele lui se încheagă între ele: Un mare podiş în mijloc, închis într-o centură de munţi cari cad spre exterior în trepte concentrice din ce în ce mai joase până în şesurile şi luncile din margini, pentru ca totul să sfârşească în rotunda îmbrăţişare a celor trei ape din margini. O hartă geologică a acestui teritoriu, hartă în care diversitatea rocelor este exprimată prin coloraţiuni diferite, ne arată aceeaşi simetrie inelară, aceeaşi dispoziţie în amfiteatru concentric a formaţiilor litologice care se succed spre exterior cu regularitatea cu care s-au succedat una pe alta şi în vreme , în epocile de formaţie şi depunere geologică. Atât harta fizică, cât şi cea litologică a pământului românesc am putea spune că se prezintă ca o continuă îmbrăţişare concentrică. „Dacă n-aş fi francez – a spus cândva un om de ştiinţă, prieten al ţării noastre după ce o străbătuse de la un capăt la altul, aş face mărturisirea că România Mare este ţara cea mai frumoasă şi mai simetric construită.” Şi era acela om de ştiinţă ce venea din ţara despre care acum două mii de ani scria Strabo că este „un organism compus ca după dorinţă, parcă în virtutea unei previziuni inteligente.”</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Şi dacă e vorba de cetăţi geo-istorice predestinate (cum proclamă ungurii că era Ungaria de ieri: câmpii la mijloc, munţi pe margini!) atunci să ne dea voie vecinii noştri să constatăm că greu se mai poate închipui o cetate ca a pământului românesc, în totalitatea lui. Astfel considerându-l observăm că inima îi este ca un fel de înălţime izolată, din acelea pe care le căutau cu predilecţie aşezările româneşti în vremurile vechi. Este ca un uriaş <i>dunnum, </i>ca să amintim şi de acest faimos apelativ celtic, care designa piscurile pe care popoarele vechi îşi construiau cetăţile şi-şi cuibăreau centrii vitali de rezistenţă în faţa inamicului... După cum, dacă vreţi, la fel putem spune că pământul românesc este ca un castel medieval, înconjurat cu şanţ de ape şi cu citadela donjonului în inimă, adică drept în centrul corpului de construcţie. Şi aceasta, cu atât mai mult cu cât acest caracter de cetate a trecut cu succes un mare examen istoric: şi-a dovedit, adică, eficacitatea şi destinul ca atare. Şi, citadelă centrală a pământului nostru, <i>mai ales Transilvania</i> este aceea care a conservat neamul românesc, în tot lungul evului mediu, în vremea când năvălirile se succedau fără întrerupere.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Strămoşii primi ai Românilor, se ştie, au fost mai ales acei oameni de munte, despre care istoricul roman Florus nota cu mirare că <i>trăiesc lipiţi de Carpaţi: </i>„Daci montibus inhaerent” (trăiau, mai ale, în cetatea de munţi despre care , tocmai în vremea când năvălirile barbare erau în toi şi când Daco-Romanii plămădeau în Transilvania şi sub straşinile exterioare ale Carpaţilor fiinţa unui neam noi, Jordanes, istoricul got ce se născuse şi trăia în apropiere de Carpaţi, observa că este „o patrie care se încinge cu o cunună de munţi”: „Quae patria trans Danubium sita, corona montium cingitur, duos tantum habens acccessus: unum per Boutas, alterum per Tapas”.) Istoricii şi filologii români n-au întârziat cu dovedirea acestei funcţiuni de cetate etnică pe care au îndeplinit-o Carpaţii (adică centura de munţi şi cu podişul din mijloc) în tot decursul evului mediu (pe câtă vreme ... care este funcţiunea de cetate etnică pe care centura de munţi vechei Ungarii sau Austro Ungarii au îndeplinit-o?)</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Dar mai spun Ungurii că vechea Ungarie era un ideal şi o unitate economică (ei îşi aduc aminte de ce spunea Kjellen: Pentru un Stat, un ideal mai este şi acela ca el să-şi ajungă sie-şi şi din punct de vedere economic, să producă între hotare tot ceea ce îi trebue, nu numai în timp de pace, ci şi pentru timp de război). Observăm mai întâiu că pământul a fost aşa fel construit şi aşa fel a fost realizată distribuţia neamurilor şi naţiunilor ei , încât idealul economic enunţat de Kjellen n-a putut şi nu va putea fi atins decât de un anumit număr de State. Şi după cum nu stă scris nicăieri că o naţiune – recte, un Stat – trebue să acopere neapărat cadrul unei regiuni naturale în totalitatea lui (unele acoperă doar o fracţiune de cadru , altele nu numai că îl umplu în întregime, dar îl şi depăşesc), tot aşa nu stă scris nicăeri că toate naţiunile (recte, Statele) pământului trebuie să-şi realizeze idealul autarhic în cadrul propriilor hotare. Idealul, şi într-un caz şi într-altul, n-a fost rezervat decât unora dintre naţiuni.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Admitem, totuşi, că vechea Ungarie (vechea ! – vezi Jordanes, „De origine actibusque Gaetarum, în „Monumenta Germaniae historica”, tom V 1882, p. 83) era o astfel de unitate, dar să ne uităm şi la România Mare şi ...vom vedea! Vom vedea, anume, că peste unitatea şi armonia de forme geografice şi peste unitatea etnică a Statului românesc, se suprapune şi o unitate economică la fel.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO">Iată, în adevăr, mai întâi inelul munţilor - ca o insulă de mărgean din cele cu interiorul cufundat sub apă şi cu baza rotundă a cupei ruptă din loc în loc – iată acest inel cu bogatele lui zăcăminte de minereuri, cu roci din cele folositoare omului şi cu păduri întinse parcă aşteptând să fie exploatate şi industrializate prin energia latentă a cărbunilor, a petrolului şi a gazului natural, energii care svâcnesc în inima colinelor Transilvaniei, Banatului, ca şi în basinele Carpatice...; iată apoi colinele însorite, cu pometurile şi podgoria lor; iată câmpiile dinspre margini, grânare bogate ce asigură o hrană îmbelşugată nu numai pentru populaţia lor proprie, ci şi pentru cea dinspre coline şi munţi; în sfârşit iată acea mulţime de râuri care se desfac din centru spre toate punctele cardinale, ca un evantai în cerc, legând munte, deal şi şes laolaltă şi aşteptând vremea în care, canalizate şi însoţite pe malurile şi văile lor de atâtea drumuri de negoţ, şosele şi căi ferate, vor lega în unitate viaţa economică a celui mai unitar dintre pământuri şi-i vor alerga prin trup ca un sânge dinspre inimă spre periferie şi înapoi! Va reveni în curând vremea, în adevăr, când apele Oltului, ale Jiului, Argeşului, Dâmboviţei, Mureşului, Siretului, Prutului etc., vor fi toate navigabile şi când produsele dinspre margini vor călători pe aceste artere spre inima geografică a Statului, pentru ca produsele dinspre inimă să se împrăştie, la rîndu-le pe acele-şi căi de apă, spre marginile care au de ele nevoie, totul ca un sânge într-un organism ce n-are nimic a cere din afară, dar având a da din belşug din ale sale. Unitate economică Ungaria Mare? Dar şi România Mare, vedem, este una cel puţin la fel. Dar Ungaria Mare, pentru a realiza această unitate, presupune înglobarea în ea, neapărat, a Transilvaniei, România Mare, însă realizează o perfectă unitate economică fără a fi nevoie să ceară nici un metru pătrat de pământ străin. După aceea: Ungurii pretind că orientarea economică firească a Transilvaniei este... spre Ungaria. Noi, însă, vedem că această orientare a fost întotdeauna încotro este şi azi: spre Sud-Est, spre gurile Dunării şi Marea Neagră. Să ne oprim puţin asupra acestei orientări.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> E cam mult de când, vorbind despre întinderea regatului lui Decebal (care, în treacăt fie spus, era aproape exact aceiaşi cu a regatului actual al României), Julius Jung a observat, între altele: „Această întindere a stăpânirii dace (din munţi asupra câmpiilor înconjurătoare şi, spre sud-est, până la malul Mării Negre, - n.n.) , care s-a îndeplinit cu mult înainte de epoca romană, a fost determinată de motive economice: muntele şi şesul au şi au avut întotdeauna nevoie unul de altul. Pe de altă parte, continuă istoricul german, legătura cu mare prezenta şi ea importanţă. După Dio Cassius, împăcarea dintre Decebal şi Traian <i>a fost împiedicată, printre altele, şi de împrejurarea că cel din urmă nu voia să lase Dacilor libera comunicare cu Marea Neagră</i> ”. Două concluzii sunt de tras din cele observate de Julius Jung: că, mai întâi, pământul Daciei alcătuieşte de la sine <i>un întreg economic</i> şi, după aceea, că orientarea economică a podişului Transilvaniei era şi atunci, aşa cum a fost totdeauna de atunci încoace: spre Dunărea de jos şi Marea Neagră. Ba chiar şi unitatea etnografică a neamului românesc, despre care un geograf sas trăitor azi în Transilvania (D. Heinrich Wachner, în „Hanbuch der geographischen Wissenchaft”, Lieferung 31, Heft 2, p.44) – deci, cunoscător al ei din văzute şi din trăite – se exprimă astfel: „Cu toată separarea milenară, poporul român este, prin limbă cultură şi fel de viaţă, perfect unitar şi este însufleţit de un puternic simţământ naţional, deopotrivă de viu peste tot”, chiar şi această unitate etnică, rar întâlnită, a Românilor, se datoreşte în parte, şi ea, tot acestei solidarităţi economice dintre mădularele geografice ale pământului românesc. În adevăr, arhitectura acestui pământ – şi, din ea, mai ales alăturarea concentrică a muntelui cu şesul - a făcut ca pământul dacic să fie şi una din vetrele cele mai vechi ale fenomenului antropogeografic (social şi economic deopotrivă), pe care îl numim <i>transhumanţă. </i>Transhumanţa aceasta, dictată de configuraţia simetrică a pământului, de produsele lui diverse şi de alternanţa climatică între muntele şi şesul cu largile lunci din margini, a realizat – ea, în mare parte – şi a ţinut totdeauna trează unitatea poporului care-şi avea patria permanentă în Carpaţi şi se risipea mereu spre poale oridecâteori împrejurările istorice i-o permiteau. Jacques Ancel a putut construi o hartă în care drumurile de transhumanţă româneşti ( e plină România de aceste „drumuri ale oilor” ! ) se risipesc la fel ca şi apele româneşti : ca nişte raze plecând din centru în toate direcţiile (cele mai multe şi mai însemnate, însă spre Dunăre şi malul Mării) umplând aproape tot ovalul ţării, până în margini. Între „patria de vară”, care e muntele, şi „patria de iarnă”, a şesurilor şi luncilor periferice (lunca şi balta Dunării, în primul rând), transhumanţa carpatică, în secularul ei du-te vino de la una la alta, a ţesut, an după an şi veac după veac, una din cele mai unitare pânze etnice ale Europei. Sub harta acestor drumuri de transhumanţă. Jacques Ancel a putut scrie cu drept cuvânt: L’unite roumaine: fait de geigraphie humaine” – unitatea românească: fapt de geografie umană. În plus, produsele economice ala pământului variind după mădularele geografice componente, totdeauna a fost între acestea ca o osmoză economică, un schimb continuu de produse, care şi el a ajutat şi a păstrat unificarea şi unitatea (varietatea de produse economice impune relaţii între locuitorii mădularelor geografice componente, ba chiar deplasări periodice de populaţii între aceste mădulare – în trecut, dar şi azi, încă! – iar aceasta ce altceva aduce, ce altceva înseamnă, decât: unificare şi unitate ?) </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Ca orice organism, aşa şi Statul lui Ratzel şi al lui Kjellen : pe lângă trup – adică „bucata sa de pământ”, el mai are şi un suflet: „bucata sa de umanitate”, adică „substanţa sa umană” poporul sau naţiunea respectivă. Ba încă, substanţa cea umană e mai importantă, ca element constitutiv al Statului, decât trupul geografic: „Ohne Volk Konnen wir uns also den Staat noch weniger denken als ohne Land” – fără popor, Un Stat e şi mai greu de conceput decât fără pământ, spune Kjellen. Încă odată, deci: Statul nu este numai substanţa telurică şi geografică, ci el este şi substanţă etnică. Ce frumos exprimă Kjellen fuziunea în unitate a acestor două elemente: „Un stat este proprietar de pământ, dar el este deopotrivă şi cap de familie: el îşi poate socoti averea, ca nobilii ruşi odinioară, în suflete”.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Ca şi capitolul de geopolitică propriu zisă (intitulat: Der Staat also Reich), ce interesant este şi acela, din cartea lui Kjellen, din care extragem toate acestea, despre popor – Der Staat als Volk! - : „Poporul unui Stat este asemenea unei formaţiuni vegetale, este un produs al naturii. El curge prin vreme asemenea unui fluviu, care mereu rămâne acelaşi, chiar dacă undele sau picăturile din apa lui se schimbă. Cu cât un popor se prinde mai intim de un anume pământ, cu cât mai multe sunt generaţiile înaintaşe care l-au îngroşat cu sângele şi osemintele lor, cu atât solidaritatea cu acel pământ e mai puternică, cu atât pământul şi poporul exprimă mai mult o singură realitate.<span style="color: #ff6600;"> </span>Cu fiecare generaţie care după munca efectuată pe glia strămoşească dispare şi este îngropată în aceasta, sentimentul de solidaritate al poporului cu pământul creşte. Acest pământ este în acelaşi timp arena sa de jocuri, câmpul său de muncă şi cimitirul său, precum ogorul său aducător de hrană, ca şi locul său de casă asigurat.” Iar simbioza aceasta pământ-popor, cu cât e mai intim şi mai strâns realizată, cu atât fiinţa Statului respectiv câştigă solidaritate, iar forţa lui se face mai preţuită şi mai respectată în familia totală a Statelor. Şi cu cât un popor e mai vechi pe pământul lui, cu cât e mai numeros, cu cât ocupă mai în exclusivitate aria lui geografică şi cu cât apare el mai adaptat la condiţiile de viaţă pe care mediul său fizic i le oferă, cu cât cu alte cuvinte, apare el mai mult ca un produs firesc al acestui mediu, cu atât e mai mare îndreptăţirea lui de a fi şi de a rămâne stăpânul în exclusivitate al acestui pământ; cu atât, ăn sfârşit, este el mai îndreptăţit să întemeezeşi să păstreze un Stat propriu pe toată întinderea acestui pământ. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> În lumina acestor principii, să continuăm paralela între Ungaria de ieri şi România de azi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Aici este de răspuns mai întâi la întrebarea: cât este de drept să se întindă un Stat în spaţiu, ce suprafaţă de pământ e drept să acopere el? Credem că răspunsul acesta nu comportă în el nicio dificultate, pentru nimeni: <i>Un Stat trebuie să se întindă în spaţiu atât cât se întinde neamul sau poporul a cărui expresie politică el este.</i> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Să reţinem şi să subliniem acest adevăr, asupra căruia nu poate plana nicio controversă: Suprafaţa, ca şi forma sau conturul unui Stat, trebuie să le dicteze nu suprafeţele şi formele diverselor regiuni naturale, câte apar şi unde apar acestea pe suprafaţa pământului, ci trebuie să le decidă, în primul rând, aria şi forma de expansiune în spaţiu a <i>neamului</i> sau a naţiunii respective. Vor, Ungurii, hotare naturale? Dar mai naturale hotare decât cele etnice, care altele pot fi? N-au Ungurii, care citesc geopolitică, n-au decât să deschidă orice tratat de geopolitică vor – şi vor afla, de acolo, că hotarele etnice sunt cel puţin tot atâta de „naturale” cât şi Alpii sau Himalaia,( şi mai ales, cât... Carpaţii. Oare într-un recent vestit arbitraj, n-au cazut chiar munţii în faţa criteriului etnic?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Autorii Unguri repetă mereu argumentul cu unitatea geografică a basinului panonic cu cingătorile lui concentrice, de munţi. Şi spun: prea e unitar acest pământ: daţi-ni-l. Bine, dar unitate naturală e şi Europa toată, luată în ansamblu: atunci să ceară (că tot atâta de motivată le-ar fi pretenţia!) să ceară întreg continentul pentru ei. Ba, chiar, unitate geografică naturală e şi Africa şi este, la urma urmei, întreg pământul unit de naturală. Că aşa e cu aceste unităţi geografice. încep de la aceea minusculă, a unui mic basin intramuntos şi se înşirue, mereu mai mari, şi îmbucându-se mereu cele mai mici în cele mai mari imediat următoare, până ce termină cu pământul întreg. Concluzia: trebuie să te mulţumeşti, pe plan geopolitic, cu cât şi cu ce a cuprins din pământ dinamismul demografic nesiluit al neamului tău, fiindcă altfel - rişti să ajungi a pretinde chiar pământul ântreg pentru tine, uitând că, afară de neamul tău, mai sunt şi câteva altele pe lume. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> În cazul Statului românesc, însă, al României Mari, hotarul politic nu face altceva decât să acopere aria etnică a poporului românesc. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Şi mai tranşant va fi, decât cele de până acum, contrastul care rezulta din comparaţiile geo-etnice între România Mare de azi şi Ungaria Mare de ieri. Am reprodus, în acest scop, imaginea cartografică a celei din urmă, odată goală de conţinutul ei etnic şi a doua oară plină de acesta; şi am reprodus şi imaginea cartografică a Statului românesc <i>o singură dată</i> (fiindcă nu e nevoie ca în cazul Ungariei, de două ori): umplută aproape în întregime de masa aceluiaşi popor. Şi ce găsim dacă ne permitem să umblăm prin teritoriul vechiului Stat unguresc? Vrem să spunem: ce găsim ca element uman? Găsim aşa cum harta ne arată, că din circa 300000 km² câţi avea el, masa etică ungurească umplea o arie care abia depăşea o treime: în jurul unui biet sâmbure unguresc gravitau naţiunile slave, pe o suprafaţă de cel puţin 200000 km². Pe câtă vreme, în cazul Românilor, nu e greu de observat că masa lor se sprijină pe Nistru, pe Dunăre, şi aproape că se reazemă de Tisa. Cazul românesc este, aşadar, unul din acelea în care se constată că o naţiune a ajuns să umple aproape exact o regiune naturală, care regiune, astfel, se va trăda ca o haină firească pe măsura ei (la urma urmei şi Ungurii umplu o astfel de regiune: <i>pusta,</i> aleasă chiar de ei, atunci când au poposit în ea venind din altă pustă, numai că vecinii noştri nu vor să se declare mulţumiţi numai de ea !). Şi este, potrivirea sau corespondenţa aceasta geo-etnică realizată în cadrul României Mari, este cu adevărat extraordinară; şi extraordinară nu numai în realitatea şi înfăţişarea ei actuală, sub ochii noştri, ci mai ales în ceea ce priveşte perpetuitatea ei în timp: în antichitate, în evul mediu, astăzi, totdeauna. Iar rolul principal, geo-etnic şi geo-politic, l-a avut Transilvania. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Şi care este, în cadrul Statului românesc de astăzi, funcţionarea geopolitică a Transilvaniei (fiindcă aceasta este... esenţa problemei!)?</span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA-IQ_MacwPesCnM7vhMyCB5QvP1GfNybs3wFHoSrMG0ZrwRk67v2t1UzCbIq4fNqXvkMalwpy0gFX2cMOfMa8XCUb9-PI_9nvW8Jo0PFcqVQASZafOGxs3SCspmyHMbZULH0eLQTnhy4/s1600/UNGARIA+1+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA-IQ_MacwPesCnM7vhMyCB5QvP1GfNybs3wFHoSrMG0ZrwRk67v2t1UzCbIq4fNqXvkMalwpy0gFX2cMOfMa8XCUb9-PI_9nvW8Jo0PFcqVQASZafOGxs3SCspmyHMbZULH0eLQTnhy4/s320/UNGARIA+1+1.