tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post3279961074147882619..comments2024-03-28T11:05:45.015+02:00Comments on Blog - Cristian Negrea: Războiul româno-ungar de la 1919 (III) De la Tisa la BudapestaNegrea Cristianhttp://www.blogger.com/profile/00864419630566847893noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-3038967428714867419.post-29858608394706828762011-03-20T19:33:42.895+02:002011-03-20T19:33:42.895+02:00Un alt articol admirabil, felicitari !
Citindu-l,...Un alt articol admirabil, felicitari !<br /><br />Citindu-l, doua concluzii imi sunt clare:<br />- nu-i de mirare ca acest razboi e necunoscut, e de inteles de ce pe vremea comunistilor nu se putea scrie/invata despre el, iar dupa '89 s-a dat iarasi liber la Marele Jaf si asa ne-am <br />pricopsit cu cioroieni si alti dogari, mai interesati de propria capatuiala decat sa-si faca meseria. Oricum, de la niste oameni incapabili sa inteleaga prezentul, nu poti avea pretentia sa inteleaga si sa-ti creioneze un tablou al unor lucruri din trecut;<br />- cu siguranta nu e prima data cand cei mari ("aliatii" nostri !?) stau in expectativa, asteptand ca niste sacali sa se repeada asupra lesului nostru cald. Probabil ca inaintea fiecarei batalii cu turcii din perioada medievala luau foc copitele cailor de posta care tot ne aduceau scrisori cu asigurari de sprijin si loialitate din partea crestinilor, dar ramaneam numai cu batai pe umar si vorbe frumoase.<br /><br />Apropo de „Românul nu iarta!" si de sarbi (o mare dezamagire pentru mine), iata mai jos cum i-am iertat atat pentru piedicile si neimplicarea din 1919, cat si pentru atitudinea din 1940. Si-au primit totusi pedeapsa mult mai tarziu, desi nu de la noi.<br /><br />Declaratia la proces a Maresalului Antonescu care atinge si problema sarbeasca, conform cartii "<> Maresalului Ion Antonescu" de Dan Ioan:<br />"Dupa prezentarea domnului Kilinger a început conferinta pentru care fusesem chemat. Spre surprinderea mea si contrar uzantelor (nu fusesem prevenit despre problema dupa cum ar fi trebuit), dupa ce g-ral Jodl a facut o expunere a situatiei militare în Europa, Hitler mi-a spus urmatoarele: «Italia se gaseste angajata în Albania de Sud într-o situatiune foarte periculoasa, careia nu mai poate sa-i faca fata cu fortele proprii. Germania trebuie sa alerge în ajutor. Va rog sa dati aprobarea ca trupele germane sa treaca prin România în Balcani. De altfel, aceste trupe se gasesc deja cu capetele lor de coloana la granita României cu Ungaria si Bulgaria ca si Ungaria si-au dat consimtamântul». Am întrebat: «De ce nu trec prin Serbia?» <br />Mi s-a raspuns ca în Serbia este o situatiune politica dificila din cauza ca sunt elemente de opozitie care nu sunt de acord cu pactul încheiat între regentul Paul si guvernul sau cu Germania.<br />Hitler a adaugat ca nu vrea sa provoace Serbia, însa la cea mai mica actiune politica contrara în Serbia, o va ocupa si pedepsi. Era pentru mine al treilea avertisment. <br />Am obiectat atunci ca un ultim refugiu si încercare de a evita trecerea trupelor germane prin România, atitudinea Rusiei. Am reamintit Fuhrerului si celor prezenti la conferinta ca, <br />în 1914, izbucnise razboiul general mondial pentru ca Austro-Ungaria a atacat Serbia si, drept raspuns, Rusia a mobilizat imediat. <br />[...]<br />Totodata am spus d-lui Hitler ca o interventie similara si chiar mai grava se facuse la Bucuresti direct la mine de catre dl. Chigi, ministrul Italiei la Bucuresti. Dl. Chigi, <br />cu putin timp înainte, fara sa-mi spuie nimic despre o iminenta actiune germana în Balcani, mi-a cerut interventia armatei române în contra Serbiei, spunându-mi ca situatia Italiei în <br />Albania de Sud este de asa natura ca, daca Serbia va face o actiune militara cât de mica în acel moment la granita Albaneza în contra flancului si spatelui trupelor italiene, <br />armata italiana va fi pusa într-o situatie catastrofala. în acelasi timp mi-a afirmat ca Ungaria este gata sa intervina contra Serbiei. Raspunsul meu a fost categoric negativ, <br />desi Serbia avusese o atitudine cu totul neloiala fata de România în momentul prabusirii granitelor ei, în vara anului 1940. Ea mobilizase forte numeroase în Banatul Sîrbesc si, dupa informatiile Statului Major, astepta momentul favorabil (intrarea trupelor rusesti în Moldova sau izbucnirea revolutiei în tara), pentru a ocupa Banatul Românesc."baragannoreply@blogger.com