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"><span lang="RO" style="color: blue; font-family: "Times New Roman";">În lucrarea „Geopolitik” a lui Richard Henning, alăturată schiţă cartografică vrea să spună că Transilvania este, prin excelenţă, una din acele piese geografice a căror menire e să fie şi să rămână totdeauna „inimi de ţară” (piesă centrală vitală, aşa cum ne apare în funcţia ei în cadrul României Mari, nu piesă secundară de margine, cum era în Ungaria)</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> În Ungaria de ieri ea juca rolul unei piese geo-economice şi geo-politice <i>periferice, </i>pe când în România de azi Transilvania a revenit la ceea ce trebuie să numim destinul ei uman de totdeauna: de a fi piesă de centru, vitală, aşa cum fost pentru Dacia lui Decebal şi cum a fost şi pentru Dacia felix romană. Autorii geopolitici unguri nu pot concepe Transilvania decât în cadrul unui Stat cu inima la Budapesta. Noi, la fel cu toţi slujitorii din lume ai Geopoliticei, n-o putem vedea şi înţelege decât ca un <i>Horststaat</i> (Henning, în geopolitica sa, o dă ca exemplu de atare), deci ca un<i> punct de plecare, </i>ca un sâmbure geopolitic destinat să rodească şi să contureze jur-împrejur de sine o formaţie de Stat, firească şi viabilă. Eroarea de perspectivă geopolitică ungurească vine din aceea că ei, Ungurii, văd în Carpaţi <i>un hotar natural predestinat</i> (între noi şi ai!) în vreme ce noi vedem în Carpaţi ceea ce vedea geograful H. Grothe încă din 1906: o coloană vertebrală a pământului şi poporului - şi, deci, şi a Statului românesc ( e vorba bineînţeles numai de Carpaţii răsăriteni şi de cei meridionali, nu şi de cei Apuseni, de existenţa cărora geografii unguri cam uită, când pun şi discută problema unui hotar natural între ei şi noi.) Mutându-se hotarul de pe Carpaţi, spun Ungurii, s-a săvârşit o crimă geopolitică; s-a dărâmat, astfel, o capodoperă geopolitică (Ungaria de ieri) spre a se clădi în loc, în marginea ei de răsărit, o construcţie şubredă, inorganică şi... inestetică, şi, deci fără nicio perspectivă de viabilitate. Iată, ar spune Homer, până unde poate duce orbirea pe om! Boală grea, pentru că nu există orb mai mare decât acela care nu vrea să vadă; decât acela, în speţă, căruia nu-i poţi scoate din cap că Budapesta e umbilicul pământului şi că harta lumii nu mai în funcţie de privirile şi de interesele celor de acolo trebuie concepută şi gândită. Se întâmplă, însă, şi lucrul acesta se ştie încă din vremea lui Aristoteles, că... pământul este rotund şi că, aşa fiind, începe... de nicăieri, dar şi de oriunde, deopotrivă. Cu alte cuvinte, se întâmplă că faţa planetei care ne poartă şi ne rabdă pe toţi deopotrivă, poate fi privită şi gândită şi <i>de la Blaj, </i>să zicem – din inima podişului Transilvaniei. Iată-i, deci, pe Români privind lumea din inima unui podiş, aşa cum Ungurii o privesc din inima unei câmpii. Ungurii, cu alte cuvinte, sunt în dreptul lor să conceapă pământul ca o scafă – la fel cu vechii Egipteni, care şi ei zăceau tot într-o vale, - dară şi Românii sunt la fel în dreptul lor, când concep pământul <i>altfel</i>: în forma unei cetăţi medievale, cu un donjon înalt şi puternic drept în mijloc, înconjurat cu clădiri din ce în ce mai joase spre periferie şi cu un şanţ umplut cu apă la margini şi care cuprinde ca o cingătoare întreg trupul cetăţii. Şi, după aceea : Una din marile virtuţi geo-strategice ale vechiului Stat maghiar – spun autorii unguri – era rotuzimea lui, deci scurtimea hotarelor. Dar nu e greu să observăm că Statul României Mari e şi mai rotund decât acela al vechei Ungarii. E, însă, ce-i drept, şi o deosebire; în timp ce Statul românesc actual are periferia joasă şi teritoriul central înalt, Ungaria de ieri avea mijlocul jos şi marginile înalte; însuşi Dumnezeu, spun Ungurii, o închisese în zid rotund de munţi. Nu credem, mai întâi, că o închisese Dumnezeu – şi aceasta, din două motive: unul e acela că Dumnezeu n-a făcut popoarele ca să se închidă fiecare în ziduri până la cer, ci le-a făcut spre a colabora şi a se cunoaşte şi iubi între ele – iar al doilea motiv e acela că un zid făcut de Dumnezeu (să zicem) nu putea fi dărâmat aşa de uşor de oameni, la Trianon, cum se dărâmară zidurile Ierichonului la sunetul de trâmbiţă. Este, această concepţie a Statului care se vrea închis în ziduri, o concepţie de Stat din timpurile primitive ale umanităţii. Ci Statul român actual, dimpotrivă: prin alcătuirea exact contrarie a pământului său, el oferă o formă <i>pacifică,</i> prezentând vecinilor nu ziduri de munţi, ci curţile câmpiilor sale ocolite de drumuri deschise pentru toată lumea. Numai inima îi este ca o citadelă: pentru ca, atunci când alţii se vor năpusti asupră-i, puterile Statului şi neamului să se poată strânge şi încorda la maximum în ea, pentru rezistenţă. Transilvania, departe de a fi o piesă geografică şi geopolitică de periferie – şi, deci, de importanţă secundară – este, cum spuneam, ceea ce tratatele de geopolitică numesc un <i>Kernland</i> prin excelenţă. Un Landkern din acestea prin excelenţă este şi podişul nostru al Transilvaniei. Cine are răbdare să caute <i>vetrele </i>sau <i>focarele geopolitice</i> pe harta Europei, aceluia nu-i va fi greu să-l descopere printre cele dintâi. Natura l-a modelat şi l-a situat (în raport cu vorland-urile sale concentrice) nu spre a sta în <i>margine</i> ci spre a figura şi „juca” <i>în centru şi ca centru de ţară</i>. El, cu alte cuvinte, este din acele piese telurice din care un Stat <i>începe </i>şi nu din acelea în care un Stat se <i>sfârşeşte</i>. Nu e de mirare, deci, că tratatele de geopolitică îl dau ca exemplu de astfel de piesă geopolitică. Şi mai este ceva: Ştim cu toţii că marea fortăreaţă centrală a munţilor este zidită din cele mai vechi roce, iar inelele concentrice următoare ale reliefului sunt zidite din roce cu atât mai tinere, cu cât inelul este mai exterior. Avem, deci, dinspre centru spre margini, o succesiune de la mai vechi spre mai nou, de la mai înalt spre scund, de la mai dur şi mai consistent spre mai puţin dur şi mai puţin închegat. Iar succesiunea aceasta nu este numai una formală, o simplă dispoziţie simetrică geografică, ci este un caz de adevărată filiaţie geologică, cum rare ori o hartă fizică ne-ar mai putea arăta. În adevăr, inelele geologice exterioare ale pământului sunt clădite, în mare parte, din materialul detritic de râuri din Carpaţi şi dus spre periferia cea rotundă. Şi mai priviţi odată harta reţelei hidrografice româneşti: tot atâtea căi naturale, menite să pulseze sângele economiei româneşti până la mădularele cele mai periferice ale pământului pe care-împart în tot atâtea sectoare de evantai circular – şi concluzia se va formula singură. Natura însăşi a clădit pământul românesc unitar sub toate aspectele, cu o dispoziţie şi o relaţie spaţială ai zice organică între piesele concentrice componente, <i>cu rolul de piesă vitală conferit podişului din mijloc</i>. Care Podiş Central, aşa dară, nu este numai creatorul... geologic al periferiei (cum am văzut) şi nici numai distribuitorul energiei economice pentru vorland-urile concentrice care-i dau roată, ci el a fost înălţat de Mater Gea şi cu un alt scop: să fie Landkern geopolitic. În adevăr, organismul pe care acest podiş îl alcătuieşte împreună cu mădularele geografice adjacente, ne oferă unul din acele rare şi fericite cazuri în care, cum spunea Vidal de la Blache, <i>geografia pune cadre la dispoziţia istoriei</i> - adică un fel de domicilii umane. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Cu un sol din cele mai fertile şi cu subsolul cel mai bogat din Europa, Ardealul a fost vatră umană intens locuită, relativ, încă din paleolitic. În neolitic, aurul din Munţii Apuseni călătoreşte pe căi de negoţ până în Egipt. Iar prima civilizaţie metalică, a bronzului apare, în această parte a Europei, cu centrul geografic<i> în el</i>. După aceea, podişul Transilvaniei a fost centrul geografic de plecare şi de expansiune în jur a Geţilor - au dovedit aceasta, cu prisosinţă, cercetările lui Vasile Pârvan şi, aşa cum a pornit şi a crescut neamul (considerat ca formaţiune biogeografică naturală, ca produs firesc al pământului), aşa era firesc să pornească şi să crească, ulterior, şi formaţia de Stat a lor. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Şi în adevăr, primele State care apar pe pământul românesc – al lui Burebista şi Decebal – îşi au inima geografică şi postul de comandă tot în el. Capitalele celor doi mari regi daci erau în munţii lui: inima Statului era în donjonul central. Iar Dacia Romană la fel: îşi avea postul de comandă în acelaşi podiş. Traian, care zideşte Daciei capitală nouă o zideşte lângă vestita Poartă-de-Fier transilvană, în<i> interiorul</i> podişului... </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Totdeauna, cu alte cuvinte, a fost aşa: centrul vital geopolitic a fost determinat de centrul vital etnografic, iar acesta, la rându-i, de centrul vital geofizic al pământului dacic. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Când au venit Ungurii, unitatea de Stat daco-romană nu mai exista demult. Existau numai acele mici „Românii” locale, organizaţii politice în formă populară, adăpostit în depresiunile carpatice. Iar populaţia autohtonă cea mai multă, cea mai multă şi mai densă, tot acolo era: în aceleaşi depresiuni ale Carpaţilor răsăriteni, meridionali şi apuseni deopotrivă, fugind de periferia expusă năvălirilor şi trăgându-se la adăpost sub straşina Carpaţilor, aşa cum observase şi spusese, pentru vremuri mai vechi, pentru populaţia aceluiaşi pământ, istoricul Annaeus Florus. Iar când, de sub ceaţa evului mediu, încep a apărea formaţiile de Stat româneşti, ele tot dinspre cetatea carpatică apar, spre a se revărsa de acolo, spre câmpiile cele din margini. Vatra Principatului Moldovei – punct geografic de plecare - a fost în Maramureş; iar dincoace, în sud şi sud-vest, primul voevodat românesc – al lui Litovoi – apare întinzându-se<i> pe ambele versante</i>, ale Carpaţilor Jiului, în câte o depresiune sub fiecare din acestea – pentru că, la est de Olt, Muntenia să ne arate prin chiar numele-i, că era şi ea o formaţie politică ce încolţise tot sub straşina carpatică. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Iar, când târziu, încoa, în seoclul XIX, se uniră Principatele Munteniei şi Moldovei într-o singură ţară, această singură ţară apăru pe hartă - ca dintr-o tainică poruncă a destinului şi a pământului – în forma... unui cleşte (cum spune, despre România noastră Mică de dinainte de Unirea cea Mare, însuşi Kjellen), un cleşte ce căuta să se închidă pe trupul stăpânit de străini a Transilvaniei (iată cuvintele în speţă ale întemeietorului geopoliticei: „Rumaniens Trachten nach Siebenburgen zeigh sich is seiner Gestalt als Kneifzange, die sich um dieses Land legt). Pentru ca, atunci când cleştele avea să se închidă, d. Emm. de Martonne să observe: „En s’asseyant sur les deux versants de l’arc carpathique, la Roumanie revient a ses destinees naturelles: c’est comme Etats carpathique qu’etaient nees les Principautes;... les premiers souverains de Valachie avaient des domaines dans le sud de la Transylvanie et le Banat, ceux de Moldavie dans la Transylvanie orientale et le Maramureş”, după ce, cu câteva rânduri mai sus, spunea: „J’ai ete toujours d’avis que l’ancienne Roumanie elle-meme (România Mică, de dinainte de 1918) etait un Etat carpathique, que c’etait du cote de leurs montagnes que les roumains devaient surtout regarder”.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Şi dacă Statul românesc s-a întins în 1918 până la Tisa, aceasta – <i>pentru că până acolo se întindea neamul românesc</i>. Oricât de armonioasă şi de unitară ar fi fost alcătuirea pământului dintre Nistru, tisa şi Dunăre, Statul Românesc – totuşi - n-ar fi pretins întreagă această suprafaţă dacă peste ea nu s-ar fi întins o una şi aceeaşi pânză etnică. Acesta este argumentul şi acesta este temeiul prim al Statului românesc între hotarele lui actuale: un neam unitar pe toată suprafaţa lui. Iar dacă suveranitatea politică românească nu s-a întins totdeauna până la şesul Tisei, vina o portă istoria, care – de altfel – nu numai în cazul acesta al nostru s-a dovedit zeiţă legată la ochi. A venit scadenţa de la trianon: şi geografia, care nu lucrează niciodată legată la ochi, ci expune doar realităţi permanent şi pentru oricine valabile, n-a făcut altceva decât că a dat la o parte injuria istorică: La revanche de la geographie contre l’histoire, a spus – simplu şi frumos – Jacques Ancel. Deschidă, autorii unguri, orice tratat german de geopolitică vor, pe alese : putea-vor ceti pe dearândul că – o fi el muntele, sau fluviul, sau ţărmul mării, sau pustiul, or fi ele, toate acestea, hotare naturale, dar mai natural hotar decât graniţa aceasta etnică este una de felul celei româneşti de sub straşina de vest a Apusenilor: păzind imediat în spatele-i un bloc masiv românesc cu inima – fletum, amici, teneatis! – tocmai în aceşti munţi Apuseni, pe cari cercetările d-lui Gamillscheg ni i-au dovedit drept cea mai sigură vatră de continuitate daco-romană la nordul Dunării. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Fireşte, faţada vestică a blocului românesc închide în ea şi elemente etnice alogene, ca orice naţiune de pe glob la periferia ei. Elementul românesc, însă, deţine peste tot, la această margină vestică (judeţele: Arad, Bihor, Sălaj, Satu-Mare, Maramureş, considerate la un loc) <i>majoritatea absolută 61%</i> din totalul populaţiei şi 68% din cifra populaţiei rurale: ceea ce înseamnă mai mult chiar decât în Transilvania propriuzisă, unde Românii numără 58% din totalul populaţiei şi 62% din populaţia rurală).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Dar vecinii noştri mai vin cu o argumentare: Oraşele din vestul României, spun ei, - Satul Mare, Careii Mari, Oradea, Salonta, Aradul, Timişoara, sunt oraşe ungureşti şi, deci, frontiera trebuie să treacă cel puţin prin spatele acestei salbe de oraşe, lăsând salba Ungariei. Şi aici, vecinii noştri se mai fac odată a nu pricepe. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Iată, în adevăr, după chiar datele ungureşti: în 1739 lista cetăţenilor contribuabili ai oraşului Timişoara cuprinde trei nume de familii ungureşti, mari şi late – iar în 1851 acelaşi oraş numără 9000 de locuitori germani, aproape 4000 de Români, şi abia 2000 de Unguri. Aradul la fel, în 1743 număra 107 contribuabili germani, 58 contribuabili români, şi abia 35 contribuabili unguri. În 1770, o altă statistică a contribuabililor din acelaşi oraş cuprinde alăturea de 303 nume româneşti, abia 100 de nume ungureşti. Şi aşa-i şi cu celelalte oraşe amintite: caracterul lor maghiar de azi, cât mai e, e unul recent de tot. De dată de tot recentă, el este <i>operă de Stat, </i>nu<i> </i>firească ( pentru că ... nu numai că aşa se scrie, dar, după cum vede, aşa se şi face, uneori, istoria).</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Dar, mai întâi, nu oraşele trebuie să decidă cărui Stat să aparţină cutare teritoriu; ci decide <i>hinterlandul de sate</i> ţara rurală din jur – care ea, de când e lumea şi de când apar pe lume oraşe, le naşte pe acestea (când, bineînţeles, acestea sunt o expresie nesilită, naturală a locului) – iar hinterlandul oraşelor din apusul României este un <i>hinterland românesc</i>. Populaţia oraşelor se primeşte la fiecare a treia generaţie de oameni – şi se primeneşte cu populaţie venită din satele hinterlandului. Iar satele apusului românesc se vor învrednci, ele, să facă, cu prisosinţă acest lucru. Aceasta e sigur – n-aibă nicio grijă, în această privinţă, vecinii noştri de peste Tisa. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> În 1934, unul din cei mai de seamă antropologi ai Europei de astăzi, Victor Lebzelter de la Viena, a întreprins un studiu antropologic asupra Românilor. Una din concluzii sună aşa: „În Munţii Apuseni avem tipul aşa numit al Moţilor (eu i-aş spune mai degrabă tipul dacic); nicăiri în România, după părerea mea, nu persistă aşa de fidel tipul antropologic, al populaţiei băştinaşe, din a cărei contopire cu coloniştii romani s-au născut Românii, nicăiri ca aici în Munţii Apuseni. Aşadar, după antropologul german, o vatră de orgoliu românesc ( pentru că o vatră de origine şi continuitate etnică naţională prin excelenţă), aceşti Munţi Apuseni. Iar în 1940, un alt cercetător de autoritate – pornit tot din Viena, dar poposit în culmea carierei sale ştiinţifice la universitatea din Berlin – d-l Gamillscheg, ajunge şi dânsul la concluzia că Munţii Apuseni sunt cel mai sigur şi mai viu nucleu geografic de continuitate daco-romană şi românească, din antichitate până azi. Şi tot astfel, în sfârşit, sună – şi încă cum, zău! – şi concluziile Atlasului Limbii Române. După cum la fel sună – ba ce frumos! şi cu ce argumente noi! – şi concluziile unui studiu, fruct al unor cercetări de peste 20 de ani, pe care d-l Giuglea de la universitatea din Cluj îl va pune în curând sub tipar.</span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaT0g4-wdnZLbU2RGkYeWrZJxtiO98FBOasV7F6ozNJHuydF1LwCYQNUMCn9OfbXKjYZ1defe7q6L_-XZa7MJkL1x6UI2X5XGgnOCMcxE24Zld4o0qMIhEG-n9AAvrlanvXVHjhqo75jU/s1600/UNGARIA+1+2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="201" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiaT0g4-wdnZLbU2RGkYeWrZJxtiO98FBOasV7F6ozNJHuydF1LwCYQNUMCn9OfbXKjYZ1defe7q6L_-XZa7MJkL1x6UI2X5XGgnOCMcxE24Zld4o0qMIhEG-n9AAvrlanvXVHjhqo75jU/s320/UNGARIA+1+2.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="color: blue; font-size: 10pt;">Această hartă, luată din vestita lucrare New World a geografului american Isaiah Bowman, arată limpede oricui, că dacă vecinii noştri de vest vor hotar de munte spre România, ei trebuie să constate că cei dintâi munţi încoace, puşi de zei (ei spun că Dumnezeu!) să ne despartă, sunt Apusenii (mai ales că în ei d-l Gamillscheng a descoperit cel mai important sâmbure geografic de continuitate medievală)</span></td></tr>
</tbody></table><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="MsoNormal" style="text-align: center;"></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> ... Undeva, în această revistă chiar, d. A. Golopenţia reproduce câteva impresionante rânduri scrise acum 70 de ani de un membru al Academiei maghiare, în legătura cu revoluţia lui Horia: ”Există, scria Fr. Szilaghi, o fatalitate, o dreptate pedepsitoare în viaţa inşilor, a neamurilor şi a statelor, potrivit căreia Dumnezeul puternic şi răzbunător pedepseşte păcatele părinţilor la fii, până în nepoţi şi strănepoţi (II Moise XX, 5). Trebuie să privim ca o atare Nemesis în viaţa Transilvaniei răscoala lui Horia. Ţinerea veacuri de-a rândul a poporului vlah în afara legilor şi în grea robie nu a rămas nepedepsită. În viziune creştină, această Nemesis înseamnă: „Dumnezeu este prezent în istorie”.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"> Dumnezeu este prezent în istorie!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><b>Ion Conea</b> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-38051155567086341882012-02-23T21:25:00.008+02:002012-02-23T21:41:40.668+02:00Boicotul olandez<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3GgujusapWvQB3de7nRZhPN1jfWlAGLvBnZ8zIMDuQHotENTZWoDqdrI0iEviuOECz4hzlJuMgxkE3dZYLKQz_I7vNTuzdabFvu8cFmzg_4cS07rFmd7oJxNpeAIlcVzDodrVl4QQzj8/s1600/dove.jpg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="203" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3GgujusapWvQB3de7nRZhPN1jfWlAGLvBnZ8zIMDuQHotENTZWoDqdrI0iEviuOECz4hzlJuMgxkE3dZYLKQz_I7vNTuzdabFvu8cFmzg_4cS07rFmd7oJxNpeAIlcVzDodrVl4QQzj8/s320/dove.jpg.jpg" width="320" /></a></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><span style="color: blue; font-size: x-small;"><i>Sursa imagine www.boicoland.ro</i></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">O iniţiativă interesantă a doi europarlamentari, unul român şi unul polonez, îi cheamă pe esteuropeni la o acţiune fără precedent la un asemenea nivel, la boicotul produselor olandeze. Cadrul este dat de o situaţie politică internă <span style="color: black;">existentă</span> în Olanda, unde în parlament partidul PVV (al libertăţii), un partid extremist cu un procentaj redus, şantajează executivul, asigurându-i o fragilă majoritate în parlament fără de care guvernul nu ar putea fi susţinut. În cazul în care PVV nu mai susţine guvernul, acesta cade la următoarea moţiune. Echilibrul fragil din legislativ i-a dat acestui partid extremist o marjă de manevră la care nu a visat şi care o foloseşte pentru a-şi promova programul bazat pe ura de rasă, astfel încât să poată înscrie cât mai multe puncte electorale la următoarele alegeri. Un aspect pe care marşează acest partid este atitudinea împotriva imigranţilor de orice natură care ar lua locurile de muncă ale olandezilor. Dar mai este şi un alt context exploatat cu abilitate, cel al atitudinii populaţiei faţă de o anumită parte a acestor imigranţi care s-au făcut vinovaţi de acţiuni violente, inclusiv împotriva autorităţilor statale în multe ţări din Europa Occidentală.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Nu mă refer aici la acţiunile reprobabile ale unor conaţionali de-ai noştri şi de altă naţionalitate, ci la alte aspecte mult mai violente. Nu cred că aţi uitat revoltele de stradă care au răvăşit Franţa şi Anglia cu puţin timp în urmă, rezultate cu distrugeri, incendieri şi adevărate lupte de stradă ale imigranţilor cu forţele de ordine, mai ales cei proveniţi din Asia şi Africa (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/08/anarhia-londoneza-si-romania.html" name="top">Anarhia londoneză şi România</a>). Olanda nu a trecut prin astfel de bătălii în oraşele sale, dar au fost acţiuni care au şocat populaţia ţării. Mă refer aici la asasinarea lui Theo van Gogh, urmaş al pictorului van Gogh, regizor, producător, autor şi actor, autorul unui film despre violenţa contra femeilor în unele societăţi musulmane. La 2 noiembrie 2004, în timp ce se deplasa cu bicicleta, a fost împuşcat de opt ori de către un islamist marocano-olandez, Mohammed Bouyeri, care a încercat să-l decapiteze cu un cuţit şi i-a prins în piept, tot cu un cuţit, un mesaj plin de acuzaţii contra societăţii occidentale şi a evreilor. Bouyeri a fost împuşcat în picior în timpul capturării şi a fost condamnat pe viaţă. Acest asasinat a ridicat un val de indignare în toată ţara, protestele s-au ţinut lanţ, chiar au fost raportate peste o sută de tentative de incendiere a moscheilor sau fapte de violenţă asupra unor subiecţi musulmani.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">PVV încearcă să câştige puncte electorale din această stare a populaţiei, dar ţinta lor este de data asta estul Europei, din moment ce pe partea cealaltă, cea mai violentă, nu pot lua prea multe măsuri. Dar chiar faptul că o fac împotriva esteuropenilor le conferă vizibilitatea unor acţiuni concrete, cum ar fi blocarea aderării la spaţiul Schengen a României şi Bulgariei. Până la urmă, nu poate fi vorba de o blocare, ci de cel mult o amânare de câteva luni, dar punctele electorale se înscriu oricum. Tot în acest context se înscrie şi iniţiativa PVV de a crea un site unde cetăţenii olandezi sunt invitaţi să posteze plângeri împotriva comportamentului est-europenilor, în general. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Boicotul ca armă</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Această atitudine, de a boicota produsele olandeze nu este o măsură care să poată fi trecută uşor cu vederea. Au mai existat şi în alte ţări şi în majoritatea cazurilor, acolo unde consumatorii s-au raliat în masă, efectul a fost imens, chiar devastator pentru cei care au fost ţinta boicotului. Pentru Olanda, o piaţă de peste o sută de milioane de consumatori cum e cea est-europeană care i-ar refuza produsele, un astfel de protest ar avea efecte teribile, ţinând cont că peste două treimi din PIB-ul Olandei depinde de exporturi. În contextul crizei economice, o scădere masivă, peste nivelul estimat din cauza crizei, i-ar face pe oamenii de afaceri olandezi să fie nevoiţi să reducă personalul, lucru care ar afecta direct guvernul, atât prin scăderea încasărilor, cât şi prin creşterea indemnizaţiilor de şomaj pentru cei disponibilizaţi. Confruntaţi cu aceste probleme, oamenii de afaceri vor face presiuni asupra guvernului, care va trebui să ia o decizie,<span style="color: red;"> </span>menţine cererile PVV şi se confruntă cu o cădere economică masivă, sau renunţă la sprijinul PVV pentru a salva economia, dar riscând să cadă la următoarea moţiune. Ar mai fi calea de mijloc, să convingă PVV-ul. Dar până atunci, oamenii de afaceri au şi început să reacţioneze, doar în perspectiva unui astfel de boicot, spunând că purtarea reprobabilă a guvernului olandez dăunează comunităţii de afaceri olandeze şi obstrucţionează redresarea economică. Vorbesc de pierderea unor afaceri de două miliarde de euro, o cifră impresionantă. Şi asta înainte ca boicotul să fie instituit efectiv, deocamdată doar menţionarea lui provoacă fiori reci pe spinările afaceriştilor olandezi.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dar care ar fi companiile vizate de acest boicot est-european? În primul rând cele cu marca olandeză, brandurile lor: <span class="commentbody">Shell, Heineken, Dove, TNT, Amstel, Lipton, Rexona, Knorr, Axe, Wolters Kluwer, Tom Tom şi altele. Închipuiţi-vă la nivelul pieţei de o sută de milioane de consumatori din Europa de Est o scădere de 20%, ca să puteţi da o dimensiune a potenţialului efect asupra exporturilor Olandei. O găluşcă pe care nici un guvern nu ar putea-o înghiţi. Orice guvern din orice ţară responsabilă ar trebui să reacţioneze în faţa unei asemenea provocări.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span class="commentbody" style="font-size: small;"><b><span lang="RO">România şi boicotul</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Întrebarea ce rămâne şi se pune pentru noi, ce ar reprezenta un astfel de boicot din punct de vedere al României. Să ne uităm puţin pe cifre. Olanda este principalul investitor în economia României, lucru care ridică multe întrebări asupra motivelor ascunse care stau la baza refuzului acestei ţări de a admite România în spaţiul Schengen, deoarece o admitere în acest spaţiu ar fi şi în beneficiul oamenilor de afaceri olandezi, printr-o mai bună integrare economică între cele două părţi. Ca exemplu, aduc părerea transportatorilor internaţionali, care se plâng că din cauza amânării admiterii României şi Bulgariei în acest spaţiu, pierd timp şi bani în urma staţionării TIR-urilor la punctele de trecere, un aspect deloc de neglijat, mai ales că cele două ţări au îndeplinit toate criteriile tehnice pentru admitere în Schengen, şi toate ţările din spaţiul Schengen au aprobat admiterea României şi Bulgariei, mai puţin Olanda. Dorim un spaţiu economic comun, dar unii, de fapt unul, nu îl vrea pe deplin. Revin mai încolo asupra acestui aspect, acum vorbesc de cifre.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dacă ne uităm strict la datele statistice, vom observa că balanţa comercială dintre România şi Olanda, defavorabilă României, în sensul că România importă din Olanda mai mult decât exportă, dar această balanţă negativă are tendinţa de a se reduce din ce în ce mai mult. Spre exemplu, deficitul comercial cu Olanda este în scădere, de la 1236,8 milioane euro în 2007 la 1129,5 milioane în 2008, apoi brusc la 543,5 în 2009, o creştere la 613 în 2010, dar care nu se compară cu deficitul aproape dublu din 2007 sau 2008. Situaţia devine interesantă dacă ne uităm pe cifrele disponibile până la 31 august 2011, adică trei trimestre din patru pentru acest an. Deficitul comercial a scăzut la 253,4 milioane euro, în urma creşterii exportului românesc faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut de 47%, pe când importurile au crescut faţă de aceeaşi perioadă cu 11%. Aceste creşteri au fost realizate, la exporturile României, de maşini, aparate şi echipamente electrice (280,7 milioane euro), produse agricole vegetale (82,7 milioane) vehicule şi echipamente auxiliare de transport (21,6 milioane); produse metalurgice (20,4 milioane); produse din mase plastice şi cauciuc (12,5 milioane euro). Creşterea importurilor din Olanda (117,9 milioane) a fost realizată de vehicule şi echipamente auxiliare de transport (42,2 milioane euro); produse ale industriei chimice (26,5 milioane euro); produse agricole vegetale (10,3 milioane euro). Să fim cinstiţi şi sinceri măcar faţă de noi, această reducere a deficitului comercial se datorează creşterii continue a competitivităţii economiei româneşti în contextul concurenţial al Uniunii Europene. Acest trend nu poate decât să ne bucure, dar se pare că olandezii nu au aceeaşi părere, şi este de la sine înţeles acest lucru. Nu prea le convine o creştere economică şi competitivă a produselor româneşti care în curând le vor face probleme pe propria lor piaţă, mai ales că economia lor se bazează în proporţie de peste două treimi pe exporturi. Vă daţi seama ce ar însemna un boicot asupra bunurilor de larg consum olandeze în economia românească? În prima fază, respectiv în câteva luni, trendul se va accelera şi vom ajunge să exportăm către ei mai mult decât importăm.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Întrebarea care se pune, ce ar fi dacă ei ar impune un boicot asemănător produselor româneşti? Răspunsul este mult mai simplu, ar fi imposibil. Nu ar avea cum. Pentru a explica acest lucru va trebui să aruncăm o scurtă privire asupra contextului politic regional, care este strâns legat de cel economic.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">După 1989, ţinând cont de calitatea slabă a produselor româneşti, am devenit o piaţă de desfacere ideală pentru toţi cei care doreau să vândă ceva, indiferent de calitate. Au trecut ani buni până să începem din nou să apreciem produsele noastre proprii, să regăsim calitatea românească şi să apreciem produsele româneşti. Încet, încet, am început să o vedem, dar această întârziere ne-a costat scump în balanţa comercială externă (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/01/altceva-despre-siguranta-nationala.html" name="top">Altceva despre siguranţa naţională</a>), dar astăzi vedem cum tot mai mulţi consumatori se îndreaptă spre brandurile naţionale, mai ales că înţeleg că prin această alegere plătesc salariul unui muncitor român şi păstrează banii în comunitate. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">În acest sens, ţările din jurul nostru şi-au dezvoltat companii puternice, care au devenit transnaţionale, concurente cu multinaţionalele occidentale pe anumite segmente de piaţă. Consumatorii români nu aveau o disciplină de piaţă, foarte des întâlnită în vestul Europei, unde fiecare consumator era targetat spre propriile produse naţionale. Sunt notorii exemplele cu consumatori germani care cumpără Grundig, deşi Sony era mai ieftin şi cu mai multe opţiuni, sau britanicii care se scuză că nu au găsit ceva vegetale englezeşti. Mai trebuie să adăugăm şi faptul că noi, românii, avem vecinii pe care ni i-a dat Dumnezeu, vecini care nu ne suportă deloc. Iar aceştia, din acest spirit, refuză la cumpărare produsele româneşti, este un fapt cu care va trebui să ne obişnuim. Ceea ce este ciudat este faptul că noi le cumpărăm produsele, pe motive mercantile, că poate sunt mai bune sau mai ieftine, uitând că în acest fel le alimentăm financiar scopurile politice. Astfel, am văzut fel de fel de firme vecine devenite transnaţionale care s-au extins şi fac afaceri bune în România, pe când firmele româneşti sunt pur şi simplu boicotate în vecini, doar din simplul motiv că sunt româneşti.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">O astfel de politică a făcut ca românii să nu aibă branduri sonore ca fiind româneşti, dar să furnizeze mare parte din subansamble din care sunt făcute alte branduri occidentale de succes. Excepţii notabile există, ca şi Dacia, dar sunt prea puţine faţă de potenţialul creativ existent în România. Două lucruri au împiedicat dezvoltarea mai multor transnaţionale româneşti, primul fiind neîncrederea consumatorilor români, deoarece nu ai cum să-ţi dezvolţi piaţa externă fără să te bazezi pe vânzările de pe cea internă, al doilea fiind refuzul vecinilor de a cumpăra produse româneşti, deoarece primul pas în dezvoltarea pe pieţele externe îl reprezintă pieţele vecinilor, cele mai apropiate.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Un dezavantaj major, dar în contextul unui conflict economic cu Olanda acesta devine un avantaj. Spuneam că olandezii nu ar putea răspunde cu aceeaşi monedă în cazul unui boicot românesc asupra produselor olandeze. În primul rând, dacă consumatorii olandezi ar decide să boicoteze produsele româneşti, nu prea ar avea cum. Majoritatea produselor româneşti de pe piaţa olandeză nu au un brand propriu, ci sunt sub alte branduri, cu câteva excepţii, cum ar fi cel al vinurilor. Deci consumatorii finali nu au cum să identifice produsele româneşti, deoarece ele sunt parte a altor produse. De exemplu, cam jumătate din industria constructoare de nave din Olanda foloseşte subansamble produse în şantierele româneşti. Cum ar putea să boicoteze olandezul de rând produsele româneşti, refuzând să urce pe un vapor dacă află că jumătate din el este construit în România? Ajungem deja în domeniul ridicolului.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Aşa putem vedea că boicotul românesc este mult mai eficient decât orice tentativă reciprocă olandeză. Şi în cazul nostru, putem boicota doar produsele clar olandeze. De exemplu, nu cred că consumatorii de lactate vor refuza să cumpere Napolact sau Milli, care este deţinut de firma olandeză Friesland, deoarece majoritatea nici nu ştiu asta. Dar boicotul numelor de marcă olandeze ar fi suficient să dea o lovitură economiei acestei ţări, lovitură care i-ar face pe decidenţii politici să revină la realitate.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Aspecte strategice în refuzul Olandei</span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Un lucru prea puţin mediatizat în acest refuz al Olandei de a permite accesul României şi al Bulgariei în spaţiul Schengen, de liberă circulaţie, ţine şi de unele aspecte strategice prea puţin mediatizate, în presa din România deloc relevate. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Este tipic, ne preocupăm mai mult de bătaia politică internă, de scuipatul permanent între partidele noastre, pierzând din vedere esenţialul, contextul internaţional. Mi se pare strigător la cer felul în care ne consumăm timpul şi energia în luptele politice interne, în timp ce în jurul nostru totul se năruie. Suntem ca şi muzicanţii de pe Titanic care cântă în timp ce vaporul se scufundă, absenţi la tot ce se întâmplă dincolo de ei, dar foarte vocali dacă careva greşeşte vreo notă muzicală. Trăim un teatru al absurdului, Eugen Ionesco ar putea fi mândru, Europa se scufundă în criză, în timp ce noi discutăm la infinit despre prezenţa opoziţiei în parlament. În anul 1453, în timp ce armatele turceşti ale lui Mohamed al II-lea, supranumit mai târziu Cuceritorul asediau Constantinopolele, liderii religioşi discutau la nesfârşit teza dacă îngerii au sex sau nu. Cam aşa suntem şi noi acum, criza zguduie întreaga lume, Uniunea Europeană se pregăteşte pentru un şoc masiv al crizei, iar noi... discutăm dacă vreo pipiţă de la televizor are silicoane naturale sau dacă opoziţia face protest sau grevă în parlament. De-ar fi trăit Caragiale în vremurile noastre, ar fi trebuit să scrie nonstop, zi şi noapte, şi tot nu ar fi fost îndeajuns pentru a prinde măcar o parte din absurdul politicii noastre interne. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Îmi dau seama şi mă bazez în aceste afirmaţii pe mai multe lucruri, în primul rând tratarea evenimentelor grave de pe mapamond doar din perspectivă electorală, adică unii doresc şi nu doresc semnarea unui tratat care să limiteze deficitul bugetar, dar nici măcar nu o spun clar dacă o doresc sau nu, aşteptând probabil să vadă cum se marchează asta electoral. Dar subiectul este altul boicotul asupra produselor olandeze şi aspectele strategice în atitudinea Olandei de refuz al accederii României şi implicit al Bulgariei în spaţiul Schengen.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Olanda este conştientă de importanţa transporturilor navale în viaţa sa economică, doar a avut un imperiu colonial susţinut pe flota sa. Tot aşa, ştie de însemnătatea căilor de transport pe apă, de cât este de important cine le controlează şi ce înseamnă să le administreze, taxele din tranzit şi serviciile conexe fiind un important venit pentru bugetul olandez.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Cel mai ieftin transport este cel pe apă, existenţa unei căi navigabile a facilitat încă din antichitate dezvoltarea unei naţiuni sau a unei civilizaţii, cum au fost fenicienii, grecii şi alţii. În America, existenţa fluviului Mississippi şi a afluenţilor săi navigabili a avut un impact imens în viitoarea dezvoltare economică.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Tot aşa, pentru Olanda, portul Rotterdam, cel mai mare şi important port european, are o importanţă crucială în economia europeană şi olandeză în particular. De ce mai mult decât alte porturi europene? Deoarece este la gura de vărsare a fluviului Rin, care pătrunde adânc în interiorul Europei. Mai mult, din 1992 fluviul Maine, afluent al Rinului, este legat de fluviul Dunărea pe un canal lung de 171 km. Astfel, cea mai scurtă cale pe apă dintre Rotterdam şi Constanţa este de-a lungul Rinului, Maineului, al Canalului Maine – Dunăre, de-a lungul Dunării, apoi pe canalul Dunăre – Marea Neagră şi apoi pe mare până la Constanţa. Marele avantaj economic este că de-a lungul acestei lungi căi navigabile poate fi asigurat accesul cu cheltuieli de transport minime în foarte multe puncte din centrul Europei. Olanda se bucură de această poziţie a Rotterdamului prin serviciile oferite şi taxele încasate, deloc de neglijat.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX7H-ZMlraodrIJMNTKJbUtGsjEttG66MkAnykva7rs449Hi1IhC-uKvNhhDTcc_3O2srDSq1qXFF1Yn0I9k40PPiabmJgdPDBXAE8n_ITETRt8WzhDH9DE1QLbxDiIlzdcYVjZy5LHGg/s1600/Constanta-Rotterdam.PNG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="134" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjX7H-ZMlraodrIJMNTKJbUtGsjEttG66MkAnykva7rs449Hi1IhC-uKvNhhDTcc_3O2srDSq1qXFF1Yn0I9k40PPiabmJgdPDBXAE8n_ITETRt8WzhDH9DE1QLbxDiIlzdcYVjZy5LHGg/s320/Constanta-Rotterdam.PNG" width="320" /></a></span></div><div style="text-align: center;"><br />
</div></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Dar odată cu intrarea României şi Bulgariei în Schengen, o mare parte din fluxul de marfă spre centrul Europei nu va mai intra prin Rotterdam, ci prin Constanţa, aici se poate face vama, descărcarea vaselor de până la 165000 TDW şi încărcarea pe nave mai mici, de 5000 TDW sau barje fluviale de 3000 TDW, care pot forma convoaie de maximum 6, astfel încât se pot transporta pe fluviu câte 18000 TDW concomitent. Mă refer aici la fluxul de marfă din regiunea asiatică, importurile din China şi sud-estul Asiei, din Japonia şi alte părţi, pentru care traseul cel mai scurt devine cel prin Oceanul Indian, Marea Roşie, Canalul Suez, Marea Mediterană, Marea Neagră, Constanţa şi apoi calea mai susmenţionată. Astfel, s-ar putea reduce dezechilibrul de zece la unu dintre transportul pe Rin şi cel de pe Dunăre. Odată cu intrarea României în Schengen, o parte din veniturile Rotterdamului vor trece în contul Constanţei, un alt lucru care nu prea convine Olandei, motiv în plus pentru a se opune aderării României la Schengen, sub pretextul convenabil al echilibrului fragil al guvernului şantajat de PVV. Poate fi unul din cazurile în care situaţia le convine amândurora, atât guvernului, cât şi PVV.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">De aceea consider că trebuie să acţionăm şi să ne apărăm drepturile, boicotând produsele olandeze înlocuindu-le preferabil cu cele româneşti, iar unde nu se poate, cu produse similare de altă provenienţă. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Până la urmă, un astfel de boicot ar putea avea efect, cu condiţia ca mai mulţi români să se ralieze acestuia. Ar fi o şansă ca să ne demonstrăm, în primul rând nouă înşine, că suntem importanţi, contăm şi avem un cuvânt greu de spus în afacerile europene. Avem puterea, este la noi, va trebui doar să o folosim, iar efectele ei vor putea fi mai mari decât ne aşteptăm. Este un prim pas, un precedent, care ar fi păcat să-l ratăm. Putem boicota produsele olandeze eficient, mai ales că avem alternative cel puţin de acelaşi nivel calitativ. Trebuie doar ca în faţa rafturilor de la supermarket să alegem, este dreptul nostru şi datoria noastră, iar prin alegerea noastră am putea influenţa inclusiv politica europeană faţă de noi. Încă nu ne dăm seama, dar acesta este un test, un test al voinţei noastre de a ne impune în faţa Europei ca şi un popor liber, cu drepturi şi opţiuni. Depinde doar de noi să arătăm că suntem capabili să alegem aceste opţiuni şi să ne impunem ca şi o forţă a consumatorilor care nu poate fi manipulată cum ar dori alţii. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-57046473927226212412012-02-15T17:34:00.001+02:002012-03-11T19:20:32.430+02:00Premisele răpirii Basarabiei<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMtYr5-CIha7m-Exd5FPeYQHHsnB7DRNaDfVD7BQviWESwWGYqypkkwb2B9e37fvKv3mF2CnGzye0h3l2BvpObnWmjse5PSl-QlW_DNUcAYPuWov_WAqLRrLjxjhxujWzsx6GKAXGFLiI/s1600/basarabia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMtYr5-CIha7m-Exd5FPeYQHHsnB7DRNaDfVD7BQviWESwWGYqypkkwb2B9e37fvKv3mF2CnGzye0h3l2BvpObnWmjse5PSl-QlW_DNUcAYPuWov_WAqLRrLjxjhxujWzsx6GKAXGFLiI/s1600/basarabia.jpg" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div>Anul acesta se împlinesc două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către imperiul ţarist. Este important, în acest context, să ne aplecăm mai mult asupra acestei provincii româneşti înstrăinate, recăpătate şi din nou pierdute, care nici astăzi încă nu şi-a găsit calea şi drumul, care încă bâjbâie şi ezită între cele două direcţii diametral opuse ce i se deschid, spre est şi spre vest. Dar pentru asta este necesar să vedem cum s-a făcut această anexare a Basarabiei de către Rusia la 1812.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Războaiele ruso-turce</b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">În drumul lor expansionist spre Constantinopol, era inevitabil ca ruşii să nu se lovească la gurile Dunării de români. Visul lor secular, de a ocupa Constantinopolele justificând denumirea care şi-a luat-o încă din secolul XVI, de a treia Romă, se traducea printr-o continuă şi susţinută expansiune pe toate direcţiile, cu precădere pe ţărmurile Mării Negre, pentru a ajunge la centrul imperial stăpânit de turci după 1453, iar calea principală era prin nordul şi vestul Mării Negre spre Peninsula Balcanică.</div><div style="text-align: justify;">După bătălia de la râul Kalka, 1223, Rusia intră timp de un sfert de mileniu sub dominaţia tătară, dar după ieşirea de sub această dominaţie apetitul de cuceriri nu a putut fi oprit. Astfel, primele contacte cu Moldova au avut loc în timpul lui Ştefan cel Mare, care s-a încuscrit cu ţarul Ivan al III-lea, fiica sa Ileana căsătorindu-se cu fiul Ivan la 1483. Dar anul următor, când Ştefan cel Mare solicită ajutor rusesc pentru recucerirea Chiliei şi Cetăţii Albe, ţarul îl refuză. După mai bine de două sute de ani, timp în care ruşii îşi continuă expansiunea neobosită în toate direcţiile, interesul lor faţă de Moldova devine de prim rang. Ţarul Petru I, modernizatorul Rusiei, îl învinge pe regele sudez Carol XII la Poltava (1709) şi obţine accesul la Marea Baltică. Carol XII se refugiază la Tughina, sub protecţia turcilor, la acea vreme şi Tighina, ca şi toate cetăţile de la Nistru, mai puţin Hotin şi Soroca, erau raiale turceşti, pentru a ţine sub ascultare domnii moldoveni. Vorbim aici de Ismail, Chilia, Cetatea Albă şi teritoriul Bugeacului, unde fuseseră stabiliţi tătarii, dar care vor fi strămutaţi în Crimeea între 1792 şi 1812, când nu mai existau tătari deloc în Bugeac. Alianţa dintre Cantemir şi Petru I, la care Constantin Brâncoveanu nu s-a raliat, a avut drept rezultat înfrângerea dezastruoasă de la Stănileşti, pe Prut, în iunie 1711. Ţarul a fost nevoit să semneze o pace grea, a trebuit să evacueze Moldova pe care armatele sale au tratat-o ca pe o ţară cucerită (cronicarul Nicolae Costin menţionează că la banchetul dat cu ocazia semnării tratatului între Cantemir şi ţarul Petru, nici un boier nu a rămas nejefuit de moscali). Ţarul mai trebuia să renunţe la stăpânirea cazacilor care reveneau sub ascultarea sultanului, să dărâme zidurile cetăţilor care le ridicase la hotarul cu teritoriile stăpânite de turci şi să restituie cetatea Oceakov. Cantemir, cu curtea sa şi boierii săi, a fost nevoit să plece în exil în Rusia unde şi-a sfârşit zilele. Ion Neculce, unul dintre cei mai mari cronicari moldoveni, a reuşit să revină în Moldova în 1713. Una din consecinţele primei invazii ruseşti pe teritoriile române, cea de la 1711, a fost faptul că turcii au transformat şi Hotinul cu împrejurimile sale în raia, teritoriu militar pus sub autoritatea directă a unui paşă. De asemenea, sunt impuse domniile fanariote până la 1821.</div><div style="text-align: justify;">Înfrângerea de la Stănileşti nu a stăvilit elanurile expansioniste ale Rusiei, ba dimpotrivă. O mare piedică în calea ruşilor erau cazacii, care se uneau când cu ruşii, când cu turcii. Această piedică este rezolvată pe moment de împărăteasa Ana care îi aduce sub ascultare la 1734. Cum e cu istoriografia oficială a ruşilor, în 1953 s-a serbat cu mare fast împlinirea a trei sute de ani de la unirea ruşilor cu ucrainenii, prilej cu care Hrusciov, el însuşi ucrainean, a dăruit Crimeea Ucrainei, când de fapt vedem că ucrainenii, în speţă cazacii, oscilau cum puteau între ruşi şi turci. La fel, ultima ecranizare a lui Taras Bulba abundă de patriotardisme vechi şi ieftine, cazaci care mureau în luptă cu polonezii în secolul XVII, dar consolaţi la gândul că Rusia (!) va fi odată o mare putere.</div><div style="text-align: justify;">La 1718, austriecii, care cuceriseră Ardealul în 1699, cuceresc Banatul şi Oltenia, rămase sub stăpânirea lor prin pacea de la Passarovitz, între Turcia, Austria şi Veneţia. În martie 1736, armatele ruse de sub comanda feldmareşalului Munich ocupă Azovul, Turcia declară război Rusiei. Ruşii merg din victorie în victorie, recuceresc Oceakovul şi generalul rus Lascy invadează Crimeea. La 9 ianuarie 1737 Austria şi Rusia încheie un tratat secret de alianţă ofensivă contra Turciei. Austria îşi oferă medierea în război şi turcii, neştiind de tratat, acceptă. Susţinuţi de austrieci, ruşii pretind cedarea Kubanului, a Crimeei şi a Basarabiei, recunoaşterea Moldovei şi Valahiei ca principate autonome sub suzeranitate rusească, dar negocierile eşuează, astfel, Austria declară şi ea război Turciei la 6 iunie 1737. Austriecii sunt înfrânţi la Belgrad, dar ruşii intră în Moldova şi câştigă bătălia de la Stănceşti (31 august) şi o altă armată cucereşte Hotinul (28 august), Iaşi (13 septembrie), ruşii coboară şi pătrund în Valahia până la Câmpina. Ei o declară pe ţarina Ana drept Doamnă a Moldovei. Izgonirea turcilor din raialele ocupate era cea mai fierbinte dorinţă a moldovenilor, aşa că ruşii au fost primiţi ca şi eliberatori. Această atitudine se va schimba rapid, în urma sălbăticiei cu care se comportau ocupanţii, chiar şi boierii români îşi pierdură încrederea în Rusia. Înfrângerea austriecilor, care au fost nevoiţi să părăsească Oltenia după o ocupaţie de douăzeci de ani, s-a răsfrânt şi asupra ruşilor, ameninţaţi de eliberarea trupelor turceşti angajate contra austriecilor. Astfel, ei sunt nevoiţi să evacueze Moldova şi să restituie turcilor Hotinul şi Oceakovul, în 1739.</div><div style="text-align: justify;">Odată cu acest război, românii au înţeles la ce se pot aştepta din partea ruşilor, dar au înţeles şi puterile occidentale apetitul de cuceriri al ţarilor, care încercau să profite de slăbiciunea Turciei. Astfel, la 30 septembrie 1768, izbucneşte un nou război între Turcia şi Rusia. Turcii merg din eşec în eşec, astfel că la 1770 sunt complet ocupate ţările române, ruşii făcând pregătiri pentru anexarea lor totală al Rusia. Boierii români erau împărţiţi în tabere, unii doreau să scape de turci, alţii intuiau că vor înlocui o suzeranitate cu un jug. Dar victoriile ruseşti îi îngrijorau pe austrieci, de teama prăbuşirii imperiului otoman fără a putea trage foloase maxime, Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, pune bazele unei înţelegeri cu Frederic al II-lea al Prusiei, a cărei victimă va fi Polonia. Austria şi Franţa se opuneau categoric anexării principatelor române. Prin presiunile regelui Prusiei, Frederic al II-lea, asupra ţarinei Ecaterina a II-a, în care ameninţa direct cu războiul alături de austrieci, principatele române sunt salvate de la anexiunea rusească sau de la independenţa de sub protecţia rusească, în schimb Polonia este împărţită, iar Crimeea devine independentă. </div><div style="text-align: justify;">Crimeea îşi va plăti scump scurta ei perioadă de independenţă, prin asta vedem ce soartă le era hărăzită ţărilor române dacă deveneau şi ele independente sub protecţie rusească, aşa cum s-a întâmplat cu Crimeea. Ruşii au continuat să aţâţe luptele interne dintre tătarii din Crimeea, cei proruşi şi proturci. Şaghin Ghirai, aderentul politicii ruse, se refugie la Taganrog şi ceru ajutorul ţarinei Ecaterina a II-a. Aceasta îşi trimise armata care linişti lucrurile şi proclamă unirea ei cu Rusia (1782). Favoritul ţarinei, mareşalul Potemkin, cel care era destinat în planurile ţarinei să devină conducătorul unui stat dac sub oblăduirea Rusiei a organizat o vizită a ţarinei în noua provincie şi de aici provine expresia „satele lui Potemkin”, referitoare la dezinformare. În drumul alaiului imperial, Potemkin ridica sate din carton şi placaj care erau populate cu ruşi în costume populare care o aclamau pe ţarină şi îi mulţumeau pentru că i-a scăpat de turci. După trecerea alaiului, acestea erau desfăcute şi transportate mai departe. Aşa a fost ocupată Crimeea, unde nu existau deloc ruşi ci doar tătari, dar ţarina era convinsă că a eliberat o provincie plină de etnici ruşi. Polonia a pierdut o seamă de teritorii în favoarea celor trei, Austria, Prusia şi Rusia. Ştergerea ei de pe hartă va fi definitivată în 1792 şi 1795. S-a refăcut abia în 1918, pentru a fi ştearsă din nou în 1939, împărţită între Germania şi URSS, până în 1945, când teritoriul ei va fi mutat la vest, o parte dintre provinciile sale fiind şi acum în componenţa Ucrainei. Deşi au scăpat de anexiune, Moldova a pierdut în urma acestor modificări Bucovina, la 1775, cedată Austriei pentru a face legătura între Transilvania şi Galiţia, noua provincie smulsă de la polonezi. Această provincie atunci a primit denumirea de Bucovina, de la bucovine, sau codrii de fag care se întindeau de la Cernăuţi până la Hotin.</div><div style="text-align: justify;">Chestiunea anexării principatelor române doar a fost amânată de către Rusia, nu a renunţat la ea. Pentru a-şi câştiga bunăvoinţa Austriei, Ecaterina a II-a a venit cu noi propuneri de împărţire a Imperiului Otoman, scriindu-i în 1782 lui Iosif al II-lea. Ea propunea egalitate perfectă între acţiunile lor şi existenţa unui stat între ele, ca zonă tampon, statul dac refăcut. Este de la sine înţeles ce s-ar fi întâmplat cu acest stat odată cu dispariţia imperiului otoman, ar fi devenit subiect de împărţeală între Austria şi Rusia, rămaşi singuri, sau obiect de confruntare între ei. Pe tronul Bizanţului ar fi urmat să urce marele duce Constantin Pavlovici. Austria era în principiu de acord, fixându-şi zonele de interes în peninsula balcanică şi Marea Adriatică, precum şi Hotinul, dar şi Oltenia. Dar se îndoia de viabilitatea pe moment a acestui plan, ţinând cont de interesele celorlalte puteri.</div><div style="text-align: justify;">Anexarea Crimeei şi cererea de către Rusia a Georgiei de la Turcia a făcut ca imperiul otoman să declare război Rusiei în 1787. Din nou Moldova şi Valahia vor fi invadate şi devastate. Cancelariile occidentale au început să se agite şi din nou principatele române au scăpat de anexiune datorită intervenţiei Prusiei, dar şi a Angliei şi Olandei. Dar Rusia obţine Edisanul teritoriul de la Bug la Nistru (pacea de la Iaşi, 1792), un an mai târziu obţine şi Podolia (la nord de Edisan). Austriecii obţin prin pacea de la Şiştov Orşova şi ratificarea anexării Bucovinei.</div><div style="text-align: justify;">În 1792, ruşii au ajuns la Nistru şi de atunci românii nu au mai avut linişte.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Războiul de la 1806 – 1812</b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Câţiva ani a fost linişte, ursul îşi devora prada, dar apetitul lui a crescut cu fiecare bucată de pământ înghiţită. Dar alte evenimente se petrec pe continent care distrag atenţia tuturor. Revoluţia franceză de la 1789, urmată de executarea regelui Ludovic al XVI-lea (1793), era văzută ca o ameninţare de către toate capetele încoronate ale Europei prin posibilitatea de contagiune. Iar venirea la conducerea Franţei a lui Napoleon Bonaparte va zgudui lumea din temelii. </div><div style="text-align: justify;">La 1806, Rusia era după o serie de înfrângeri contra armatelor lui Napoleon, cea mai usturătoare fiind cea de la Austeriltz (2 decembrie 1805), numită şi bătălia celor trei împăraţi, unde împăratul Napoleon a zdrobit armatele ruso-austriece conduse de împăratul Francisc al II-lea al Austriei şi de împăratul Alexandru I al Rusiei. La 23 decembrie 1805, Napoleon încheie un tratat de alianţă cu Turcia pentru a ţine Rusia ocupată. Ambasadorul francez la Istambul, generalul Horace Sebastiani, în vara lui 1806, este în măsură să demonstreze turcilor că cei doi domnitori ai principatelor române, Alexandru Moruzzi şi Constantin Ipsilanti, simpatizează cu ruşii şi furnizează sprijin mişcărilor revoluţionare din Balcani. La 24 august 1806, domnul Valahiei Constantin Ipsilanti este destituit printr-un firman şi înlocuit cu Alexandru Şuţu. Ruşii ameninţă cu războiul, turcii revin şi-l reinstalează pe Ipsilanti pentru a evita conflictul, dar ruşii deja trec Nistrul sub comanda generalului Michelson, ocupând Iaşiul la 29 noiembrie 1806. Cetăţile turceşti au fost cucerite, iar până la 24 august 1807 sunt din nou ocupate în întregime principatele române. Operaţiunile militare se suspendă temporar prin armistiţiul de la Slobozia.</div><div style="text-align: justify;">Noua ocupaţie rusească a fost mult mai grea decât oricare dintre cele turceşti. Generalul Kutuzov, care l-a înlocuit pe Michelson după sinuciderea acestuia, s-a grăbit să proclame cele două principate drept gubernii ruseşti. O mărturie contemporană: „Nu se poate spune prin cuvinte cum se poartă trupele cu locuitorii ţării, pradă aşa de cumplit, încât nimeni nu mai e sigur pe averea lui.” La orice gest de împotrivire, oricine era executat. Chiar i s-a cerut de către ruşi Divanului să caute un călău care să ducă la îndeplinire pedepsele cu moartea. Călători occidentali în acea vreme prin Moldava şi Valahia le-au asemuit cu „un deşert”. Când i s-a atras atenţia lui Kutuzov asupra faptului că ţăranilor li s-a luat tot şi că nu le-a mai rămas nimic, guvernatorul rus a răspuns că le-au rămas „ochii ca să poată plânge”.</div><div style="text-align: justify;">Chestiunea principatelor dunărene devine periferică în urma mutaţiilor politice şi negocierilor din Europa. Situaţia politică se schimba cu repeziciune, ruşii sunt bătuţi din nou de Napoleon la Friedland în iunie 1807. Principalul adversar rămâne pentru Franţa lui Napoleon Anglia, asupra căreia intenţionează să instaureze o blocadă continentală, după ce aceasta rămăsese stăpâna mărilor în urma victoriilor amiralului Nelson la Abukir (1799) şi Trafalgar (1805). Pentru ca blocada să fie efectivă, Napoleon avea nevoie şi de concursul ruşilor, cei ce furnizau Angliei materii prime şi importau produse de lux. Astfel are loc înţelegerea de la Tilsit (7 iulie 1807) între Napoleon şi ţarul Alexandru, prin care este recunoscută hegemonia franceză în vestul Europei în schimbul libertăţii de acţiune ruseşti în Suedia şi Turcia. Principatele trebuiau evacuate de ruşi, dar turcii nu le puteau ocupa până la încheierea păcii, dar mai exista şi un protocol secret, conform căruia dacă Turcia nu încheia pace în trei luni, ambele puteri urmau să pornească la război contra Turciei şi să-şi împartă prada. La fel se înţelesese Rusia şi cu Austria, îneţelegere reiterată la 1804. Dar, ca de obicei, cum o face şi în prezent în cazul Transnistriei, Rusia nu s-a retras din principate invocând diferite pretexte.</div><div style="text-align: justify;">De asemenea, prin acordul de la Tilsit, Alexandru se angaja să medieze între Anglia şi Napoleon, pe când acesta din urmă se angaja să medieze între ruşi şi turci. Dar sătul de lipsa de rezultate a negocierilor cu Anglia, Napoleon trimite ţarului faimoasa scrisoare din 2 februarie 1808 în care îi propunea împărţirea lumii între Franţa şi Rusia. „Noi nu trebuie să ne ciocnim, lumea e prea mare. Eu nu voi insista ca dânsul (ţarul) să evacueze Moldova şi Valahia. Să nu insiste nici el ca eu să evacuez Prusia”, scria Napoleon. Mai erau propuneri pentru o expediţie militară în India şi împărţirea Turciei între cei doi. Încep tratativele între ministrul de externe rus, Rumianţev şi ambasadorul francez Caulaincourt. Franţa ar urma să primească Silezia pentru compensarea înghiţirii Moldovei şi Valahiei de către ruşi. Alexandru mai cerea pentru el, în afara principatelor române, Bulgaria, poate Serbia, Constantinopolele, Bosforul şi Dardanelele, consimţind ca Franţa să-şi anexeze Morea, Egiptul, Albania, poate Siria şi o parte din Bosnia.</div><div style="text-align: justify;">„Grand Project”, Marele Plan, cum este cunoscută în literatură istorică franceză această scrisoare, nu putea fi îndeplinită pe deplin, cel puţin în acele condiţii. Se pare că scopul ei era măgulirea lui Alexandru, deoarece în acelaşi timp Napoleon căuta să ridice contra Rusiei veşnica sa rivală în regiune, Austria, atrăgându-i atenţia asupra primejdiei moscovite şi socotind pretenţiile austriece asupra văii Dunării, inclusiv asupra principatelor, drept fireşti. Franţa promitea să nu admită împărţirea Turciei, sau dacă era nevoie, să cheme Austria la această împărţire ca primă interesată.</div><div style="text-align: justify;">Înfrângerea lui Napoleon în Spania l-a făcut din nou să caute o înţelegere cu împăratul Rusiei. În septembrie 1808 are loc o întâlnire urmată de un tratat secret la Erfurt. Napoleon consimte încorporarea în Rusia a Finlandei, Moldovei şi Valahiei, în schimb Rusia recunoştea pe fratele lui Napoleon pe tronul Spaniei. Franţa se angaja la ajutor militar numai dacă în războiul ruso-turc ar fi intervenit Austria sau o altă putere. La rândul său, Rusia ar fi trebuit să intervină în cazul unui război franco-austriac. De data asta atmosfera nu mai era la fel de sinceră, fiecare dorea să câştige timp, amânând răfuiala inevitabilă, pentru ca să se ocupe de problemele lui presante: Napoleon în Spania, Alexandru în principatele dunărene şi cu Turcia. Dar războiul stagna, deoarece ruşii îşi retrăseseră o parte din trupe pentru a le folosi în războiul cu Suedia, iar turcii trebuiau să facă faţă unei noi revolte a ienicerilor, cei care de o vreme puneau şi răsturnau sultanii din Constantinopol. Sub impresia Erfurtului, Turcia se apropie de Anglia. La 15 aprilie 1810 ruşii notificară încorporarea ţărilor române în imperiul lor. În cazul în care anexiunea ar fi reuşit, principele Prozorovski avea gata şi un proiect de divizare a lor în patru gubernii: Basarabia, restul Moldovei, Muntenia şi Oltenia.</div><div style="text-align: justify;">Contele Nicolae Kamenski al II-lea trece la comanda armatei ruse de la Dunăre, şi lui i-au fost date instrucţiuni de către ţar privitoare la anexarea Moldovei şi Munteniei, independenţa Serbiei şi o despăgubire de război din partea Turciei de 20 milioane piaştri. Kamenski propune cedarea Olteniei către Austria în schimbul Bucovinei, dar curtea de la Viena respinge ideea.</div><div style="text-align: justify;">Prietenia ruso-franceză de la Erfurt începuse să scârţâie, neînţelegerile au început să se accentueze. Ţarului i se imputa nerespectarea sistemului continental, lui Napoleon i se imputa anexarea oraşelor Hansei şi a statului Oldenburg. Anul 1811 s-a scurs în pregătirile militare ale ambelor părţi, atât Rusia, cât şi Franţa au înţeles că confruntarea era inevitabilă.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Răpirea Basarabiei </b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">În condiţiile date, trebuia grăbită pacea cu Turcia, pentru ca ruşii să aibă mână liberă împotriva francezilor. La 19 aprilie 1811 locul lui Kamenski este luat de Kutuzov, care se grăbeşte să forţeze o decizie pe plan militar, pentru a-i sili pe turci să accepte pacea propusă de ţar. Kutuzov rupe armistiţiul şi generalul Markov trece Dunărea prin surprindere în apropiere de Giurgiu luând tabăra turcească pe nepregătite. Turcii aveau un efectiv de 40000 de soldaţi, o parte trecuseră Dunărea şi intraseră în Muntenia, dar prin manevra lui Kutuzov au fost tăiaţi în două, jumătate din armată fiind distrusă. A fost cea mai cumplită înfrângere a turcilor din acest război, marele vizir Ahmed reuşind să scape cu fuga la Rusciuk (14 octombrie 1811). Marele vizir a stăruit după aceasta la reluarea tratativelor şi încheierea rapidă a păcii, scopul ruşilor, de fapt.</div><div style="text-align: justify;">Tratativele au început la Giurgiu, la începutul lui noiembrie. Din partea ruşilor erau Italinski, Sabaniev şi Fonton, dragomanul ambasadei ruseşti din Istambul, iar din partea turcilor Selim, Hamid şi Galip, având drept tălmaci pe Dumitrache Moruzzi, care era socotit de unii drept înţeles cu Kutuzov. Rusia a cerut cedarea ambelor principate, dar turcii au refuzat, nu erau deloc dispuşi să renunţe la grânarele imperiului şi la bazele lor de operaţii contra Austriei şi Rusiei. Ruşii, care erau grăbiţi din cauza intenţiilor tot mai clare ale lui Napoleon de a porni o campanie împotriva lor, au lăsat să se înţeleagă că s-ar mulţumi numai cu Moldova, în cel mai rău caz cu linia Siretului. Generalul Langeron merse la Rusciuk pentru a-i comunica marelui vizir Ahmed această ultimă cerere.</div><div style="text-align: justify;">Între timp, împuternicitul francez la Constantinopole, la Tour-Mauborg, încerca să-l convingă pe sultan că în curând Franţa va porni la război contra Rusiei şi că Napoleon va restaura regatul Poloniei, desfiinţat în întregime la 1795. În cazul provinciilor cedate către Rusia, ele vor fi recucerite şi date Poloniei, care se va întinde până la Dunăre. Aceste sugestii l-au făcut pe sultan să fie mai îndărătnic în cedările contra Rusiei, deşi era învăţat cu duplicitatea tuturor puterilor.</div><div style="text-align: justify;">Negocierile au trecut prin trei stadii. În noiembrie 1811, turcii erau dispuşi să cedeze Basarabia până la Prut, mai puţin partea de sud, cu cetăţile Chilia, Ismail şi Cetatea Albă. În martie 1812 erau dispuşi să cedeze Cetatea Albă, pentru ca în aprilie să renunţe şi la restul. Ţarul Alexandru I era grăbit, dorea încheierea păcii cât mai repede. În acest sens îl întreba pe Kutuzov printr-o scrisoare dacă el considera că era suficient pentru lichidarea afacerii să ceară doar Moldova până la Siret, urmând a pretinde despăgubiri de 20 de milioane de piaştri pentru evacuarea restului din principatele române. Mai târziu, tot printr-o scrisoare, în martie 1812, ţarul permite lui Kutuzov, în nevoie extremă, să încheie pacea mulţumindu-se cu hotarul pe Prut până la Dunăre, dar cu condiţia încheierii unei alianţe ruso-turce contra lui Napoleon. Ţarul se grăbea, ameninţarea lui Napoleon era tot mai pregnantă.</div><div style="text-align: justify;">Este interesant de ştiut despre negocierile dintre generalul Longeron şi marele vizir Ahmed de la Rusciuk. Referitor la cererea ruşilor a Moldovei până la Siret, vizirul a răspuns că „este ruşinos ca ruşii, care stăpânesc un sfert din glob, să se certe pentru o fâşie de pământ (între Prut şi Siret) care nici nu le este folositoare”. La insistenţele solului rusesc, marele vizir Ahmed a zis: <i>„Vă dau Prutul, nimic mai mult, Prutul sau războiul, am jertfit grozav de mult până acum, Ismailul singur vă plăteşte războiul şi mai aveţi patru cetăţi (Chilia, Cetatea Albă, Tighina şi Hotin) şi o strălucită provincie, Bugeacul, împreună cu ţinuturile Greceni, Codru, Lăpuşna, Orhei, Soroca, şi părţile transprutene din ţinuturile Iaşi şi Cârligătura”</i>. Vestea a fost surprinzătoare pentru ruşi, care poate nu se aşteptau la asemenea concesii teritoriale. Propunerea a fost trimisă către sultan şi către ţar, iar negocierile s-au mutat de la Giurgiu la Bucureşti în decembrie 1811.</div><div style="text-align: justify;">Avizul sultanului, cum spuneam în discuţia despre cele trei faze de negociere, era să nu se cedeze sudul Basarabiei şi gurile Dunării cu cetăţile Ismail şi Chilia. Turcii aşteptau un semn de la Napoleon, semn care nu mai venea, pe când ruşii presau în continuare, aşteptând atacul lui Napoleon care în ochii lor devenise inevitabil. Era o cursă contra cronometru. În acest context, pentru a-i forţa pe turci, Kutuzov redeschise ostilităţile militare, atacând. Speriaţi şi fără vreun semn de la Napoleon, turcii au semnat cedarea Moldovei până la Prut, a Basarabiei, la 16 mai 1812.</div><div style="text-align: justify;">Ca o paranteză, înaintea încheierii păcii, ţarul Alexandru şi-a pierdut răbdarea şi l-a trimis pe amiralul Cigeagov să-l înlocuiască pe Kutuzov, maqi ales că ajunseseră până la el şi plângerile moldovenilor referitoare la abuzurile armatei ruseşti, la care Kutuzov a răspuns că „românii mai au ochii ca să plângă”. Cigeacov considera achiziţiile teritoriale pentru Rusia la acel moment neoportune, ţinta lui fiind o alianţă cu Turcia, pe care Kutuzov o considera o chestiune de mai mică însemnătate. Dar Kutuzov, prevenit de Rumianţev referitor la sosirea lui Cigeacov, a grăbit încheierea păcii inclusiv prin mijloace militare. Când Cigeacov a ajuns la Bucureşti, era deja prea târziu, pacea se încheiase cu cedarea Basarabiei. Cigeacov face un raport nefavorabil faţă de Kutuzov, insistând că acesta pierduse alianţa cu Turcia contra lui Napoleon, pe când el propunea un plan de atac al armatei ruse (dacă s-ar fi făcut alianţa cu Turcia) pe teritoriul imperiului otoman spre Italia şi Iliria, care l-ar fi obligat pe Napoleon să rupă o parte din trupele sale destinate atacului împotriva Rusiei. Planul era oarecum fantezist, dar totuşi Kutuzov a intrat în dizgraţie până ce capacităţile sale militare au fost din nou necesare imperiului ţarist în timpul războiului cu Napoleon.</div><div style="text-align: justify;">Turcia şi-a dat seama că a greşit la scurt timp după încheierea păcii. Ca de obicei, greşelile diplomaţiei au fost plătite de alţii, dragomanul Dumitrache Moruzi a fost făcut ţap ispăşitor şi condamnat la moarte. Că a fost sau nu vândut ruşilor, este altă poveste, dar vina cea mare o poartă diplomaţia turcească care a greşit fundamental şi nu a înţeles situaţia politică pe continent, ulterior s-a dovedit că ruşii ar fi fost dispuşi să renunţe la tot doar ca să aibă pace în zonă pentru a-i putea face atacului inevitabil al lui Napoleon care s-a şi produs la scurtă vreme.</div><div style="text-align: justify;">Până la urmă, asta a fost povestea răpirii Basarabiei la 1812. Boierii moldoveni au protestat în zadar către Poarta otomană, menţionând că au pierdut prin această cedare mai mult de jumătate din veniturile ţării, din care plăteau şi tributul către Constantinopol. Dar la momentul cedării, Moldova nu avea domn, acesta, Scarlat Vodă Calimach, fiind izgonit de ruşi în momentul în care ocupaseră Moldova. După retragerea lor din partea de vest, de la dreapta Prutului, acesta a revenit şi a protesta împreună cu boierii, menţionând că Poarta nu era în drept să cedeze teritorii care făceau parte din Moldova, deoarece ocârmuirea lor era în seama domnului şi a divanului de la Iaşi. Poarta otomană nu avea nici un drept să le cedeze fără ca domnul şi boierii să nu fi fost ascultaţi, aşa spuneau vechile capitulaţiuni cu Poarta care nu au fost niciodată abrogate. Până la urmă, cedarea Basarabiei s-a făcut ilegal faţă de toate legile şi tratatele existente între Moldova şi Imperiul Otoman. Dar lucrurile au rămas aşa cum le ştim în ziua de astăzi.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Concluzii</b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Trebuie să recunoaştem şi să ne împăcăm cu acest lucru, cedarea Basarabiei nu s-a făcut de către dragomanul Dumitrache Moruzi, ci de către diplomaţia imperiului otoman, care nu avea niciun drept să o facă, dar a făcut-o încălcând toate tratatele cu Moldova. Că Moruzi era înţeles cu ruşii sau nu, nu are prea mare importanţă, oricum el a plătit cu viaţa. Răpirea Basarabiei a fost un rezultat al unei reaşezări în urma unui cutremur geopolitic major ce a urmat revoluţiei franceze din 1789 urmată de dictatura lui Napoleon. Acest lucru se vede clar din negocierile intense asupra noii împărţiri a Europei din această perioadă. Problema este că şi acum traversăm un cutremur geopolitic (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/02/noul-cutremur-geopolitic.html" name="top">Noul cutremur geopolitic</a>).</div><div style="text-align: justify;">Un alt aspect important, condamnarea la moarte a dragomanului Moruzi a fost doar ideea de a găsi un ţap ispăşitor pentru performanţele slabe ale diplomaţiei turceşti, care nu a văzut semnele clare privitoare la graba ruşilor de a încheia pacea în contextul pregătirilor lui Napoleon pentru campania din Rusia. O tărăgănare tipic orientală şi o minimă rezistenţă armată ar fi putut decide soarta Basarabiei la acel moment. Dar în momentul în care marele vizir Ahmed a făcut propunerea cu linia Prutului, ruşii nu au mai lăsat prada din mână. Dar turcii s-ar fi putut suci şi reveni, aşa cum au mai făcut-o de multe ori, mai ales că timpul curgea în favoarea lor.</div><div style="text-align: justify;">Realitatea, după cum am consemnat, este că ruşii au obţinut în final mai mult decât au sperat. La încheierea păcii de la 16 mai 1812, s-a ordonat ca în toate bisericile ruseşti să se aducă laudă lui Dumnezeu că Rusia a terminat războiul cu o pace glorioasă şi cu o nouă lărgire a hotarelor sale şi că în sfârşit a reuşit să extindă stăpânirea rusească până la Dunăre.</div><div style="text-align: justify;">Până la urmă, se vede că aceasta este o caracteristică constantă a diplomaţiei ruseşti, fie că vorbim de cea ţaristă, comunistă sau postcomunistă. Face cereri maximale, bate cu pumnul în masă, în speranţa că va obţine măcar o parte din aceste cereri, iar faptul că ei cedează de la aceste cereri maximale pare o victorie pentru ceilalţi, care se grăbesc să o proclame ca atare. În fond, astfel ruşii obţin mult mai mult decât şi-au propus şi mult mai mult decât ar fi putut spera vreodată. Ne amintim cum au cerut în 1940 Basarabia şi Bucovina, deşi aceasta din urmă nu intra în anexele secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop. Hitler a fost surprins, dar tot au obţinut jumătate din Bucovina, plus ţinutul Herţa înglobat şi el de linia groasă trasată de Molotov pe hartă. Un alt exemplu, mai recent, în 1997, la prima lărgire a NATO de la căderea comunismului, când au fost acceptate în NATO Polonia, Cehia şi Ungaria, cu opt ani în urmă aflate în sfera de influenţă rusă. Rusia a făcut un asemenea circ şi scandal, deşi nu avea cum să se opună acestei extinderi, nu avea pârghii şi mijloace să o facă chiar dacă ar fi dorit. Şi a obţinut în schimb, pe lângă altele, pentru îndulcirea pastilei, accesul în G7, care a devenit G8, clubul primelor state industrializate din lume, deşi economic nu avea cum să se prezinte nici măcar la uşă. Are rol de decizie printre cei mari economic, deşi un an mai târziu, în 1998, Rusia a fost grav afectată de o criză economică proprie. La fel, astăzi Rusia face un circ enorm referitor la scutul antirachetă, deşi nu are argumente şi nu i se poate opune, dar o face tot în speranţa de a obţine concesii maxime la care nici nu visa cu un an înainte.</div><div style="text-align: justify;">Altă problemă esenţială, în acea perioadă, nu numai Basarabia a fost pe muchie de cuţit, ci principatele române în întregime. Erau total ocupate de către ruşi, iar aceştia au cerut anexarea lor la imperiul ţarist, la fel cum au făcut-o până atunci în timpul ocupaţiilor din 1736-1739, din 1768 sau 1787. mai târziu, îşi vor reînnoi pretenţiile în timpul ocupaţiilor din 1828-1834, în 1848 sau 1853. Dar, din fericire pentru noi, marile puteri au intervenit pentru stăvilirea expansiunii neobosite a Rusiei şi s-au opus, cum a făcut Prusia în secolul XVIII. Doar dacă ne uităm la înţelegerea de la Tilsit, între ţarul Rusiei şi Napoleon, şi facem un exerciţiu de imaginaţie, în cazul în care Anglia ar fi fost învinsă, principatele române ar fi fost anexate în întregime, pentru ca ele să repete soarta Finlandei şi a Poloniei. Fără existenţa unui stat român în ascensiune în a doua jumătate a secolul XIX, este greu de imaginat soarta Transilvaniei la începutul secolului XX. Presiunea rusă a continuat şi în secolul XIX, dar marile puteri au domolit apetenţa ruşilor şi chiar au intervenit militar, în războiul din Crimeea (1853-1856) pentru a o stăvili. O consecinţă a regândirii geopolitice a regiunii a fost şi unirea de la 1859, puterile occidentale devenind interesate în apariţia unui bloc care ar putea stăvili presiunea rusească către peninsula balcanică, iar rezultatul a fost crearea statului român. Până la urmă, în acea perioadă, am fost victima înţelegerilor între marile puteri ale momentului, unele dintre ele, cu tot cu influenţa lor, fiind deja dispărute în negura istoriei. </div><div style="text-align: justify;">Răpirea Basarabiei a fost o tragedie, dar putea fi şi mai rău, puteau dispărea atunci întreaga Moldovă, ca şi Muntenia. dar cum s-a putut întâmpla una ca asta, unde erau românii care se băteau de la egal la egal cu marile imperii ale timpului în perioada medievală? Răspunsul nu este greu de aflat. Românii au lungi tradiţii militare, sunt buni luptători, aşa cum au dovedit-o de nenumărate ori. Dar faţă de perioada medievală, când domnitorii români ridicau 30000 de luptători în fiecare dintre cele trei ţări române (mai mult decât puteau ridica toate landurile germane), mai târziu au apărut armele de foc individuale, care au schimbat modul de ducere a războiului. Foarte scumpe şi greu de manevrat, era nevoie de un antrenament îndelungat pentru o bună folosire a lor, ceea ce luptătorii români nu o puteau face, ei fiind în majoritate ţărani a căror principală activitate era munca câmpului. La nevoie, ei lăsau plugul şi luau sabia, fiind instruiţi în scurte antrenamente cum să se lupte. Iar tiparul luptelor medievale în estul Europei, corp la corp în cadrul maselor largi de trupe, îi favoriza contra aceloraşi tipuri de luptători, trebuie menţionat că acei cavaleri înzăuaţi reprezentau o minoritate capabilă să lupte în duel unul la unul, dar în confruntările de pe câmpul de luptă contra unor mase masive de infanterie nu erau eficienţi, după cum s-a văzut la Nicopole în 1396. Eficienţa militară a armatelor româneşti a scăzut din lipsa mijloacelor militare ale momentului, artilerie, archebuze şi celelalte, astfel că în secolul XVIII, ţările române erau într-o stare de vasalitate totală şi la discreţia capriciilor marilor puteri, ajungând astfel masă de schimb în cadrul negocierilor. Totuşi, luptătorii români au făcut mare carieră în serviciul altor puteri care i-a înzestrat cu arme pe măsură, în secolul XVIII erau peste 5000 de români în armata ţaristă, având unităţi proprii, iar în armata austriacă regimentele grănicereşti româneşti au înscris pagini de glorie (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/01/romanii-care-l-au-oprit-pe-napoleon.html" name="top">Românii care l-au oprit pe Napoleon</a>). Chiar şi în timpul acelor vremuri, românii s-au bătut cu curaj, dar au trebuit să o facă alături de o parte sau alta, ca să menţionăm doar bătălia de la Piteşti (18 octombrie 1737) contra austriecilor unde românii sub conducerea lui Ioan Nicolae Mavrocordat (fratele domnitorului fanariot Constantin Mavrocordat) zdrobesc avangarda austriecilor compusă din 5000 de husari unguri şi 300 germani, sau de la Pasul Buzăului din mai 1788, victorie românească contra prinţului austriac Friederich Josias von saxa Coburg. Dar în timp armele moderne au devenit mai ieftine, fiind produse în serie, şi mai accesibile, în acelaşi timp mai uşor de mânuit fără un antrenament special îndelungat. </div><div style="text-align: justify;">Odată cu constituirea României la 1859 şi reformelor militare, această ţară a început să conteze militar, fapt care a făcut ca pretenţiile ruseşti să devină din ce în ce mai dificil de realizat, cum a fost în 1878, când ruşii, drept mulţumire pentru ajutorul dat la Plevna de cei 40000 de români ne-au ameninţat cu desfiinţarea armatei, iar Carol I le-a răspuns că „o armată care s-a acoperit de glorie la Plevna poate fi zdrobită în bătălie, dar niciodată desfiinţată”, dar pretenţiile de anexare din partea ruşilor nu au încetat. Ne-am descurcat şi ne-am bătut bine atât timp cât armatele şi tacticile militare au fost de masă, ca şi în războaiele mondiale. Dar ce ne facem astăzi, când asistăm din nou la o profesionalizare extremă a armamentului şi forţelor militare, de neimaginat cu douăzeci de ani în urmă. Azi nu se poate să câştigi o bătălie fără armament adecvat, decât cu excepţia notabilă când adversarul este mai prost echipat decât tine. Iar dacă ne uităm în jur, nu avem parte de acest caz fericit. </div><div style="text-align: justify;">Douăsprezece invazii ruseşti au îndurat românii începând cu 1711 şi sfârşind cu retragerea Armatei Roşii din 1958, adică una la douăzeci de ani. Unele ar fi putut fi, dacă nu evitate, atunci atenuate, dacă românii ar fi avut un atu puternic care se numeşte putere militară. Nu ar fi fost suficient, la nivelul secolului XVIII, să zicem, dar existenţa unei puteri armate gata de luptă, ar fi cântărit greu la negocierile dintre marile puteri peste capul nostru. Acest lucru s-a văzut mai târziu, în a doua jumătate a secolului XIX şi în prima jumătate a secolului XX. Şi dacă astăzi nu dorim să fim victime cum am fost în trecut, mai ales în contextul în care ne aflăm, al unui nou cutremur geopolitic, avem nevoie de credibilitate, iar credibilitatea în relaţiile internaţionale se bazează pe ceva în spatele declaraţiilor, iar acest ceva se numeşte pur şi simplu forţă, economică sau politică, iar în cea mai brută manifestare a sa se numeşte simplu forţă militară.<br />
<br />
<b>Bibliografie:</b><br />
Ion Nistor, Istoria Basarabiei, editura Cartea Moldovenească, Chişinău, 1991<br />
Nicolae I. Arnăutu, Douăsprezece invazii ruseşti în România, Bucureşti, 1996<br />
Anton Crihan, Drepturile românilor asupra Basarabiei după unele surse ruseşti,editura Eminescu, 1995<br />
Ştefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iaşi, 2001<br />
Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru - Testament pentru urmaşi, Editura Hyperion, Chişinău, 1991<br />
Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995<br />
Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic şi România, Editura Militară, Bucureşti, 2000<br />
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, ediţia a doua, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 1992 </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-68634396246841206102012-02-07T21:39:00.001+02:002012-10-18T23:44:47.984+03:00Noul cutremur geopolitic<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAQdn48UYnGqn7RaE5g1KZMxLhAcH9s9nqW4fzkkLtSk-uPah624cQkKvwdH7zXNZfuJaWWq6NBIypMy716QkiwoCGsOOmPH6mbSjASk03FQlI8LuxU97bFSVzp8WA_OlzcOYLFlxA_B4/s1600/world_pol97.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAQdn48UYnGqn7RaE5g1KZMxLhAcH9s9nqW4fzkkLtSk-uPah624cQkKvwdH7zXNZfuJaWWq6NBIypMy716QkiwoCGsOOmPH6mbSjASk03FQlI8LuxU97bFSVzp8WA_OlzcOYLFlxA_B4/s320/world_pol97.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Într-un articol precedent, pe lângă importanţa luptelor pentru conştiinţa oamenilor şi neutrilor ca şi pregătire psihologică pentru un posibil viitor conflict, pe lângă importanţa internetului ca şi câmp de bătălie în acest scop şi contribuţia esenţială a acelor luptători anonimi care apără onoarea şi istoria României în mediul virtual (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/09/dreptul-istoric-starea-de-fapt-si.html" name="top">Dreptul istoric, starea de fapt şi bătăliile internetului</a>), am vorbit şi despre cutremurele geopolitice în contextul acestor bătălii ale internetului, mare parte destinate să urnească din loc în conştiinţa masei consumatorilor de informaţie percepţia asupra dreptului istoric pentru a schimba cu prima ocazie starea de fapt. Cel mai propice moment pentru a transforma o situaţie de fapt, de multe ori în ciuda dreptului istoric este cel cauzat de evenimente numite cutremure geopolitice. Am făcut atunci o scurtă incursiune în ceea ce reprezintă un cutremur geopolitic, şi mă simt dator să revin, mai ales că sunt semne din ce în ce mai clare că suntem deja martorii fazei incipiente a unui nou cutremur geopolitic major, după unii analişti reputaţi suntem deja angrenaţi în acesta.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Cutremure şi cutremure geopolitice</span></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Cutremurul este un fenomen natural, în majoritatea cazurilor, deşi pot exista şi cutremure antropice, create de mâna omului, de mai mică intensitate, cum ar fi cazul exploziilor subterane sau prăbuşirii unor galerii de mină. Dar în cea mai mare parte sunt fenomene naturale cu un mare potenţial de distrugere. Cauza acestora este acumularea de tensiuni la nivelul scoarţei terestre, în plăcile tectonice care se freacă una de alta, tensiuni care în momentul eliberării bruşte transmit o undă de energie în sol care frământă suprafaţa pământului, începând cu epicentrul (punctul de suprafaţă de deasupra hipocentrului, punctul de la adâncime) până când energia acumulată se eliberează. În cazul unui cutremur submarin, descătuşarea de energie are ca rezultat formarea de valuri tsunami, care pot fi devastatoroare.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">La fel se întâmplă şi în cazul cutremurelor geopolitice, atâta doar că în loc de plăci tectonice, trebuie puse mase de oameni, fie că vorbim de state, naţiuni, popoare, religii şi civilizaţii. Iar un astfel de cutremur este tot rezultatul unor tensiuni acumulate în timp şi dezlănţuite brusc, cu efect devastator. Ca şi cutremurul clasic, care se petrece în câteva secunde sau minute, un cutremur geopolitic se petrece într-un timp relativ scurt la scară istorică, răstimpul câtorva ani. Iar după un astfel de cutremur geopolitic, situaţia devine de nerecunoscut, în sensul că se petrec schimbări geopolitice de aşa natură încât nimeni nu şi-le-ar fi putut închipui înaintea acestui cutremur, ca şi cum nimeni nu putea şti cum va arăta Japonia după cutremurul şi tsunamiul din 11 martie 2011, inclusiv centrala nucleară de la Fukushima fiind afectată. Rezultatele unui cutremur geopolitic sunt la fel de imprevizibile ca şi în cazul unui cutremur clasic. În astfel de cazuri, poţi doar încerca să prevezi unele schimbări, dar nu ai cum să le prevezi pe toate, deoarece de multe ori nici nu-ţi dai seama că un cutremur geopolitic se petrece sub ochii tăi decât atunci când este prea târziu.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Deci cutremurele geopolitice implică schimbarea bruscă a situaţiei geopolitice, o schimbare într-un timp relativ scurt care afectează mai mult sau mai puţin pe toată lumea. Aceste cutremure geopolitice pot fi majore, cu efecte pe întreg globul, sau minore, regionale, de multe ori ca şi replici ale celor majore.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Am mai comparat în articolul menţionat rolul vitezei cu care se petrec modificările geopolitice cu acceleraţia, modificarea vitezei unui corp într-un timp scurt: „Un vehicul, pornit de pe loc, respectiv de la viteza de 0 km/h la viteza de 100 km/h. Această accelerare se poate face lent, în zece minute de creștere înceată a vitezei, și nimeni nu simte impactul acestei creșteri. Sau se poate face rapid, ca și în cazul mașinilor performante, în trei secunde. În cazul unui avion de luptă în mai puțin de o secundă. Mai trebuie să dau exemplul navetelor spațiale? La fel și cutremurul geoplitic. Închipuiți-vă schimbarea realităților geopolitice în timp ca și trecerea de la 0 la 100 km/h în trei secunde. Timpul este prea scurt, nici nu vă dați seama că s-a schimbat ceva. La 0 km/h puteți deschide portiera și puteți coborî din mașină fără vreun pericol. Trei secunde mai târziu, nu v-aș sfătui să faceți asta. La fel se întâmplă cu realitatea geopolitică în cazul unui cutremur geopolitic. Cel mai important, ca și cutremurul clasic, și cel geopolitic este urmat de o o sumedenie de replici, dar în cazul celui geopolitic acestea sunt destinate să reașeze situația locală sau regională după forțele principale implicate.”</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Cutremurele geopolitice în istorie</span></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">În trecut, până în timpurile moderne, toate cutremurele geopolitice au fost regionale, dar pentru acea vreme pot fi considerate majore, deoarece se răsfrângeau asupra întregii lumi cunoscute la acea vreme, deşi pentru noi, la ora actuală, pot părea regionale. Să luăm un exemplu. Căderea imperiului roman la 476 a fost un cutremur geopolitic major, a afectat profund întreaga lume cunoscută de atunci, care se limita la bazinul mediteraneean şi regiunea înconjurătoare. S-a produs într-un răstimp mai îndelungat, deoarece comunicaţiile mergeau atunci cu viteza calului şi nu cu viteza internetului, iar accesul la informaţie îl avea un procent destul de mic de învăţaţi sau factori responsabili. Un chinez din acei ani nu avea de unde să ştie că acest imperiu există, aşa că nu avea cum să-l afecteze. În schimb, cucerirea Chinei de către mongolii lui Kublai Khan a fost un cutremur geopolitic major pentru acea regiune, şi dacă nu ar fi fost Marco Polo acolo, europenii ar fi aflat de asta poate peste câteva sute de ani. Au aflat peste câţiva ani, dar aceasta nu i-a afectat în vreun fel, deoarece nu prea existau contacte şi schimburi esenţiale la nivel major între cele două părţi ale lumii. Dar atunci când au venit în contact, cum a fost cazul în timpul năvălirilor migratoare, Europa s-a cutremurat sub cutremurele geoplitice.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Un alt cutremur geopolitic a fost revoluţia franceză de la 1789, care a zguduit din temelii lumea modernă. Întreaga Europă a intrat în vâltoarea consecinţelor acesteia, una dintre ele fiind chiar ascensiunea lui Napoleon. Din aceleaşi motive cutremurul a rămas între graniţele europene, deşi s-a simţit şi în afara ei, dar mai puţin, totuşi, au fost influenţe în cadrul imperiilor coloniale sau posesiunilor asiatice ale Rusiei. După înfrângerea şi exilarea lui Napoleon, statele mari ale Europei constituie Sfânta Alianţă tocmai pentru a evita o nouă revoluţie, un nou cutremur geopolitic.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Majoritatea cutremurelor geopolitice, ca şi cele clasice, încep cu o perioadă de acumulare de tensiuni, de energii, ca şi plăcile tectonice care se apropie şi încep să preseze.<span style="color: red;"> </span>Presează din ce în ce mai tare, uneori intră una sub alta prin subducţie, dar tensiunile se acumulează şi la un moment dat răbufnesc violent, schimbând pentru totdeauna suprafaţa pământului în jurul epicentrului. Munţi se prăbuşesc, păduri sunt făcute una cu pământul, cratere ca şi nişte văi adânci răsar dintr-o dată, apele îşi schimbă cursul, valurile tsunami izbesc ţărmurile schimbându-le înfăţişarea. De exemplu, războaiele religioase din trecut, dintre care şi războiul de 30 de ani (1608 – 1648), a început printr-o perioadă de acumulare mai lungă de 50 de ani, în care ideile Reformei au pătruns treptat, apoi tensiunile s-au descărcat sub forma unui război care a pustiit Europa. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Dar odată cu trecerea timpului, cu progresul tehnologic, cu noile mijloace rapide de transport, de comunicaţii, cu profundele transformări pe care modernismul le-a adus în toate aspectele vieţii individuale, făcând ca întregul Pământ să devină un sat global, cutremurele geopolitice predominante sunt cele majore, cele regionale fiind în majoritatea cazurilor replici ale acestora. Din aceste motive, secolul trecut a cunoscut trei mari cutremure geopolitice, majore, care s-au resimţit în fiecare colţişor de pe Terra locuit de oameni.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Cutremurele geopolitice ale secolului XX</span></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Primul cutremur geopolitic al secolului XX s-a petrecut între anii 1914 – 1918, de fapt anul 1918 este recunoscut ca şi an crucial, de vârf, unii şi identifică acest cutremur geopolitic doar cu anul 1918. De fapt aşa şi este, punctul culminant a fost 1918, sfârşitul primului război mondial. Acest cutremur geopolitic putea începe mai devreme sau mai târziu, dar era inevitabil în urma tensiunilor deja acumulate. Putea începe în 1905, în timpul crizei Marocului, şi atunci omenirea a fost la un pas de declanşarea unui război între cele două blocuri militare. Dacă arhiducele Franz Ferdinand nu ar fi fost ucis la Sarajevo la 28 iunie 1914, un alt eveniment ulterior ar fi dus la declanşarea măcelului. Cert este că acest cutremur geopolitic s-a petrecut şi întâmplarea a făcut ca să fie în 1918. Patru imperii s-au prăbuşit, cel german, austro-ungar, rus şi turc. Au apărut noi state naţionale, totul s-a schimbat din temelii, o lume nouă s-a clădit pe ruinele celei vechi. Ca să vedeţi profunzimea modificărilor, priviţi o hartă a Europei la 1914 şi una la 1919. Războaiele locale sau regionale care au urmat au fost doar replici şi consecinţe ale acestui cataclism geopolitic major.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Al doilea cutremur geopolitic major, 1939 – 1945, cu vârful, desigur în 1945. Unii susţin că începutul acestui seism a fost în 1938, odată cu anexarea Austriei de către Germania, sau în 1939, cu pactul de la Munchen, dar toate indiciile duc spre 1939, primul semn fiind pactul Ribbentrop – Molotov, când întreaga arhitectură de securitate europeană, ce a mai rămas din ea, s-a prăbuşit. O săptămână mai târziu începea al doilea război mondial. Anul 1945 aduce un nou context geopolitic, de nerecunoscut faţă de cel interbelic. Două blocuri ideologice faţă în faţă, lumea devenise peste noapte bipolară. Mare parte din conflictele postbelice sunt de fapt replici sau tensiuni între cele două blocuri, replici sau consecinţe directe ale seismului geopolitic major din 1945.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Al treilea cutremur geopolitic al secolului trecut a avut loc în anii 1989 – 1991, cu vârful în 1991, disoluţia Uniunii Sovietice, cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX, după cum spunea Vladimir Putin. Deşi unii susţin că începutul a fost în 1986, politicile de glasnost şi perestroika ale lui Mihail Gorbaciov, totuşi, anul 1989, cel al revoluţiilor esteuropene rămâne punctul de început al seismului. La fel, harta lumii era total schimbată în 1991 faţă de 1988, iar mare parte din conflictele din anii imediat următori au fost replici, fie că vorbim de Iugoslavia, Tadjikistan, Cecenia sau Georgia.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Iar acum, cu regret, trebuie să-i informez pe cei naivi care cred sau credeau că totul e frumos în lume, suntem deja în plin cutremur geopolitic, primul cutremur geopolitic al secolului XXI.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Noul cutremur geopolitic</span></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Ceea ce putem spune despre un cutremur geopolitic este că multă lume simte că se va întâmpla sau este posibil să se întâmple, dar la fel ca în cazul unui cutremur normal, nimeni nu știe cu exactitate când se va întâmpla, unde se va întâmpla, cât va dura și care vor fi efectele sale. La fel ca și în cazul cutremurelor, sunt zone și regiuni care sunt predispuse unor astfel de evenimente, cum este Cercul de Foc al Pacificului. La fel, în geopolitică sunt zone predispuse la conflicte, cum ar fi Orientul Mijlociu. Ca și în geologie, și în geopolitică tensiunile acumulate pot răbufni cu efecte devastatoare. Liderii politici, cei responsabili, se feresc ca de foc și se tem de apariția unui cutremur geopolitic deoarece acesta nu poate fi gestionat, iar consecințele sale pot fi imprevizibile, lecțiile istoriei fiind elocvente în acest sens. De aceea vedem că toate declarațiile, deciziile, rezoluțiile ONU sau ale oricărui organism internațional responsabil se circumscriu acestui deziderat, păstrarea status quo-ului, a stării de fapt, orice modificare considerată a fi necesară într-o regiune să se facă lent, treptat, pentru a putea fi gestionată și consecințele să fie previzibile, astfel încât să fie suficient timp pentru a acționa înainte ca situația să ia o turnură de neoprit. Pentru asta liderii politici, negociatorii, organismele internaţionale, serviciile de informaţii, think tankurile, toţi încearcă să monitorizeze situaţia globală pentru a prinde vreo mişcare care ar putea marca semnele începutului unui nou cutremur geopolitic, la fel cum staţiile de ascultare, seismografele, încearcă să monitorizeze mişcarea scoarţei Pământului.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Un cutremur geoplitic nu este de dorit, nimeni nu dorește să se petreacă, credeți că Wilhelm, kaiserul german ar fi pornit războiul la 1914 dacă ar fi știut consecințele de la 1918? Sau Hitler, dacă ar fi știut că va sfârși în buncăr, ar fi atacat Polonia în 1939? Lecțiile istoriei se învață, dar numai de către cei ce doresc să le învețe. Dar problema majoră este că odată și odată acest cutremur geopolitic se petrece, indiferent că vrem sau nu vrem. Este la fel ca și cutremurele clasice, nu le dorim, încercăm să le evităm, dar pur și simplu se întâmplă, oricât am încerca să le prevenim cumva.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Vestea proastă este că acest cutremur geopolitic, primul din secolul XXI, a şi început. Când a început, nu s-a ştiut, nimeni nu avea de unde să prevadă că este cu adevărat vorba de un cutremur geopolitic. Frământări pe plan internaţional au mai fost şi vor mai fi, dar nu toate duc spre acest deznodământ. Astăzi, privind retrospectiv, putem concluziona, noul cutremur geopolitic a început în 2008 şi astăzi suntem deja în plină dezvoltare a lui. Peste ani, analiştii vor putea să vorbească despre cum a început şi cum s-a desfăşurat primul cutremur geopolitic, la fel cum noi vorbim despre anii 1914 – 1918, 1939 – 1945 sau 1989 – 1991.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Nu toate războaiele sunt la fel, la fel cum nu toate cutremurele geopolitice se petrec la fel. Un cutremur geopolitic poate fi însoţit de un război sau consecinţa unui război care l-a declanşat, dar nu este obligatoriu ca un cutremur geopolitic major să fie consecinţa unui război, cum nu este obligatoriu ca un război să fie în urma unui cutremur geopolitic. Este adevărat că de multe ori, cutremurele geopolitice sunt însoţite de război. Cazurile din istorie sunt relevante, cele două cutremure geopolitice majore din secolul XX au apărut strâns legate de cele două războaie mondiale, dar al treilea nu. Nu un război mondial. În 1989, toate revoluţiile est-europene au fost paşnice, cu o excepţie, România. Prăbuşirea Uniunii Sovietice s-a petrecut paşnic, fără vreun război mondial, dar au fost războaie, în Georgia, Tadjikistan, Moldova şi ca o consecinţă, Cecenia şi Caucazul de Nord. Un sistem poate să cadă oarecum paşnic sau violent, dar de cele mai multe ori o face violent. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Dar avertismentele în acest sens sunt clare, chiar liderii europeni au spus că prăbuşirea Uniunii Europene va fi urmată în zece ani de un război, dar după viteza cu care merge lumea în ziua de astăzi, va fi vorba de mai puţin. Revenind, cutremurul geopolitic pe care îl trăim a început în 2008 odată cu declanşarea crizei economice mondiale. Dacă criza ar fi fost depăşită într-un an sau doi, am fi putut răsufla uşuraţi. Dar nu numai că nu a fost depăşită, ci se adânceşte, ajungând la nivelul statelor. Băncile au fost salvate, cele care au putut fi salvate, de către state, dar au ieşit slăbite. Problema este că aceleaşi bănci sunt creditoarele altor state şi nu mai pot susţine creditarea lor în continuare. Grecia este un caz, dar mai sunt şi altele, Irlanda, Portugalia, Spania, Italia, o ieşire a Greciei din zona euro ar antrena şi restul ţărilor cu probleme, iar moneda euro s-ar prăbuşi şi ar dispărea în scurtă vreme. Iar ţările menţionate revenind la monedele proprii ar fi lovite de o inflaţie astronomică şi o criză fără precedent. În foarte scurt timp, lideri naţionalişti ar accede la putere, iar existenţa UE s-ar măsura în zile din acest moment. După prăbuşirea UE, în cât timp se va prăbuşi şi NATO? Nu mai mult de şase luni. Iar de aici, vom reveni nu în secolul XX, ci în secolul XVI, fiecare pentru el. În cât timp va izbucni următorul război în Europa? Celor care susţin că un război în Europa este imposibil, le-aş reaminti că dintre toate continentele din lume, Europa a fost teatrul celor mai cumplite războaie, celor mai cumplite masacre, în Europa s-a inventat termenul de genocid.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">SUA sunt şi ele în criză, au preocupările lor. Încep să se repoziţioneze pe plan global, era logic şi normal să o facă, din moment ce războaiele din Afghanistan şi Irak le-au direcţionat atenţia şi resursele primordial spre aceste zone şi teatre de operaţiuni. Dar cu Osama bin Laden mort, este clar că islamiştii radicali nu au cum să atace din nou teritoriul american la fel ca şi la 11 septembrie 2001. Au trecut mai bine de zece ani de atunci şi nu s-a mai petrecut niciun atac islamist pe teritoriul american, de aceea, odată cu moartea lui bin Laden, priorităţile politicii externe americane se vor schimba, iar centrul de convergenţă nu va fi Europa, ci Pacificul.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Ultimul cutremur geopolitic major, cel din 1989 – 1991, a definit o lume, lumea post Război Rece. Atunci s-a prăbuşit imperiul sovietic, dar tot atunci a devenit clar sfârşitul miracolului economic japonez, tot atunci au fost împuşcaţi tinerii chinezi în piaţa Tienanmen, care a definit clar viitorul Chinei de economie de piaţă, dar tot sub oblăduirea comuniştilor, şi tot atunci s-a semnat tratatul de la Maastricht, care a pus bazele Uniunii Europene.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Acum, în zilele noastre, asistăm la punerea sub semnul întrebării a Uniunii Europene, iar faptul că economia Chinei îşi încetineşte creşterea şi în curând se va opri ne duce cu gândul la comparaţia cu miracolul japonez. Dar implicaţiile geopolitice sunt mult mai vaste şi mai grave. Economia şi creşterea economică chineză se bazează pe forţa de muncă ieftină a unei populaţii de miliard şi trei sute de milioane de locuitori, din care majoritatea trăiesc cu mai puţin de doi dolari pe zi. O forţă de muncă extrem de ieftină care face ca exporturile chinezeşti să fie atât<span style="color: red;"> </span>de competitive. Dar criza din SUA şi din UE a lovit şi aici, cererea a scăzut proporţional, la fel ca şi încasările Chinei. Iar chinezii vor începe să nu se mai mulţumească cu atât cât primesc, din moment ce au beneficiat timp de 20 de ani de încasările din exporturi, mai mult sau mai puţin.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Ca să facem o comparaţie, să ne amintim de anii 90 de la noi din ţară. Pe atunci eram croitorii Europei, pretutindeni îşi desfăşurau activitatea fabrici de textile care lucrau în sistemul lohn. Materia primă venea din străinătate, designul, totul, la noi se făcea manopera şi apoi produsul finit era exportat pe pieţele occidentale. Era logic, produse cu valoare adăugată mică, avantajul competitiv era forţa de muncă ieftină, un muncitor era plătit cu o sută de dolari pe lună. Dar pe măsură ce România creştea economic, şi a crescut, aceste fabrici deschise de investitori italieni în cea mai mare parte, s-au mutat spre est, către Moldova şi Ucraina. Era normal, încercaţi în România de astăzi să angajaţi vreo textilistă pentru o sută de dolari pe lună, că nu vine nimeni. Creşterea economică, creşterea veniturilor şi-a spus cuvântul. Acelaşi fenomen se petrece şi în China în ziua de astăzi, dar problema lor este că nu au soluţii, creşterea veniturilor aduce cu ea şi creşterea pretenţiilor, de asemenea scăderea avantajelor competitive ale economiei chinezeşti. Iar acest lucru aduce nemulţumire, care este îndreptată asupra conducerii reprezentată de partidul comunist unic. De aici poate urma o mişcare de contestare a monopolului puterii acestui partid. Scăderea cererii pe pieţele internaţionale în urma crizei va fi doar catalizatorul nemulţumirilor. Adăugaţi aici şi problemele naţionaliste, chestiunea Tibetului fiind marcată inclusiv cu prilejul jocurilor olimpice de la Beijing, precum şi problema provinciei Xingjiang, majoritar musulmană, ca să obţineţi un vulcan gata să erupă.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Samuel Huntington este cunoscut mai mult datorită studiului său despre Ciocnirea civilizaţiilor, în urma unui articol din Foreign Affairs din 1996. Dar prea puţini cunosc un alt studiu al său mai vechi, din 1968, Ordinea politică a societăţilor în schimbare, în care arată că societăţile sunt predispuse la tulburări nu atunci când sunt sărace sau sunt bogate, ci atunci când acumulează bogăţie, după perioade de câţiva ani de creştere economică. China este tocmai coaptă pentru aşa ceva, iar încetinirea creşterii economice inevitabil va pune la îndoială capacitatea de conducere unică a Partidului Comunist. Şi mişcările de contestare politică ar putea face autorităţile să acţioneze cum au mai făcut-o în 1989, în Piaţa Tienanmen, dar s-ar putea de data asta să nu reuşească, şi de aici China ar putea intra într-o perioadă din care ar putea ieşi şifonată serios, dacă nu chiar ruptă.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">În cadrul cutremurelor geopolitice anterioare, principalul catalizator al modificărilor strategice a fost războiul, în cazul ultimului, cel rece, dar tot un fel de război poate fi numit. În cazul cutremurului actual, criza este catalizatorul, dar reaşezările s-ar putea să fie făcute tot prin război.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Sunt puncte mai predispuse să devină epicentre ale unui cutremur geopolitic, la fel cum sunt puncte sau regiuni predispuse unor cutremure propriu-zise. Centura de Foc a Pacificului, de fapt puncte de contact ale faliilor tectonice, este o astfel de regiune care include Japonia şi Indonezia. Orientul Mijlociu, din cauza mixajului de popoare şi religii, a istoriei încărcate, este o astfel de regiune probabilă pentru a deveni epicentrul unui cutremur geopolitic. În articolul de la începutul anului, <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/01/transnistria-si-anul-geopolitic-2012.html" name="top">Transnistria şi anul geopolitic 2012</a>, am menţionat potenţialele pericole din zona Orientului Mijlociu pentru acest an.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Dar şi zona fostei Uniuni Sovietice are un potenţial ridicat de a se califica ca şi un epicentru al unui cutremur geopolitic. Chiar dacă mutaţiile geopolitice nu vor începe din Orientul Mijlociu sau fosta URSS, în mod sigur se vor răsfrânge şi vor produce schimbări majore în aceste regiuni, ţinând cont de caracteristicile lor.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">De exemplu Ucraina, care este deja în pragul falimentului economic şi politic, se mai poate aştepta la o salvare numai din partea Rusiei, dar care va negocia dur şi va lua tot ce se mai poate lua pentru nişte bani care nu vor face altceva decât să amâne scadenţa, deoarece fără schimbări economice şi politice profunde, Ucraina nu are cum să iasă la liman. Un faliment economic va pune în discuţie inevitabil şi viitorul politic al ţării, viitorul Ucrainei ca ţară. Estul va dori să meargă cu Rusia pentru o oarecare siguranţă economică, în sensul că le pot fi garantate salariile şi pensiile atât cât sunt, decât deloc, în ideea că Rusia mai are petrol şi gaze, în schimb partea vestică doreşte o apropiere de UE. O astfel de tendinţă divergentă majoră şi adânc structurată în societatea ucraineană nu are cum să menţină statul întreg, mai ales când vorbim de criză şi faliment. Problema este cum se va face disoluţia ucraineană, paşnic, ca şi în cazul Cehoslovaciei, sau violent ca şi în cazul Iugoslaviei (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2010/05/romania-si-disolutia-ucrainei-provocari.html" name="top">România şi disoluţia Ucrainei. Provocări, perspective şi ameninţări</a>). Caucazul de Nord, o rană pe harta Rusiei, poate oricând să ridice nivelul gherilei de joasă intensitate, şi o va face imediat ce va simţi o cât de mică slăbiciune în Rusia.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Pe cei care încă nu sunt convinşi că trăim deja mişcările unui nou cutremur geopolitic, îi invit să privească la statele din nordul Africii, în mai puţin de un an şi-au schimbat nu numai conducerea, ci şi forma de guvernământ, de la dictaturi la regimuri cu orientări mai democratice. S-ar putea ca prin vot liber să ajungă islamiştii la putere, aşa cum s-a întâmplat în Gaza, dar nu ai ce face, vor trebui să înveţe democraţia pe pielea lor, şi nu este sigur că vor reuşi. Şi noi am făcut-o din 1990 încoace şi am reuşit. Dar cutremurul geopolitic este în plină desfăşurare şi multe evenimente se vor petrece într-un timp scurt, de câţiva ani. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Legile naturii sunt universal valabile, că ne place sau nu. Poate nu ne place că ploaia cade de sus în jos, dar nu avem ce face. La fel, nu trebuie să fim de acord cu faptul că se petrec cutremure, dar acestea se petrec indiferent de voinţa sau dorinţa noastră. La fel şi cu legile geopoliticii, ele se aplică, cutremure geopolitice au fost şi vor fi, fie că ne place sau nu, fie că dorim asta sau nu. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b><span lang="RO">Noi şi cutremurele geopolitice</span></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br />
</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Toate cutremurele geopolitice majore ne-au afectat direct şi indirect, este normal, deoarece geografic suntem într-o zonă de confluenţă şi tranziţie între Est şi Vest, Nord şi Sud. Istoria ne-a fost făcută de geografie, fiind în calea tuturor răutăţilor, după cum spuneau marii noştri cărturari. Toate cutremurele geopolitice ale secolului trecut ne-au lovit fără cruţare.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Cel din 1918 ne-a lovit, dar am realizat România Mare, profitând de prăbuşirea imperiilor din jur. Atunci ne-am bătut cu toţi vecinii, am pornit lupta împotriva Austro-Ungariei, am continuat împotriva germanilor, bulgarilor şi turcilor, ca apoi să luptăm împotriva ruşilor bolşevizaţi, de asemenea împotriva ucrainenilor. Aliaţi ai Antantei, eram prea departe de Anglia şi Franţa, iar Rusia ne-a lovit pe la spate, comportându-se ulterior ca şi un duşman, cei mai apropiaţi aliaţi ai noştri fiind sârbii, dar şi ei scoşi din ţara lor şi siliţi să lupte pe un front depărtat, la Salonic. În 1919, am fost aliaţi cu cehoslovacii şi polonezii, împotriva bolşevicilor unguri şi a celor ruşi. Am ieşit victorioşi la final, dar cu preţul dezastrului economic şi umanitar, unul din cinci bărbaţi mort, rănit sau dispărut, populaţia civilă răvăşită de foamete, tifos şi gripă spaniolă.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Al doilea ne-a izbit mai tare şi ne-a lăsat fără România Mare, Basarabia, Bucovina de Nord, Cadrilaterul şi Insula Şerpilor fiind pierdute de atunci. Totuşi, am luptat şi am sângerat cu un preţ enorm, am reocupat Basarabia şi Bucovina de Nord şi apoi le-am pierdut, am reocupat Ardealul de Nord. Am fost învingători, sfârşitul războiului ne-a prins cu arma în mână, dar efectele cutremurului geopolitic ne-a aruncat sub robia bolşevică, din care ne-am revenit atunci când al treilea cutremur geopolitic a scuturat lumea şi comunismul a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei. Totuşi, noi am plătit cu sânge şi în acest cutremur geopolitic, atât în decembrie 1989, cât şi pe linia Nistrului, războiul din Transnistria.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Ar trebui, ca păţiţi, să fim măcar o dată pregătiţi. Suntem? Nici poveste, ignoranţa şi miopia strategică a elitelor politice este devastatoare. La fel ne vom trezi din nou, ca şi în 1916, fără artilerie pe un front mai lung decât întregul front de est sau de vest, sau ca şi în 1940, cu o armată insuficient pregătită şi înzestrată cu tancuri şi artilerie pentru necesităţile unui război de asemenea anvergură. Gândiţi-vă că astăzi nu avem nici măcar avioane de luptă! Iar politicienii noştri se bat acum pe guvernare, fără să bage de seamă pe ce vulcan stă lumea întreagă. Din toată pleiada de politicieni cu funcţii, am auzit un singur avertisment, şi acela destul de palid, din partea omului care ar trebui să fie cel mai bine informat din ţară, preşedintele, care a spus ceva de genul că „după criza asta nimic nu va mai fi cum a fost”. A înţeles cineva la ce se referea? Poate şi la reaşezarea lumii.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Niciun indiciu nu arată cum că România ar putea fi cruţată de efectele unui nou cutremur geopolitic, ba dimpotrivă. Prea le stăm la toţi în gât. Putin chiar ne-a ameninţat direct în 2008, pe chestiunea transilvană. Este normal ca ungurii să încerce să profite oricând de vreo dificultate a României, aşa au făcut şi în 1940 şi de câte ori au avut ocazia. Chestia asta cu autonomia ţinutului secuiesc prea vine la anumite momente. Sârbii nu ne iubesc nici ei din cale afară, nu-i iubesc nici pe românii care trăiesc pe teritoriul lor, dovadă că trag cu armele în casele lor. Au luat o treime din Banat (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2011/05/noi-si-sarbii.html" name="top">Noi şi sârbii</a>), dar ţinând cont că au ajuns de la Iugoslavia la Serbia, apoi au pierdut şi Muntenegru şi Kosovo, s-ar putea să nu le displacă reajustări favorabile în Banat. Tocmai acum au mai dat o lovitură minorităţii române prin recunoaşterea naţiunii şi limbii vlahe de către Consiliul Europei, astfel că românii au rămas divizaţi între români şi vlahi, pierzând dreptul de reprezentare în politica sârbă. Astfel, pe lângă poporul şi limba moldovenească, ne-am trezit şi cu poporul şi limba vlahă. Cu Ucraina, ce să mai vorbim. Dacă ar putea, ar pretinde întreaga Bucovină, Maramureşul şi Delta Dunării, iar confruntată cu propria tendinţă separatistă internă în urma falimentului, s-ar putea să încerce inventarea unui conflict de graniţă care să distragă atenţia de pe plan intern, iar cea mai favorabilă zonă ar fi tocmai mult disputatul canal Bâstroe. Şi gândiţi-vă că nu avem avioane de luptă. Încurajată de lipsa de reacţie sau de reacţia neadecvată, Ucraina ar putea face un pas mai departe, spre un conflict limitat. Ori, avioanele ucrainene Mig-29 ar putea străbate adânc în teritoriul nostru, Mig-urile 21 Lancer nefiind prea în măsură să le stea în cale. Un scenariu probabil, dar devenit posibil în condiţiile unui cutremur geopolitic major, în care noi din nou ne găsim nepregătiţi şi neatenţi, preocupaţi doar de ciorovăiala noastră internă. Cât timp va trebui să ne bazăm apărarea noastră pe ideea că piloţii lor sunt mai slabi decât ai noştri?</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: small;">Fiindcă deja suntem în mijlocul unui cutremur geopolitic major, primul din secolul XXI, iar efectele sale vor fi devastatoare, mutaţiile geopolitice de neimaginat. Liderii importanţi ai lumii ştiu deja asta, se negociază în draci, liderii europeni între ei, cei occidentali cu cei ruşi, toţi încearcă să ţină lucrurile sub control, germanii negociază cu ruşii inclusiv pe tema Transnistriei, în premieră, dar la un moment dat ceva se va rupe şi va deveni fiecare pentru el. Dar pentru noi, cine, din moment ce nici noi nu suntem pentru noi, prinşi în păruiala politică internă? </span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
</div>
Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-14999445710986504252012-02-02T22:48:00.000+02:002012-02-02T22:48:00.188+02:00Eminescu şi moldoveniştii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpaJAcLcUanOqSuJDrzg7uTsCbZ8nbOqf5O2bTbsP-jESJcQrcuer8YhZ0AehP5vUhti4CpHb2P-4gcPavn9NvFcBcgTHMN5w9-vfB5Akqj9qwIC4zgaIG4oXkQCUCFENkd-9DllpC9MU/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpaJAcLcUanOqSuJDrzg7uTsCbZ8nbOqf5O2bTbsP-jESJcQrcuer8YhZ0AehP5vUhti4CpHb2P-4gcPavn9NvFcBcgTHMN5w9-vfB5Akqj9qwIC4zgaIG4oXkQCUCFENkd-9DllpC9MU/s1600/images.jpg" /></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Au trecut două sute de ani de când Rusia a anexat Basarabia la 1812, şi acest lucru a lăsat urme adânci, de neşters în conştiinţele oamenilor. Astăzi, când Basarabia este sfâşiată, dar independentă, cu o porţiune ocupată militar de o putere străină, dar în cea rămasă te poţi exprima liber, se pot observa multe paradoxuri şi contradicţii. Anii de ocupaţie, crimele, execuţiile, deportările, jafurile şi asasinările au putut fi uitate sau ignorate, dar fenomenul pervers lăsat de ocupant, cel al „mancurtizării” unei părţi a populaţiei, ne iese pregnant în faţă cu fiecare ocazie şi este cu atât mai puţin explicabil.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">De pildă, în toate sondajele de opinie, o proporţie importantă din populaţie are încredere în Rusia şi consideră că Rusia este cel mai mare prieten al Moldovei, un segment mult mai însemnat faţă de cei care au aceleaşi simţăminte faţă de România. Asta în timp ce Rusia încă ţine sub ocupaţie militară 11% din teritoriul ţării (peste 40% din acest teritoriu sunt români) pentru care au murit peste o mie de oameni în războiul din 1992 şi chiar anul acesta trupele de ocupaţie au mai făcut o victimă, pe românul Vadim Pisari de 18 ani. Este greu de explicat această dragoste faţă de ocupant, dragostea victimei faţă de călău care are nuanţe masochiste. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">În psihologie s-a găsit şi termenul pentru a descrie relaţia dintre răpitor şi ostatic în cadrul unor evenimente de luări de ostateci, sindromul Stockolm. În cursul acestor luări de ostateci, se ajunge ca aceştia să simtă înţelegere faţă de răpitori, chiar dacă sunt victimele lor, şi de multe ori să intervină pentru ei. Este un fenomen care se studiază în continuare, mecanismele lui de declanşare la nivel psihic încă nu sunt lămurite, ca orice fenomene care implică creierul şi comportamentul uman, în general. Dar pentru a pătrunde mai bine acest simptom Stockolm, cei ce se ocupă cu studierea lui ar putea să o facă mai bine în Republica Moldova printre acei care încă îi îndrăgesc atât pe ruşi, deşi în mod sigur vei găsi printre rudele lor deportaţi prin Gulag. S-ar putea ca în acest caz să fie vorba de un sindrom Stockolm combinat cu o spălare de creier, şi tot nu ai obţine o explicaţie satisfăcătoare. Să ne imaginăm un sclav pe o plantaţie, care lucrează până cade jos pentru stăpânul său, este bătut dacă nu o face, apoi seara se duce şi se laudă faţă de alţii cât este de bogat stăpânul său şi umblă mândru din pricina asta.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Totuşi, cetăţenii moldoveni aleargă după cetăţenia românească, nu după cea rusească. „O ţară în care termenul de patriotism şi cel de naţionalism sunt antagonice este sortită dispariţiei” spunea Oleg Serebrian, un geopolitician de dincolo de Prut. Iar Republica Moldova este una dintre aceste ţări, deoarece să fi patriot aici înseamnă să lupţi pentru Republica Moldova, iar să fii naţionalist înseamnă să lupţi pentru România. Naţiunea şi patria, în cazul unui locuitor dintre Prut şi Nistru, sunt noţiuni contradictorii, deci acest stat este menit să dispară în timp.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Tocmai de aceea, cei despre care vorbeam la începutul articolului, au trebuit să inventeze o naţiune, cea moldovenească, pentru ca patriotismul şi naţionalismul să sune la unison. Dar sună fals, teoria este atât de năstruşnică încât te gândeşti cum de este posibil ca oameni aparent serioşi să se ocupe de aşa ceva. Şi totuşi o fac, cu argumente care mai de care mai ilare. Am auzit unul nou, conform căruia România şi românii există doar din 1859, pe când Moldova şi moldovenii din secolul XIV, de aceea moldoveniştii trec la contraatac, cerând alipirea Moldovei până la Carpaţi Republicii Moldova. Cererea lor are sens, până şi ei îşi dau seama că un stat cât o bucată din Basarabia nu are cum să subziste pe termen lung, nu are baza unui stat viabil. Am expus într-un articol anterior faptul că inclusiv unii politicieni, scriitori, geografi ruşi recunosc faptul că Basarabia este a României (vezi <a href="http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/01/romanitatea-basarabiei-dupa-autorii.html" name="top">Românitatea Basarabiei după autorii ruşi</a>). Dar corifeii moldovenismului insistă până dincolo de limita ridicolului. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Argumentul lor este ilar, după cum spuneam. De ce nu merg să îl repete italienilor, care până la 1861 (tocmai au aniversat o sută cincizeci de ani de la unificarea Italiei) erau doar o colecţie de stătuleţe, niciunul dintre ele nu purta denumirea de Italia. Iar locuitorii erau genovezi, piemontezi, veneţieni, dar la un tot erau italieni, la fel ca şi românii în ţările române. La fel şi Germania, care nu a existat până la 1871, ci erau statele Prusia, Bavaria ş.a.m.d , iar locuitorii erau prusaci, bavarezi, ş.a.m.d. Chiar după teoria lor şchioapă, observaţi că România este mai veche decât Germania sau Italia, nu-i aşa? În fine, nu are rost să mai pierdem vremea cu asta, la altceva doream să ajung.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Ca orice naţiune, cea moldovenească avea nevoie de mai multe lucruri, de eroi naţionali şi de genii naţionale. Aşa că, după ce în treacăt a apărut şi un dicţionar român-moldovenesc, corifeii naţiunii moldoveneşti i-au confiscat rapid pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Eminescu, instalându-i în fotoliile de erou şi poet al naţiunii moldoveneşti. În graba lor, aceşti moldovenişti au uitat două lucruri. Primul, cuvântul lui Ştefan cel Mare, care spunea că mai bine te faci frate cu turcul decât cu muscalul. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Al doilea lucru, au uitat să-l citească pe Eminescu, evitând poate astfel ceea ce Eminescu numea „formă fără fond”, respectiv ideea naţiunii moldoveneşti. Poate le-ar fi convenit ca Mihai Eminescu să fie doar poetul romantic îndrăgostit, vorbind doar de plopii fără soţ, de codru, poate din când în când vorbind de un luceafăr şi un demiurg. Câteva poveşti pe lângă Făt-Frumos din lacrimă şi atât, fără a intra în fondul problemei. Dar şi în poezie moldoveniştii au dat greş, nu degeaba mentorii lor l-au interzis, apoi i-au interzis doar câteva din poeziile sale. Cum zice Eminescu în Doină: „De la Nistru pân’la Tisa / Tot românu plânsu-mi-sa”. Da, aşa e, e până la Tisa şi nu până la Prut sau Carpaţi, este românu şi nu moldoveanu. Ce ne facem mai departe: „De la Hotin pân</span><span style="font-size: small;">’</span><span lang="RO" style="font-size: small;">la Mare / Vin Muscalii de-a călare / De la Mare la Hotin / Mereu calea ne-o aţin”? Muscalii, tovarăşi, nu românii sau valahii!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;">Asta dacă te rezumi la poezia lui Eminescu. Dar ce se fac moldoveniştii dacă pătrunzi mai adânc în opera eminesciană? Trebuie menţionat că Eminescu, până la 1883, la internarea sa în ospiciu, avea doar vreo patruzeci de poezii publicate, opera sa de bază fiind articolele politice din ziarele vremii, în special la Timpul. Dacă aceşti moldovenişti ar fi citit fie şi numai câteva din articolele sale politice, nu s-ar fi grăbit să-l includă în rândul moldoveniştilor, ba dimpotrivă. În primul rând, Eminescu nu foloseşte niciodată termenul de popor moldovean, ci numai de cel românesc. Iar articolele sale sunt atât de încărcate de sentimente pure româneşti încât nu ai cum să le treci cu vederea. Articolele sale sunt scrise cu o atenţie deosebită asupra frazei, lucrate cu grijă, întocmai ca şi un poem, dar sunt atât de cuprinzătoare la aspectele politice, istorice, de actualitate ale vremii, dar şi de geopolitică, făcându-l pe Eminescu unul dintre geopoliticienii români ai secolului al XIX-lea. Nu este de mirare că stătea la masă la Capşa ore în şir alături de alţi scriitori şi publicişti de marcă, cum ar Ion Luca Caragiale şi Ioan Slavici. Dar să vedem câteva din cele scrise de Eminescu pe tema Basarabiei, cuvinte la care moldoveniştii ar trebui să ia aminte: <span class="messagebody">„Însuși numele Basarabia țipă sub condeiele rusești. Căci Basarabia nu înseamnă decât țara Basarabilor, precum Rusia înseamnă țara rușilor, România țara românilor” sau „A rosti numele Basarabia este totuna cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti”. </span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span class="messagebody" style="font-size: small;"><span lang="RO">Unde sunt moldoveniştii care să discute sau conteste cuvintele marelui Mihai Eminescu? Dar Eminescu, în virtutea geniului său, a prevăzut oarecum şi tendinţa asta a unora de a se erija în apărători ai moldovenismului, explicând-o prin tipul de dominaţie rusească, demoralizatoare cum o numeşte, de asemenea face şi o analiză a necesităţii Rusiei spre expansiune, şi toate acestea sunt valabile chiar şi în ziua de astăzi. Au trecut 162 de ani de la naşterea lui Eminescu, şi astăzi ni se pare mai actual ca şi oricând, la fel ca şi un alt mare contemporan şi prieten al său, mai ales cu privire la politica internă. Mă refer aici la Caragiale.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span class="messagebody" style="font-size: small;"><span lang="RO">Exemplific aici cu un scurt articol al lui Eminescu:</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal"><b><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Înaintarea Rusiei</span></i></span></b></div><div class="MsoNormal"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">La începutul veacului XVIII hotarele de la răsărit ale împărăţiei Habsburgilor nu erau statornicite. Banatul Timişoarei, deşi despărţit prin Dunăre şi prin culmile Carpaţilor de celealalte părţi ale împărăţiei otomane, era stăpânit de Turci, încât pe toată întinderea Mureşului, Ungaria era lipsită de graniţe potrivite cu întinderea ei. Această stare de lucruri nu putea să fie decât trecătoare. Ori Turcii trebuia să înainteze peste Mureş, şi să nu se oprească până ce nu vor găsi mai adânc spre apus nişte graniţe mai tari, ori Curtea din Viena trebuia să câştige stăpânirea până la Dunăre, şi până la culmile Carpaţilor. </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Pacea de la Carlovăţ nu putea dar să fie încheiată decât pentru deocamdată. </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">La încheierea tratatului de la Pasarovitz, Curtea din Viena trece peste graniţele fireşti şi ocupă poziţiuni agresive în Serbia şi Oltenia.</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">În sfârşit, tratatul de pace de la Belgrad statorniceşte graniţele fireşti între cele două împărăţii şi prin aceasta luptele încetează. Austria ocupă poziţiunile din liniile Carpaţilor, ocupă Bucovina, ocupă vechea Orşovă, ocupă în mai multe rânduri chiar întregile ţări româneşti; dar toate aceste ocupaţiuni sunt pentru cuvinte de apărare, o apărare mai mult sau mai puţin legitimă faţă cu Rusia; ele sunt măsuri luate în prevederea şi dreapta cumpănire a unei primejdii statornice şi neîmblîzite. </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">După documentele consultate şi după faptele istorice, vedem că altele sunt cuvintele ce împing pe Ruşi spre miazăzi şi răsărit.</span></i></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">Împărăţia rusească nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreagă, care, negăsind în sine nimic de o măreţie intensivă, caută mângâierea propriei măriri în dimensiunile mari.</span></i></b><i><span lang="RO"> Lupta între Turci şi Ruşi este o consecvenţă firească a deosebirilor de credinţe; dar mai mult decât din această deosebire, luptele au urmat din prisosul de putere omenească, ce s-a produs totdeauna în Rusia. <b>Ţarul e puternic şi nu ştie ce să facă cu puterile de care dispune. Chiar înlăuntrul împărăţiei sale, nici prin muncă pacinică, nici prin lucrare sufletească aceste puteri nu se pot consuma; pentru aceea ele dau mereu năvală în afară, - altfel ar trebui să se mistuiască în lupte interne. </b></span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">Este o lume săracă şi pentru aceea cuprinsă de un neastâmpăr statornic. </span></i></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Încă Ţaru Petru îşi întemeiază chiar capitala pe pământ cucerit, şi pune astfel marca deosebitoare pe noua împărăţie. </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">De atunci până în ziua de astăzi Ruşii înaintează mereu atât spre răsărit cât şi spre miazăzi. Popoare puternice odinioară au căzut şi s-au sfărâmat sub pasul lor.</span></i></b><i><span lang="RO"> Leşii au pierit ca „neam hotărâtor” de pe faţa pământului; cetele de cazaci, cari încă la 1711 luptau alături cu Turcii; au căzut sub stăpânirea Ţarului; până la Nistru Ruşii nu găsesc nicio stavilă destul de puternică.</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Aici însă, la Nistru, ei se opresc.<b> Dar nu se opresc decât spre a se pregăti pentru înaintare. </b></span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">Documentele istorice, relatând fapte netăgăduite, ne dovedesc că Ruşii sunt o putere mistuitoare, mistuitoare nu numai prin puterea braţului, ci şi prin urmările demoralizatoare ale înrâuririi lor.</span></i></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">Polonia nu a fost nimicită prin puterea braţului; Crimeea, înainte de a fi fost cucerită, a fost eliberată. </span></i></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">Ca orice putere mare, Ruşii acolo unde văd că vor întâmpina rezistenţă mare, se opresc şi lucrează cu o răbdare seculară, spre a surpa încet, încet temeliile puterilor ce li se pun împotrivă. Puterea lor în ţările ocupate e blândă, dar plină de o dulceaţă demoralizatoare; şi tot astfel în ţările cucerite la început sunt plini de îngrijire pentru binele cuceriţilor, încetul cu încetul însă ei se înăspresc până ajung de cer, nu averea ci sufletul cuceriţilor. </span></i></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">Urmările ocupaţiunilor ruseşti în ţările româneşti le sunt tuturora cunoscute; viciurile sociale, ce Românii au contractat de la binevoitorii lor, nici până astăzi nu sunt cu desăvârşire stârpite. </span></i></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Ei nu sunt poporul plin de îndărătnică mândrie, ce provoacă pe alte popoare la luptă dreaptă şi întăritoare; <b>sunt poporul, ce-şi dă mereu silinţa să desarmeze pe celealalte popoare, pentru ca apoi să şi le supună. </b></span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b><i><span lang="RO">Pentru aceea ocuparea pe cât se poate de îndelungată a ţărilor străine este unul dintre semnele deosebitoare ale politicei ruseşti; e peste putinţă ca o ţară să fie timp mai îndelungat ocupată de oştiri străine şi mai ales de oştiri ce au în purtarea lor dulceaţa omorâtoare, fără ca în populaţia ţării să nu scadă energia vitală, fără ca ocupaţia să nu devie o deprindere şi încetul cu încetul o trebuinţă din ce în ce tot mai viu simţită. </span></i></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">În mai multe rânduri, Austria a ocupat ţările româneşti, pentru ca Ruşii să nu le poată ocupa. În mai multe rânduri le-au ocupat Ruşii; dar peste puţin Austria le-a făcut somaţiunea obicinuită şi ei s-au retras. </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Astfel, <b>ocuparea în toate formele cerute de dreptul internaţional a teritoriului cuprins între Nistru, Prut şi Dunăre, are pentru Rusia mai mult decât importanţa unei simple cuceriri: prin aceasta Ruşii câştigă poziţiuni, care dominează ţările româneşti şi Dunărea, câştigă Hotinul, de unde dominează intrările dinspre miazănoapte ale Carpaţilor, câştigă în sfârşit, o înrâurire mai directă asupra poporului român. </b></span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">În tratatul de la Paris, Rusia nu a fost lipsită de nici unul din aceste câştiguri. Punerea poporului român sub ocrotirea puterilor mari şi restituirea unei părţi mici din teritoriul rupt din trupul Moldovei, sunt două câştiguri mari pentru noi, dar <b>pentru Rusia nu sunt decât nişte lucruri supărătoare. </b></span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div align="right" class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span style="font-size: small;"><i><span lang="RO">Timpul, 6 mai 1878 </span></i></span><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span class="messagebody" style="font-size: small;"><span lang="RO"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-size: small;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><br />
</span></div>Negrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.com15